În 22 decembrie 1989, industria alimentară aderă la revoluţie!
Transcriere înregistrare:
00:00 Teodor Brateş: Acuma ceva foarte important din partea industriei alimentare! Poftiţi!
00:07 Marius Opran: Dragi prieteni, dragi români! Sînt locotenent-colonel Opran Marius din armata română, din ’86 inspector general de stat la ministerul industriei alimentare. Sînt aici cu aprobarea şefilor mei, a locţiitorului tovarăşului general locotenent Victor Stănculescu. Îmi cer scuze pentru ţinută, de ieri dimineaţă sînt în industria alimentară, în unităţi, ca să asigurăm hrana populaţiei. Fac apel către toţi lucrătorii din industria alimentară, din Bucureşti, din provincie, să-şi îndeplinească misiunea care o au. Misiunea lor este să fie în unităţi, să facă hrană pentru popor! Iar comerţul să asigure această desfacere a alimentelor astfel încît să avem o alimentaţie a populaţiei cum n-a fost pînă acum niciodată, şi care este posibilă acuma! Deasemenea, vă fac răspunzători, pe toţi directorii de industrie alimentară, de păzirea avutului obştesc! Acest avut obştesc nu trebuie să fie la îndemîna unor bande de huligani! Trebuie să fie păzite de gărzile patriotice din întreprinderi, şi ele sînt avutul poporului! Ele se distribuie întregului popor. Nu pe bază de tabele, sau aşa mai departe! Se distribuie întregului popor! Fac apel la întreaga populaţie, să dea sprijin la buna desfăşurare. Fac apel la toţi manifestanţii care sînt acuma în străzi, să lase să se desfăşoare buna aprovizionare, să lase drum liber maşinilor pentru aprovizionare. Deasemenea, Centrala Vinului şi Băuturilor să dea pe piaţă, avînd în vedere situaţia cu apa, pînă se vor face analizele, să bage cantităţi mari de tot de apă minerală, de răcoritoare, de bere şi vinuri slabe. De asemenea, să se facă de urgenţă analiza apei, Consiliul Naţional al Apelor. Aşa. Să nu se consume apă sub nici o formă, în toată ţara, pînă cînd se fac analizele!
02:02 Teodor Brateş: Da. Ce se întîmplă, stimaţi telespectatori…
02:05 Marius Opran: Mai am o singură… [are un bileţel în mînă], mi l-a dat un prieten cînd veneam încoace, un bilet în care comunică că profesorul Dumitru Mazilu a fost ridicat la 1,30 ieri noapte de securitate, din strada General Praporgescu. Cine ştie care este soarta lui să ne anunţe!
Vezi şi alte atenţionări ale TVR despre primejdia care poate exista la consumul apei:
– Brateş: „Elementele duşmănoase, securiştii, au otrăvit apa”
– Brateş: „Elementele criminale au otrăvit în anumite zone apa”
– Brateş: „Elementele criminale au fost fie neutralizate, fie arestate. Apa trebuie fiartă”
– Cornelius Roşiianu: „Reînnoim apelul adresat populaţiei de a folosi apa pentru băut numai după ce s-au luat măsurile igienice corespunzătoare”
Pentru alte înregistrări din emisiunea TVR din decembrie 1989, vezi pagina TVR în decembrie 1989.
Blogul lui Marius Mioc 
@ Marius Mioc
Despre Marius Opran in:
http://romania-on-line.net/whoswho/OpranMarius.htm
Atentie la perioada 1985-1990. Pe cine avea sef dl. Marius Opran in decembrie 1989? De ce pronunta numele dlui Victor Atanasie Stanculescu? Exista in 1989 „Centrala Vinului si Bauturilor”? Atentie la cele patru sortimente: apa minerala; racoritoare; bere; vinuri SLABE. Atentie la detasarea dlui Marius Opran pe langa Paula Preoteasa. Atentia la momentul 1990 din biografie.
Interesante conexiuni, dar nu stiu ce se poate deduce si ce se poate dovedi. Asa, putem adauga si Atentie la tintele false de pe radare, dar sunt simple legaturi in imaginatie. Fiti mai explicit, va rog.
@ Iulian Nastasache
Dl. Marius Opran a fost detasat de la M.Ap.N. la Ministerul Industriei Alimentare ca specalist in transmisiuni, responsabil cu modernizarea pe aceasta linie si numit sef peste acest domeniu si, dupa cum constatam, peste pestele oceanic (!).
Sef al sau in 1989 era asadar Paula Preoteasa, ministrul de resort.
Aprobarea pentru aparitia sa la TVR in calitate de inspector-sef in ministerul respectiv nu o putea da, daca s-ar fi impus, decat Paula Preoteasa, nicidecum un sef pe linie militara. Iar dl. Marius Opran stia bine asta, data fiind formatia sa militara.
Dar d-sa s-a prezentat la TVR nu in calitate de inspector-sef, ci de militar – dupa cum spune, a vorbit cu aprobarea sefilor sai militari. Mesajul sau nu poate avea asadar decat semnificatie militara. Iar un militar nu actioneaza decat la ordin.
In 1989 nu exista Centrala de genul celei de care vorbeste dl. Marius Opran – bauturile racoritoare tineau de o directie, iar cele alcoolice, de alta.
