Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Recursul meu în procesul cu generalul Marin Oană și SSRMLÎRC Ianuarie 20, 2017


După cum am informat deja pe acest blog, în 5 octombrie 2016 Tribunalul Timiș a respins cererea mea de anulare a certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană ca inadmisibilă (linc). Tribunalul a considerat că instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificate de revoluționar, și n-a mai analizat fondul chestiunii ridicate de mine, respectiv faptul că domnul Marin Oană a acționat în decembrie 1989 împotriva revoluției, ceea ce face eliberarea unui certificat de revoluționar pe numele dînsului nelegală, conform art. 8 din Legea 341/2004.

Împotriva hotărîrii Tribunalului Timiș (pe care am prezentat-o integral la lincul indicat mai sus) am declarat recurs. Prezint cititorilor și recursul meu, care urmează să fie judecat la Curtea de Apel Timișoara.

Tribunalul Timiș
Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. 431/59/2016

Domnule președinte

Subsemnatul, MIOC MARIUS, domiciliat în Timişoara (…), în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 și art. 498 cod procedură civilă și a Deciziei Curții Constituționale nr. 462/2014 declar

RECURS

împotriva Sentinței civile nr. 1940/PI din 5 octombrie 2016 a Tribunalului Timiș, comunicată mie în 3 noiembrie 2016, cerîndu-vă să casați sentința atacată și să-mi admiteți cererea așa cum a fost formulată și precizată, ori, în subsidiar, să trimiteți cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Nu mai repet toate argumentele în sprijinul cererii mele, precizez doar că îmi mențin toate susținerile, cererile și argumentațiile folosite în chemarea în judecată inițială (dosar inițial Curte Apel filele 3-5) cît și în „Răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune” (dosar inițial filele 67-70).

Consider că hotărîrea instanței a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, motivele invocate de instanță sînt străine de natura cauzei și s-a încălcat autoritatea de lucru judecat al Sentinței 6182/2012 a Curții de Apel București care stabilește că Oană Marin a săvîrșit fapte incompatibile cu preschimbarea certificatului său de revoluționar, conform art. 8 din Legea 341/2004, aplicabil în materie. Totodată, ca urmare a neanalizării cererii făcute de mine în subsidiar și a excepției de nelegalitate invocată de mine, este aplicabil și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 cod procedură civilă.

            ÎN FAPT:

Prin sentința respectivă s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de mine, prin care  (a se vedea și precizarea de acțiune – dosar inițial fila 67) ceream instanței să anuleze certificatul de luptător în revoluție al numitului Oană Marin și să interzică pîrîtei Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (numită mai departe SSRMLÎRC) emiterea în viitor al unui alt certificat de revoluționar conform legii 341/2004 pentru Oană Marin, CNP (…) sau în subsidiar să oblige SSRMLÎRC să anuleze respectivul certificat de revoluționar invocînd ca motivare faptul că Oană Marin a avut acțiuni împotriva revoluției prin comandarea unor trupe care în 21 decembrie 1989 au fost trimise împotriva manifestanților și care au fost folosite pentru împrăștierea, intimidarea și stînjenirea mișcărilor acestora, lucru care, conform art. 8 din Legea 341/2004, constituie o acțiune împotriva revoluției incompatibilă cu primirea unui certificat de luptător în revoluție.

Instanța a considerat că „legiuitorul a instituit o procedură specială în materie, care atribuie decizia de anulare a unui astfel de certificat exclusiv SSPR (actualmente SSRMLÎRC), cu avizul Comisiei parlamentare de specialitate, și nu instanțelor judecătorești”.

Această opinie a instanței este greșită din următoarele motive:

  1. Legiuitorul însuși a prevăzut posibilitatea existenței unor hotărîri judecătorești prin care să fie anulate certificate de revoluționar

Conform art. 49 alin. 2 din HG 1412/2004 modificat prin HG 99/2015, SSRMLÎRC poate anula certificate de revoluționar „pe baza unor elemente de noutate”.

Prin art. 49 indice 1 alin. (2) din HG nr. 1412/2004, introdus prin HG nr. 99/2015 pct. 40, a fost definită sintagma de element de noutate astfel:

„Prin sintagma elemente de noutate se înțelege:

  1. a) hotărîrile judecătorești definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. 6 și art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;
  2. b) hotărîrile judecătorești definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia din condițiile pentru obținerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
  3. c) hotărîrile judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului”.

