Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a publicat pe saitul propriu constatările sale despre relaţia cu securitatea a lui Gelu Voican Voiculescu (linc), fost viceprimministru în primul guvern revoluţionar înfiinţat în decembrie 1989.

Aflăm din nota CNSAS că Gelu Voican Voiculescu, pe de o parte a fost urmărit de securitate, „fiind semnalat cu relaţii suspecte în rîndul unor cetăţeni străini şi cu intenţii de evaziune din ţară” şi cu „comentarii duşmănoase şi intenţie de a transmite în străinătate materiale cu conţinut denigrator la adresa orînduirii socialiste”. Deasemenea, „a fost semnalat informativ că intenţionează în perioada Conferinţei de la Belgrad să-şi dea foc împreună cu un grup de 4 persoane pentru a protesta împotriva încălcării drepturilor omului în România şi că avea intenţia să alerteze persoane din străinătate pentru a organiza manifestaţii în diferite capitale în acest scop” (fapte care nu s-au întîmplat). Securitatea l-a mai urmărit pe Gelu Voican pentru că era „în cercul de relaţii apropiate ale lui Paul Goma”, „pentru relaţii suspecte cu cetăţeni străini” de la care primea valută, cărţi şi materiale. Deasemenea, pentru că „se ocupă de procurarea de cărţi şi materiale din străinătate ori de la bibliotecile străine din Bucureşti, pe care le xeroxează şi le difuzează la diferite persoane contra cost sau fără bani, unele suspecte a fi nocive (…) săvîrşind prin aceasta infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste”. Securitatea a adoptat faţă de Gelu Voican metoda de „influenţare pozitivă”. I-a atribuit numele conspirative de „Virgil” (1973), „Viorel” şi „Călugărul” (1977-1985). În această calitate, Gelu Voican Voiculescu a făcut nişte informări pentru securitate, cele mai interesante fiind cele legate de vestitul yoghin Gregorian Bivolaru, şeful mişcării MISA, care de altfel a fost şi băgat la închisoare de regimul comunist, nefiind clar cît a contat pentru asta informările făcute de Gelu Voican Voiculescu.

Reproduc ce anume scria Gelu Voican Voiculescu despre Gregorian Bivolaru (G.B.) pentru uzul securităţii, conform celor publicate de CNSAS:

Notă întocmită şi semnată de Voiculescu Gelu Voican, în antetul completat de ofiţerul de securitate fiind atribuită sursei „Călugărul”, şi care se referă la cazul lui G.B. În opinia autorului notei acest caz poate fi tratat:

– fie într-o manieră formală din exterior, printr-o simplă administrare de probe şi printr-o referire rutinieră, automată la prevederile legale în vigoare, confruntare din care poate reieşi mai mult sau mai puţin schematic întrunirea condiţiilor care să constituie obiectul unei infracţiuni cuprinse în codul penal;

– fie recurgînd la o abordare analitică complexă vizînd la înţelegerea dinăuntru a situaţiei la care s-a ajuns în prezent luînd în considerare un ansamblu de factori determinanţi şi întreg contextul în care s-a manifestat şi a evoluat numitul în cauză.