Interventia dlui Marius Opran pe TVR este din 22 decembrie 1989, undeva in jurul orelor 16. De ce vorbeste d-sa despre faptul ca asigura hrana populatiei de „ieri dimineata”? Adica din 21? De ce isi cere scuze pentru tinuta – ca nu este militara?
Faptul ca vorbeste cu aprobarea sefilor sai militari arata ca, desi formal incadrat in Ministerul Industriei Alimentare, dl. Marius Opran a actionat in calitate de militar. Dar in aceasta calitate nu putea sa dea decat mesaje militare, nicidecum de ordin civil – si apoi, functiile sale din ministerul respectiv nu aveau nici o legatura cu aprovizionarea populatiei cu hrana.
Mesajul televizat al dlui Marius Opran este, alaturi de alte mesaje privind apa – privind, atentie, „apa otravita” de la Sibiu si Timisoara -, privind Consiliul National al Apelor, cel mai important mesaj transmis prin TVR pentru intelegerea mecanismului operatiunii nevazute declansate in seara zilei de 22 decembrie 1989 – asa-zisul fenomen terorist.
De retinut si mesajul privindu-l pe dl. Dumitru Mazilu. Cine stia atunci de Dumitru Mazilu? Pentruce era necesar dl. Dumitru Mazilu? Ce legatura avea acesta cu hrana, cu apa?
Intr-un razboi ascuns, mesajele sunt, si ele, ascunse. Nu este nevoie decat de efortul de a le decripta.
@ Valeriu Mangu alias Lector II
„Intr-un razboi ascuns, mesajele sunt, si ele, ascunse. Nu este nevoie decat de efortul de a le decripta.”
Foarte posibil sa fi fost un razboi ascuns cu mesaje ascunse, dar in acest caz cu certitudine ca specialistul-sef in diversiuni, Iulian Vlad, a condus operatiunile militare (dupa cum a spus la proces) din cladirea CC si apoi din sediul MApN impreuna cu Stefan Gusa, cu scopul (declarat tot la proces) de a sprijini „noua putere inca din primele momente”. Nu? Simplu si fara nevoia vreunei decriptari!
@ Dan Danescu
Operatiunile militare conduse de Stefan Gusa si dl. Iulian Vlad s-au indreptat, atat cat s-au indreptat, impotriva pseudorazboiului declansat de altii – asa-zisul fenomen terorist. Un pseudorazboi avand drept scop inventarea unui inamic al asa-zisei revolutii a dlui Ion Iliescu &Comp., inamic ce trebuia neaparat identificat cu Securitatea.
Este o copilarie sa admitem ca un razboi se duce de la un telefon, cum am vazut ca duceau – daca duceau – cei doi din sediul fostului C.C. al P.C.R.
Dvs. staruiti in a sustine actiunea criminala a Securitatii. Va priveste. Fiecare este liber sa-si sustina concluziile, dar mai ramane sa se si incadreze in limitele ratiunii, ale logicii, ale datelor existente.
Orice concluzie este demna de luat in consideratie daca nu este grevata de interese personale. Dvs, ati afirmat candva, pe acest blog, ca aveti un interes personal in problema in discutie. Acest interes personal va opreste, dupa cate constat, sa vedeti padurea. Dvs. ochiti cate un copac, faceti din el tinta si va straduiti sa-l doborati. Dar padurea ramane. Noi am cautat ani de zile copacii – asa-zisii teroristi -, ignorand padurea. Asa se face ca n-am inteles mecanica evenimentelor, rasturnarile de situatie, masinatiunile.
Toate concluziile dvs. se sprijina pe esafodul subtire al cazurilor punctuale. Sunteti, cum s-ar spune, un pricinos. Fiti sigur ca, de pilda, teorema lui Pitagora n-a fost descoperita de parintele ei studiind cazuri punctuale. La temelia adevarului stau principiile, nu fenomenele. Asa se face ca nu conteaza, pana la urma, ce vor fi spus dnii Iulian Vlad, Victor Atanasie Stanculescu, Ion Iliescu, Petre Roman etc.; conteaza doar principiile.
Fenomenele poarta pecetea celui care le produce; principiile sunt eterne.
N.B. Atat dvs., cat si dl. Iulian Nastasache imi atribuiti identitatea „Valeriu Mangu”. Serveste acest lucru aflarii adevarului? Eu, de pilda, nu mi-am propus sa verific in ce masura identitatea sub care va prezentati aici este reala sau nu. Dar, desigur, as putea sa-mi pun intrebarea in ce consta interesul dvs. personal in problema in discutie si daca sunteti sau nu exponentul unui curent impotriva adevarului. Va multumiti doar cu o ipotetica descoperire fara nici o legatura cu tema?
@ Valeriu Mangu alias Lector II
„Dar, desigur, as putea sa-mi pun intrebarea in ce consta interesul dvs. personal in problema in discutie si daca sunteti sau nu exponentul unui curent impotriva adevarului.”
Care adevar? Al dumneavoastra?
Din multitudinea dezbaterilor pe acest blog, lucrurile sunt clare: eu, dl. Iulian Nastasache si dl. Marius Mioc credem in vinovatia exponentilor Securitatii iar dumneavoastra, nu, si ati incercat si chiar continuati sa ne convingeti ca Iulian Vlad a fost „creierul” a tot si toate.
