Reacţii la articolul meu „CPRD a intrat în grevă?”

În 14 februarie am publicat pe acest sait articolul „CPRD a intrat în grevă?” (linc), în care îmi exprimam nedumerirea pentru faptul că pe saitul Camerei Deputaţilor nu se vede nici o activitate a CPRD în anul 2011, deşi anume acum, fiind finalizată perioada de depunere a contestaţiilor, m-aş fi aşteptat la o activitate mai intensă a Comisiei Parlamentare.

Pentru a obţine şi o reacţie din partea domnului Raymond Luca cu privire la această problemă, am expus problemele respective şi într-un comentariu pe saitul acum.tv (al cărui director-fondator e Ştefan Maier, consilier al lui Raymond Luca), la articolul care-l propusese pe Raymond Luca ca preşedinte al Partidului Naţional Liberal (linc):

Revin cu o întrebare pentru domnul Raymond Luca. Ne-a povestit aici ce mult are de lucru la Comisia parlamentară, că sînt 1000 de contestaţii depuse şi ăsta e motivul pentru care nu se pot da motivări mai amănunţite cînd se respinge o contestaţie.
Dar mă uit pe saitul Camerei Deputaţilor şi văd (azi 14 februarie 2011) că în anul 2011 Comisia domnului Luca nu a avut nici măcar o singură şedinţă de analiză a contestaţiilor (sau dacă o asemenea şedinţă a existat, procesul verbal al acesteia nu s-a pus pe sait, ceea ce iarăşi e dubios).
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.lista?idc=17&an=2011
Termenul de depunere a contestaţiilor a fost pînă în 7 ianuarie 2011, exact acum ar fi fost perioada cînd CPRD ar fi avut cel mai mult de lucru.
Deja se vorbeşte pe alte saituri ale revoluţionarilor despre înaintarea listelor către Preşedinţie, pentru decretul de conferire a titlurilor, dar majoritatea contestaţiilor n-au fost analizate de CPRD (a se vedea procesele verbale ale şedinţelor din anul 2010 – că din 2011 nu e nici un proces verbal – numărul contestaţiilor analizate este mult sub 1000, numărul total al contestaţiilor afirmat de domnul Luca).
Eu însumi am vreo 10 contestaţii depuse în termen legal la care n-am primit răspuns sau am primit răspuns că vor fi analizate ulterior, fără să mi se spună apoi rezultatul analizei ulterioare. Că mi se respinge o contestaţie înţeleg, că nu se motivează respingerea nu-mi place dar iarăşi pot să înţeleg, dar ca nici măcar să se analizeze contestaţiile mele, după ce m-am chinuit să le întocmesc, să găsesc şi să adaug documente doveditoare, să respect normele metodologice greoaie făcute de CPRD (inclusiv indicarea poziţiei din Monitorul Oficial a persoanei contestate – Monitorul ăla Oficial tipărit pe ascuns care nu s-a distribuit la abonaţi), uite asta nu pot să înţeleg.
Întrebare: Ce se întîmplă cu Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor, domnule Luca? A intrat în grevă?

Comentariul meu n-a apărut, dar am primit pe e-mail următorul mesaj de la Petru Clej, redactorul-şef al publicaţiei electronice „Acum” (Raymond Luca şi consilierul acestuia, Ştefan Niculescu Maier – director al publicaţiei „Acum”, au fost trecuţi de Petru Clej codestinatari ai acestui e-mail):

Domnule Mioc,
Obsesiile dumneavoastră nu-şi au loc în revista ACUM. Vă va răspunde domnul Luca personal, pentru că dumneavoastră nu comentaţi articolul ci tocaţi acelaşi subiect din care aţi făcut o profesie.
Petru Clej

Cred că dacă problema certificatelor de revoluţionar a ajuns o profesie pentru cineva, acela este Raymond Luca, căci dînsul primeşte salar (din banii contribuabililor) pentru a se ocupa de această problemă. Pentru mine, care nu sînt plătit de nimeni pentru această preocupare, problema certificatelor de revoluţionar este cel mult un hobby.