Așadar, în art. 49 indice 1 alin. (2) pct. c) din Normele metodologice de aplicare a legii 341/2004, cum a fost introdus prin HG nr. 99/2015 pct. 40, este precizat că una din ipotezele care pot apărea la anularea unor certificate de revoluționar o reprezintă „hotărîri judecătorești definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului”. Rezultă de aici, fără putință de tăgadă, că instanțele de judecată sînt competente să anuleze certificate de revoluționar.

  1. Subsemnatul am respectat procedura specială instituită prin Legea 341/2004 cu privire la anularea certificatului de luptător în revoluție a lui Oană Marin

Legea 341/2004 prevede o procedură specială pentru anularea certificatelor de revoluționar. Conform art. 20 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 (HG 1412/2004 și HG 1707/2006) „persoanele (…) care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii 341/2004, sau ale prezentelor norme metodologice, pot face contestație la Comisia parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, a listei finale prevăzute de art. 19 alin. 1”. Lista finală respectivă a fost publicată în Monitorul oficial 568 bis din 7 iulie 2010, deci termenul limită de depunere a contestațiilor a fost 7 ianuarie 2011.

Subsemnatul am formulat contestație la preschimbarea certificatului lui Oană Marin încă din 2009, ceea ce este dovedit prin extras din procesului verbal al ședinței CPRD din 10 noiembrie 2009 (dosar inițial fila 73). Apoi, în 21 aprilie 2010 am informat și SSPR despre nelegalitatea preschimbării certificatului în cazul Oană (dosar inițial fila 8). O nouă contestație legată de certificatul lui Oană a fost înregistrată la CPRD în 2010 (dosar inițial fila 10; există o eroare materială în adresa CPRD, căci se vorbește de Oană Ion, nu de Oană Marin, dar se face referire la petiția mea către SSPR în care vorbisem numai de Oană Marin). Toate aceste acțiuni de contestare au fost anterioare termenului limită de 7 ianuarie 2011, deci această procedură specială prevăzută de legea 341/2004 a fost respectată, nefiind temei de considerare a acțiunii mele ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurilor speciale în materie.

Conform art. 16 alin. 2 din Constituție, nimeni nu e deasupra legii. Nici SSPR (acum SSRMLÎRC) nu e deasupra legii. Odată ce a fost înaintată o contestație în răstimpul legal și urmîndu-se procedura legală, SSPR avea obligația legală de a analiza contestația și a proceda conform legii în legătură cu aceasta. Legea 341/2004 nu exclude controlul instanțelor de judecată cu privire la felul cum SSPR / SSRMLÎRC își îndeplinește obligațiile izvorîte din însăși textul legii 341/2004.

Admiterea excepției de inadmisibilitate ar fi fost eventual întemeiată numai în cazul în care nu s-ar fi depus contestație cu privire la certificatul de revoluționar al numitului Oană Marin, în conformitate cu prevederile legii 341/2004 și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia. Nu este însă cazul de față, deci avem de a face cu o aplicare greșită a normelor de drept, iar motivele invocate de instanță sînt străine de natura cauzei.

Dreptul la contestarea eliberării unui certificat de revoluționar, expres prevăzut de legea 341/2004 (art. 20 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 – HG 1412/2004 și HG 1707/2006), crează și obligația SSPR să anuleze acel certificat, în cazul în care contestația este întemeiată și a fost depusă în răstimpul prevăzut de lege. Neîndeplinirea acestei obligații (căci în urma hotărîrii Curții de Apel București obligația legală a SSPR nu a mai fost îndeplinită), dă dreptul contestatarului să se adreseze instanțelor de judecată pentru rezolvarea favorabilă a cererii sale, conform legii 554/2004 a contenciosului administrativ. Petiția mea din 2016 este o continuare a contestațiilor formulate în răstimp legal în 2009-2010. Reamintesc că Curtea de Apel București a constatat doar îndeplinirea defectuoasă de către SSPR a obligațiilor legale, prin faptul că instituția nu a motivat decizia de anulare a certificatului lui Oană Marin, fără însă să se pronunțe cu privire la temeinicia contestațiilor depuse pentru anularea respectivului certificat.

