Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

6 martie 1945 – preluarea puterii de către comunişti, prin guvernul Petru Groza Martie 6, 2012


În 6 martie 1945 puterea politică în România era preluată de guvernul Petru Groza. Deşi acesta nu aparţinea formal Partidului Comunist – avea propria sa formaţiune politică numită Frontul Plugarilor -, în fapt instaurarea guvernului Groza a însemnat preluarea puterii de către comunişti şi aliaţii lor. Istoriografia comunistă era conştientă de acest lucru, cum se vede şi din articolul aniversar pe care-l reproduc mai jos, apărut în „Scînteia” din 6 martie 1953. Articolul recunoaşte implicarea sovietică în instaurarea guvernului Groza, precizînd că victoria a fost cu putinţă datorită forţelor armate sovietice.

6 martie 1945 – o etapă însemnată în lupta pentru democraţia populară

Se împlinesc astăzi opt ani de la victoria obţinută la 6 martie 1945, cînd lupta maselor populare sub conducerea partidului, a impus aducerea la putere a unui guvern democratic, în care clasa muncitoare avea rolul conducător. În felul acesta a fost zdrobită lovitura de stat pe care coaliţia reacţionară – regele, partidele burghezo-moşiereşti, social-democraţia de dreapta şi călăul fascist Rădescu – o pregătise împotriva democraţiei populare, la ordinele imperialiştilor americano-englezi.

Victoria dobîndită de poporul muncitor la 6 Martie 1945 a fost cu putinţă datorită faptului că România a fost eliberată la 23 August 1944 de către Forţele Armate ale Statului Sovietic, de către invincibila armată condusă de geniul marelui Stalin. Eliberarea ţării noastre de către Uniunea Sovietică, de către marele Stalin, a creat condiţiile ca poporul nostru să-şi ia soarta în propriile mîini şi să pornească pe calea construirii unei adevărate democraţii, a creat condiţiile necesare şi toate premizele pentru zdrobirea claselor dominante, a ferit ţara noastră de o intervenţie militară imperialistă şi a dat putinţă partidului să conducă victorios lupta revoluţionară a masselor pentru făurirea puterii populare.

În primele luni după 23 August 1944, partidul comunist a mobilizat massele largi ale celor ce muncesc la luptă pentru sprijinirea războiului antihitlerist, pentru răsturnarea guvernelor reacţionare, pentru luarea cu asalt a primăriilor şi prefecturilor în care erau menţinute elemente fasciste şi agenţi ai imperialismului american şi englez. Partidul a condus lupta clasei muncitoare împotriva sabotajului organizat de capitalişti care, în slujba oficiilor de spionaj americano-engleze, căutau să împiedice refacerea economică a ţării pustiite de jaful hitlerist şi de criminalul război antisovietic. Masele populare conduse de partid au dat lovituri nimicitoare încercărilor claselor exploatatoare şi partidelor burghezo-moşiereşti – care deţineau puterea economică şi poziţii cheie în guvernele reacţionare, – de a submina eforturile poporului pentru asigurarea victoriei împotriva hitlerismului şi de a agrava situaţia economică. Răspunzînd cu însufleţire chemării partidului de a înfăptui pe cale revoluţionară reforma agrară, ţărănimea muncitoare, sub conducerea şi cu sprijinulo frăţesc al clasei muncitoare în frunte cu comuniştii, a trecut la expropierea moşiilor şi împărţirea pămîntului moşieresc ţăranilor săraci, peste capul şi împotriva voinţei regelui, a guvernului Rădescu, a partidelor burghezo-moşiereşti.

În decursul acestor acţiuni au fost demascate partidele burghezo-moşiereşti şi al social-democraţiei de dreapta ca partide trădătoare, antipopulare, agenturi ale imperialismului americano-englez; aceasta a dus la izolarea lor de masse, care s-au unit tot mai strîns în jurul partidului comunist, conducător încercat al luptei poporului pentru independenţă naţională şi democratizarea ţării. În focul aprigei lupte de clasă pentru expropierea pămîntului moşieresc şi împărţirrea acestuia ţăranilor fără pămînt şi cu pămînt puţin, partidul a atras de partea clasei muncitoare massele de bază ale ţărănimii, a întărit alianţa între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, alianţă în care rolul conducător îl are clasa muncitoare.

