Actualizare 23 aprilie 2017: Introducere explicații pentru prescurtarea A.C.T.
Continui prezentarea de documente din dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu, din seria de documente fără cenzurarea numelor pe care o practică CNSAS. În documentul alăturat este vorba de planul făcut de securitate pentru pătrunderea în locuința lui Voiculescu cu scopul instalării unui „post A.C.T.” (ascultare convorbiri telefonice). Nu știu ce e „post A.C.T.” (rog cititorii blogului care știu să lămurească) bănuiesc că este vorba de un dispozitiv de înregistrare a convorbirilor.
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
I.M.B. – SECURITATE Exemplar nr.
213/BV Nr. 001673
27 iunie 1977
SE APROBĂ
[adnotare scrisă de mînă: – ap. pt. fotografiat
-Să nu lăsați urme
– Atenție la copiii din bloc
ss col. indescifrabil]
PLAN DE MĂSURI
pentru asigurarea pătrunderii în locuința obiectivului D.U.I. [dosarului de urmărire informativă] „Viorel”, pentru instalarea unui post A.C.T.
Locuința este amplasată într-un bloc nou construit din șos. Nicolae Titulescu nr. 163, bloc 20, scara B, ap. 46, sectorul 8.
Voiculescu Gelu Voican locuiește într-un apartament cu trei camere, proprietatea concubinei sale, Sandu Aurelia. Locuiesc împreună cu fiul concubinei sale Dinu Dan George, în vîrstă de 8 ani.
Voiculescu Gelu Voican lucrează în același birou cu Sandu Aurelia, în cadrul Întreprinderii geologice de prospecțiuni pentru substanțe minerale solide, în localul din șos. Kisselef nr. 2.
Pe perioada pătrunderii, asigurarea celor în cauză va fi efectuată la locul de muncă, cînd inginerul-șef al întreprinderii va analiza activitatea grupei de lucru din care fac parte cei doi.
[Adnotare scrisă de mînă: Atenție să nu descopere acțiunea, adică să fie f. verosimil și de esență]
Și în cazul în care Voiculescu Gelu Voican va intra în concediu, deoarece pînă pe 27 iunie 1977 a fost plecat în deplasare, va fi chemat la analiză de către inginerul șef, analiza referindu-se la zăcămîntul de substanțe minerale solide, unde Voiculescu a fost în deplasare.
Controlul acestei acțiuni va fi efectuat de către cpt. Bobocea Călin, care cunoaște obiectivul acțiunii și care va menține legătura cu noi, prin telefon.
Copilul Dinu Dan George, pe perioada vacanței, locuiește la mama lui Sandu Aurelia.
Din discuțiile purtate cu ofițerul de la Unitatea specială „F” a rezultat că cel în cauză nu o vizitează pe mama lui Sandu Aurelia, cînd aceasta este la serviciu. De asemenea, nu a rezultat că cheia apartamentului ar mai fi și la altă persoană.
Pe palier mai sînt amplasate trei apartamente, dintre care cel mai apropiat este locuit de Nigrim Mihaela, artistă la teatrul „Giulești”, împreună cu mama sa.
Ușa apartamentului familiei Nigrim nu este prevăzută cu vizor. Familia Nigrim s-a mutat recent în apartament (pînă în urmă cu două săptămîni, locuia familia Ciocan, inginer la Grivița Roșie).
Dat fiind faptul că Nigrim s-a mutat recent, nu întreține nici un fel de relații cu Voiculescu și nu este necesară asigurarea lor.
Din verificările efectuate nu au rezultat date din care am putea concluziona că Sandu Aurelia și Voiculescu Gelu ar întreține relații apropiate cu vecinii de pe palier, mai ales că blocul este nou. De aceea, considerăm că nu este necesară luarea unor măsuri de asigurare.
Pătrunderea va avea loc pe 29 iunie 1977, între orele 8,00-10,00, cînd vecinii sînt plecați la serviciu, iar copiii încă nu au început să iasă la joacă.
Împreună cu ofițerul de la unitatea specială „T”, în locuință va pătrunde maior Niță Grigore, și această echipă va fi înzestrată cu un aparat de radio STORNO.
Ofițerul care asigură pe Voiculescu Gelu și Sandu Lia va da un telefon, cînd totul este gata, la nr. 58.56.80. Acest telefon este al casei de întîlniri „GARA” situată la circa 5 minute de blocul 20. După primirea semnalului de la cpt. Bobocea Călin, se va trece la efectuarea pătrunderii.
Asigurarea la intrarea în bloc va fi efectuată de locot. major Bercaru Virgil, care cunoaște ambii locatari ai apartamentului, fără a fi cunoscut de aceștia și care va avea al doilea STORNO, pentru legătura cu cei ce intră în obiectiv.
Menționăm că s-a confecționat cheia apartamentului, a fost probată și funcționează.
Față de cele raportate mai sus, propunem a se aproba pătrunderea în vederea introducerii unui post A.C.T.