Este evident că prezenta notă informativă vine în întîmpinarea celei de-a doua soluţii, care este în mod simplu preferabilă unei abordări simpliste şi rigide, care din comoditate n-ar face decît să constate fără să constate şi care n-ar conduce decît la o rezolvare superficială a cazului, nesocotindu-se cauzele reale şi învăţămintele care se pot trage din această situaţie. Din păcate prezentul text nu se poate întemeia pe o documentaţie primară, ci se bazează doar pe date parţiale şi lacunare, în mare parte din memorie. Într-o viziune globală, dar sumară, „istoria” lui G.B. poate fi reconstituită astfel: Întreaga lui pregătire şcolară se reduce la învăţămîntul mediu, în care a dovedit un nivel mediocru. Neavînd o calificare profesională a lucrat ca pedagog – supraveghetor de noapte la nişte internate ale unor şcoli de defectologie. A funcţionat apoi ca instructor în cadrul mai multor cluburi şi case de cultură. Cînd în urma afacerii meditaţiei transcedentale aceste activităţi au fost suspendate, a lucrat ca paznic de noapte. În prezent funcţionează într-o asemenea funcţie în cadrul ICP (sau IPC) – Ministerul Construcţiilor. Nu a satisfăcut stagiul militar (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!). Aceasta ar fi o succintă schiţă biografică, punctînd numai aspectele formale, cele mai exterioare. Pentru înţelegerea complexă a individului, merită reconstituită istoria sa în toată intimitatea devenirii sale existenţiale. Descoperind o literatură îndoielnică, tratînd aspectele mai stranii ale realităţii, s-a retras în asemenea lecturi dezordonate, fără nici un program. Mînat de o dorinţă de compensare, avid de a şti, fără un discernămînt clar, avînd o mentalitate confuză, avînd un psihism nebulos, dominat de o afectivitate tulbure, emotiv şi imaginativ totodată, ignorant şi credul, s-a lăsat atras de tot felul de domenii mai ciudate: magie, ocultism, hipnotism, radiestezie, spiritism, theosofism, metapsihică, psihologie, astrologie, chiromanţie, grafologie şi alte practici divinatorii, hermetism, alchimie etc. L-am cunoscut în jurul vîrstei de 18 ani, în plină efervescenţă a curiozităţii pentru tot ce ţine de domeniul destul de incert – mai mult paraştiinţific, cu denumiri globale nesigure – psihotronică, parapsihologie – într-un cuvînt ceea ce s-ar putea numi neospiritualism. Tot acest amalgam de texte îndoielnice, asimilate de-a valma, i-au creat iluzia unei singularizări prin deţinerea unei învăţături pe care nu o posedă oricine. Frecventa în momentul acela tot felul de persoane care îi apăreau competente în aceste variate domenii. Aceştia între care mă număram şi eu eram de vîrste diferite, aveam diferite formaţii intelectuale, aveam diferite mobiluri, fiecare posedînd un anumit bagaj de cunoştinţe, în anumite domenii. pe fondul epocii de mare deschidere intelectuală din anii ’68, aceşti oameni au fost la originea mai multor iniţiative publice. O serie de activităţi colective de înjghebare atunci în jurul cîtorva formaţiuni organizatorice, în care se polemizau diversele demersuri individuale de pînă atunci. Ele s-au cncretizat practic în conferinţe şi demonstraţii practice de yoga. Tînărul G.YB. s-a orientat spre acest aspect practic operativ, devenind un adept pasionat. Era pe atunci un tînăr sfios, modest, dornic de cărţi,, f. cinstit, dezinteresat de bani, punctual şi foarte ascultător. Încă din vremea acestei ucenicii modeste, în el mocnea un orgoliu nemăsurat, dar bine ascuns. Pe atunci nu se observa nimic. Din păcate era confuz. Se mulţumea cu demonstraţii practice. Fără să pună accentul pe ridicarea nivelului său cultural general, s-a specializat cît mai mult în practica yoga. Şi-a constituit propriul său cerc. Devenind un soi de instructor, a început să se manifeste din ce în ce mai sigur pe el. A căpătat chiar un fel de complex de „lider”. Din acest moment caracterul său a început să se modifice, alterîndu-se sub acţiunea pervertitoare a poftei de succes, de dominaţie a celorlalţi. A început să guste adulaţia celor din jur, devenind ambiţios şi orgolios fără măsură.

Altă informare a lui Gelu Voican către securitate, în care acesta critică lipsa de profesionalism a ofiţerilor care organizaseră o percheziţie la o locuinţă în care se adunau adepţii lui Gregorian Bivolaru, sună astfel:

Notă întocmită şi semnată de Voiculescu Gelu Voican, în antetul completat de ofiţerul de securitate fiind atribuită sursei „Călugărul”:

Legat de conţinutul notelor anterioare:

– în seara zilei de 17 aprilie ’84, aflîndu-mă în cartierul Cotroceni, m-am gîndit să profit de apropiere pentru a face o vizită cunoscutului meu – ing. A.T. Subliniez că fata respectivă nu avea nici un amesteci şi nici o legătură cu A.T. şi cu toată problematica în discuţie. Ajungînd la casa lui, am găsit o percheziţie în plină desfăşurare. A.T. era absent fiind deja internat în spital, iar acasă nu era decît soţia, care nu mă cunoştea prea bine. După ce am fost legitimat şi înregistrat, am intrat în contact cu unl din ofiţerii superiori respectivi. Am purtat dicuţii cu el şi cu încă un coleg al său. A reieşit că se realizase ceea ce se numea un „flagrant” – respectiv au surprins în casă pe G.B. + 16 persoane + gazda, veniţi pentru a practica yoga. Părerea mea personală este că efectul de surpriză a fost ratat, descinderea avînd loc prea devreme, grupul fiind găsit luînd notiţe sub dictarea lui G. şi nu în posturile concrete yoga. Aceasta se poate verifica şi din fotografiile instantanee care s-au făcut pe loc în momentul intrării. Îmi exprim părerea că nici percheziţia nu s-a făcut cu maxim de rigoare. Atenţia a fost distrasă de tot felul de obiecte care nu aveau legătură cu cazul. Nervozitatea cu care s-a lucrat a permis unele neglijenţe, în acelaşi timp unii lucrători făcînd mici confuzii din ignoranţă. Aş fi fost mai plăcut impresionat de mai multă detaşare în atitudine şi comportare în exerciţiul funcţiunii, precum şi dacă s-ar fi respectat mai riguros prevederile legale. Personal nu apreciez executarea prevederilor legale ale unor factori instituţionali de pe poziţii de forţă. prefer forţa dreptului decît dreptul forţei!

