Actualizare 24 ianuarie 2017: Refăcut lincul către articolul lui Savaliuc (lincul vechi nu funcționa).
Ca urmare a faptului că asociaţia „21 Decembrie” a primit de la CEDO 40000 de file din dosarul revoluţiei, opinia publică a putut afla anumite amănunte despre felul cum procuratura s-a ocupat de dosarele revoluţiei. De pildă, cum a rezolvat dosarul revoluţiei din Tîrgu Mureş procurorul Mihail Tiberiu Niţu, prim adjunct al procurorului general, aflăm din articolul lui Răzvan Savaliuc din „Ziua” din 11 septembrie 2009 (linc).
În seara de 21 decembrie 1989, la Tîrgu Mureş, 27 de manifestanţi au fost seceraţi de gloanţe, 6 dintre ei au murit iar 21 au fost răniţi. Savaliuc explică:
Militarii care au deschis focul au fost scoşi basma curată de procurori (…) cu scuza legitimei apărări, deşi s-a tras în oameni cu mîinile goale. Ticăloşia a ţinut pînă la 26.09.2007 cînd s-a redeschis urmărirea penală în dosarul 529/P/1999, de către procurorul militar Dan Voinea (…). După scoaterea lui Voinea din aceste dosare, cazul a fost declinat Secţiei de Urmărire penală din Parchetul Înaltei Curţi. (…) Prim-adjunctul procurorului general, Mihai Tiberiu Niţu a infirmat la 15.04.2008 ordonanţa lui Dan Voinea pentru că ar fi fost „lovită de nulitate absolută”, iar durata anchetei ar fi fost excesivă. Dincolo de motivele procedurale, surprinde însă motivaţia ruşinoasă născocită de prim-adjunctul Niţu, din care cităm: „din cuprinsul materialului probator administrat nu au rezultat probe în sensul că numitul Mascan Alexandru ar fi declanşat foc viu cu intenţia de a ucide ori răni persoane din rîndul demonstranţilor (…) tirul s-a executat spre verticală ori pe deasupra maselor de oameni, chiar şi cercetările la faţa locului au relevat urmele de proiectile, inclusiv cele de calibrul 14,5 mm pornite din mitraliera aflată pe TABC-ul comandat de numitul Mascan Alexandru pe partea superioară a construcţiilor din zonă. Din acest punct de vedere se constată că în urma unui consum substanţial de muniţie (512 cartuşe), în condiţiile tragerii pe un front cu o deschidere redusă şi într-o zonă în care se aflau numeroşi manifestanţi, au rezultat doar 27 de victime atinse de proiectile ori componente ale acestora provenite din ricoşeuri”. Procurorul Niţu a achiesat la „raţionamentul” procurorilor care au muşamalizat prima dată dosarul, potrivit căruia militarii s-ar fi aflat în legitimă apărare, „focul de avertisment şi apoi focul de imobilizare era impus atît pentru înlăturarea unui atac material direct, imediat şi injust, cît şi pentru înlăturarea unui real pericol ce îl reprezenta încercuirea maşinilor de luptă şi escaladarea acestora de către manifestanţi”.
E folositoare această dezvăluire, care arată că în decembrie 1989 n-au tras KGB-iştii, ungurii sau arabii, cum se vehiculează în unele cercuri, ci chiar militari ai armatei române. Cît despre „încercuirea maşinilor de luptă şi escaladarea acestora de către manifestanţi”, este un fapt care s-a întîmplat în mai multe locuri în decembrie 1989, s-a numit „fraternizarea armatei cu poporul”, şi n-a avut nici o urmare gravă cu excepţia răsturnării de la putere a lui Ceauşescu. Dar Alexandru Mascan n-a fost de acord cu aşa ceva. Rezoluţia procurorului Niţu încalcă punctul III alineatul unu din cererile revoluţionarilor timişoreni (manifestul „A căzut tirania!”) care prevede tragerea la răspundere a celor care au dat ordin să se tragă în popor, în ciuda faptului că articolul 1 alineatul 3 din Constituţia României garantează dreptatea „în spiritul idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989”.
Din 1996 procurorul Niţu are certificat de revoluţionar „remarcat prin fapte deosebite”, pentru că în decembrie 1989 a fost militar al Ministerului de Interne, aflat în misiune la Televiziune. Contestat ca revoluţionar, procurorul Niţu a primit „certificat de bună purtare” prin adresa nr. 97/P/19.03.2007 a Secţiei Parchetelor Militare, care i-a comunicat că „nu aţi luptat sub nicio formă împotriva Revoluţiei”.
O declaraţie a lui Niţu reprodusă de presă (linc) arată că acesta a deschis focul în noaptea de 21/22 decembrie 1989. Apoi a participat la apărarea Televiziunii de „terorişti”, motiv pentru care i s-a dat certificat de revoluţionar.