Simplu, nu?
În discuţiile între comentatorii de pe acest blog, vă rog să folosiţi numele pe care înşişi comentatorii şi le atribuie. Nu avem mijloace de a verifica identitatea reală a celor care postează pe acest blog.
@ Dan Danescu
CREDINTA este, daca se poate spune asa, un adevar axiomatic. Credinta nu lasa loc indoielii si nu reclama DEMONSTRATIE. Dvs, puteti sa credeti orice – ca, de pilda, evenimentele la care facem referire nici macar nu s-au produs ori ca dl. Iulian Vlad n-a fost „creierul”. Intr-o asemenea situatie orice comentariu este superfluu.
Situatia IPOTEZEI este insa alta. O ipoteza urmeaza a fi demonstrata ori infirmata. Iar adevarul rezulta prin excluderea, rand pe rand, a tuturor ipotezelor care nu sunt confirmate de fapte.
Viciul metodei dvs. – de a crede – este asemanator celui privind stabilirea autorului unei actiuni – intai se presupune ca o anumita persoana a savarsit actiunea, iar apoi se cauta elemente care sa sprijine ipoteza. Dar, in lumina celor de mai sus, verificarea nici nu isi mai are rostul.
Dvs. prejudecati inainte de a emite judecati, ceea ce contrazice legile logicii.
Dar, altfel, cel putin ca metoda – si in mod cu totul teoretic -, contributia dvs. de a infirma unele ipoteze este utila, cu precizarea ca in loc puneti CREDINTA.
Dar ar fi cu adevarat interesant de aflat care este opinia dlor Marius Mioc si Iulian Nastasache ASTAZI. Dl Marius Mioc, de pilda, lasa impresia ca nu achieseaza in orb la teza invaziei sovietice „acoperite” sub forma de turisti.
In ultima vreme au iesit la suprafata o serie de elemente care rastoarna unele din tezele promovate pana acum privind evenimentele – de exemplu, elemente privind intrarile diverselor persoane in Cabinetul 1, fotografiile infatisand epoletii rupti ai lui Vasile Milea, ca semn al degradarii de facto, pe loc, apoi marturiile dlui Victor Atanasie Stanculescu din ultima carte a dlui Alex Mihai Stoenescu potrivit carora fenomenul asa-zis terorist a fost organizat de oameni din MAp.N aflati in spatele sau, apoi probe privind falsificarea unor jurnale de lupta etc.
In sfarsit, pot eu sa cred ca sunteti de fapt dl. Ion Iliescu? Sau dl. Teodor Brates?
@ Lector II, @ Dan Danescu
Eu definesc un pic altfel expresia ‘a crede’, departe de conotatiile ei religioase. Cred mai mult sau mai putin ca unele lucruri sunt adevarate; nu am certitudini asupra lor (sunt un fel de Toma necredinciosul in sens juridic; nici certitudini nu voi avea). Cand am sa vad dovezi – fizice – am sa fiu, poate (fiindca si asupra dovezilor pot exista indoieli), mai convins ca acele lucruri sunt adevarate.
Despre Revolutie se vehiculeaza o serie de ipoteze care te pot face sa crezi un lucru sau altul, dar ipotezele astea n-au nici o valoare cata vreme nu au suport in dovezi – fizice, destul de evidente; se poate discuta si asupra calitatii dovezilor – (apar in ultimul timp aceste dovezi la Asociatia 21 decembrie; o sa vedem, poate, cat sunt de contrafacute; in alte parti apar trimiteri la documente si declaratii greu de pus cap la cap). Am mai numit ipotezele astea = speculatii. Mare parte a lor sunt ajutate de ideea ca serviciile secrete fac lucruri care nu se vor afla niciodata (s-ar insinua ca nici n-ar mai trebui sa ne chinuim sa aflam ceva, ca ar trebui sa acceptam speculatiile ca adevar).
In ce priveste concret ce „cred”:
Despre exponentii Securitatii:
– cred ca sunt vinovati, impreuna cu exponenti ai M.Ap.N, de ceea s-a intamplat inainte de 22 decembrie dupa-amiaza
– cred sunt partial vinovati (mai curand nevinovati) de ceea ce s-a intamplat dupa 22 decembrie dupa-amiaza
– nu cred ca au organizat ceva inainte de 22 decembrie (nu cred aproape deloc ca au fost ei initiatorii rasturnarii lui Ceausescu), cred ca au inteles repede ca s-a terminat cu Ceausescu si au asistat pasiv la evenimente.
De cealalta parte, a M.Ap.N., cred ca asa-zisul fenomen terorist a fost organizat de oameni din M.Ap.N. In ultimul timp am insa indoieli ca „organizarea” s-a facut explicit; cred ca a fost… mutuala (nu gasesc un termen mai bun).
Nu cred aproape deloc in povestea cu invazia de turisti sovietici sub acoperire.
Asta e ceea ce „cred” eu astazi; nu difera prea mult de ceea ce credeam in 1990; de atunci astept sa apara dovezile. Marius Mioc procedeaza corect: incearca sa se raporteze strict la dovezi.