OFIȚER SPECIALIST II Maior Niță Grigore
Locot. major Bercaru Virgil [semnătură]
DE ACORD
ȘEFUL SERVICIULUI colonel Olaru Constantin [semnătură]
Vezi alte documente din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu:
– Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
– “Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
– Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
– Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
– Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
– Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
– Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
– Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
– Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”
– Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu
– Securitatea despre Gelu Voican Voiculescu: “Se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate”
– Departamentul juridic al CNSAS a cerut declararea lui Gelu Voican Voiculescu drept colaborator al securităţii
– Nota de constatare a CNSAS în cazul Gelu Voican Voiculescu
– Raport al securităţii despre Gregorian Bivolaru
– Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei
– Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2)
– Biblioteca lui Gelu Voican Voiculescu, confiscată şi apoi restituită de securitate
– O zi din viaţa lui Gelu Voican Voiculescu
– Procesul Verbal al ședinței colegiului CNSAS în care s-a discutat cazul Gelu Voican Voiculescu
– Relațiile lui Gelu Voican Voiculescu cu Paul Goma (1)
– Relațiile lui Gelu Voican Voiculescu cu Paul Goma (2). Informatorul „Gigi”: „A relatat că-l cunoaște foarte bine pe Goma modul de cunoștiință fiind la un nivel foarte intim”
– 1968: Studenta Stoian și conferențiarul Niculescu dezvăluie activitatea subversivă a lui Gelu Voican Voiculescu
Mai citeşte despre evoluțiile de pînă acum din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS:
– Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
– Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
– Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
– Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
– Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
– Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
– Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
– Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
– Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
– Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
– Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
– Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
– Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
– Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
– Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
– Cererea de recuzare şi respingerea ei
– Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
– Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican
– Gelu Voican Voiculescu cere suspendarea procesului legat de colaborarea cu securitatea. CNSAS refuză să-mi dea acces la dosarul original a lui GVV
– Cererea de suspendare respinsă. Voican Voiculescu a depus o nouă cerere de recuzare
– A 2-a cerere de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Ce alte procese a mai avut GVV
– A 3-a cerere de recuzare a judecătorului Ionel Radu
– Gelu Voican Voiculescu, amendat cu 700 lei. Cererea de recuzare – respinsă
– Motivele amendării lui Gelu Voican Voiculescu, cel care era cît p-aci să ajungă secretar de stat la SSPR
– Instanţa a amînat pronunţarea pe 11 septembrie
– Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican şi CNSAS: 25 septembrie
– Concluziile mele scrise şi soluţia primei instanţe
– Sentinţa din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
– Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS – reprogramat pentru 4 martie 2014
– Interviu despre procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS (video)
– Recursul lui Gregorian Bivolaru în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
– Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 16 septembrie. Cerere de intervenţie a unor asociaţii
– Procesul cu Gelu Voican Voiculescu și CNSAS – trimis spre rejudecare
– ÎCCJ: Stabilirea calităţii de colaborator al securităţii necesită administrarea unui probatoriu complet
– Gelu Voican Voiculescu cere revizuirea deciziei ÎCCJ din procesul legat de colaborarea sa cu securitatea
– Dovezile a căror înfăţişare a fost dispusă de instanţă
– Am mai primit 3,8 kg documente din dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu
– Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge cererea de revizuire formulată de Gelu Voican Voiculescu
– Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pe 22 septembrie. S-a cerut audierea ca martor a ofiţerului de securitate Moisă
– Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
– Concluziile mele scrise la procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
– Curtea de Apel București: Informațiile furnizate de Gelu Voican Voiculescu securității nu îndeplinesc cumulativ condițiile de denunțare de activități potrivnice regimului și de a urmări îngrădirea drepturilor omului
– Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu și CNSAS
Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
– De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
– Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
– Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)
– Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în “Adevărul”
– CPRD respinge contestaţia mea legată de Ion Iliescu şi amînă soluţionarea contestaţiilor legate de Gelu Voican Voiculescu şi Constantin Aldescu
– Osîndirea lui Gelu Voican Voiculescu din 1985. „Inculpatul a falsificat deconturile prezentînd în 10 cazuri acte justificative nereale”
– Hotărîrea Tribunalului Bucureşti cu privire la Gelu Voican Voiculescu, în procesul celor 748000 de euro
– Ziarul „Libertatea” dezinformează despre Gelu Voican Voiculescu
Blogul lui Marius Mioc 
Marius Mioc spune: ” În documentul alăturat este vorba de planul făcut de securitate pentru pătrunderea în locuința lui Voiculescu cu scopul instalării unui „post A.C.T.”. Nu știu ce e „post A.C.T.” (rog cititorii blogului care știu să lămurească)”
A.C.T. – Ascultarea Convorbirilor Telefonice. In mod sigur In locuinta lui Voiculescu se afla un post telefonic pentru uz personal si prin instalarea ACT-lui se dorea ascultarea convorbirilor telefonice.
In cazul meu, ne-dispunand de telefon in locuintele mele din Valea Jiului (inainte de stramutare) si Craiova (dupa stramutare) au folosit T.O. – Tehnica Operativa (Instalaţii de ascultare, înregistrare (audio şi video) sau interceptare, în incinte sau în spaţii deschise, a căror utilizare constituia profilul de muncă al Unitatii Speciale „T”) si „F” – Filaj (Supravegherea directă a deplasărilor unei persoane între diverse locaţii, operaţiune efectuată de cadre specializate ale Securităţii, aparţinând Unităţii Speciale „F”).
Daca prezinta interes si se doreste pot reveni cu INDEXUL DE TERMENI ŞI ABREVIERI
CU UTILIZARE FRECVENTĂ ÎN DOCUMENTELE SECURITĂŢII.
Mulțumesc. Am introdus explicația în articol.
Nici-o problema.
Pentru cine intereseaza, public mai jos:
1.INDEXUL DE TERMENI ŞI ABREVIERI
CU UTILIZARE FRECVENTĂ ÎN DOCUMENTELE SECURITĂŢI *
2. INDICATIVELE CENTRALE SI LOCALE ALE UNITATILOR SECURITATII, de la inffintare pana la disparitie in decembrie 1989 *
INDEX DE TERMENI ŞI ABREVIERI
CU UTILIZARE FRECVENTĂ ÎN DOCUMENTELE SECURITĂŢII
A.C. – Angajat Civil (în unităţile militare).
A.C.T. – Ascultarea Convorbirilor Telefonice.
A.I. – Acţiune informativă sau de urmărire a unei persoane.
A.S. – Arhiva Siguranţei.
A.T.S. – Ascultare Telefonică Specială.
A.V. – Acţiune de verificare, constând în supravegherea sau urmărirea unei persoane pe o perioadă limitată de timp (3-6 luni), pentru clarificarea unor suspiciuni sau verificarea unor informaţii de primă sesizare. Rezultatele acestui tip de supraveghere informativă erau consemnate de regulă într-o mapă de verificare (vezi şi M.V.). Dacă se considera necesar, închiderea mapei de verificare se putea face şi prin trecerea la o formă superioară de supraveghere, dosarul de urmărire informativă (vezi D.U.I.).
A.Z.S. – Adventişti de Ziua a Şaptea.
ABANDONARE – Excluderea unei surse din reţeaua informativă. Ca şi recrutarea sau introducerea în reţea, abandonarea unui informator era motivată şi consemnată într-un raport (propunere de abandonare sau de excludere din reţea) supus aprobării superiorilor ierarhici. Motivele cele mai frecvente care justificau abandonarea unei surse erau lipsa posibilităţilor informative, deconspirarea legăturii cu Securitatea, refuzul de a mai furniza informaţii, încheierea stagiului militar (în cazul soldaţilor recrutaţi de organele de contrainformaţii militare) sau dobândirea calităţii de membru de partid. În acest ultim caz, sursa putea continua să colaboreze cu Securitatea numai cu aprobarea conducerii organizaţiei locale a P.C.R. şi fără parcurgerea procedurilor standard, valabile în cazul unui dosar de reţea.
