Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea fostului general Victor Atanasie Stănculescu a revizuire a condamnării sale la 15 ani închisoare în procesul revoluţiei din Timioara, anunţă „România Liberă” (linc).
Cererea s-a judecat cu uşile închise, la cererea avocatului inculpatului care spunea că vor ieşi la iveală amînunte intime din viaţa clientului său. O problemă de procedură, pe care am semnalat-o pe acest blog, e faptul că la judecarea acestei cereri de revizuire nu au fost citate victimele revoluţiei din Timişoara.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin care se putea realiza chiar şi o răsturnare completă o hotărîrii judecătoreşti iniţiale, adică achitarea inculpatului.
Mai citeşte:
– ÎCCJ vrea să revizuiască sentinţa lui Victor Stănculescu cu uşile închise
Blogul lui Marius Mioc 
Domnule Marius Mioc,
Judecarea procesului cu usile inchise are alt motiv.
Eu sunt cel care l-am recomandat pe dl. avocat Alexandru Pantea sa preia actiunea dlui Victor Atanasie Stanculescu pentru CEDO, cunoscand ca acesta avusese propriul sau proces la instanta europeana, ceea ce, in viziunea mea de atunci, reprezenta un avantaj. Pe dl. Alexandru Pantea l-am cunoscut in urma publicarii de catre mine a sentintei CEDO in ceea ce il priveste intr-o carte – „Procurorul mai presus de lege/Despre judecatorul de instructie”.
In prima discutie pe care am avut-o in trei – eu, dna Elena Piticas, despre care s-a vorbit aici, pe blog, dl. Francisc Toba, care a inrteprins o serie de actiuni in sprijinul dlui Victor Atanasie Staculescu si cu ajutorul caruia l-am reintalnit, dupa aproape 20 de ani, pe acesta -, cand l-am prezentat pe dl. avocat celorlalti doi, s-a pus problema publicitatii procesului. Nu stiu ce a discutat ulterior dl. avocat cu dl. Victor Atanasie Stanculescu la Jilava, cert este ca primul a venit cu un contract pentru 3 procese – CEDO, revizuirea si intreruperea executarii pedepsei din motive medicale, cu precizarea ca va cere judecarea proceselor cu usile inchise din motive de publicitate si de drepturi de autor asupra actelor proceselor.
Asta se intampla prin martie 2009. Atunci l-am cautat pe dl. Francisc Toba, pe care il vazusem la OTV, in cadrul unei emisiuni de sustinere a dlui Victor Atanasie Stanculescu, in care s-a vorbit despre condamnarea in mod definitiv a celor doi fosti generali la cate 15 ani de detentie. Imi atrasese atentia o afirmatie a dlui Victor Atanasie Stanculescu, facuta in cursul unui interviu, anume ca ii pare rau ca a fost degradat. I-am spus dlui Francisc Toba ca poate ar fi interesant sa spuna, in cadrul campaniei sale de sprijin, ca degradarea unui general este neconstitutionala, asta ca informatie de ordin public.
Dar dl. avocat a vorbit si despre solicitatea la CEDO a unei sume mari de bani drept daune.
Nu cunosc ce anume s-a cerut la CEDO, ce motive s-au invocat si nici motivele invocate in cererea de revizuire, caci la un moment dat am intrerupt legaturile cu dl avocat si cu dna Elena Piticas.
Aveam intentia sa scriu o carte inspirata de evenimentele din Decembrie 1989 in ceea ce priveste aspectele de ordin constitutional. Mi-am dat insa seama ca este necesar sa cunosc ceea ce s-a intamplat atunci; asa a luat nastere prima forma a cartii „Operatiunea =Ziua cea Mare=” etc.
Motive de revizuire sunt foarte multe – si solide. Dar eu nefiind avocat, n-aveam cum sa ma bag. In orice caz, se vede ca dl. avocat Alexandru Pantea n-a invocat ceea ce trebuie, de vreme ce cererea de revizuire a fost respinsa.
Poate ca totusi, intr-o buna zi, voi reusi sa public forma extinsa a cartii sus-citate, precum si una legata de aspectele de ordin constitutional pe care le ridica procesele generate de evenimente, si ele foarte multe.