După cîteva ore de la mesajul lui Clej a urmat şi răspunsul domnului Raymond Luca (am adăugat diacritice):

Domnule Mioc,
Pentru informarea dvs, numărul contestaţiilor a ajuns pînă pe data de 7 ianuarie, a.c. (data poştei române) de cca. 1.500 (deci iată, un număr impresionant de oameni, între care şi dvs, care nu au avut probleme cu normele metodologice pentru contestare pe care dvs le consideraţi greoaie).
În perioada vacanţei parlamentare au fost analizate peste 100 contestaţii şi tot atîtea dosare de către comisia tehnică. Parte dintre ele vor face obiectul şedinţei subcomisiei parlamentare de mîine, 15 februarie, iar deciziile CPRD’89 vor fi luate la şedinţa comisiei din aceiaşi zi.
Comisia a lucrat miercuri, 2 februarie şi din nou miercuri, 9 februarie, în ambele zile au fost audiate persoane contestatoare conform procedurilor de soluţionare a contestaţiilor stabilite de CPRD’89. Sintezele acestor şedinţe va fi pusă pe site în cursul zilei de azi. Întîrzierea publicării pe site se datorează absenţei mele din ţară, aflat în delegaţie oficială în Israel în perioada 04 – 08 februarie. Deci, nu este nimic dubios şi nici nu am intrat în grevă, este doar o scurtă întîrziere. Persoanele audiate au fost înştiinţate prin transmiteri poştale despre decizia CPRD’89.
Vă aduc aminte că sesiunea parlamentară a început în data de 1 februarie a.c. şi au trecut doar două săptămîni de atunci şi nu se poate afirma că nu am fi avut activitate. Dimpotrivă. Mai trebuie să vă menţionez că membrii CPRD’89 sunt membrii şi în alte comisii permanente ale Parlamentului. O parte sunt deputaţi, ceilalţi senatori. Programul celor două camere nu coincide. Şi totuşi în aceste condiţii am reuşit să avem un program atît cît se poate de intens: marţi la 1:30 pm subcomisie parlamentară; marţi la 4:30 pm şedinţa comisiei; miercuri la 2:00 pm audieri, iar comisia tehnică are program de lucru normal de luni pînă vineri de la 9 am la 5 pm. Sunt convins că nici o comisie parlamentară nu are un astfel de program!
Pe de altă parte, îmi dau seama că orice ar face CPRD’89, sau eu personal, dvs veţi fi nemulţumit. Au fost ocazii cînd am apreciat atenţia cu care mă / ne urmăriţi. Între timp cred că a devenit o obsesie.

Raymond Luca
Senator
http://www.raymondluca.com
Parlamentul Romaniei
Calea 13 Septembrie nr. 1-3
Bucureşti, România

Remarc că într-adevăr, după acest schimb de mesaje, pe saitul Camerei Deputaţilor, în 15 februarie 2011 au fost postate 3 şedinţe ale CPRD (linc): din 15 decembrie 2010 şi din 2 şi 9 februarie 2011.

Procesul verbal al şedinţei din 2 februarie (linc) are 1 pagină şi se referă la rezolvarea a 2 contestaţii şi amînarea altor 2.
Procesul verbal al şedinţei din 9 februarie (linc) are tot 1 pagină şi se referă la rezolvarea a 4 contestaţii.
Mai adaug că procesul verbal al şedinţei din 15 decembrie 2010 (linc), dat publicităţii cu întîrziere abia în 15 februarie, are tot 1 pagină şi se referă la rezolvarea a 5 contestaţii.

De remarcat că toate aceste procese verbale se referă la contestaţiile unor persoane cărora nu li s-a eliberat certificat. Conform politicii „no one left behind” a domnului Raymond Luca, acestea sînt prioritare, iar contestaţiile în care se cere anularea unor certificate rămîn mai departe neanalizate. Aceeaşi situaţie a fost şi în 2010, procesele verbale ale şedinţelor CPRD (linc), de după apariţia listei din Monitorul Oficial din 7 iulie 2010, arată că în covîrşitoare majoritate contestaţiile analizate de CPRD au fost cele prin care persoanele interesate s-au plîns de refuzul de a li se preschimba certificatele. Adică contestaţiile în urma cărora se mai pot da nişte certificate în plus. Doar în cazuri rarisime s-a analizat contestaţii contrare, prin care se urmărea anularea vreunui certificat de revoluţionar.