AGENTURĂ – Reţea informativă, compusă din totalitatea surselor aflate în legătura unui ofiţer sau a unei unităţi a Securităţii la un moment dat.
ANGAJAMENT – Document scris prin care o persoană se obliga să furnizeze, în mod organizat, conspirat şi secret, date şi informaţii de interes pentru Securitate. Prin semnarea Angajamentului se oficializa statutul de colaborator (informator, rezident sau gazdă casă de întâlniri) pe care o persoană îl prelua de bună voie (atunci când recrutarea se făcea „pe baza sentimentelor patriotice”) sau prin constrângere, prin „mijloace compromiţătoare” sau şantaj. Circumstanţele în care era semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea se consemnau detaliat în rapoartele ofiţerilor. De regulă, o dată cu semnarea Angajamentului sursa prelua şi un nume conspirativ, pe care îl putea stabili de comun acord cu lucrătorul de Securitate. Preluarea / predarea unui informator în legătura altei unităţi (impusă de schimbarea domiciliului, a locului de muncă etc.), sau reactivarea la un anumit interval de timp după abandonare sau după excluderea din reţea era însoţită uneori şi de semnarea unui nou Angajament. În cazurile în care persoana ezita să semneze acest document, sau respectarea textului standard era contraindicată, recrutarea se putea finaliza şi în lipsa Angajamentului scris, sau textul lui se reformula, făcându-se referire la păstrarea confidenţialităţii discuţiilor cu ofiţerul. Motivele pentru care includerea persoanei în reţea se făcea fără semnarea unui Angajament trebuiau consemnate în raportul privind modul cum a decurs recrutarea. Semnarea Angajamentului era obligatorie în cazul persoanelor recrutate „pe bază de material compromiţător”, caz în care în textul acestuia se menţionau şi faptele incriminate.
Deşi este un element esenţial în definirea noţiunii de colaborator sau informator, Angajamentul nu reprezintă totuşi o condiţie suficientă, nefiind urmat întotdeauna şi de furnizarea efectivă de informaţii. Reciproca este de asemenea valabilă, fiind frecvente situaţiile în care Securitatea a preluat în mod secret informaţii cu valoare operativă de la persoane nerecrutate după formula standard, prin semnarea unui Angajament. Angajamentul semnat la recrutare nu trebuie confundat cu documentele (purtând acelaşi titlu) prin care persoanele eliberate din detenţie, anchetate sau avertizate de Securitate se obligau să nu comunice nimănui date şi informaţii privind arestul sau desfăşurarea anchetei.
AVERTIZARE – măsură operativă cu scop preventiv, de intimidare sau descurajare, prin care persoane urmărite de Securitate pentru atitudini, opinii sau fapte incompatibile cu ideologia oficială erau determinate să-şi recunoască vinovăţia şi să îşi asume în scris adoptarea unei alte conduite pe viitor. Avertizarea putea avea loc la sediul organelor de Securitate sau la locul de muncă, în cazul din urmă impunându-se prezenţa ofiţerului alături de cea a martorilor (persoane din conducerea întreprinderii sau din structurile P.C.R., colegi de serviciu, membri ai familiei etc.). Modul în care a decurs avertizarea se consemna detaliat în rapoartele ofiţerilor, iar reacţia persoanei după aplicarea acestei măsuri era de asemenea monitorizată şi consemnată în documente.
B.I.D. – Biroul de Informatică şi Documentare. Compartiment corespondent al Centrului de Informatică şi Documentare (vezi şi C.I.D.), înfiinţat la nivelul unităţilor locale (inspectoratele judeţene) ale Securităţii şi care îndeplinea aceleaşi atribuţii privind completarea şi gestionarea sistemului de evidenţe.
B.L. (sau B.O.L.) – Bază de Lucru (sau Bază Operativă de Lucru). Cuprindea persoanele aflate într-o formă generală de supraveghere, anterioară deschiderii unei acţiuni de verificare (vezi A.V.) sau de urmărire informativă (vezi D.U.I.), despre care se primiseră informaţii de primă sesizare sau care fuseseră semnalate ca prezentând interes pentru Securitate.
CANDIDAT LA RECRUTARE – Persoană studiată şi selectată de ofiţerul de Securitate în vederea recrutării. Selectarea unui candidat la recrutare se făcea după un studiu prealabil (numit uneori şi „punctare”), urmărindu-se îndeplinirea mai multor criterii, între care posibilităţile informative ale persoanei, disponibilitatea de a colabora, riscul de a desconspira legătura cu Securitatea, identificarea unor posibile elemente de constrângere sau şantaj care puteau fi folosite în cazul unui refuz etc. Calitatea de „candidat la recrutare” era atribuită de ofiţer fără a fi adusă la cunoştinţa persoanei vizate. Documentele privind studiul pentru recrutare se păstrau în dosarul de reţea chiar dacă recrutarea candidatului nu mai avea loc.
CARTOTECA GENERALĂ DOCUMENTARĂ – Evidenţă sau bază de date centralizată, organizată în cadrul Centrului de Informare şi Documentare (C.I.D.) şi al inspectoratelor judeţene ale Ministerului de Interne, conţinând fişe-tip cu informaţii privitoare la mai multe categorii de persoane care la un moment dat au prezentat interes pentru organele de Securitate: persoane supravegheate informativ, persoane incluse în reţeaua informativă, cei condamnaţi pentru infracţiuni de competenţa Securităţii, cunoscuţi cu antecedente politice sau penale, care au făcut obiectul unor măsuri de prevenire, care au cerut aprobarea de a pleca temporar sau definitiv din ţară, care aveau rude sau relaţii în străinătate, care au solicitat aprobarea căsătoriei cu un cetăţean străin etc. Nu figurau în cartoteca generală documentară persoanele aflate în primele 30 de zile de verificare după primirea unei informaţii de primă sesizare şi soldaţii în termen recrutaţi de organele de contrainformaţii militare.
CASĂ CONSPIRATIVĂ – Apartament sau imobil deţinut sau utilizat în mod conspirativ de Securitate pentru întâlnirile ofiţerilor cu informatorii sau pentru rezolvarea altor sarcini operative.