  1. Însăși SSPR a considerat în trecut că instanțele de judecată sînt competente să anuleze certificate de revoluționar

În anul 2013, instituția guvernamentală însărcinată cu umilirea revoluționarilor din 1989 și distrugerea prestigiului momentului istoric al revoluției din decembrie 1989, SSPR (prefăcut ulterior în SSRMLÎRC), avînd atunci în frunte pe Victor Socaciu (promovat apoi într-un post în diplomație, dovadă a aprecierii de care s-a bucurat munca sa de secretar de stat), a promovat în justiție mii de acțiuni avînd drept scop anularea certificatelor de revoluționar. Prezint în anexă lista acestor acțiuni, numai pentru posesori de certificate a căror nume începe cu litera „A”, fiindcă scopul este doar exemplificativ. Valul de acțiuni în justiție ale SSPR a fost popularizat intens, inclusiv la posturile TV, ca dovadă a faptului că o mulțime de revoluționari sînt impostori care au primit nelegal certificate și a hotărîrii ferme a guvernanților (aceeași care eliberaseră acele certificate) de a face „curățenie” în rîndul posesorilor de certificate de revoluționar.

Așadar, însăși pîrîta a considerat că instanțele judecătorești sînt competente să anuleze certificate de revoluționar. Mai mult, pîrîta s-a considerat pe ea însăși necompetentă să anuleze certificate de revoluționar printr-un act administrativ și a apelat la instanțele de judecată.

În urma schimbărilor introduse prin pct. 40 din HG 99/2015 apreciez că SSRMLÎRC nici nu mai are posibilitate la ora actuală să aibă inițiativă proprie de a anula vreun certificat de revoluționar emis fără respectarea legii, în lipsa unei hotărîri judecătorești definitive de felul celor definite ca „element de noutate” prin art. 49^1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a legii 341/2004.

  1. Instanța nu a analizat cererea mea subsidiară

În „răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune” (dosar inițial fila 67) am arătat că, deși cererea mea principală se referă la emiterea unei hotărîri judecătorești prin care certificatul de luptător în revoluție emis pe numele lui Oană Marin să fie anulat, în subsidiar cer și obligarea SSRMLÎRC să anuleze respectivul certificat de revoluționar invocînd ca motivare faptul că Oană Marin a avut acțiuni împotriva revoluției prin comandarea unor trupe care în 21 decembrie 1989 au fost trimise împotriva manifestanților și care au fost folosite pentru împrăștierea, intimidarea și stînjenirea mișcărilor acestora, lucru care, conform art. 8 din Legea 341/2004, constituie o acțiune împotriva revoluției incompatibilă cu primirea unui certificat de luptător în revoluție.

Chiar presupunînd corectă opinia instanței de fond conform căreia instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificate de revoluționar, fiindcă legiuitorul a instituit o procedură specială prin care doar SSRMLÎRC (fost SSPR) poate face acest lucru, aceasta nu era motiv de respingere a cererii mele subsidiare – obligația de a face, respectiv obligarea SSRMLÎRC de a soluționa favorabil petiția mea și a anula certificatul de revoluționar a lui Oană Marin.

  1. Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocată de mine

În cadrul cererii de chemare în judecată am invocat, printre altele, excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004. Instanța a trecut la analizarea excepției de inadmisibilitate invocată de pîrît, fără a analiza excepția de nelegalitate invocată de mine.

După părerea mea analizarea excepției de nelegalitate trebuia făcută prioritar, iar rezolvarea ei favorabilă ar fi făcut inutilă analizarea excepției de inadmisibilitate și a tuturor celorlalte excepții invocate în cauză.

După cum am arătat și în cererea inițială de chemare în judecată, este stabilit, cu autoritate de lucru judecat, opozabilă pentru amîndoi pîrîții (Sentința 6182/2012 a Curții de Apel București rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curții de Apel București) că „lt. col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989. Împrejurarea că, pînă la sfîrşitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni” (dosar inițial fila 12-13). Chiar dacă Sentința 6182/2012 a fost parțial modificată prin Decizia 2986/2014, acea parte în care se constată că Oană Marin a acționat împotriva revoluției nu a fost modificată.

În cererea de chemare în judecată am arătat pe larg, în mod concret, faptele săvîrșite de Oană Marin care fac nelegală preschimbarea certificatului de luptător în revoluție pe numele său. Pîrîtul a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, anume, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stînjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică. Faptele sînt dovedite prin înscrisul declarație olografă a lui Oană Marin, depus la dosar. Este nerelevant dacă faptele săvîrşite de acesta au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzînd incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor; e adevărat că în ședința CPRD din 3 aprilie 2012 – dosar inițial fila 75 – președintele comisiei parlamentare, senatorul Raymond Luca, vorbește de „activitatea criminală a lui Oană”, dar pentru prezenta cauză nu e necesară stabilirea unui caracter criminal al activității acestuia, ci doar faptul că activitatea a fost, sub o oarecare formă, îndreptată împotriva revoluției). La retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune (a nu beneficia de recunoştiinţa naţiunii prevăzută de legea „recunoştiinţei” nr. 341/2004 nu este o sancţiune; sînt milioane de cetăţeni care nu beneficiază de recunoştiinţa naţiunii, deşi unii dintre ei sînt chiar simpatici). O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cît de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie.

