James Todaro (doctor în medicină): 21 miliarde de motive de a discredita hidroxiclorochina ca tratament pentru covid

Actualizare 23 martie 2022: Fiindcă articolul lui Todaro a dispărut de pe OmniJournal, pun linc către copia articolului salvată de WayBack Machine (sait de arhivare a internetului).

Actualizare 30 iulie 2020: Corecție referitoare la articolul din New York Times pomenit spre sfîrșit.

Pe Omnijournal a apărut în 23 iulie 2020 articolul domnului James Todaro, doctor în medicină, cu titlul „Gilead: 21 miliarde de motive de a discredita hidroxiclorochina” (linc). Redau principalele idei din articol, articolul complet putînd fi citit (în engleză) la lincul indicat.

Gilead este una din multinaționalele farmaceutice care produce remdesivir – unul din tratamentele folosite în tratarea covidului. Actuala pandemie este un bun prilej pentru firmă de a dobîndi cîștiguri însemnate. Dar, a apărut o problemă: o altă substanță, hidroxiclorochina, care e mult mai ieftină, produce aceleași rezultate (bune) împotriva acestei boli devenită foarte la modă.

În 19 martie președintele american Donald Trump a anunțat că există 2 leacuri bune pentru covid: remdesivir și hidroxiclorochină. Deși remdesivirul era printre cele 2 leacuri anunțate de Trump ca eficace, faptul că a fost anunțată și hidroxiclorochina, care e mult mai ieftină, a avut urmări grave pentru multinaționala Gilead, producătoarea remdesivirului: într-o singură săptămînă, valoarea la bursă a firmei Gilead a scăzut cu 21 de miliarde de dolari.

La momentul anunțului lui Trump, existau doar verificări de laborator care dovedeau eficacitatea remdesivirului în tratamentul covid, dar pentru hidroxiclorochină existau nu doar studii de laborator ci și studii clinice (pe pacienți) (Philippe Gautret, Jean-Christophe Lagier, Philippe Parola, Van Thuan Hoang, Line Meddeb, Morgane Mailhe, Barbara Doudier, Johan Courjon, Valérie Giordanengo, Vera Esteves Vieira, Hervé Tissot Dupont, Stéphane Honoré, Philippe Colson, Eric Chabrière, Bernard La Scola, Jean-Marc Rolain, Philippe Brouqui, Didier Raoult – Hidroxiclorochina și azitromicina ca tratament la covid-19: Rezultatele unui studiu clinic nerandomizat – linc, International Journal of Antimicrobial Agents). Cu toate acestea, unele personalități medicale, precum dr. Fauci, cît și Organizația Mondială a Sănătății și diferite mijloace de informare în masă l-au criticat pe Trump pentru că a dat nădejdi false despre efectul hidroxiclorochinei, fără însă a vorbi ceva despre remdesivir.

Clorochina era cunoscută încă din 2005 ca eficace în lupta împotriva infecției cu coronavirus, pe baza unui studiu (Martin J Vincent, Eric Bergeron, Suzanne Benjannet, Bobbie R Erickson, Pierre E Rollin, Thomas G Ksiazek, Nabil G Seidah și Stuart T Nichol – Chlorochina este un puternic inhibitor al infecției și răspîndirii coronavirusului SARS, Virology Journal, 22 august 2005 – linc) legat de SARS-CoV, virus din aceeași familie a coronavirușilor ca și SARS-CoV-2, virusul descoperit în 2019 care produce boala covid. Era oarecum de bănuit că poate fi folositoare și la noul virus, înrudit cu cel vechi. Firmele farmaceutice au înțeles că răspîndirea hidroxiclorochinei ca tratament va scădea valoarea propriilor lor patente de medicamente și vaccinuri și au acționat pentru interzicerea ei. La începutul pandemiei, în 13 ianuarie 2020, hidroxiclorochina a devenit interzisă în Franța, după ce jumătate de veac a putut fi procurată fără prescripție medicală.

Este un lucru cunoscut că revistele medicale au devenit, de-a lungul timpului, mașinării de reclamă pentru marile firme farmaceutice. Încă din 2003, Richard Horton, redactor șef lacunoscuta revistă medicală „The Lancet”, scria (linc): „Climatul de afaceri al multor reviste medicale este puternic în favoarea industriei farmaceutice… În acest climat știu că poate fi greu pentru editori să pună întrebări asupra eticii unor tactici de marketing ale companiilor farmaceutice”. Marcia Angell, fost redactor șef la Revista de Medicină din Noua Anglie (New England Journal of Medicine) scria în cartea sa „Adevărul despre Firmele de Medicamente”: „Industria farmaceutică, devenită în primul rînd o mașinărie de reclamă care vinde leacuri cu beneficii îndoielnice, își folosește averea și puterea pentru a coopta orice instituție care îi stă în cale, inclusiv congresul american, Administrația Alimentelor și Medicamentelor (Food and Drug Administration – instituția care aprobă noi tratamente medicale), centrele universitare medicale și însăși profesia medicală”.