Declaraţia procurorului Niţu este interesantă fiindcă arată motivele pentru care cei aflaţi în paza televiziunii n-au opus rezistenţă manifestanţilor. „Pe data de 22.12.1989, în jurul orei 11,30-12,00 eram în postul de santinelă nr. 5 (…) şi aveam asupra noastră muniţie de război. Cu puţin timp înainte de a trece pe deasupra televiziunii cele două elicoptere în care se afla fam. Ceauşescu, dl. lt.-maj. Guhat Filip a venit pe perimetru împreună cu alţi colegi (nu mai reţin exact cine erau) şi a strîns toată muniţia de război care era asupra noastră şi a dus-o, cred, la Corpul de Gardă. Noi am rămas cu arme cu încărcătoare goale, fără muniţie. Aşa cum arătam mai sus, în jurul orelor 11,30-12,00 au trecut deasupra televiziunii cele două elicoptere în care se afla familia Ceauşescu. După un timp foarte scurt, nu mai reţin exact, am deschis porţile Televiziunii, astfel încît revoluţionarii care protestau la porţi au intrat în Televiziune. În acele momente eram în curte şi m-am îmbrăţişat cu civilii care ne mulţumeau că nu am tras în ei”.
Civilii aceia care mulţumeau militarilor de la Ministerul de Interne, inclusiv lui Tiberiu Niţu, că nu au tras în ei, nu ştiau că militarii respectivi nu aveau pur şi simplu cu ce să tragă, fiindcă rămăseseră fără muniţie. Aşadar, nici un merit din partea respectivilor militari, ei fiind dezarmaţi nu au avut de ales decît să cedeze presiunii manifestanţilor. Dezarmarea militarilor nu s-a datorat vreunui plan de a-i face pe aceştia să fraternizeze cu manifestanţii, ci faptului că deasupra televiziunii trecuse elicopterul cu soţii Ceauşescu, iar şefii Securităţii au poruncit dezarmarea militarilor pentru ca nu cumva vreunul dintre ei să tragă asupra elicopterului. Intrarea manifestanţilor în Televiziune s-a produs „după un timp foarte scurt” de la trecerea elicopterului, cînd practic n-a mai fost vreme pentru reînarmarea militarilor. Că ulterior unii au pretins merite revoluţionare din această împrejurare este altă problemă.
Alt aspect declarat de Tiberiu Niţu: „În noaptea de 21/22 decembrie 1989 am tras cu arma din dotare, peste Calea Dorobanţi, în casele situate pe această stradă. Arăt faptul că am primit ordin să tragem în acele clădiri întrucît acolo ar fi terorişti”. Este prima oară cînd aud de menţionarea unor terorişti înaintea fugii lui Ceauşescu. Impresia mea e că terminologia aceasta a fost folosită post-factum de Tiberiu Niţu. Niţu a primit de la colegii săi procurori de la Secţia Parchetelor Militare adeverinţa nr. 97/P/19.03.2007, care arată că nu a luptat „sub nicio formă împotriva Revoluţiei”. Articolul 8 din Legea 341/2004 spune: „De prevederile prezentei legi nu beneficiază (…) persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei”. Aşa se explică formularea din adeverinţa Secţiei Parchetelor Militare, că Niţu n-a luptat „sub nicio formă” împotriva Revoluţiei, dar este o formulare greşită, fiindcă Parchetul nu investighează decît fapte cu caracter penal sau contravenţional. Pot însă exista fapte fără caracter penal sau contravenţional dar care să fie îndreptate totuşi împotriva revoluţiei. De pildă deschiderea focului în noaptea de 21/22 decembrie 1989, chiar dacă n-a fost nimeni atins şi nici nu s-a intenţionat aşa ceva, şi prin urmare nu există un caracter penal al faptei, este totuşi o acţiune îndreptată împotriva revoluţiei. Zgomotul produs de focurile de armă a avut efectul de a înspăimînta persoanele dornice să manifesteze împotriva lui Ceauşescu, determinînd pe unele să nu mai participe la manifestaţii. Aşadar apreciez că certificatul de revoluţionar a lui Tiberiu Niţu, prim adjunct al procurorului general, trebuie contestat conform art. 8 din Legea 341/2004 în ciuda adeverinţei pe care acesta a primit-o de la colegii săi procurori. Asemenea contestaţie trebuie introdusă la toate cazurile asemănătoare de militari care au deschis focul în perioada 16-22 decembrie 1989 şi au cerut apoi certificat de revoluţionar, fiind fără relevanţă dacă din focurile respective a fost sau nu atins cineva.
Blogul lui Marius Mioc 
Eu propun ca toate aceste lucruri sa fie publicate integral….
Declaratia oamenilor simpli aflati in viltoarea evenimentelor arata adevarata fata a Revolutiei. Nu Iliescu si clica de la institutul lu’ peste.