As mai adauga si ca nu ne ajuta sa vorbim, dupa parerea mea, doar de exponenti, considerand actionarii de la Revolutie in grupuri compacte, cu lideri de care depindea totul; sigur ca trebuie vazuta padurea si nu doar copacii, dar in haosul acela contau si miscarile mici, ale indivizilor mai putin importanti – in ce fel a inteles un grad mic sa execute un ordin venit de la exponent.
Asta e pozitia mea (fiindca s-a pus problema si fiindca afirmatiile din postarile de mai sus nu corespund intrutotul cu pozitia mea).
@ Iulian Nastasache
Va multumesc pentru raspunsul dvs.
@ Iulian Nastasache
Dl. Niculae Mavru, fost sef al Filajului Timis, povesteste in cartea sa consacrata evenimentelor ca la un moment dat, in 17 decembrie 1989, la Catedrala a aparut un tanar imbracat in balon ALB, agitand multimea din jur. Toate autoritatile s-au apucat de cu noapte sa-l caute. Poate ca omul respectiv iesise dintr-o schema …
Dl. Victor Atanasie Stanculescu declara undeva ca stia cu mult timp inainte de decembrie 1989 ca Securitatea urma sa fie declarata dusman.
Operatiunile „acoperite” sunt „acoperite” si in ceeace priveste urmele, initiatorii, executantii s.a.
Astazi nu sunt admisi in diverse functii ori nu au acces la anumite documente cetateni care nu au asa-numitul certificat ORNISS. Este o copilarie sa admitem ca diriguitorii DSS si DIA asistau ca simpli spectatori la evenimentele din Timisoara, din Bucuresti, din alte localitati ale tarii. O explozie populara poate fi controlata fie cu forta, fie dinlauntrul ei. In conditiile date respectivii diriguitori nu isi puteau permite sa astepte o explozie populara, care ar fi putut sa ia orice directie si sa antreneze evenimente neprevazute, chiar invadarea tarii de catre un dusman.
Cu privire la organizare iata un amanunt: diversiunea radioelectronica aeriana s-a realizat in proportie de 90% deasupra aeroporturilor, civile si militare. O asemenea diversiune a avut (si) rolul de a preintampina o invazie aeriana. De altfel cu privire la apararea aeroporturilor au intrat in functiune doua planuri – unul special pentru Aeroportul Otopeni, iar altul pentru aeroporturile din restul tarii.
Domnule Lector II, am publicat azi pe blog o recenzie americană la o carte a lui Pacepa. Este acolo o referire la principiul numit „măciuca lui Crabtree”. Am aflat şi eu de el cînd am citit recenzia la cartea lui Pacepa. Cînd am citit despre Crabtree ăsta, m-am gîndit la dumneavoastră.
@ Marius Mioc
Diferenta dintre mine si dl. Mihai Pacepa este ca eu nu am instructie specifica. Pe de alta parte este cu totul neverosimil ca cele doua structuri secrete ale statului sa fi abandonat statul numai pentru ca l-au abandonat pe Nicolae Ceausescu si sa stea, asa, pe post de spectatori la vanzoleala din fata casei parohiale, de pe strazile Timisoarei, ale Bucurestiului etc. Este neverosimil ca DSS si DIA sa fi acceptat trupe straine „acoperite” care sa provoace evenimentele, trupe care, poate, n-ar mai fi iesit niciodata din tara.
Este neverosimila, de asemenea, teza asteptarii exploziei spontane, care – repet – ar fi putut lua orice directie. De retinut, de pilda,ca in 18 si 19 decembrie 1989 nu s-a intamplat mai nimic spectaculos la Timisoara; acest rastimp a fost necesar pentru ca mamagliga sa se coaca, sa explodeze – populatia sa afle despre ce s-a intamplat, sa fie convinsa etc. Prin Bucuresti, de pilda, umblau in 22, dimineata, diverse persoane cu cartuse in mana incercand sa convinga trecatorii ca provin de la Intercontinental.
Dupa ce o masa de oameni este sparta, imprastiata, ea nu se mai aduna spontan in aceeasi forma – regruparea se face organizat. Asa s-a intamplat si la Timisoara in 20, dar si la Bucureti in 22.
Noi refuzam sa vedem schema stapaniti de prejudecata ca daca Securitatea a servit atatia ani P.C.R.-ul, este imposibil sa se fi intors impotriva acestuia.
Cred că valoarea instrucţiei specifice de care a beneficiat Pacepa este supraapreciată. Mi-am exprimat părerile în articolul „Securitatea – un tigru de hîrtie”.
Referitor la vînzoleala din faţa casei parohiale, evacuarea respectivă nu se putea face decît la ordin. Iar ordinul a venit tîrziu. Trebuie înţeles că exponenţii regimului Ceauşescu (cît şi Ceauşescu însuşi) nu erau perfecţi, au făcut şi greşeli. De pildă, au subapreciat potenţialul cazului Tokes într-un oraş în care ungurii sînt mai puţin de 10% din populaţie. Greşelile sînt parte din viaţă şi din istorie.