CASĂ DE ÎNTÂLNIRI – Locuinţă, birou sau spaţiu pus temporar la dispoziţia organelor Securităţii în urma unui acord scris cu proprietarul, chiriaşul sau utilizatorul curent, pentru întâlniri conspirative ale ofiţerilor cu informatorii sau rezidenţii din reţea. Persoanele care acceptau o astfel de convenţie cu Securitatea deveneau gazde case de întâlniri.
C.E. – Corespondenţă Externă.
C.I. – Contrainformaţii.
C.I. – Corespondenţă Internă.
C.I.E. – Centrul de Informaţii Externe. Unitate centrală a Securităţii, menţionată în documente şi cu indicativul numeric U.M. 0544 în perioada 1978-1989, având în subordine mai multe subunităţi (U.M. 0195, U.M. 0282, U.M. 0225, U.M. 0503, U.M. 0525, U.M. 0107 etc.). La nivelul inspectoratelor judeţene funcţionau Grupele Operative Teritoriale 0544 (G.O.T. 0544), păstrând aceleaşi atribuţii şi fiind coordonate de unitatea centrală.
C.I.S. – Cheltuieli Informative Speciale. Operaţiuni de decontare a unor sume de bani dintr-un fond special gestionat de Securitate (fondul C.I.S.), având ca destinaţie recompensarea unor surse din reţeaua informativă sau plata altor servicii (transport, cheltuieli de protocol) sau cheltuieli ocazionale.
C.M. – Colonie de Muncă.
COLABORATOR – Persoană recrutată de Securitate cu respectarea aceloraşi proceduri ca în cazul altor categorii de surse, având însă posibilităţi limitate sau ocazionale de a furniza informaţii de interes operativ. Colaboratorul putea fi trecut în categoria superioară a informatorilor sau dimpotrivă, în cea inferioară a persoanelor de sprijin, în funcţie de valoarea rezultatelor obţinute, a informaţiilor la care avea acces sau de aptitudinile dovedite pe parcursul relaţiei cu ofiţerul.
CONTROLUL SECRET AL CORESPONDENŢEI. Măsură operativă folosită curent de Securitate, constând în interceptarea corespondenţei private prin intermediul unităţilor specializate: Serviciul „F” (1956 – 1967), Direcţia XII (1967-1968), Direcţia IX (1968-1972), Direcţia VI (1972-1973) şi Unitatea Specială „S” (1973-1989). Controlul corespondenţei se folosea atât în acţiunile de urmărire, cât şi în cele de verificare a persoanelor recrutate, scrisorile fiind transcrise şi repuse în circuitul poştal, sau reţinute şi arhivate în dosar în original, în funcţie de conţinutul lor şi de interesul operativ pe care-l prezentau.
C.P.P. (sau C.P.) – Cod de Procedură Penală (sau Cod Penal).
C.R. – Contrarevoluţionar (în special sub forma „condamnat c. r.”).
C.S.S. – Consiliul Securităţii Statului (în perioada 1967-1978).
CUNOAŞTERE PERSONALĂ – Studiu anterior introducerii unei persoane în reţeaua informativă, constând în contactul direct între ofiţer şi candidatul la recrutare, prilej cu care se evaluau aptitudinile şi potenţialul acestuia din urmă. Rezultatele cunoaşterii personale se consemnau într-un raport detaliat, la finele căruia se propunea introducerea în reţea sau dimpotrivă, se constata faptul că persoana „nu corespunde”. În ambele situaţii, documentele privind rezultatele cunoaşterii personale se arhivau în dosarul de reţea.
D.A. – DOSAR DE ANCHETĂ (vezi şi FOND PENAL).
DECONSPIRARE – Divulgarea, voită sau involuntară, a secretului colaborării cu Securitatea, a unor acţiuni operative sau identităţi sub acoperire. Obligaţia păstrării conspirativităţii era prevăzută explicit în textul Angajamentului semnat de persoanele recrutate, iar încălcarea acestei reguli atrăgea după sine scoaterea sursei din reţea (sau abandonarea). Totodată, asumarea unei false identităţi de către ofiţer sau de către cei introduşi în reţeaua informativă (rezidenţi sau informatori) constituia o metodă frecventă de pătrundere într-un mediu supravegheat şi de culegere de informaţii. În cazul ofiţerilor, regula conspirării surselor era valabilă atât în relaţia cu persoanele din afara sistemului, cât şi în interiorul acestuia, impunând restricţii în privinţa menţionării persoanelor care făceau parte din reţeaua proprie în documentele destinate altor unităţi.
DESTRĂMARE (A ANTURAJULUI) – Măsură operativă cu scop preventiv şi de combatere a acţiunilor împotriva regimului, urmărind întreruperea sau încetarea legăturilor dintre anumite persoane urmărite, care aveau opinii şi interese comune sau care frecventau aceleaşi medii.
DEZINFORMARE – Măsură operativă constând în diseminarea intenţionată a unor informaţii denaturate sau false într-un anumit mediu, prin intermediul surselor din reţeaua informativă sau al ofiţerilor, pe baza unui plan bine stabilit şi supus în prealabil aprobării superiorilor ierarhici. De regulă, dezinformarea avea ca scop compromiterea unei persoane sau crearea unei reputaţii false, pregătirea sau contracararea unor evenimente sau acţiuni, promovarea intereselor conducerii partidului sau statului român, pe plan intern sau extern. După reformarea administrativă a Ministerului de Interne în 1967, acţiunile de dezinformare au fost coordonate de Serviciul „D”, ca unitate specializată.
D.G.I.E. – Direcţia Generală de Informaţii Externe în perioada 1963-1972. Ca unitate militară, e consemnată în documente şi sub indicativele U.M. 0123 /I şi U.M. 0755. Anterior anului 1963, atribuţiile acestei unităţi
centrale au fost executate de Direcţia I, iar după 1972 a preluat denumirea de Direcţia de Informaţii Externe (D.I.E.), având indicativul U.M. 0920.
D.G.I.I. – Direcţia Generală de Informaţii Interne.
D.G.S.P. – Direcţia Generală a Securităţii Poporului (în perioada 1948-1951).
D.G.S.S. – Direcţia Generală a Securităţii Statului (în perioada 1951-1956).
D.S.S. – Direcţia Generală a Securităţii Statului (în perioada 1978-1989).
D.G.T.O. – Direcţia Generală de Tehnică Operativă.
D.O. – Domiciliu Obligatoriu.