Astept si alte materiale 🙂
A doua observatie: „teroristii” erau in priza de pe 21 noaptea?…interesant. Sa presupunem ca erau trupe USLA, ce motiv aveau sa tina sub tensiune trupele de la televiziune?
A treia observatie si ultima: cele doua elicoptere au fost trimise de generalul Rus pentru a „Curata” acoperisul televiziunii de teroristi. Ok, pia aici sa spunem ca e acceptabil. Ce te faci insa ca aceste doua elicoptere au avut insemnele MASCATE, motiv pentru care a avut loc un schimb de focuri intens intre ele si cei din curte…
Cit despre stringerea munitiei pe 22 dimineata, ea vine urmare ordinului lui Stanculescu, ordin care in prima instanta se pare ca fusese dat de Milea…
Marius, fa-mi rost de o persoana care sa-mi transfere de pe Betacam pe DVD ….in Bucuresti
În Bucureşti, nu ştiu. La Timişoara, cei de la „Memorialul Revoluţiei” aveau aparatură.
@alk&marius S
Sub aspectul actiunilor din 21/22 (nu ma pronunt aici despre cele legate de dosarul Tg.Mures), parerea mea personala esta ca Nitu nu se referea la 21/22 ci la 22/23 ori poate chiar 23/24. Poate gresesc: rog sa reverificati detaliile, timpii, tehnic, temporal, chiar psihologic. Nu sunt sigur ca nu pierdem timp analizand lucruri care poate ca nu s-au petrecut. Va asigur ca n-am nici o treaba cu Nitu.
Şi mie mi s-a părut foarte ciudată pomenirea teroriştilor în noaptea de 21/22, dar asta a scris cu mînuţă proprie. La declaraţii luate după mai mulţi ani de la revoluţie, martorii se pot înşela asupra încadrării în timp. E vorba totuşi de prim adjunctul procurorului general, un om de la care te-ai aştepta să fie capabil să se exprime cu exactitate, să fie riguros cu amănuntele. Amănuntele pot schimba soarta unui dosar penal, iar o persoană cu funcţie atît de înaltă se presupune că are un nivel intelectual deasupra oamenilor obişnuiţi şi nu face confuziile pe care oamenii obişnuiţi e firesc să le facă uneori. Confuzia între noaptea 21/22 şi noaptea 22/23 e mai puţin firească decît o confuzie între 22/23 şi 23/24, fiindcă pe 22 a fost un eveniment marcant – fuga lui Ceauşescu, iar un martor, chiar dacă nu poate stabili exact cînd a avut loc o anumită faptă, ar trebui să-şi amintească dacă a fost înainte sau după fuga lui Ceauşescu.
Din păcate, în pagina web a Jurnalului Naţional sînt doar astea 4 pagini din declaraţia lui Niţu, care e mai lungă. Aş fi curios de toată declaraţia, am nişte întrebări (de pildă: a tras asupra elicopterului ăla care era deasupra televiziunii?) la care nădăjduiesc să găsesc răspuns. Ceea ce scrie Niţu despre dezarmarea militarilor de la TVR înainte de a trece elicopterul cu Ceauşeştii mi se pare important şi relevant pentru reconstituirea împrejurărilor în care manifestanţii au „cucerit” televiziunea.
Despre confuzii temporale am mai citit prin diverse declaratii si se vedea clar ca omul greseste. In cazul asta am o mica indoiala….
Mulţumesc Iulian pentru textul integral al declaraţiei lui Niţu, voi publica un nou articol despre această problemă.
de cate ori se analizeaza sau se vorbeste despre cine a tras la „revolutie”vad ca se fac referiri la soldati,gradati sau mici comandanti care ,sunt sigur ca nu au ajuns de capul lor in contact cu manifestantii ci erau in curs de executare a unor ordine date de persoane care aveau dreptul si competenta legala sa o faca;daca vrea cineva sa caute persoane responsabile de ceea ce s-a intamplat ar trebui sa le caute in randul celor care au avut puterea legala de a lua decizii,a stabili si ordona masurile necesare pentru indeplinirea lor si nu in randul executantilor aflati sub incidenta juramantului militar(mai ales ca ,cel putin soldatii si gradatii de atunci, nu erau profesionisti,nici voluntari ci au ajuns in armata obligati de legile in vigoare la acea data);de ce ostasul roman nu are dreptul la protectia legii atunci cind executa ordinele superiorilor legali?numai americanii au acest drept?la un moment dat,cand se va intra in legalitate cu asa zisa judecare a Ceausestilor,vor fi gasiti tapi ispasitori ostasii ce compuneau plutonul de executie,pentru ca au executat sentinta data de un complet ilegal ,nelegitim?oare ostasii din Tg.Mures trebuia sa se lase maltratati si schingiuiti ca cei de la Miercurea Ciuc?mai e vreun criminal de la Miercurea Ciuc in puscarie,sau aceeia sunt „revolutionari” cu brevet?