@ Marius Mioc
Dl. Laslo Tokes a beneficiat dupa aparitia interviului sau la televiziunea ungara din 1989 de o protectie speciala, inclusiv la Mineu. Casa parohiala a fost in permanenta monitorizata, inclusiv video si antitero. Vanzoleala din fata casei a fost creata profesionist, inclusiv sporirea numarului de gura-casca, prin mobilizarea sindicalistilor. Aparitia tinerilor care s-au straduit in repetate randuri sa rupa din massa prezenta in fata casei este un element demn de luat in seama, ca si aparitia celor doua femei – cea imbracata strident, cu pasaport de apatrida, ca si cea cu grupul de copii. Sa nu ignoram si vanzoleala notabilitatilor – primarul Mot, responsabilul de la Culte etc. -, apoi vanzoleala militienilor.
Totul pare un haos, dar nu este asa. Totul se inscrie intr-o logica a haosului programat.
Domnule Lector II,
Un înalt demnitar ceauşist, care avea în subordine atît securitatea cît şi miliţia, întrebat de activitatea sa în decembrie 1989 a răspuns: „Am fost un dobitoc”. Poate în această replică se ascunde explicaţia multor evenimente din decembrie 1989.
@ Lector II
Spuneti ca mesajul televizat al dlui Marius Opran este cel mai important mesaj pentru intelegerea asa-zisului fenomen terorist. Eu inteleg si ca sugerati ca dl. Opran a fost parte a unui plan.
Bun. Din punctul meu de vedere, are ceva sens; nu intamplator am batut apropo de tintele false de pe radare – pregatirea in domeniul electronic a d-lui Marius Opran pare sa aiba oaresce legatura si cu ele – se regasesc de asemenea in contexul propus de dvs (in paranteza fie spus, ma mir ca toata lumea analizeaza superficial modul tehnic in care s-au produs asa-zisele ‘tinte’ si evita declaratiile legate de ele de la Parchet). Numai ca pierdem timpul daca nu aducem in discutie si elemente pragmatice. Cum ati expune in clar planul din care ar fi facut parte, cine si cum ar fi pus in aplicare acest plan si, mai ales, cum puteti puteti dovedi acest plan?
@ Iulian Nastasache
Nu numai DSS avea retea in toate unitatile de stat, ci si Armata, in mod special in diverse uzine, apoi in institutii de o anumita importanta. Dl. Marius Opran putea sa transmita, pur si simplu, un mesaj conceput de altcineva ori sa fie in cunostinta de cauza. Dovada principala a implicarii d-sale o furnizeaza chiar discursul sau – ca vorbeste cu aprobarea sefilor sai militari si ca o face in calitate de militar.
Dificultatea de a se obtine probe privind existenta, respectiv punerea in aplicare a unui plan secret se subintelege. Daca nu exista probe nu inseamna insa ca planul n-ar exista. Intr-un asemenea caz nu putem sa ne orientam decat dupa efecte, cautand probe, fie si minimale. Dar cand probele lipsesc cu desavarsire, dar efectele exista, trebuie avut in primul rand in vedere caracterul secret al planului.
Diversiunea radio-electronica aeriana s-a produs, dupa cum spuneam, in proportie de 90% in zona aeroporturilor. Ea a avut drept scop si apararea contra unei invazii aeriene – nici un pilot nu se incumeta sa survoleze un teritoriu in spatiul caruia se trage. Sa retinem ca, in plus, pistele au fost blocate cu camioane, remorci etc.
In masura in care dl. Marius Opran a avut o implicare in diversiunea radio-electronica, ea trebuie cautata in zona Marii Negre.
Cu privire la modul tehnic in care s-a produs diversiunea radio-electronica nu am cunostintele necesare, dar fie Armata a dispus de mijloacele necesare – a se vedea, de pilda, declaratia dlui Victor Atanasie Stanculescu privind importul, in 1987, al simulatoarelor -, fie a fost realizata de entitati straine. De vazut tintele false s-au vazut cu ochiul liber, pe radare, deci cineva le-a creat.
@ Marius Mioc
In noaptea de 21/22 decembrie 1989 fostul Ministru de Interne Tudor Postelnicu a participat la un complot impotriva lui Nicolae Ceausescu. Probabil la asta se referea – ca a fost dobitoc fiindca n-a inteles ca a fost manipulat.
De unde aveţi datele acestea, despre complotul lui Postelnicu?
Înţeleg că plasaţi complotul abia în noaptea de 21/22, deci în 16 decembrie, cînd a fost vînzoleala din jurul casei parohiale, nu credeţi că Postelnicu complotase ceva.
@ Marius Mioc
Despre complotul din noaptea de 21/22 decembrie 1989 vorbeste fiul lui Lica Barbulescu in cartea sa, apoi exista marturia unui fost general celebru decedat de curand, potrivit caruia complotul data de prin 1987.
@ Marius Mioc
Adaugare:
Este vorba despre fostul general Plesita, in cartea de interviuri pe care a realizat-o.
