Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Alex Stoenescu – “Interviuri despre revoluţie” (recenzie) Aprilie 11, 2012


Reproduc mai jos o recenzie la cartea lui Alex Mihai Stoenescu – „Interviuri despre revoluţie” (editura Rao 2004), publicată de mine în 2005 în presa timişoreană, şi republicată în cartea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (în ediţia de pe internet a acestei cărţi acest capitol lipseşte). Cititorii acestui blog au putut lua cunoştiinţă de multe alte comentarii despre scrierile lui Alex Mihai Stoenescu (vezi pagina „Analize despre revoluţia din 1989”).

Ion Luca Caragiale avea o schiţă în care un profesor, ca să dea notă bună unui elev slab, pune întrebări de felul: “Nu-i aşa că …”. Elevul răspunde “Da, aşa e”, concluzia fiind că elevul e eminent!

Cam aşa stau lucrurile şi cu cartea lui Alex Stoenescu “Interviuri despre revoluţie” (Editura Rao 2004). Autorul nu urmăreşte adevărul despre revoluţie, ci strîngerea de “dovezi” în favoarea principalelor sale teze despre acest subiect: implicarea agenturilor străine şi patriotismul Securităţii, care ar fi fost de fapt de partea revoluţiei în 1989. Deseori martorii nu confirmă prejudecăţile autorului, iar atunci acesta le sugerează răspunsurile care trebuiesc date. Cînd răspunsurile sugerate convin intereselor celor interviaţi, uneori aceştia intră în jocul autorului.

În interviul cu securistul Radu Tinu (pag. 46-55), Alex Stoenescu îi explică acestuia: “la Timişoara a existat ordinul generalului Vlad [şeful Securităţii – nota mea] de a nu vă implica”. Elevul eminent Radu Tinu răspunde: “Da, mi-a transmis prin telefon: n-aveţi ce căuta în stradă, nu vă implicaţi” (pag. 52). Pînă atunci, în cuprinsul interviului Radu Tinu explicase că a fost chiar în stradă, printre demonstranţi. Era necesar să i se amintească ce trebuie să declare despre ordinele generalului Vlad, că altfel se compromitea scopul cărţii lui Stoenescu: convingerea opiniei publice că Securitatea a fost de partea revoluţiei. Notăm, ca o tehnică interesantă de “aflare a adevărului”, faptul că nu Radu Tinu îi spune lui Stoenescu ce ordine a dat şeful Securităţii, ci Stoenescu îi povesteşte despre aceste ordine lui Radu Tinu.

Interviul cu Petre Mihai Băcanu (pag. 132-139) este o altă încercare a lui Alex Stoenescu de a pune pe seama şefului Securităţii, Iulian Vlad, măreţe fapte revoluţionare. Zice Stoenescu către Băcanu: “Pentru Rahova a existat un ordin verbal al generalui Vlad de eliberare a tuturor deţinuţilor Securităţii care încă nu au condamnare. Ordinul a fost dat în noaptea de 17 decembrie, după ce îl condamnase Ceauşescu cu plutonul de execuţie şi generalul Vlad a hotărît să-l radă pe Ceauşescu”. Petre Mihai Băcanu, pe baza experienţei sale personale, infirmă: “închisoarea a fost plină pînă în 21 decembrie”, dar asta nu-l tulbură pe Alex Stoenescu: “Ordinul a fost pus în aplicare pe 18 dimineaţa, iar în procesul generalului Vlad faptul a fost dovedit cu probe. Nu sînt dubii” (pag. 138). Sigur, poveştile securiştilor sînt mai credibile decît experienţa personală a lui Petre Mihai Băcanu şi chiar decît hotărîrile judecătoreşti. Căci, aşa de bine a dovedit Iulian Vlad că a fost de partea revoluţiei încît a primit niscaiva ani de închisoare.

