Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite

Am comentat pe acest blog decizia CNSAS legată de fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, prin care se stabilea că acesuia nu i se poate atribui calitatea de colaborator al securităţii (vezi: Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu (linc)). Arătam acolo că decizia CNSAS poate fi contestată în justiţie pînă la 1 iulie 2010 şi adăugam: „cine vrea să facă contestaţie, să se grăbească”.

Pînă la urmă spiritul meu civic s-a revoltat faţă de greşita aplicare a legii în acest caz de către CNSAS, aşa că am întocmit următoarea contestaţie pe care am trimis-o prin poştă Curţii de Apel Bucureşti:

Către Curtea de Apel Bucureşti
Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Splaiul Independenţei nr. 5, sector 4 Bucureşti

Subsemnatul, MIOC MARIUS (…) depun următoarea

CONTESTAŢIE

faţă de adeverinţa nr. 1245/23.02.2010 emisă de CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, cu sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab 55-57, sector 3, cod poştal 030671, solicitînd ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa să modificaţi acea adeverinţă, în sensul de a constata că numitul VOICULESCU GELU VOICAN, la care face trimitere respectiva adeverinţă, are calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică.

ÎN FAPT:
Prin adeverinţa suspomenită, organul de conducere al pîrîtei a constatat (după cum a scris presa, cu 6 voturi contra 2), că numitul Gelu Voican Voiculescu, care are şi calitatea de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989, deşi a dat anumite note informative către securitatea comunistă, nu i se poate atribui calitatea de colaborator sau lucrător al securităţii. Se precizează totodată că „prezenta poate fi contestată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la data publicării pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii”. Cum publicarea pe internet a acestei adeverinţe s-a făcut în 1 iunie 2010, vă rog să constataţi că această contestaţie e în termen. Subsemnatul sînt persoană interesată, fiind eu însumi luptător în revoluţie, prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea adunată în jurul casei pastorului Laszlo Tokes, interesat de prestigiul pe care noţiunea de „luptător în revoluţie” o are în opinia publică şi doritor ca în rîndul celor care beneficiază de titlul de luptător în revoluţie să nu se strecoare persoane care încalcă art. 8 din legea 341/2004.

Din însuşi conţinutul adeverinţei rezultă că numitul Gelu Voican Voiculescu a desfăşurat activităţi care pot fi apreciate ca poliţie politică, ceea ce contrazice concluzia respectivei adeverinţe.

Astfel, după ce un cunoscut al său, yoghinul G.B., a fost arestat de miliţie în 17 aprilie 1984, Gelu Voican Voiculescu, într-o notă adresată securităţii, scrie: „în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”. Doar acest fapt, singur, este îndestulător pentru a trage concluzia că Gelu Voican Voiculescu a colaborat cu securitatea în activităţi de poliţie politică. Practic, el sugerează securităţii ca, chiar dacă ancheta – absolut legitimă – a miliţiei, va stabili că G.B. nu a săvîrşit infracţiuni, securitatea să desfăşoare o anchetă suplimentară, pe probleme de „meditaţie transcedentală”. Regimul comunist i-a încălcat lui G.B. dreptul la liberă întrunire şi la exprimarea liberă a opiniilor, fiind nerelevant dacă aceste opinii erau corecte sau nu şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată.

Totodată, reiese din conţinutul adeverinţei CNSAS, Gelu Voican Voiculescu a propus securităţii un plan de măsuri pentru compromiterea publică a lui G.B., furnizînd şi informaţii cu privire la animozităţi personale pe care G.B. le avea cu alte persoane, pentru ca planul de compromitere să izbutească. A propus de asemenea trimiterea acestuia la muncă forţată („gen săpături”). Fiecare om are dreptul inalienabil să se compromită singur, prin propriile sale acţiuni, dar a propune securităţii comuniste acţiuni concrete de compromitere a unei persoane care din motive subiective sau obiective era incomodă pentru regimul comunist, este o acţiune de poliţie politică. Exact acelaşi tip de acţiuni l-a săvîrşit securitatea împotriva laureatei Nobel Herta Muller (vezi https://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/10/actiunea-de-compromitere-si-riposta-impotriva-herta-muller/).

Gelu Voican Voiculescu atrage totodată atenţia securităţii asupra ambiţiilor de realizare profesională a lui G.B. („visează la dobîndirea unei catedre la IEFS”), iar prin caracterizarea tendenţioasă pe care i-o face practic sugerează securităţii să intervină ca aceste ambiţii să nu se realizeze. Chiar şi modesta încadrare în muncă ca paznic de noapte a lui G.B. este demascată ca nepotrivită: „Nu a satisfăcut stagiul militar (…) (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!)”. Sugerarea implicării securităţii (în mod negativ) în cariera profesională şi locul de muncă a lui G.B. reprezintă după părerea mea poliţie politică, mai ales pentru slujbe de tip profesor la IEFS sau paznic de noapte, care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională.

Apreciez că votul colegiului CNSAS a fost viciat de interese politice, în acel colegiu desfăşurîndu-şi influenţa Cazimir Ionescu, co-părtaş cu Gelu Voican Voiculescu la faptele din decembrie 1989, cunoscut pentru dezinformările pe care le lansa atunci prin televiziunea română, cum ar fi de pildă „oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta ţării” https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/03/cazimir-ionescu-la-tvr-in-decembrie-1989-o-coloana-blindata-se-indreapta-spre-pitesti-orasul-pitesti-e-in-pericol-sa-dispara-de-pe-harta-tarii/

Tocmai de aceea mă adresez unei instituţii apolitice, cum este o instanţă de judecată, pentru a da o apreciere obiectivă cu privire la calitatea de colaborator al securităţii a lui Gelu Voican Voiculescu, calitate pe care cer să o confirmaţi prin hotărîrea dumneavoastră.

DOVEZI:
– Adeverinţa 1245/23.02.2010 (copie preluată de pe saitul CNSAS)
– Cer ca instanţa să pretindă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să înfăţişeze adeverinţa respectivă şi toate actele care au stat la baza întocmirii ei, inclusiv notele informative date de Gelu Voican Voiculescu către securitate şi procesul verbal care consemnează votul colegiului CNSAS în problema respectivei adeverinţe.

Solicit judecarea şi în lipsă, dar materialele depuse de pîrîtă la dosar să-mi fie trimise şi mie, conform prevederilor codului de procedură civilă.

Cu cheltuieli de judecată.

Reclamant
Mioc Marius

Confirmarea de primire a poştei indică 28 iunie – data cînd Curtea de Apel Bucureşti a primit cererea mea.

De pe saitul lui Victor Roncea (linc), aflu că decizia respectivă a CNSAS a mai fost atacată în instanţă în 30 iunie şi de „Asociaţia Adevăr şi Dreptate”, prin vicepreşedintele Mihai Rapcea, şi de Asociaţia Victimelor Mineriadelor, prin preşedintele Viorel Ene. Precizez că nu am luat nici o legătură cu aceşti doi domni, nici n-am ştiut de demersul lor. Sînt acţiuni întocmite independent, dar avînd acelaşi obiect normal ar fi să se conexeze dosarele.

Mai citeşte:
– De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
– Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
– La pagina Analize despre revoluţia din 1989 găsiţi şi înregistrarea video a 13 episoade dintr-o emisiune televizată la care am participat alături de Gelu Voican.

• Securitatea