Toata treaba este un tembelism. Am fost coleg cu Opran si am stat impreuna din 21 pana in 10 ianuarie. Cand ministra Prioteasa a plecat din minister in 22 la pranz, Opran a preluat comanda fiind unicul militar din minister, detasat din MApN din 1985. Chiar daca eram in plina Revolutie, principiile de dunctionare ale ministerului erau aceleasi: zilnic intre orele 13 si 15 trebuia primit raportul din judete privind productia si livrarile de alimente catre magazile pentru consumul populatiei. Cand am vazut ca se face ora 14 si nimeni din judete nu raporteaza, am decis sa incepem sa-i sunam noi pe directorii judeteni de industrie alimentara si pe directorii unor mari intreprinderi – in special pe cei din industria carnii, laptelui si panificatiei. Majoritatea nu raspundeau sau raspundea portarul sau ofiterul de serviciu pe unitate care spunea ca toata conducerea este „la Revolutie” si ca dupa cate stie, nu s-a desfasurat activitate de productie si nici livrari catre populatie. Lucrul asta ne-a speriat efectiv, fiindca stiam ca magazinele nu au stocuri, aprovizionarea fiind facuta de pe o zi pe alta. Am intrevazut ca a doua zi va fi o penurie de alimente si nu stiam cum sa procedam pentru a-i face pe lucratorii din intreprinderile noastre sa revina la lucru, sa faca productie si livrari catre magazine. Am incercat sa dam de directorii de intreprinderi sunandu-i acasa, dar cu o rata foarte mica de succes si primind in general raspunsuri de genul „Cum sa-i adun pe toti de acasa si sa-i conving sa vina la fabrica?”. Atunci Opran a zis: „Unica sansa sa-i anuntam sa se prezinte la intreprinderi si sa reia productia este mobilizarea prin TVR, pe care-l asculta toti. Ma duc acolo, dar trebuie sa cer aprobare de la Armata”. Ne-am consultat cum sa sune mesajul, a vorbit pe telefonul din cabinetul ministrului cu Ministerul Apararii, a prezentat celui de capatul firului situatia dezastruoasa care se putea intrevedea in ceea ce priveste alimentarea populatiei, a inchis si ne-a spus ca are aprobare, apoi a plecat la TVR si a vorbit pe post, mesajul dat fiind corect din punctul nostru de vedere si cu rezultate practice imediate demonstrate de confirmarile primite telefonic ce au inceput sa vina din teritoriu privind reluarea productiei si a livrarilor, imediat dupa ce Opran si-a terminat mesajul televizat.
La intoarcere l-am intrebat ce-i cu medajul referitor la apa. Ne-a spus ca in timp ce strabatea cu greu prin multimea masata in curtea TVR strigand: „Sunt de la industria alimentara, daca vreti alimente maine in magazine, faceti-mi loc sa trec”, a primit doua bilete impaturite de la doua persoane, cu rugamintea de a le citi in direct pentru ca sunt f. importante. Opran le-a desfacut pentru prima data si citit chiar in timp ce era in direct, el nu a stiut dinainte ce era scris in cele doua bilete. Unul se referea la Dumitru Mazilu, despre care ne-a spus ca nu-l cunoaste nici macar ca nume si ne intreba pe noi daca stim cine este, dar nici noi nu aveam habar de acesta. Despre biletul cu apa, ne- spus ca in momentul in care a inceput sa-l citeasca pentru prima data in direct in fata camerei, dupa prima propozitie si-a dat seama ca ar putea fi o intoxicare, s-a oprit din citit si a improvizat treburile cu necesitatea efectuarii analizelor de laborator si cu cresterea livrarilor de apa minerala, etc. catre populatie.
Restul sunt bazaconii – centrala industriala condusa de Berzescu la care se face referinta se numea intr-adevar „a vinificatiei, produselor alcoolice, apelor minerale si bauturilor racoritoare”, dar nu vad in ce consta importanta citarii exacte a numelui acesteia – este doar un detaliu fara nici o importanta. Iar referirile la M. Neagra, razboi electronic etc. sunt fabulatii, fara nici o legatura cu ministerul nostru si cu personalul care lucra aici, inclusiv cu colegul nostru militar Opran. Din 22 decembrie si pana in 10 ianuarie Opran a condus colectivul care a coordonat aprovizionarea cu alimente a tuturor unitatilor militare, a garzilor patriotice si a revolutionarilor din Bucuresti si cred ca impreuna cu noi ceilalti din acest colectiv – format in total din 5 membri – ne-am indeplinit cu brio aceasta insarcinare. Dupa cate tin minte, a iesit din minister in toata aceasta perioada doar de 3 ori: prima data, in seara zilei de 24 (sau 25?) cand s-a dus pana la cladirea CC pentru a discuta cu persoanele din comandamentul militar instalat acolo care sunt nevoile de aprovizionare cu alimente ale trupelor MApN, pe amplasamente si nr. de militari, obtinand datele necesare in baza carora, dupa ce ne-am consultat si cu dispeceratul central al MApN condus de generalul Puiu (de aviatie?), am stabilit graficul cu cantitatile si unitatile din industria alimentara responsabile cu productia si livrarea hranei, inclusiv a celei calde; a doua oara, cand s-a dus cu inca doi colegi in blocul Liric de vis-a-vis si l-a scotocit, fiindca am constatat ca pe timpul noptii de la anumite ferestre ale acestuia se transmiteau semnale luminoase, iar a treia oara – imediat dupa Revelion – s-a dus in Drumul Taberei la MApN fiind convocat de ministru, unde a fost anuntat oficial ca a fost avansat la exceptional la gradul de colonel pentru contributia adusa la victoria Revolutiei, in principal pentru organizarea asigurarea subzistentei cu hrana a trupelor si revolutionarilor din Capitala.