Ma gandesc sa postez aici, in zilele urmatoare, textul cartii „Operatiunea =Ziua cea Mare=”, asta daca reusesc sa rezolv o serie de aspecte de ordin tehnic. Textul a produs, in mediile in care am distribuit-o, un soc si … tacere. Dl. Iulian Vlad mi-a spus, in cadrul scurtei discutii pe care am avut-o la Targul „Gaudeamus”, despre care am vorbit aici, ca vrea sa stam neaparat de vorba, desigur, pe marginea cartii, ceea ce inseamna ca i-a atras atentia. Sa vedem – poate il conving sa rupa tacerea. Daca a avut curajul sa porneasca actiunea impotriva lui Nicolae Ceausescu, nu vad de ce n-ar avea curajul sa vorbeasca.
In orice caz, aici, pe blog, eu am avut curajul sa spun elementele fundamentale pe care le-am descoperit, in ciuda unor sfaturi privitoare la un posibil pericol la care ma expun. Cea mai grea de dus – dar si de obtinut – este LIBERTATEA, or, poporul caruia ii apartinem nu are nici o sansa sa ajunga liber fara adevar, oricare ar fi el. Dl Iulian Vlad nu va fi liber intre zidurile tacerii, iar curajul sau de acum 20 de ani nu va insemna nimic, pentru nimeni, daca nu este dus pana la capat.
Aceeasi judecata este valabila si pentru dl. Victor Atanasie Stanculescu, plimbat azi ca un urs la teatru, la pacanele si la lansari de carte. De la sublim la ridicol nu este decat un pas!
Virtutea suprema a unui militar este curajul in fata mortii. Acesta este, dupa Nicu Steinhart, misterul fondator al Dreptului constitutional al oricarei natiuni. Nu oricui ii ofera destinul sansa sa stea, singur, fata-n fata cu Natiunea. Pentru dnii Iulian Vlad si Victor Atanasie Stanculescu timpul nu este inca trecut, desi acesta lucreaza ingrozitor de repede impotriva lor, ca exitente biologice. Si nu vor insemna nimic din punct de vedere moral pentru Natiune daca nu isi asuma, repet, pana la capat acest curaj. Memoria colectiva, singura care tine in viata o natiune, nu va retine altceva decat o mare minciuna sau, altfel exprimat, o piesa de teatru in care nu apar oameni, ci paiate.
Prin tacere, dnii Victor Atanasie Stanculescu si Iulian Vlad nu raman in istoria Natunii decat niste complotisti. Atat. Si, ceea ce este paradoxal, cel pe care l-au inlaturat, incet-incet, erou.
Al dvs., Valeriu Mangu
Nu trageti concluzii pripite si fara o baza legala , faceti afirmatii nefondate !
Domnule Marius Mioc,
Mai am cateva pagini de citit din recenta aparitie editoriala Stanculescu-Stoenescu. Lasand la o parte smecheria cu „agenturili” – deci cu „turistii” sovietici -, citind printre randuri se poate desprinde in mod clar concluzia ca in evenimentele de la Timisoara, dar si dupa 22 decembrie 1989, a fost implicata Directia de Informatii Militare, prin armata „invizibila”. Mai rezulta ca simulatoarele au fost importate in 1987, lucru care deja se stie, ca un razboi Armata-Securitate era deja planificat a se produce inca inainte de Congresul al XIV-lea. De asemenea, aflam prin vocea dlui Victor Atanasie Stanculescu faptul ca Securitatea pusese armele la pastrare inca din 16 decembrie, din motivele pe care le-am infatisat aici, pe blog – mai precis, pentru a nu i se pune in carca morti.
Si alte amanunte, care se pierd in tabloul general pe care ni-l serveste dl. Victor Atanasie Stanculescu cu scopul de a ascunde rolul sau real in evenimente, dar care consolideaza tot ceea ce am scris aici, pe blog.
Dupa cum am spus intr-o postare, mare lucru nu mai pot spune despre derularea evenimentelor. Dar amanuntele care vor veni cu siguranta sunt extrem de importante pentru, cum spuneam, sprijinirea schemei logice pe care am infatisat-o – dar exista mai multe planuri dupa care s-a actionat, care o vreme au mers impreuna, apoi au mers separat, apoi s-au confruntat. In total, vreo 5 planuri.