D.O. (sau D.P.) – DOSAR DE OBIECTIV (sau DOSAR DE PROBLEMĂ). Cuprinde materiale privind supravegherea informativă a unor instituţii sau grupuri mari de persoane, prin acţiuni operative de largă acoperire orientate tematic („artă-cultură”, „învăţământ” sau „tineret studios”, „culte-secte”, „evazionişti” etc.) sau în funcţie de profilul instituţiilor sau unităţilor economice de interes pentru Securitate. Dosarele de problemă se deschideau la propunerea unităţilor centrale de profil, cu aprobarea Ministrului de Interne, iar dosarele de obiectiv se deschideau la propunerea şefilor de unităţi, pentru instituţiile sau întreprinderile din raza de competenţă. Aceste dosare erau arhivate în FONDUL DOCUMENTAR (vezi F.D.).
D.P. – Dosar Personal sau de Reţea. Cuprinde totalitatea materialelor privitoare la o persoană inclusă în reţeaua informativă, indiferent de calitatea în care aceasta a fost recrutată (colaborator, informator, rezident, gazdă casă de întâlniri). Materialele furnizate de sursă (notele informative) se arhivau în original în mapa anexă (vezi M.A.), iar copiile acestora se exploatau, de regulă, în dosarele persoanelor care constituiau subiectul informării. În primii ani de funcţionare a Securităţii, denumirea „dosar personal” desemna dosarul de urmărire, în vechea accepţiune folosită de Siguranţa Statului înainte de 1945. Arhivarea acestui tip de dosare se făcea în FONDUL DE REŢEA (vezi F.R.).
D.S. – Deschiderea încuietorilor în vederea realizării pătrunderilor secrete în locuinţă sau birou.
D.S.S. – Departamentul Securităţii Statului.
D.U.I. – Dosar de Urmărire Informativă. Cuprinde documentele emise de Securitate pe parcursul supravegherii unei persoane sau a unui grup, consemnând aplicarea unor măsuri operative mai complexe decât cele utilizate în cazul verificării (vezi şi A.V. sau M.V.). Deschiderea şi, respectiv, închiderea unui dosar de urmărire informativă erau aprobate de şefii unităţilor centrale sau locale ale Securităţii, de locţiitorii acestora sau de şefii serviciilor. În cazul membrilor de partid, pentru deschiderea unui d.u.i. era necesară şi aprobarea conducerii organizaţiei locale a P.C.R. Arhivarea acestei categorii de dosare se făcea în FONDUL INFORMATIV (vezi F.I.).
D.V. (vezi şi M.V.) – Dosar de Verificare (sau Mapă de Verificare).
EVAZIUNE – Trecerea ilegală a frontierei de stat. Prevenirea tentativelor de trecere frauduloasă a frontierei constituia o „linie de muncă” de sine stătătoare, fiind supravegheate informativ atât persoanele suspectate ca având „intenţii de evaziune”, cât şi cele condamnate pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, după executarea pedepsei şi punerea în libertate.
EVIDENŢA OPERATIVĂ – Bază de date organizată la nivel central (vezi C.I.D.) şi la nivelul unităţilor locale (vezi B.I.D.), cuprinzând fişe tipizate cu informaţii despre persoanele, obiectivele sau problemele care la un moment dat au prezentat interes pentru organele de Securitate. Organizarea şi gestionarea evidenţei operative s-a aflat în sarcina Serviciului C în perioada 1956-1972, şi a Centrului de Informatică şi Documentare (C.I.D.) în perioada 1972-1989.
EXPLOATARE ÎN ORB – Metodă operativă constând în culegerea de informaţii sub acoperirea unei identităţi false. Obţinerea unor informaţii prin metoda exploatării în orb era obligatoriu consemnată ca atare în documente.
„F” – Filaj. Supravegherea directă a deplasărilor unei persoane între diverse locaţii, operaţiune efectuată de cadre specializate ale Securităţii, aparţinând Direcţiei „F” (1951-1956), Direcţiei a VII-a (1956-1967), Direcţiei a IX-a (1967-1972) sau Unităţii Speciale „F” (1973-1989; vezi şi U.S.). De regulă, filajul ca metodă operativă avea ca scop identificarea relaţiilor („legăturilor”) unor persoane care prezentau interes pentru Securitate, sau prevenirea unor acţiuni (vizitarea reprezentanţelor diplomatice străine, contactarea cetăţenilor străini etc.).
F.C. – FOND CORESPONDENŢĂ. Era destinat arhivării corespondenţei operative între unităţile Securităţii sau între acestea şi alte instituţii ale statului, conţinând de asemenea condici şi evidenţe de registratură, cereri şi memorii ale unor persoane fizice sau juridice adresate Ministerului de Interne, precum şi alte documente cu conţinut similar.
F.D. – FOND DOCUMENTAR. Era destinat arhivării dosarelor de obiectiv sau de problemă (vezi D.P. sau D.O.).
F.F. – Fotografierea şi /sau Filmarea unor momente operative în cadrul acţiunilor de urmărire.
F.I. – FOND INFORMATIV. Era destinat în principal arhivării dosarelor de urmărire informativă (vezi D.U.I.) sau a mapelor de verificare (vezi M.V.), dar şi a altor documente rezultate din supravegherea informativă în cadrul dosarelor de obiectiv sau de problemă.
F.N. – FĂRĂ NUMĂR. Notaţie folosită în antetul unor documente care erau emise de Securitate fără a fi înregistrate în evidenţele operative. Apare frecvent în cazul dosarelor surselor membri P.C.R., care nu se arhivau potrivit normelor specifice.
F.P. – FOND PENAL sau de URMĂRIRE PENALĂ. Era destinat arhivării dosarelor instrumentate pe numele persoanelor cercetate pentru infracţiuni de competenţa organelor de profil ale Securităţii, a dosarelor de penitenciar şi a mapelor de evidenţă a bunurilor.
F.R. – FOND REŢEA. Era destinat arhivării dosarelor personale (vezi D.P.), a dosarelor de reţea şi a mapelor anexă ale persoanelor care au făcut parte din reţeaua informativă. În acest fond se clasau şi materialele privitoare la persoanele studiate pentru recrutare, dar care au refuzat în cele din urmă colaborarea cu Securitatea. Din acest motiv, simpla menţiune a existenţei unui dosar în fondul de reţea pe numele unei persoane nu atestă transmiterea efectivă de informaţii către Securitate şi, implicit, deţinerea calităţii de colaborator.