Aceasta este istoria reala a participarii si contributiei lucratorilor din Ministerul Industriei Alimentare la succesul Revolutiei din Decembrie 1989, inclusiv a lt.-col. Opran, colegul nostru detasat din MApN.
Restul sunt povesti si aiureli …
@ Virgil
Multumesc pentru relatare. Omul potrivit la locul potrivit! Dar pe acolo, prin minister, nu mai existau ministri adjuncti, directori – ce facea, de pilda, directorul de care vorbiti? A fugit si el?
Parchetul si-a pus problema daca nu cumva biletele acelea au fost redactate cu buna stiinta ca sunt intoxicari?
@ Virgil
Incercati link-ul de la nr. 1. Pagina a disparut!
Ceea ce relatati dvs. – ca in 22 decembrie 1989, conducerea ministerului a fost preluata de un militar MApN detasat, „acoperit” etc. – nu este un caz singular.
Atentie si la afirmatia dlui Marius Opran potrivit careia inca din 21.12.1989 (!) se gasea in industria alimentara, in unitati, pentru a asigura hrana populatiei – „…de ieri dimineata sunt in industria alimentara …”. Ce sarcini deosebite privind aprovizionarea cu hrana avea dl. Marius Opran in 21.12.1989, in calitate de inspector cu telecomunicatiile si, respectiv, cu pestele oceanic (!)?
Potrivit relatarii dvs., dl. Marius Opran a preluat conducerea ministerului si asta fiindca era singurul militar de pe acolo. Ceea ce inseamna ca tocmai Armata a preluat conducerea ministerelor civile, prin oamenii pe care ii avea pripasiti prin ele. Sa nu uitam ca dl. Marius Opran a aparut la Tv. in jur de ora 16,00, in 22.12.1989, cand nu incepuse inca diversiunea din Piata Palatului. Ce anume ratiune va fi avut preluarea conducerii ministerului de catre un militar, inainte de 18,30? Si de ce s-a recomandat ca fiind venit la Tv. cu aprobare de la MApN, de la loctiitorul generalului-locotenent Victor Stanculescu?
Vorbiti despre o discutie telefonica pe care a avut-o cu MApN dar o asemenea discutie cu dl. Victor Stanculescu trebuie sa fi avut loc ceva mai inainte, fata-n fata, cand dl. Victor Stanculescu a ajuns la ministerul pe care tocmai il preluase dl. Marius Opran, tragandu-si piciorul in ghips.
Informatia dvs. potrivit careia dl. Marius Opran a coordonat colectivul care s-a ocupat de aprovizionarea cu alimente a tuturor unitatilor militare, garzi patriotice, revolutionari este extrem de pretioasa – de ce era nevoie de un asemenea colectiv civil, cand aprovizionarea unitatilor militare se facea prin sistemul militar? Ca sa le aprovizioneze, dl.Marius Opran trebuia sa le si stie amplasarea, ceea ce insemna o legatura continua cu MApN, cu teritoriul etc. Poate detaliati felul in care ministerul a carei conducere a fost preluata de dl. Marius Opran a actionat in acele zile si, de asemenea, felul in care a avut loc aprovizionarea respectiva – cu ce fond de alimente, de unde provedea el etc.
@ Lector II, re: „Pagina a disparut!”
Pe net nu dispare nimic, iar daca dati cautare dupa Marius Eugen Opran puteti chiar si sa ii cereti parerea. Mi s-ar parea fenomenal.
@ Lector II
O observatie legata de monitorizarea si controlul de catre Armata a acestor compartimente responsablile cu organizarea aprovizionarii cu alimente a populatiei. Cine decidea modul de aprovizionare si calitatea acestei aprovizionari? Se poate crede ca prin controlul acestei pirghii si expunerea populatiei la privatiunile si umilintele legate de aprovizionarea cu alimente s-a putut intensifica ura populatiei fata de Ceausescu, comunism si orinduirea socialista.
Deasemenea au loc doua episoade ciudate in timpul declansarii evenimentelor de la `casa lui Tokes` si din Timisoara, precum si de la `baricada`din Bucuresti de linga restaurantul `Dunarea`, zona Intercontinental:
1.Primul eveniment este aprovizionarea alimentarei din apropierea `casei lui Tokes`cu bere la litru (bere care si-a facut drum, careia i s-a facut drum si este bauta in grupul de oameni adunat acolo). Foarte probabil berea continea narcotice care au alterat puterea instinctului de conservare al celor aflati acolo. 2.Episodul se repeta si la Bucuresti in timpul reprimarii `baricadei`de linga restaurantul `Dunarea`. Un camion fara numere de inmatriculare si-a facut aparitia atunci acolo distribuind o bautura alcolica ce continea, in mod atestat de anilizele chimice facute atunci de Securitate, o substanta narcotica. Acest eveniment de la `baricada`din Bucuresti este mentionat in raportul SRI referitor la evenimentele din decembrie 1989. Rapoartele SRI referitor la evenimente au o credibilitate relativa, insa pot fi citite printre rinduri si utilizeaza totusi in parte informatii culese de Securitate!
Am folosit ghilimele pentru cuvintul baricada si voi reveni in urmatoarea postare cu explicatia pentru aceste ghilimele!
