Noul cod fiscal pregătește un dezastru pentru bugetul sistemului medical românesc

Una din schimbările aduse de noul cod fiscal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016, este că toți cetățenii români, inclusiv cei care n-au nici un fel de venit, trebuie să plătească asigurări de sănătate. Pentru cei fără venituri acestea se vor calcula ca pentru un venit egal cu salariul minim pe economie.

Au apărut destule comentarii despre aceasta și despre absurditatea de a pune niște oameni care n-au nici un venit să plătească asigurări de sănătate. Dacă nu cîștigă nimic, de unde să plătească oamenii aceia? O să le scoată statul casele la mezat și să lase oamenii pe drumuri, ca să se acopere datoriile pe care tot statul le-a stabilit pentru oamenii fără venit?

Dar pe lîngă problema aceasta a oamenilor sărmani, fără venituri dar cărora Statul Român, în grija sa maximă față de cetățeni (cum se cuvine la un stat social) le stabilește datorii, mai este și o altă problemă: românii din străinătate, care au venituri, dar nu în România. Sînt milioane de astfel de români, și mulți dintre ei nu și-au anulat actele de identitate românești pe care era trecut domiciliul în România atunci cînd s-au stabilit în străinătate. Ei nu folosesc sistemul de sănătate românesc, ci cel al țării în care locuiesc efectiv, dar din punct de vedere birocratic sînt înregistrați totuși ca avînd domiciliul în România. Din 2016 aceștia vor trebui să plătească asigurări medicale și în România, după noul cod fiscal.

În situația asta este și soră-mea, care locuiește efectiv în SUA, dar are și carte de identitate românească. M-am dus la ANAF să întreb ce se poate face în situația ei, ca să nu mai plătească asigurări medicale în România, că plătește destul în SUA. Funcționarii de acolo mi-au răspuns că n-au nici un răspuns, așteaptă încă precizări de la minister.

Ideea pe baza căreia s-a făcut schimbarea în noul cod fiscal e să se strîngă mai mulți bani la bugetul asigurărilor de sănătate. Birocrații și politicienii s-au gîndit că românii din străinătate au bani, au de unde să plătească, așa că hai să jumulim ceva bani și de la ei. De fapt măsura ascunde un potențial dezastru pentru asigurările de sănătate românești. După faza inițială, în care românii din străinătate vor simți dezgust față de încercările țării-mamă de a-i taxa pentru servicii de care nu beneficiază – și nu e vorba neapărat de suma de bani, cît de gest (mulți nici nu cunosc prevederile codului fiscal, se vor trezi că au de plată și dobînzi, penalizări, amenzi pentru nedepunerea declarațiilor) – va urma faza a doua: dacă tot plătesc asigurări medicale în România, vor căuta să profite de ele. Poate fi chiar avantajos pentru românii stabiliți în străinătate (în general aceștia stau în țări mai bogate decît România) să plătească asigurări medicale calculate la salariul minim din România (căci n-au venituri în România) și să beneficieze de decontarea serviciilor medicale din străinătate, unde în general, în țările bogate, prețurile sînt mult mai mari decît în România. Iar pentru sistemul medical românesc, cînd va fi inundat cu facturi din străinătate pentru servicii medicale prestate cetățenilor români, asta poate însemna falimentul.

L-am rugat pe deputatul Varujan Vosganian de mai multe ori să facă interpelări pentru rezolvarea acestei probleme. Redau numai ultimul schimb de replici cu dînsul, de pe blogul dumnealui (linc):

mariusmioc spune:
decembrie 5, 2015 la 9:53 pm
Revin cu probema pe care am mai expus-o, a românilor care trăiesc efectiv în străinătate dar nu şi-au anulat cartea de identitate românească, nu au cerut paşapoarte de români cu domiciliul în străinătate (fiindcă statul există ca să slujească cetăţenii, nu cetăţenii există pentru stat, mi se par nelegitime pretenţiile statului român ca cetăţenii să-i raporteze de fiecare dată cînd îşi schimbă locul de trai şi să dea socoteală unde locuiesc, inclusiv dacă locuiesc în străinătate).
Am reîntrebat recent la ANAF cum pot aceşti români să evite plata asigurărilor de sănătate după noul cod fiscal şi nici acum nu mi-au putut da răspuns funcţionarii de acolo.
Am rude în această situaţie care locuiesc şi lucrează în străinătate, plătesc asigurări medicale în străinătate, dar au şi acte româneşti cu domiciliul în România. Nu e normal ca acestor persoane să li se ceară să plătească asigurări medicale şi în România.
Respectivele rude ale mele nu au nimic împotrivă ca dacă cumva vor avea nevoie de sistemul medical românesc, în cursul scurtelor vizite în România, să plătească integral costul serviciilor.
Cum se poate rezolva această problemă? Mă gîndesc la o declaraţie pe propria răspundere că locuiesc efectiv în străinătate dată la finanţe, fără nevoia de a anula actele de identitate cu domiciliul în România. Declaraţia să poată fi dată şi de o rudă a persoanelor respective din România, că nu vor veni din străinătate special pentru această declaraţie.
Vă rog interpelaţi pe această temă noul guvern Cioloş.