G.C.I. – GAZDĂ CASĂ DE ÎNTÂLNIRI. Persoana care, pe baza unui acord prealabil cu ofiţerul, accepta să îşi pună la dispoziţie domiciliul sau, după caz, biroul de la locul de muncă, pentru întâlniri cu informatorii, rezidenţii sau alte persoane din reţea, precum şi pentru rezolvarea altor sarcini operative curente. Gazda casei de întâlniri nu participa la aceste acţiuni şi nu cunoştea identitatea persoanelor introduse în domiciliul său. Pentru a fi recrutate în calitate de gazde case de întâlniri erau preferate persoanele necăsătorite, care locuiau singure, lipseau mult timp de la domiciliu şi prezentau garanţii în privinţa respectării conspirativităţii. Nu se recrutau ca gazde case de întâlniri cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României sau persoane „cunoscute cu probleme operative de securitate”.
G.O.T. – GRUPĂ OPERATIVĂ TERITORIALĂ. Compartiment înfiinţat la nivelul inspectoratelor judeţene sau al altor unităţi locale ale Securităţii, având aceleaşi atribuţii ca unitatea centrală care îl coordona (de exemplu, Grupa Operativă Teritorială 0544, coordonată de C.I.E. sau U.M. 0544).
I.C.D.T. – Interceptarea Convorbirilor şi Discuţiilor Interioare prin Intermediul Telefonului.
I.C.E. – Interceptarea Corespondenţei Externe.
I.C.H. – Interceptarea Camerelor de Hotel.
I.C.I. – Interceptarea Corespondenţei Interne.
I.C.T. – Interceptarea Convorbirilor Telefonice.
I.D.E.B. – Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor Alimentaţi la Baterie.
I.D.M. – Interceptarea Discuţiilor prin Microfoane.
I.D.E.R. – Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor la Reţea.
INFORMATOR – Persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de informaţii şi care, în mod organizat, conspirat şi secret culegea date de interes pentru Securitate, transmiţându-le ofiţerului sau rezidentului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestuia. Informatorii erau introduşi în reţea după un studiu prealabil şi erau abandonaţi în situaţiile în care se deconspirau (voit sau accidental), nu mai aveau acces la date cu valoare operativă („nu mai aveau posibilităţi”), se eschivau sau refuzau să transmită informaţii. Dacă scoaterea din reţea nu era considerată oportună, puteau fi trecuţi la o încadrare inferioară (de persoană de sprijin sau gazdă casă de întâlniri). În primii ani de funcţionare a Securităţii s-au utilizat şi categoriile „informatori necalificaţi” sau „informatori calificaţi”, pentru a distinge între sursele mai slabe şi cele care dovedeau calităţi personale, posibilităţi operative mai mari şi o atitudine ofensivă în culegerea de informaţii.
I.S.M.B. – Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucureşti (cu indicativul numeric U.M. 0224 în 1968 şi U.M. 0696 în perioada 1968-1972). A funcţionat şi sub denumirile de Inspectoratul Municipiului Bucureşti – Securitate (I.M.B.S., în perioada 1972-1982) şi Securitatea Municipiului Bucureşti (S.M.B., în perioada 1982-1989).
I.T.I. – Interceptarea Convorbirilor Telefonice Internaţionale.
I.T.T. – Interceptarea Transmisiunilor Telex.
ÎN ATENŢIE – Expresie cu sens echivoc, folosită de ofiţeri pentru a desemna faptul că o persoană prezenta interes pentru Securitate, fie în calitate de urmărit, fie în calitate de sursă sau candidat la recrutare. În ambele cazuri, sintagma „în atenţie” era folosită pentru a asigura, în interiorul structurii Securităţii, conspirativitatea acţiunii operative în care era inclusă persoana respectivă.
LEGĂTURĂ PERSONALĂ – Relaţie conspirativă stabilită de comun acord între ofiţer şi persoana introdusă în reţeaua informativă. Modul în care aveau loc contactele dintre ofiţer şi sursă se consemna de regulă într-un raport privind sistemul de legătură. Legătura personală era directă, atunci când se realiza nemijlocit între ofiţerul de Securitate şi sursă, şi indirectă atunci când era intermediată de rezident. Preluarea informaţiilor de la sursele din reţea se putea face şi prin legătură impersonală (folosindu-se adrese, diverse ascunzători sau containere conspirative, căsuţe poştale, coduri de comunicare convenţională în scris sau telefonic etc.).
LEGENDĂ – Scenariu fictiv transmis de ofiţer unui civil, cu scopul de a conspira acţiuni sau persoane care acţionau sub acoperire. De regulă, legenda era pregătită ca variantă de retragere în cazul eşuării unei tentative de recrutare şi se consemna în raportul cu propunerea de includere a persoanei în reţeaua informativă.
LUCRĂTOR OPERATIV – Ofiţer de Securitate.
M.A. – Mapă Anexă. Parte a dosarului personal (numit şi dosar de reţea sau de informator), în care se arhivau materialele informative în original (notele informative redactate de sursă şi rapoartele informative redactate de ofiţer pe baza informaţiilor primite verbal de la sursă), însoţite de o evidenţă a întâlnirilor realizate şi a modului în care au fost exploatate informaţiile.
MARŞRUTIZARE – Termen folosit în primii ani de funcţionare a Securităţii, însemnând dirijarea informatorilor într-un anumit mediu, pentru îndeplinirea unor sarcini specifice trasate de ofiţer.
M.D.P. – Membru de Partid.
M.S.V. – Muncă Silnică pe Viaţă.
M.V. – Mapă de Verificare. Formă de arhivare a documentelor rezultate în urma unei acţiuni de verificare, întreprinsă de Securitate asupra unei persoane (vezi şi A.V.).
N.B. – Nota Biroului.
N.L. – Nota Lucrătorului.
N.O. – Nota Ofiţerului.
OBIECTIV – Persoană, grup de persoane sau instituţie în supravegherea informativă a Securităţii.
PERSOANĂ DE ÎNCREDERE / PERSOANĂ OFICIALĂ – Persoană care, fără a fi recrutată oficial, sprijinea Securitatea la solicitarea ofiţerilor, participând la realizarea anumitor sarcini operative (ca influenţarea pozitivă, dezinformarea, destrămarea anturajului etc.). Îndeplinirea unor astfel de sarcini de către persoana de încredere sau persoana oficială devenea posibilă prin natura atribuţiilor de serviciu, funcţia sau poziţia pe care o ocupa în cadrul unei ierarhii, contactele sau prestigiul său într-un anumit mediu profesional.