În ziua de 17 aprilie 1984 Gregorian Bivolaru a fost arestat, iar Gelu Voican avea să dea o nouă notă informativă securităţii despre acesta:

Notă întocmită şi semnată de Voiculescu Gelu Voican, în antetul completat de ofiţerul de securitate fiind atribuită sursei „Călugărul”:

Dacă în notele anterioare am făcut ample consideraţii asupra evoluţiei şi activităţii lui G.B., în urma arestării sale în seara zilei de 17 aprilie ’84 o serie de preciziuni şi recomandări se impun cu necesitate:

– G.B. este un caz aparte, special, care poate genera numeroase confuzii la nivelul anchetei curente a organelor de miliţie

– în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de „meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica. Numai aşa se poate stabili ce poate să facă şi ce cunoaşte cu adevărat G.B. Trebuie distins net ceea ce este el efectiv de ceea ce îşi închipuie că este şi poate. Dificultatea constă tocmai în faptul că el este un închipuit, convins de tot felul de păreri, pe cît de fantezist pe atît de neverificabile. Toate atributele pe care şi le arogă sînt rodul unor dereglări imaginative, alimentate de o accentuată megalomanie. Este semnificativ că trăsături de caracter care i s-au accentuat cu vîrsta nu au nimic comun cu portretul unui yoghin. Tot ceea ce susţine în discursurile sale sau în textele sale este plin de erori. Dovada unor lecturi incomplete. A fructificat foarte puţin din impresionantul fond de lucrări xerocopiate. De altfel chiar acest fond are o compoziţie extrem de neeterogenă – lucrări f. valoroase şi importante, alături de cărţi superficiale şi nule ca importanţă. De fapt a ales în neştire orice, de-a valma, pentru că ştie că în felul acesta, deţinînd un material documentar variat, poate fi interesant pentru oameni cu care altfel nu ar fi avut nici un raport. O serie de oameni cultivaţi, studioşi, au continuat să-l vadă de-a lungul anilor numai pentru că reprezenta o sursă de cărţi. În felul acesta G.B. putea să pozeze în a fi „cineva”. În rest toate pretenţiile lui de meditaţie, de concentrare, toate nu sînt decît nişte enormităţi nefondate, pe care nici măcar nu e în stare să le expună coerent. Toate aceste lucruri există şi se poate discuta despre ele, dar nu el este în situaţia să o facă, deşi e convins că ştie o serie de lucruri despre ele. Nu reuşeşte să aibă priză decît la oameni cu slabă pregătire, oameni reduşi, tineri neinformaţi, labili, curioşi, exaltaţi, diverşi handicapaţi şi disperaţi cu dereglări mintale sau de sănătate în general. Singurul fapt pozitiv, concret, valabil, este că G.B. este un bun executant practic al tehnicilor, partea incipientă şi cea mai elementară din vasta doctrină yoga. Posedînd pînă la perfecţiune aceste tehnici, dobîndite prin consecvenţa cu care a stăruit ani de-a rîndul în acest domeniu, G.B. reuşeşte să obţină rezultate cu elevii săi, în special în sensul unor ameliorări şi reechilibrări, căci vindecări ar fi prea mult. Asta i-a asigurat un oarecare succes şi o oarecare influenţă asupra elevilor săi, priză pe care o are, este totodată sursa încrederii în propriile sale capacităţi. Este cazul tipic de amăgit care amăgeşte pe alţii, şi care reuşind să amăgească pe alţii cntinuă să se amăgească pe el însuşi. Cercul vicios se închide. Ecuaţia personală a acestui individ rezidă tocmai în dependenţă de admiraţia colectivă. Este un complexat; dintr-un nimic a devenit cineva. Cum nu ştie nimic altceva şi afecti nu reprezintă nimic, activitatea yoga i-a devenit indispensabilă. Ea este singura care-i asigură o poziţie socială, şi încă una singulară, de excepţie, prin care-i domină pe ceilalţi. Complexul de lider îl face să aibă nevoie permanentă de adulaţie, admiraţie şi atenţie din partea celorlalţi. Aceasta este explicaţia faptului că G.B., în loc să practice yoga de unul singur ajungînd la cele mai avansate studii, este mînat să se înconjoare cu discipoli şi să pozeze în maestru. Dependenţa de ceilalţi a devenit un vicu la el. Nu poate fără! Punctul cel mai vulnerabil este că yoga nu prea se practică în colectiv. Fiecare individ fiind diferit de ceilalţi necesită o îndrumare aparte. Practicarea în colectiv poate duce la apariţia unor tulburări cardio-circulatorii la anumite persoane. În afară de practica concretă ca atare, desprinsă pe cale empirică, deci în afară de condiţia de executant, tot ceea ce susţinea verbal sau în scris este confuz, fals, eronat. Avînd înţelegerea redusă a limbilor franceză şi engleză – ar merita supus unor probe în sensul acesta, tot ceea ce a prelucrat după texte în aceste limbi este nesigur şi îndoielnic. G.B. este victima unei iluzionări totale care-l facă să fie convins că este ceea ce nu este nici pe departe. În acest sens influenţa lui asupra celorlalţi este nocivă. Consecinţele ei pot fi grave pentru că pot compromite un domeniu întreg de cercetări şi preocupări, sporind confuzia şi întreţinînd ignoranţa. Toată sfera aceasta de preocupări necesită persoane de reală pregătire, de o maximă competenţă şi capacitate. Sînt recomandabile teste de personalitate cu valoare chimică. În urma acestor multiple investigaţii se poate constitui o fişă psihologică şi un portret. Fără a susţine că G.B. este anormal, totuşi numai o asemenea metodă îl va dezvălui mai bine. Bazîndu-se că este un bun practicant şi executant, convins fanatic că este un pionier al activităţii în România, G.B. vizează la dobîndirea unei catedre în cadrul IEFS. Chiar recent visa să deschidă un curs la sala Progresul. Dealtfel toţi banii şi-i investeşte în cărţi, xeroxuri, aparatură foto, magnetofoane, filme etc. Vrea să realizeze programe pe casete, filme demonstrative etc. cu care să se poată prezenta şi impune ca specialist. Că G.B. vehiculează un haos de idei neasimilate se poate constata cu uşurinţă. Practic ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar, dar făcut anume, l-ar putea lecui, totodată avîndu-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat, detenţia ar trebui asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă instructivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat. Oricum se impune şi deprinderea unei meserii. Pentru a nu crea un erou din el, vor trebui adunaţi toţi discipolii şi demascat în faţa lor în ce priveşte totala ignoranţă tocmai în domeniul lui preferat. Este suficientă o comisie bine pregătită care să-l supună unui colocviu. Pentru mersul cercetării ar trebui confruntat cu (…) fostul său „maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei vor ieşi la iveală multe lucruri. M.S.V. este un individ şi mai periculos, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui G.B. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal M.S.V. reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, în raport cu G.B. care chiar crede în ce face. M.S.V. este în stare să vorbească într-un ritm rapid. M.S.V. bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă. Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul G.B. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa. Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, M.S.V. fiind singurul concurent al G.B. G.B. este un cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet, pe cînd M.S.V. este un simula[n]t.