Azi 16 februarie 2011 cînd scriu aceste rînduri la procesul verbal al şedinţei din 9 februarie saitul Camerei Deputaţilor mă atenţionează „at least one signature requires validating” (cel puţin o semnătură are nevoie de validare), şi ca unică semnatară a documentului postat pe sait apare Larissa Natalia N. Trandafir. Asemănătoare situaţia la procesul verbal al şedinţei din 15 decembrie 2010: „at least one signature has problems” (cel puţin o semnătură are probleme) şi tot Larissa Natalia Trandafir e cea care a semnat electronic procesul verbal. Impresia mea e că domnul Raymond Luca, deşi a dat dispoziţie de publicare pe sait a acestor procese verbale, a uitat să le semneze electronic. Sau poate n-a vrut. Dacă apare vreo anchetă penală e folositor să poţi spune că tu n-ai semnat nimic.

Am un simţămînt de mulţumire fiindcă, prin intervenţia mea, l-am determinat pe domnul Luca să pună rapid pe sait 3 procese verbale de cîte 1 pagină, despre cîteva cazuri discutate în comisie. Dar cele 6 cazuri rezolvate în 2011, pînă în 14 februarie, în condiţiile în care marea majoritate a celor 1500 de contestaţii n-au fost analizate, mi se par puţine. Domnului Luca i se pare „un program cît se poate de intens”. Iată un pluralism de opinii firesc într-o societate democratică.

În ritmul „intens” de 6 cazuri rezolvate într-o lună jumate, în cîţiva ani CPRD va izbuti să analizeze toate contestaţiile depuse. Asta n-ar fi o problemă aşa de mare. S-a prelungit toată tărăşenia asta cu verificarea certificatelor 7 ani (ideea de bază a politicienilor este să-i ţină veşnic ocupaţi pe revoluţionari cu problema certificatelor, dacă se poate şi la pensie revoluţionarii tot despre certificate să vorbească, nu cumva să aibe şi alte preocupări). N-o fi foc dacă mai aşteptăm puţin. Problema este însă că, în conformitate cu art. 20 alin. 4 din HG 1412/2004 (linc), CPRD are obligaţia de a răspunde la contestaţii în termen de 30 de zile. Legea nu prevede excepţii de tipul „stai c-a fost vacanţă parlamentară”, „stai c-am făcut o vizită în Israel”. Conform legii, pînă azi absolut toate cele 1500 de contestaţii ar fi trebuit să primească răspuns. Prin faptul că nu a dat răspuns acestor contestaţii în răstimpul prevăzut de lege, CPRD se află deja în ilegalitate.

Anume pe baza prevederilor legale conform cărora contestaţiile ar fi trebuit, toate, să fie soluţionate pînă acum, pe saitul portalulrevolutiei.ro preşedintele unei organizaţii revoluţionare, Daniel Perju, a făcut apel către SSPR ca acesta să înainteze listele cu revoluţionarii la preşedinţie, pentru aprobare (linc):

DOMNULE SECRETAR DE STAT GEORGE COSTIN:

VA ROG SA INAINTATI PRESEDINTELUI ROMANIEI, LISTELE CU PERSOANELE ALE CAROR DOSARE AU FOST AVIZATE DE COMISIA SSPR SI CPRD SI CARORA LE-AU FOST ELIBERATE NOILE CERTIFICATE SI LEGINIMATII, CONFORM LEGII NR.341/2004 IN VEDEREA CONFERITII TITLURILOR PRIN DECRET, MEDALIEI SI ORDINULUI VICTORIA REVOLUTIEI ROMANE DIN DECEMBRIE 1989………
IN SITUATIA IN CARE CANCELARIA ORDINELOR SI CSAT AU OBIECTII, ACESTEA POT FI TRATATE SI ANALIZATE PROCEDURAL SI MOTIVAT CU IMPLICAREA INSTITUTIILOR ABILITATE DE CONSTITUTIE SI LEGE….
DAR, PINA UNA ALTA, INDEPLINITI PROCEDURILE SI INAINTATI PROPUNERILE CATRE PRESEDINTELE ROMANIEI COMFORM MANDATULUI CU CARE SUNTETI INVESTIT PRIN LEGE.

SLI- LIGA EUROATLANTICA 1989 BUCURESTI-ROMANIA
PRESEDINTE EXECUTIV- PERJU DANIEL

Păi dacă listele sînt înaintate către preşedinţie, iar preşedintele emite decretul prezidenţial de conferire a titlurilor, ce rost mai au verificările ulterioare ale CPRD, care nu poate anula un decret prezidenţial? Litera şi spiritul legii 341/2004 spun că analizarea de către CPRD a contestaţiilor trebuie făcută înainte ca titlurile de revoluţionar să fie confirmate prin decret prezidenţial.