PERSOANĂ DE SPRIJIN – Persoană care, pe baza unui instructaj general putea furniza informaţii cu valoare operativă mai scăzută sau putea îndeplini anumite sarcini privind operaţiuni de filaj, investigaţii la domiciliu etc. Persoanele de sprijin se foloseau în special pentru obţinerea informaţiilor de primă sesizare, privind situaţii sau fapte de interes pentru Securitate.
POST ACOPERIT – Incintă (imobil, locuinţă, birou) de unde ofiţerii de Securitate puteau efectua supravegherea (în special filajul) unor persoane urmărite.
POST DESCOPERIT – Spaţiu deschis (de regulă loc public) folosit de ofiţerii de Securitate pentru supravegherea unor persoane sau a unor instituţii în timpul acţiunilor operative.
REACTIVARE / REACTIVIZARE – Reluarea colaborării cu Securitatea în cazul unei surse anterior abandonate sau scoase din reţea. Reintroducerea unei persoane în reţeaua informativă era posibilă cu aprobarea conducătorului compartimentului sau unităţii din care făcea parte ofiţerul (autorul propunerii de reactivare) şi cu condiţia ca abandonarea să nu fi avut loc datorită deconspirării sursei sau refuzului de a furniza informaţii.
RECRUTARE – Procesul prin care o persoană stabilea o relaţie conspirativă cu Securitatea, angajându-se în scris (vezi Angajament) sau verbal să transmită în mod organizat şi secret date şi informaţii de interes, sub îndrumarea ofiţerului. Modul în care a decurs recrutarea se consemna obligatoriu într-un raport, în care se precizau şi circumstanţele în care persoana a acceptat să colaboreze: de bună voie („pe baza sentimentelor patriotice”), prin constrângere sau şantaj („pe baza materialelor compromiţătoare”).
REZIDENT – Persoană introdusă în reţeaua informativă nu doar pentru a furniza date de valoare operativă, ci mai ales pentru a coordona sau dirija surse mai slab pregătite (din categoria persoanelor de sprijin sau a colaboratorilor sau a informatorilor necalificaţi), preluând o parte din sarcinile ofiţerului de legătură. Rezidenţii se recrutau de preferinţă din rândul membrilor de partid sau a ofiţerilor în rezervă şi numai în cazuri excepţionale din rândul informatorilor fără apartenenţă politică. Rezidentul nu putea efectua recrutări (ci doar studiul prealabil introducerii de noi surse în reţea) şi nu avea acces la date complete privind reţeaua informativă din sectorul în care activa.
REŢEA INFORMATIVĂ –Totalitatea surselor aflate în legătura unui ofiţer sau a unei unităţi a Securităţii la un moment dat. Definiţiile diverselor categorii de persoane care au alcătuit această structură, considerată a fi principalul instrument de lucru în munca operativă, au variat în timp, păstrându-se însă ca noţiuni de bază cele de colaborator, informator, rezident, persoană de sprijin şi gazdă casă de întâlniri.
SARCINA „S” – interceptarea corespondenţei interne sau externe (folosită în documentele emise după 1973. Vezi şi Unitatea Specială „S”).
SARCINA „T” – utilizarea tehnicii operative (a microfoanelor sau altor mijloace de ascultare / înregistrare. Folosită în documentele emise după 1973. Vezi şi Unitatea Specială „T”).
S.I.G. – Supraveghere informativă generală (şi în varianta prescurtată supraveghere informativă). Formă primară de urmărire, desfăşurată asupra unei persoane sau a unui grup pe o perioadă limitată de timp (de regulă 30 de zile), pentru clarificarea unor suspiciuni sau verificarea unor informaţii de primă sesizare.
S.I.P. – Supraveghere informativă cu prioritate. Acţiune de urmărire desfăşurată cu predilecţie asupra unei persoane, membră a unui grup sau a unei comunităţi care făcea obiectul unei acţiuni operative la un moment dat.
S.O. – Supravegherea obiectivelor prin Sondă Optică.
SURSĂ – Termen generic care desemna o persoană inclusă în reţeaua informativă sau care furniza informaţii Securităţii. În situaţiile în care se preluau informaţii de la persoane neintroduse în reţea, dar contactate de ofiţer în virtutea funcţiei pe care o deţineau sau a atribuţiilor de serviciu, apare şi în varianta „sursă oficială”, respectiv, „sursă neoficială”. De asemenea, în afară de persoane, termenul „sursă” putea desemna şi alte mijloace operative folosite pentru obţinerea de informaţii: Sursa „S” pentru interceptarea corespondenţei, Sursa „T” pentru tehnica operativă etc.
T.G. – Temniţă Grea.
„TEOFIL” – Nume conspirativ al tehnicii operative.
T.O. – Tehnică Operativă. Instalaţii de ascultare, înregistrare (audio şi video) sau interceptare, în incinte sau în spaţii deschise, a căror utilizare constituia profilul de muncă al următoarelor unităţi: Direcţia a VII-a (în perioada 1948-1951), Serviciul „T” (în perioada 1956-1967), Direcţia Generală Tehnico-Operativă şi de Înzestrare (D.G.T.O.I., în perioada 1967-1972), D.G.T.O. (Direcţia Generală de Tehnică Operativă, în perioadă 1972-1973), Unitatea Specială „T” (în perioada 1973-1989).
T.V. – Supravegherea obiectivelor prin televiziune în circuit închis.
U.C.O.S. – Uneltire Contra Ordinii Sociale.
U.I. – Urmărire Informativă (vezi şi D.U.I. sau Supraveghere Informativă).
U.M. – Unitate Militară.
U.S. – Unitate Specială. Componentă a structurii Securităţii înfiinţată la nivel central în 1973, specializată în executarea anumitor operaţiuni, cum ar fi: interceptarea corespondenţei (Unitatea Specială „S”), interceptarea convorbirilor telefonice şi utilizarea tehnicii operative (Unitatea Specială „T”), interceptarea transmisiilor în eter, în special ale posturilor de radio considerate ostile regimului comunist (Unitatea Specială „R”), şi lupta antiteroristă (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă – U.S.L.A.).