P.S. De consultat: M.P. – directorul casei de cultură Ecran Club (de la Leu), dr. R., fost medic psihiatru M.I., Maglaviceanu, fost ofiţer de securitate care răspunde de aceste probleme.

În urma analizării cazului Gelu Voican Voiculescu, CNSAS a concluzionat că domnului Gelu Voican Voiculescu nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al securităţii. Conform ziarului „Evenimentul Zilei” (linc), această hotărîre a fost adoptată cu 6 voturi contra 2, respectiv Cazimir Ionescu, Laurenţiu Tănase, Florian Chiriţescu, Constantin Buchet, Corneliu Turianu şi Claudiu Secaşiu l-au considerat pe Gelu Voican nevinovat de poliţie politică, în timp ce Dragoş Petrescu şi Virgil Ţârău au avut o părere contrarie. Hotărîrea CNSAS poate fi contestată de orice persoană interesată la secţia de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la publicarea ei pe saitul CNSAS, adică pînă în 1 iulie 2010 (deci: cine vrea să facă contestaţie, să se grăbească).

Ca părere personală, simplul fapt că Gelu Voican Voiculescu sugerează, după arestarea lui Gregorian Bivolaru, ca pe lîngă ancheta pe care o face miliţia pentru a stabili eventualele încălcări ale codului penal săvîrşite de acesta, să facă şi securitatea o anchetă suplimentară cu specialişti în probleme de „meditaţie transcedentală”, este destul pentru a dovedi că Gelu Voican a făcut poliţie politică. Este vorba de încălcarea dreptului la întrunire şi la exprimarea opiniilor, fiind fără relevanţă dacă opiniile lui Gregorian Bivolaru sînt corecte sau nu.

De precizat că Gelu Voican Voiculescu a făcut 11 luni de puşcărie în regimul comunist, dar nu pentru probleme politice ci pentru infracţiuni de drept comun: deconturi false, trafic de valută.

• Securitatea