Mai găsim în cartea lui Stoenescu un interviu cu Dan Iosif (pag. 183-190). În jumătate din interviu nu Dan Iosif îi explică lui Stoenescu cum a fost la baricada de la Inter, din 21 decembrie 1989, ci Stoenescu este cel care-l lămureşte pe Dan Iosif. Mereu se vede dorinţa lui Stoenescu de a arăta ce bine informat este, cum le ştie el pe toate. Similar e interviul cu Petre Roman (pag. 163-178), în care mai degrabă Roman este cel care află dezvăluiri despre revoluţie de la Stoenescu decît invers, deşi mai zice şi Petre Roman cîte ceva. De pildă, despre convingerile ferm prooccidentale ale lui Valter Roman, ilustrul tată al fostului prim ministru, venit în România cu tancurile sovietice în cel de-al 2-lea război mondial (nu se spune asta în interviu) şi care i-ar fi zis fiului: “Nu avem ce aştepta de la Moscova, noi trebuie să ne îndreptăm către Vest” (pag. 178). Acuşi o să aflăm că şi Ana Pauker a fost proocidentală în străfundul sufletului! În rest, Stoenescu îi mai explică lui Roman ce bine e că nu a fost lăsat Coposu să vorbească la televiziune, în timpul revoluţiei: “Coposu nu era nimic atunci, una din vocile din hărmălaie. Mai mult speria lumea (…) Aduceţi-vă cum au apărut cu haine negre, cu pulovăre pe gît negre şi s-a speriat lumea de ei şi toţi comuniştii au sărit cu pericolul legionar” (pag. 175). Într-adevăr, nu ştirile despre terorişti care trag din orice poziţie şi otrăvesc apa speriau populaţia, ci pulovărele negre ale ţărăniştilor! Noroc că în decembrie 1989 am avut o conducere înţeleaptă care a ştiut să ferească populaţia de panică!

(“VIP în Banat” din 15 martie 2005)

Citeşte alte comentarii la scrieri despre revoluţie ale lui Alex Mihai Stoenescu la pagina „Analize despre revoluţia din 1989”

Mai citeşte pe acest blog fragmente din cartea mea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, uneori actualizate cu comentarii mai recente:
Decembrie 1989 şi manipulările lui Tucă
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete
Jurnalul Naţional, tot mai confuz
Revolta de la Timişoara şi filiera iugoslavă
Jurnalul Naţional continuă eforturile de reabilitare a fostei securităţi
La Iaşi – revoluţie, la Timişoara – o simplă revoltă
Şeful DIA şi revoluţia din 1989
Generalul Ştefan Guşă a dezinformat armata
“Jurnalul Naţional” şi non-combatul securităţii în decembrie 1989
Avalanşă de articole second-hand la Jurnalul Naţional
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
1989: Aplicaţii militare în jurul României
Doru Staicu – “omul care a dat semnalul începerii revoluţiei române”
Cele trei bucăţi turişti străini ai colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova
Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu
Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Mihai Stoenescu
Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
Raportul filajului Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989

 

2 Responses to “Alex Stoenescu – “Interviuri despre revoluţie” (recenzie)”

  1. Andrei Ionescu Says:

    Salut Marius

    In primul rand da-mi voie sa te felicit pentru blogul acesta, una dintre cele mai importante surse de informare despre evenimentele din decembrie.Nu am citit aceasta ultima carte de interviuri despre revolutie. Vroiam doar sa-ti atrag atentia ca AMS scrie intro-alta carte despre revolutie, cu subiect si predicat concluzia lui despre rolul Securitatii in evenimente. Si anume ca NU a actionat impotriva regimului pana Ceausescu nu a plecat cu elicopterul din CC. Mai mult decat atat precizeaza ca afirmatiile cum ca Securitatea ar fi actionat in favoarea miscarilor la Timisoara sunt simple asertiuni interesate post- revolutionare. Nu am stat acum sa caut exact citatul, dar ma bizui ca memoria nu-mi joaca feste. Cred ca aceasta nuanta este necesara.
    Inca odata te felicit pentru blog si iti urez succes.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s