INDICATIVELE UNITĂŢILOR CENTRALE ALE SECURITĂŢII
Profil de muncă
Unitate
Indicativ
Perioadă
Direcţia a VIII-a
UM 0123 / O
1956-1962
Direcţia a IV-a
UM 0123 / O
1963-1967
Direcţia a XIII-a
UM 0651
1968-1972
Anchete / Cercetări penale
Direcţia a VI-a
UM 0638
1972-1989
Detaşamentul Special de Intervenţie Antiteroristă
UM 0625 / RP
1975-1977
Antiterorism
USLA
UM 0620
1977-1989
Direcţia a II-a
UM 0805
1967-1972
Contrainformaţii economice
Direcţia a II-a
UM 0617
1972-1989
Direcţia a V-a
UM 0123 / C
1953-1967
Direcţia a IV-a
1967-1972
Contrainformaţii militare
Direcţia a IV-a
UM 0632
1972-1989
Direcţia a II-a
UM 0123 / U
1953-1967
1967-1972
Contraspionaj
Direcţia a III-a
UM 0625
1972-1989
Serviciul C
UM 0123 / E
1953-1967
Serviciul C
UM 0768
1967-1972
Evidenţe
CID
UM 0680
1972-1989
Direcţia a IV-a
1949-1953
Direcţia a VII-a
UM 0123 / P
1953-1967
Direcţia a IX-a
UM 0123 / P
1967
Direcţia a IX-a
UM 0193
1967
Direcţia a XII-a
UM 0193
1968
Direcţia a XII-a
UM 0716
1968-1972
Direcţia a IX-a
1972-1973
Filaj şi Investigaţii
Unitatea Specială F (filaj şi investigaţii până în 1976; filaj, 1976-1989, investigaţiile fiind preluate de Serviciul F din IMBS / SMB)
UM 0672
1973-1989
Direcţia I
UM 0123 / I
1953-1963
DGIE
UM 0123 / I
1963-1967
DGIE
UM 0755
1967-1972
DIE
UM 0920
1972-1978
Informaţii externe
CIE
UM 0544 (cu subunităţi ca UM 0195, UM 0282, UM 0225, UM 0503, UM 0525, UM 0107)
1978-1989
Direcţia a III-a
UM 0123 / T
1953-1967
Direcţia I
UM 0729
1967-1972
Informaţii interne
Direcţia I
UM 0610
1972-1989
Serviciul F
UM 0123 / B
1956-1967
Direcţia a XII-a
1967-1968
Direcţia a IX-a (din DGTO)
1968-1972
Direcţia a VI-a (din DGTO)
1972-1973
Interceptarea corespondenţei
Unitatea specială S
UM 0647
1973-1989
Serviciul TO / Serviciul T / Direcţia T
1955-1964 ??
Direcţia a V-a
1972-1973
Interceptarea convorbirilor telefonice şi tehnică operativă
Unitatea Specială T
UM 0639
1973-1989
Interceptare transmisii eter (în special posturile de radio ostile)
Unitatea Specială R
UM 0659
? -1989
Paşapoarte
Direcţia pentru paşapoarte, evidenţa străinilor şi controlul trecerii frontierei
UM 0200
1972-1989
Direcţia Lagăre şi Colonii de Muncă
1953-1955
Direcţia Penitenciare, Lagăre şi Colonii de Muncă
1955-1957
Penitenciare
Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă
1958-1964
Securitate şi gardă demnitari
Direcţia a V-a
UM 0666
1978-1989
INDICATIVELE UNITĂŢILOR TERITORIALE (1949-1968)
Direcţia Regională Argeş / Piteşti
UM 0336
Direcţia Regională Bacău
UM 0176
Direcţia Regională Braşov / Stalin
UM 0198
Direcţia Regională Bucureşti
În paralel a funcţionat unitatea de securitate teritorială a capitalei: Direcţia de Securitate a Oraşului Bucureşti / Capitalei (viitoare ISMB)
UM 0349
Direcţia Regională Cluj
UM 0203
Direcţia Regională Constanţa / Dobrogea
UM 0274
Direcţia Regională Craiova / Oltenia
UM 0113
Direcţia Regională Galaţi
UM 0288
Direcţia Regională Hunedoara Deva
UM 0293
Direcţia Regională Iaşi
UM 0119
Direcţia Regională Maramureş
Direcţia Regională Mureş / Autonomă Maghiară
Direcţia Regională Oradea / Crişana
UM 0386
Direcţia Regională Ploieşti
UM 0379
Direcţia Regională Suceava
UM 0239
Direcţia Regională Timişoara / Banat
UM 0232
INDICATIVELE UNITĂŢILOR TERITORIALE (1968-1989)
Bucureşti: ISMB (1968)
ISMB (1968-1972)
IMBS (1972-1982), apoi SMB (1982-1989)
UM 0224
UM 0696
UM 0800
IJ Alba
UM 0804
IJ Arad
UM 0817
IJ Argeş
UM 0830
IJ Bacău
UM 0837
IJ Bihor
UM 0846
IJ Bistriţa-Năsăud
UM 0855
IJ Botoşani
UM 0867
IJ Braşov
UM 0879
IJ Brăila
UM 0886
IJ Buzău
UM 0896
IJ Caraş-Severin
UM 0906
IJ Călăraşi
UM 0948
IJ Cluj
UM 0916
IJ Constanţa
UM 0757
IJ Covasna
UM 0772
IJ Dâmboviţa
UM 0792
IJ Dolj
UM 0924
IJ Galaţi
UM 0931
IJ Giurgiu
UM 0936
IJ Gorj
UM 0943
IJ Harghita
UM 0951
IJ Hunedoara
UM 0958
IJ Ialomiţa
UM 0984
IJ Iaşi
UM 0947
IJ Maramureş
UM 0927
IJ Mehedinţi
UM 0797
IJ Mureş
UM 0776
IJ Neamţ
UM 0765
IJ Olt
UM 0919
IJ Prahova
UM 0911
IJ Satu Mare
UM 0902
IJ Sălaj
UM 0890
IJ Sibiu
UM 0883
IJ Suceava
UM 0874
IJ Teleorman
UM 0860
IJ Timiş
UM 0850
IJ Tulcea
UM 0842
IJ Vâlcea
UM 0824
IJ Vaslui
UM 0684
IJ Vrancea
UM 0810
* SURSA: saitul CNSAS