VarujanVosganian spune:
decembrie 6, 2015 la 12:08 pm
Draga Marius, cred ca statul roman ii protejeaza pe cetatenii sai si daca au domiciliul in strainatate. Dar cum sa stie lucrul asta, daca cineva nu le spune? Doar n-o sa urmareasca statul pe fiecare , sa vada unde e si cu ce se ocupa… Dar daca cineva lucreaza in strainatate, adica merge acolo zilnic la serviciu, cum de n-are domiciliul in strainatate?

mariusmioc spune:
decembrie 9, 2015 la 7:54 pm
Domnule Varujan, dumneavoastră chiar credeți că eu vă povestesc aberații, nu-i așa? Sincer considerați că născocesc probleme nereale?
O să fiu mai specific: e vorba de soră-mea, care locuiește și lucrează în SUA, plătește acolo asigurări medicale. Și-a făcut însă și carte de identitate cu domiciliul în România. Așa a vrut ea, nici mie nu mi-a explicat de ce, mi-a cerut doar s-o ajut să-și facă cartea de identitate (să aflu ce acte trebuie pentru ca, cu prilejul vizitei în România, să rezolve rapid problema). Am considerat că nici eu, fratele ei, n-am dreptul să o iau la rost de ce are nevoie de carte de identitate cu domiciliul în România, și cred că nici Statul Român nu are acest drept.
Știu însă anumite avantaje pe care un pașaport românesc le aduce unui american și pot bănui altele. Cînd soră-mea a fost în Brazilia a putut merge acolo fără viză. A economisit timp și bani nemaimergînd la ambasada Braziliei pentru viză. Ca americancă, i-ar fi trebuit viză. Brazilienii sînt stricți – dacă americanii cer vize pentru brazilieni și brazilienii cer vize pentru americani. Cred că-i și amprentează la intrarea în Brazilia, ca să fie chit.
Și dacă mergi într-o țară musulmană, uneori e mai bine s-o faci cu pașaport românesc decît cu unul american. Și e bine ca pe pașaportul ăla românesc să nu apară vreo mențiune despre domiciliul în SUA.
Pentru serviciul asigurat de statul român – pașaport românesc cu domiciliul în România – soră-mea a plătit taxele de eliberare a pașaportului care i s-a cerut. Nu a cerut nimic de pomană.
Pașaportul românesc cu domiciliul în străinătate se emite cu valabilitate de maxim 1 an, ultima oară cînd am verificat. Pașaportul de român domiciliat în România are valabilitate mai lungă. Deci și din punct de vedere al birocrației și al timpului pierdut cu astfel de acte, e mai bine să te treci cu domiciliul în România. Timpul e prețios pentru cineva care are doar vizite scurte în România și nu vrea ca la fiecare vizită să trebuiască să-și înnoiască pașaportul.
Asigurarea medicală dacă va trebui s-o plătească în România, nu va fi valabilă în SUA. Ce înțelegeți prin „cred că statul român îi protejează pe cetățenii săi și dacă au domiciliul în străinatate”? Aveți de gînd să promovați vreo lege prin care asigurarea românească să acopere și cheltuieli medicale din SUA? Dv. știți cît de groaznic de scumpe sînt serviciile medicale în SUA comparativ cu România? Înțelegeți ce dezastru ar fi pentru bugetul sistemului medical românesc ca sute de mii de români, cîți sînt prin SUA și Canada, să plătească asigurare medicală românească calculată la salariul minim, și apoi să ceară decontarea serviciilor medicale din SUA și Canada, la prețurile de acolo? Ori înțelegeți dar nu vă pasă?
Nici nu-i sigur că e nevoie ca voi parlamentarii să dați vreo lege de acoperire a costurilor medicale din SUA și Canada. Poate va hotărî asta vreo instanță judecătorească, pe baza unor principii precum nediscriminarea. Și poate soră-mii o să-i convină asta, dar ea nu are deocamdată intenția să profite financiar pe spinarea românilor rămași în țară.
De ce nu vreți ca relația statului român cu cetățenii săi din străinătate să se bizuie în primul rînd pe corectitudine? Nu pe favoruri și nici pe încercări de a scoate bani de la ei. Ce era incorect în relația dintre soră-mea și România, cînd soră-mea nu apela la servicii medicale românești și nici nu plătea pentru ele? Iar pentru pașaportul românesc a plătit taxa care cred că acoperă lefurile funcționarilor care au lucrat să-i elibereze pașaportul.

VarujanVosganian spune:
decembrie 10, 2015 la 9:31 pm
Cei care au domiciliul in România platesc contributii de sănătate la nivel minim, chiar dacă nu au venituri. MFinantelor a adus o seama de argumente si Parlamentul asa a votat. NU e o chestie de incredere sau de neincredere.

• politica românească
• Statul Maximal