Deosebita însemnătate a victoriei de la 6 Martie constă în aceea că ea a marcat prima etapă a luptei pentru democraţie populară, etapa revoluţiei agrare, antifeudale, antiimperialiste, deschizînd poporului nostru calea spre noi victorii.

„În lupta aprigă împotriva forţelor reacţiunii burgheze conduse şi sprijinite de imperialiştii americano-englezi, – arată tovarăşul Gh. Gheorghiu Dej – poporul nostru, sub conducerea partidului comunist, a reuşit să frîngă sabotajul capitalist, să zădărnicească manevrele reprezentanţilor burgheziei din guvern, care urmăreau să impună României înrobitorul plan Marschall. Partidul comunist a ridicat massele populare la luptă pentru înfăptuirea sarcinilor celei de-a doua etape a sarcinilor revoluţiei democrat-populare… Proclamarea republicii a marcat victoria clasei muncitoare şi aliatului ei principal – ţărănimea muncitoare – asupra claselor exploatatoare, desăvîrşirea sarcinilor revoluţiei burghezo-democratice şi trecerea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei socialiste”.

Aniversînd împlinirea a opt ani de la victoria din 6 Martie, poporul nostru cinsteşte memoria muncitorilor ucişi la 24 Februarie 1945 de gloanţele trase dela ferestrele palatului regal şi ale prefecturii poliţiei, memoria ţăranilor muncitori care au căzut ucişi de jandarmii regelui în lupta pentru împărţirea pămînturilor moşiereşti pe care de veacuri le stropiseră cu sudoarea şi sîngele lor. Niciodată nu va ierta poporul nostru pe cei care au poruncit săvîrşirea acestor crime monstruoase – imperialiştii americani, duşmani de moarte ai poporului nostru şi al tuturor popoarelor lumii, inspiratori ai tuturor comploturilor împotriva patriei noastre şi care nu s-ar da în lături să scalde ţara în sîngele muncitorilor şi ţăranilor muncitori, numai să-şi întindă din nou ghiara asupra ţării noastre pentru a o jefui împreună cu capitaliştii şi moşierii alungaţi de poporul muncitor.

Zdrobind cu opt ani în urmă complotul menit să ducă la instaurarea unei dictaturi fasciste şi la transformarea României într-o bază de agresiune antisovietică, – impunînd prin luptă de massă instalarea unui guvern democratic, poporul nostru a dat o lovitură puternică planurilor războinice ale hitlerilor americani.

Marile victorii dobîndite de poporul muncitor din ţara noastră în anii ce au trecut dela 6 Martie 1945 au fost cu putinţă datorită ajutorului frăţesc al marelui popor sovietic, datorită ajutorului imens dat de cel mai mare prieten al poporului român, I. V. Stalin. Aceste victorii au fost posibile datorită politicii juste a partidului nostru, care constituie baza vitală a regimului de democraţie populară şi pe care oamenii muncii o sprijină din adîncul inimii, considerînd-o drept propria lor politică, politică de construire a socialismului şi de apărare a păcii.

Cea mai de preţ cucerire a poporului nostru, care stă la temelia tuturor victoriilor sale, este cucerirea puterii de stat de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare. S-a consolidat definitiv regimul de democraţie populară, cea mai trainică şi democratică orînduire de stat din istoria poporului nostru. „În ţara noastră – arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej – a fost instaurată adevărata democraţie, democraţia în folosul celor mulţi, a fost lichidat şomajul, a crescut bunăstarea şi nivelul cultural al poporului, au fost asigurate oamenilor muncii drepturile şi libertăţile pentru care au luptat şi şi-au vărsat sîngele cei mai buni fii ai poporului.

Toate acestea au la bază faptul că în Republica Populară Română puterea aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate”.

