Fabrica de detergenți din Timișoara, la care am lucrat și eu, scoasă la mezat pe bucăți

Detergenți S.A., adică fabrica de detergenți din Timișoara, zona Calea Buziașului (Stan Vidrighin) s-a închis și e acum scoasă la mezat pe bucăți. Pentru cei interesați să cumpere firma de licitații oferă posibilitatea unui tur virtual al fabricii: Powder and liquid manufacturing plant former Procter & Gamble (linc).

În 1995 fosta fabrică de detergenți comunistă s-a împărțit în două: Romtensid, care a rămas proprietate de stat (mai apoi a fost privatizată și aia), și Detergenți S.A., care a fost cumpărată de trustul Procter & Gamble. În februarie 1996, cînd încă nu începuse producția sub noua conducere Procter & Gamble, am fost angajat și eu acolo pe funcția de analist de costuri. Mi s-a oferit o leafă bună – față de 130000 lei/lună cît avusesem la vechiul loc de muncă, 800000 lei/lună (erau lei vechi pe vremea aia, dar valoarea banilor era alta). Îmi amintesc că trebuia să învăț să lucrez în Excel, dar eu n-aveam computer personal acasă. Mi-am cumpărat o carte despre Excel și am învățat doar din cartea aia și pe baza fotografiilor din carte, fără să am posibilitatea să exersez la un computer ce scria acolo. Abia după angajarea la Procter & Gamble am ajuns pentru prima oară să am acces regulat la un computer.

Testul pe care l-am dat la angajare nu avea nimic legat de cunoștiințe tehnice. Era ceva legat mai mult de capacitatea candidatului de a se descurca, de a rezolva probleme, de a avea inițiative. Erau și întrebări de tipul „cîți elevi erau în clasă la liceul pe care l-ai absolvit?” și cred că răspunsul pe care l-am dat (vreo 45, că am fost generația decrețeilor cu număr mare de elevi într-o clasă) arăta după grila lor că nu a fost o calitate prea bună a învățămîntului pe care l-am urmat.

Am publicat în trecut un articol despre experiența mea la acea fabrică: Amintiri din viața mea de corporatist (1). Calea succesului într-o firmă multinațională (linc).

După o perioadă de lucru ca analist de costuri am fost promovat contabil șef – deși nu aveam studii economice. Mi-am luat singur o carte de contabilitate să învăț de trebuie să fac și pînă la urmă m-am descurcat. Am făcut și bilanțul contabil al fabricii în 1998, ceea ce azi ar fi ilegal, căci au apărut legi noi prin care doar membrii corpului experților contabili și contabililor autorizați au drept să semneze bilanț la o asemenea fabrică (avea vreo 250 miliarde lei vechi cifră de afaceri – nu apăruseră lei noi pe atunci). Am avut multe controale de la ANAF fiindcă fabrica avea export și ca urmare cerea restituire de TVA (am obținut vreo 15 miliarde lei vechi restituiri de TVA pentru fabrică). La un asemenea control ANAF-ul a stabilit obligații de plată de 1,7 miliarde lei vechi (TVA și majorări de întîrziere). Am făcut contestație și am izbutit anularea acestora.

Din anul 2000 relațiile mele cu fabrica au încetat. Văd că fără mine nu s-au mai descurcat. În 2014 Procter & Gamble a vîndut fabrica către firma Dalli. Din 2023 fabrica și-a încetat producția și, fiindcă nimeni n-a dorit să cumpere fabrica cu totul, se vinde acum pe bucățele. Fiecare echipament din fabrică se vinde separat.

Conform unui articol din 2022 (linc), deja din acel an se hotărîse închiderea fabricii, care ar fi avut atunci 320 de angajați, cifră de afaceri de 434 milioane lei (noi) și profit de 7,5 milioane lei.

Mai citește:
– Amintiri din viața mea de corporatist (1)
– Proprietatea intelectuală și experiența mea de inginer

• Timisoara