Între 1997 și 2016 cheltuielile de publicitate ale industriei farmaceutice au crescut de la 17,7 miliarde la 30 miliarde dolari. Au fost bani cheltuiți cu folos, căci vînzările de medicamente pe rețetă au crescut în SUA de la 117 miliarde la 329 miliarde dolari în acest timp. Reclamele și sponsorizările sînt surse principale de venit pentru revistele medicale, atingînd pînă la 80% din veniturile lor. Fostul ministru francez al sănătății, Philippe Douste-Blazy relata despre vorbele redactorului șef de la „The Lancet”, Horton: „Acum noi nu mai putem să publicăm cercetări cu date clinice deoarece firmele farmaceutice sînt atît de puternice financiar și sînt în stare să folosească asemenea metodologii, încît noi trebuie să acceptăm articole care sînt aparent perfecte din punct de vedere metodologic dar care, în realitate, ajung la concluziile la care ele vor să se ajungă”.

În 22 mai 2020, „The Lancet” a publicat un studiu observațional peer-review comparînd hidroxiclorochina cu tratamentul standard la 96032 pacienți. Imediat după aceea Organizația Mondială a Sănătății a suspendat toate cercetările clinice cu hidroxiclorochină invocînd probleme de siguranță. Dr. Fauci (șeful echipei de la Casa Albă care se luptă cu covidul) a comentat la CNN despre primejdiile hidroxiclorochinei care ar putea pricinui probleme cardiovasculare.

Cercetători independenți care nu sînt deținuți de industria farmaceutică au recunoscut imediat studiul ca fiind fabricat pe o bază de date frauduloasă. S-a dovedit că baza de date a fost oferită de o firmă necunoscută – Surgisphere – care avea doar 5 angajați printre care un scriitor de literatură științifico-fantastică și un model erotic care se pretindea director de vînzări. În fața dovezilor covîrșitoare că studiul este fraudulos, autorii l-au retras (linc) în mai puțin de 2 săptămîni de la data publicării.

Cel care a condus studiul medical fals amintit, dr. Mandeep Mehra, era o persoană cu prestigiu în lumea medicală, profesor de medicină la Harvard. Dînsul a lăudat remdesivirul în repetate rînduri și a fost unul dintre puținii experți care au fost aleși să vorbească la o conferință din aprilie despre covid-19 susținută financiar de Gilead și urmărită prin internet de mii de experți din lumea întreagă.

Gilead finanțează și Organizația Mondială a Sănătății, contribuind cu 0,12% din veniturile acesteia. Aceasta poate părea nesemnificativ, dar să notăm că Italia contribuie cu 0,48%, China cu 0,21% și Spania cu 0,06% la finanțarea OMS. Exceptînd Sanofi, Gilead este firma farmaceutică care a donat cel mai mult către OMS. Asta poate părea o acțiune filantropică, dar ne putem întreba cît de etic este ca organizația care face recomandări globale despre tratamente medicale să primească donații substanțiale de la firme farmaceutice.

Industria farmaceutică este pe primul loc în SUA la cheltuieli de lobby (influențare a autorităților), cu 295 milioane dolari cheltuiți anual, comparativ cu 155 milioane dolari ai firmelor de asigurare și 69 milioane ai industriei auto. În 2019 Gilead a cheltuit 6 milioane dolari în lobby politic. Banii par bine cheltuiți. În comitetul care informează medicii americani despre procedurile de tratament sînt 8-9 experți care au primit susținere financiară de la Gilead (linc).

Sînt mii de oameni de știință și instituții de cercetare care au primit fonduri de la Gilead. Unii dintre cei mai vehemenți critici ai hidroxiclorochinei sînt printre aceștia. De pildă, cei 3 oameni de știință (Karine Lacombe, Christine Rouzioux și Jean-Michel Molina) care au criticat în articolul din New York Times „El a fost o stea a științei. Apoi a promovat un tratament îndoielnic pentru covid-19” (linc) studiul doctorului Raoult în favoarea hidroxiclorochinei, sînt fie membri ai consiliului firmei Gilead fie au primit fonduri de la această firmă. New York Times n-a menționat acest conflict de interes.

Mai citește:
– Petiție on-line: Ieșirea României din Organizația Mondială a Sănătății
– Trump anunță ruperea legăturilor dintre SUA și Organizația Mondială a Sănătății. Comentarii ale celor care au iscălit petiția pentru ieșirea României din OMS
– alte articole pe tema covid la pagina covid-19.

• Probleme internaţionale