Poate ca intr-o buna zi voi scoate o carte cu toate aceste planuri, dar, repet, ceea ce este fundamental am spus aici, intr-o alta redactare. Cei interesati pot relua toate postarile mele de pe blog, din cursul acestui an, incepand, cred, cu martie- aprilie.
Astept sa vad daca dl. Ion Iliescu va mai face teatru pe 22 decembrie. Astept sa vad daca dl. Iulian Vlad va iesi din zidurile care il inconjoara, in parte ridicate de altii, in parte ridicate de d-sa insusi. Astept sa vad ce va posta Asociatia „21 Decembrie”, ce va iesi din anuntul dnei Procuror general. Adevarul fundamental al evenimentelor de acum 20 de ani nu mai poate fi ascuns. De-acum se cunoaste.
O tragedie.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu, după părerea mea, prioritatea numărul unu a lui Stănculescu în momentul actual este să scape din puşcărie, nu să spună adevărul despre revoluţie. Lansarea cărţii chiar în momentul judecării cererii sale de revizuire nu e întîmplătoare.
Domnule Marius Mioc,
Da, coincidenta pare sa nu fie intamplatoare, dar programarea lansarii pe 17 decembrie nu are nici nici o relevanta atata vreme cat continutul cartii nu este suficient de limpede, iar dl. Victor Atanasie Stanculescu evita inca sa spuna tot.
De pilda, faptul ca si-a pus piciorul in ghips se datoreaza, in logica evenimentelor, nu presiunilor pe care le-a facut sotia sa, ci pentru a evita sa fie trimis de Nicolae Ceausescu pe strada, printre soldati, cum fusese trimis Vasile Milea in noaptea precedenta.
Dar – repet – citind printre randuri aflam ca, de fapt, asa-zisii teroristi aparuti incepand cu 22 decembrie 1989 n-au fost altceva decat autohtoni, in sensul ca au fost administrati de DIM. Iata pasajul (v. In sfarsit, ADEVARUL… – Generalul Victor Atanasie Stanculescu in dialog cu Alex Mihai Stoenescu, ed. rao international publishing company, 2009, p.214):
„AMS: (…) Pana la urma, aveti o explicatie tehnica, mai detaliata, asupra fenomenului terorist?
VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.”
Al dvs., Valeriu Mangu
Dubioasă afirmaţia lui Stănculescu că exista un alt grup care lucra ca să provoace condiţiile necesare pentru ca lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat, cînd Stănculescu însuşi a fost implicat în organizarea executării lui Ceauşescu.
Domnule Marius Mioc,
Dl. Victor Atanasie Stanculescu se refera la grupul care a orchestrat diversiunea, aflat in spatele sau. Mai precis, la grupul care a aruncat pe piata, daca ma pot exprima astfel, oameni carora sa li se puna la TVR eticheta de teroristi in solda lui Nicolae Ceausescu. Asadar trebuia creata impresia ca ar exista forte fidele lui Ceausescu si care lupta pentru salvarea lui, forte care nu se potolesc decat daca Nicolae Ceausescu este executat.
Acesti oameni, prezentati noua drept sustinatori ai lui Ceausescu, au fost folositi asadar pentru a forta executarea celor doi Ceausescu – chipurile ca nu se potolesc decat daca cei doi sunt executati.
Dar iata o informatie cu adevarat senzationala care a aparut acum doua zile, anume o confirmare a existentei armatei „invizibile” care a sosit in 17 decembrie 1989. Atrag deci atentia asupra articolului din „Jurnalul national” postat la:
http://www.jurnalul.ro/stire-decembrie-89/batausi-in-civil-si-trupe-de-represiune-adusi-cu-trenul-530763.html
precum si asupra comentariului nr. 13 la articol (articolul are 3 pagini). Anume: in 17 decembrie 1989, dimineata, au sosit cu trenul civili dotati cu bate, preluati de civili. Nu este vorba despre garzile patriotice aduse ulterior, in 20 decembrie, de la Craiova, ci, repet, despre ziua de 17 decembrie.
Iata asadar ca incep sa apara „celulele de atac” care au actionat pe strazi, cu ciomege, devastand magazine, atacand militari etc. in 17 decembrie 1989.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ romi
Am zis: „Prin tacere…”