Cînd a apărut Legea 341/2004 s-a trîmbiţat că rostul ei este tocmai de a face curăţenie printre revoluţionari, după ce pe vechea legea 42/1990 se dăduseră certificate cam alandala, şi nici măcar o evidenţă exactă a celor care aveau certificate nu se mai ştia (apăruseră, inclusiv la TV, dovezi că se ajunsese să se vîndă certificate în alb, gata ştampilate). Au fost declaraţii bombastice despre curăţenia care se va face, cum ar fi de pildă cea a fostului informator al securităţii şi lider de organizaţie revoluţionară din Arad, Pavel Buzgău, care explica că nu vor rămîne decît 7000 de revoluţionari din cei 27000 (linc).

Legea 341/2004 are nişte idei bune, cum ar fi faptul că toate certificatele de revoluţionar se publică în Monitorul oficial şi orice cetăţean are posibilitatea să facă contestaţii. Sînt nişte prevederi care nu există în legea foştilor deţinuţi politici, a foştilor deportaţi în Bărăgan sau a altor tagme care beneficiază de avantaje legale şi în rîndul cărora există deasemeni o mulţime de impostori.

Sînt unul dintre cei deranjaţi de existenţa impostorilor în rîndul celor care au primit certificate de revoluţionar, şi nu o spun acum, ci am spus-o public de mulţi ani. Inclusiv în emisiuni televizate (linc – emisiune din 1997) am ridicat problema necesităţii definirii mai limpezi în lege a ceea ce înseamnă „luptător cu merite deosebite în revoluţie”. Cînd a apărut Legea 341/2004 am văzut-o ca răspunzînd parţial problemelor ridicate şi de mine. Nu am considerat-o o lege perfectă, unele definiţii de acolo nu erau pe placul meu, dar mi-am zis că pe baza acestei legi se poate face o curăţenie măcar parţială a rîndurilor celor care au primit certificate de revoluţionar, nu de 100%, că nu sînt naiv, dar mă gîndeam că putem ajunge la situaţia că majoritatea celor care au certificate de acest fel să fie oameni care să fi făcut într-adevăr ceva deosebit în decembrie 1989 pentru care să merite recunoştiinţa naţiunii.

Observ că ideea de eliminare a impostorilor din rîndurile revoluţionarilor s-a transformat într-o mascaradă. Prelungirea repetată a termenelor de depunere a actelor, care a dat posibilitate impostorilor să completeze dosarele cu declaraţii false (fapt semnalat de altfel de multe asociaţii de revoluţionari – linc), schimbarea unui mare număr de conducători la SSPR, după fiecare schimbare urmînd presiuni pentru eliberarea titlurilor celor care fuseseră iniţial respinşi, publicarea listei cu revoluţionarii într-un Monitor Oficial nedistribuit la abonaţi (fapt parţial combătut prin publicarea listei pe internet, inclusiv pe acest blog – linc), lipsa de transparenţă au fost elemente care au diluat ideea de verificare a corectitudinii acordării titlurilor de revoluţionar. Acum, cireaşa de pe tort ar putea fi faptul că nici măcar contestaţiile depuse în termen legal nu vor fi analizate înainte de a se înainta către preşedinţie listele pentru conferirea titlurilor. Vor fi probabil şi cîteva cazuri, de ochii lumii, în care se vor anula certificate de revoluţionar, şi care vor fi trîmbiţate zgomotos ca dovadă că iată, s-a făcut curăţenie.

Mai citeşte:
– CPRD a intrat în grevă?
– Teodor Mărieş: Dictatura Iliescu din SSPR a picat. 90% din angajaţii acestei instituţii trebuie să plece. Aici a fost un perpetuu focar penal. Trebuie să plece din rîndul revoluţionarilor cel puţin 5000 (video)
– Raymond Luca, propus pentru şefia PNL: „1000 de contestaţii au fost înregistrate pînă pe 7 ianuarie. Nu ajunge faptul că răspund la mii de astfel de petiţii, contestaţii, sute de întîmpinări în justiţie, mai vreţi să scriu adevărate romane!”
– Contestarea certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu. „Ion Iliescu a subminat puterea de stat a Consiliului Frontului Salvării Naţionale”

• Certificatele de revoluţionar