Totodată este dovedit prin procesul verbal al ședinței Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989 (numită mai departe CPRD) din data de 9 septembrie 2008 (dosar inițial fila 71), document cu caracter oficial pentru care se aplică prezumția de veridicitate, că „dosarul respectiv [a lui Oană Marin] nu conţine elementele necesare preschimbării certificatului pentru calitatea solicitată, conform dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 şi H.G. nr. 1412/2004 cu modificările şi completările ulterioare”. Am depus la dosar extras din respectivul proces verbal, care poate fi citit și pe saitul Camerei Deputaților http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2008/sz0909.pdf și bănuiesc că a fost publicat și în partea de Monitor Oficial cu dezbateri parlamentare.

De precizat că în cadrul procesului deja menționat de la Curtea de Apel București Oană Marin a dat în judecată nu numai SSPR ci și CPRD, dar prin hotărîrea definitivă din acest proces nu se stabilește vreo obligație a CPRD de a da aviz favorabil pentru preschimbarea certificatului său de revoluționar și nici nu se constată vreo netemeinicie a vreunei constatări din procesele verbale ale ședințelor CPRD cu privire la Oană Marin (dosar inițial filele 71-75) și la cererea sa de preschimbare a certificatul său de revoluționar. Deci toate aceste procese verbale își păstrează prezumția de veridicitate iar avizul CPRD legat de preschimbarea certificatului lui Oană a rămas în continuare negativ. Deasemeni, a rămas în vigoare decretul 237/2011 al președintelui României de retragere a titlului de luptător în revoluție pentru Oană Marin, capătul de cerere prin care acesta ceruse obligarea SSPR la înaintarea către Președintele României a propunerii de atribuire a respectivului titlu lui Oană Marin fiind respins irevocabil de Curtea de Apel București. Oană Marin deține așadar un certificat valabil care atestă un fapt neadevărat – că ar fi posesor al titlului de luptător în revoluția română din decembrie 1989. Respectivul certificat este singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile legii 341/2004, conform art. 5 alin. (3) din Legea 341/2004. Așadar, Oană Marin poate beneficia de drepturile prevăzute de legea 341/2004, căci deține un certificat valabil, deși nu deține titlul de luptător în revoluție, căci acesta a fost anulat printr-un Decret prezidențial care este în continuare valabil. Situația este vădit nelegală.

ÎN DREPT:

Legea 341/2004 și normele ei de aplicare (HG 1412/2004, HG 1707/2006, HG 99/2015) sub forma din momentul eliberării certificatului de luptător în revoluție pentru Oană Marin și în forma actuală, OUG 95/2014, OG 1/2015, Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Codul de Procedură Civilă, Decretul 237/2011 al Președintelui României.

Reclamant
MIOC Marius

Mai citește, despre acest proces:
– Acțiune în justiție pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană
– SSRMLÎRC cere respingerea acțiunii mele în justiție legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană
– Întîmpinarea lui Oană în procesul legat de certificatul său de revoluționar. „Vă rog să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, prematură, prescrisă, lipsită de interes sau, după caz, nefondată”
– Procesul legat de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană trimis la Tribunalul Timiș. Răspunsul meu la întîmpinări

– Tribunalul Timiș: Instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificatele de revoluționar. Procesul cu Oană și SSRMLÎRC

Citește despre Marin Oană:
Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
Hotărîrea judecătorească referitoare la fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu
– Nouă cerere pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană

Despre procesul deschis de Oană împotriva SSPR (actualul SSRMLÎRC) și CPRD, proces la care am avut calitatea de intervenient în interesul SSPR (fiindu-mi respinsă calitatea de intervenient în interes propriu, motiv pentru care hotărîrea nu îmi este opozabilă), citiți:
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR
Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie
Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR
Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească în cazul Marin Oană contra SSPR. „Obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui (…) Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucît nu se poate stabili în acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s