Nesecata forţă creatoare a regimului de democraţie populară se reflectă în paşii mari înainte, făcuţi de poporul muncitor sub steagul partidului, în lupta pentru lichidarea înapoierii economice a ţării noastre, în succesele obţinute pe frontul industrializării socialiste şi al dezvoltării agriculturii. În cei 4 ani de la naţionalizare, industria socialistă a crescut de aproape trei ori; ea a fost utilată cu tehnica modernă şi au fost create ramuri industriale noi, înainte inexistente la noi în ţară, ca industriile de tractoare, de utilaj petrolifer şi minier, de utilaj pentru industria uşoară, industria electrotehnică.

Creşte încrederea şi dragostea masselor faţă de puterea populară, pavăză sigură a tuturor cuceririlor poporului, şi faţă de partidul comuniştilor, în care văd partidul lor, care le conduce spre victoria deplină a socialismului.

Succesele obţinute trebuie dezvoltate şi consolidate. Oamenii muncii îşi încordează forţele pentru realizarea în patru ani a primului nostru plan cincinal, măreţ plan de construire a bazei economice a socialismului în ţara noastră.

Principala datorie patriotică a fiecărui om al muncii constă în întărirera continuă a puterii populare, în realizarea şi depăşirea planului de stat, în preîntîmpinarea şi zădărnicirea uneltirilor duşmanului.

Trebuie să fie limpede pentru oricare om al muncii că succesele poporului muncitor duc nu la slăbirea, ci la înteţirea urei turbate a duşmanului de clasă şi a încercărilor lui disperate de a stăvili ofensiva socialismului. Poporul nostru este conştient că pentru succesele sale cosntructive el are nevoie de pace, că opera de construire a societăţii noi este indisolubil legată de cauza apărării păcii în lumea întreagă. Închinîndu-şi toate eforturile construcţiei paşnice, socialiste, poporul nostru urmăreşte cu vigilenţă uneltirile agresorilor imperialişti americani şi englezi şi ale slugilor lor mîrşave – banda fascisto-titoistă dela Belgrad – şi acordă toată atenţia întăririi capacităţii de apărare a ţării, întăririi acelor verigi ale aparatului de stat al căror ascuţiş e îndreptat împotriva hoţilor, sabotorilor şi diversioniştilor, trădătorilor şi spionilor.

Principala datorie patriotică şi internaţionalistă a fiecărui om al muncii constă în întărirea prin toate mijloacele a puterii populare, în stîrpirea din rădăcină [fragment lipsă] planurile mîrşave, în preîntîmpinarea şi zădărnicirea uneltirilor duşmanului.

Conştienţi de imensa forţă ce o dă poporului nostru faptul de a se fi eliberat din lanţurile exploatării şi de a avea prieteni şi aliaţi puternici cum n-a avut niciodată în trecut, să întărim necontenit legăturile frăţeşti de prietenie şi alianţă cu marea Uniune Sovietică, – eliberatoarea popoarelor – şi cu ţările de democraţie populară, să întărim necontenit lagărul păcii, în frunte cu invincibila Uniune Sovietică.

Poporul nostru poate privi cu încredere viitorul. Să păşim înainte spre noi lupte şi victorii sub steagul partidului, urmînd atotbiruitoarele învăţături ale marelui geniu al omenirii muncitoare, tovarăşul Stalin.

Mai citeşte din „Scînteia” anului 1953:
Martie 1953: Stalin, “cel mai bun şi iubit prieten al poporului român”, e grav bolnav
5 martie 1953: moartea lui Stalin
Dan Deşliu şi Petru Dumitriu despre Stalin
Stalin – „cel mai mare om de ştiinţă al epocii noastre”

 

3 Responses to “6 martie 1945 – preluarea puterii de către comunişti, prin guvernul Petru Groza”

  1. Munteanu Says:

    Rostul acestui articol e sa stie cei de azi ce vremuri erau acum 55 de ani?

  2. […] a 25 de ani de la preluarea puterii de către comunişti prin instaurarea guvernului Petru Groza https://mariusmioc.wordpress.com/2012/03/06/6-martie-1945-preluarea-puterii-de-catre-comunisti-prin-g…  (Cerbul de aur era la subsolul primei pagini ! ) Like this:LikeBe the first to like this […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s