@ Involutia1989
Toate relatarile despre evenimentele de acum 20 de ani trebuie citite printre randuri.Dupa o asemenea (re)citire se poate ajunge relativ usor la concluzia ca evenimentele s-au desfasurat dupa o serie de planuri, care fi au mers o vreme impreuna, fie paralel, fie in contradictoriu.Ceea ce este greu de acceptat pentru unii este faptul ca DSS si SIM au organizat si, respectiv, desfasurat impreuna operaiunea de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu.
Majoritatea martorilor-participanti, majoritatea exegetilor evenimentelor privesc faptele ignorand complet existenta acestor doua structuri statale, prezente altfel in mai toate compartimentele societatii romanesti, atat de ieri, cat si de azi, in noile lor forme de organizare.O existenta reala, dar neconfirmata juridic.
Armata „de rezerva” – sau „invizibila” sau „ascunsa” – a avut – si are – o existenta reala, dar neatestata juridic. Ea a produs consecinte ale actiunilor ei, dar nu prea a lasat probe care sa duca la ea, cu tot ce inseamna aceasta. Daca avem in vedere ca o asemenea armata, pentru a fi operationala in caz de ocupatie a teritoriului, a statului de catre un inamic extern, trebuia alimentata in mod fundamental cu bani, ca banii necesari nu puteau sta la CEC sau la BRCE, ci in banci straine – invadatorul ar fi pus, evident, mana si pe caceste doua banci -, in mod logic conducatorul acestei armate n-a putut fi altul decat dl. Victor Atanase Stanculescu, singurul in masura sa ascunda in strainatate acesti bani si sa-i foloseasca, la o adica, pentru procurarea de arme, sa recruteze forte externe necesare apararii tarii. Gestiunea acestor bani ne duce cu gandul la Marin Ceausescu.
Despre modul de organizare, de actiune a armatei „de rezerva” – sau „invizibile” sau „ascunse” – se pot concepe modele teoretice.Ceea ce este important de retinut este faptul ca, de vreme ce structurile statale de forta armata au fost, incepand cu dupa-amiaza zilei de 22.12.1989, subordonate ministrului Apararii Nationale, portofoliu detinut in fapt de dl. Victor Atanasie Stanculescu, armata „de rezerva” nu putea actiona decat la comanda d-sale.
@ Involutia1989
In privinta asa-zisilor teroristi exista doua posibilitati:
a) sau erau inregimentati in structura statului;
b) sau erau organizati in afara structurii statului.
In prima situatie ei erau, prin intrmediul ierarhiei militare, sub comanda dlui Victor Atanase Stanculescu. In a doua situatie ei nu puteau fi decat in structura PCR, sub comanda, pana la urma, a lui Nicolae Ceausescu, comanda efectiva neputand reveni, dat fiind specificul misiunii sale, decat unui militar de cariera.
In prima ipoteza, diversiunea a fost organizata asadar la nivelul Armatei. In a doua ipoteza, data fiind identitatea cea mai probabila a comandantului efectiv – Victor Atanase Stanculescu -, diversiunea a avut „acoperirea” Armatei. Diversiunea a simulat rezistenta impotriva unei lovituri de stat data de Armata.
Desigur, se pot lua in calcul si actiuni ori inactiuni ale fractiunii DSS-iste a armatei „de rezerva”, dar aceasta, prin natura sa, era specializata pe actiuni vizand interiorul institutiilor statale – culegerea de informatii din interiorul acestora, sabotaje in interiorul acestora etc. -, nu exteriorul, asa cum se infatiseaza diversiunea din decembrie 1989.
Orice armata „de rezerva” – sau „invizibila” sau „ascunsa” – nu poate exista complet rupta de structura statala armata, fie si numai prin prisma pregatirii unora din membrii ei.
@ Lector II
Povestea`baricadei`, de fapt, a`baricadelor`:
Baricada este un element clasic al oricarei revolutii singeroase. Ce revolutie este aia fara macar o baricada unde sa moara oameni ? Jertfele de singe ale revolutiei! Deci`baricada`a facut parte din plan si au existat comandouri special pregatite pentru initierea si construirea elementului`baricada`.
A existat`baricada`din Calea Girocului la Timisoara si au existat indivizi obstinati sa opreasca autobuze, tramvaie pentru`baricade`.Spargeau geamurile vehiculelor care nu opreau! In cazul`baricadei`de linga restaurantul`Dunarea`, zona`Intercontinental`, indivizii care au initiat `baricada`se pretindeau`timisoreni`veniti la Bucuresti sa-l rastoarne pe Ceausescu pentru singele varsat la Timisoara.
Exista un interviu filmat la scurt timp dupa evenimente cu un participant care povesteste despre eroismul`timisorenilor`care au dus greul`baricadei`de linga restaurantul`Dunarea`, zona`Intercontinental`.
Tot`timisoreni`se pretindeau si grupurile de agenti provocatori care au incitat miscarea de strada in Bucuresti si in orasele tarii. Ceea ce demonstreaza o data mai mult ca evenimentele de la Timisoara au facut parte din plan si ca s-a urmarit ridicarea la revolta a tarii pe principiul stimul-reactie!
@ Involutia1989
Corect!
„Baricada” este locul-simbol al rezistentei impotriva opresorului, locul (de) unde se lanseaza eroi, lideri etc. – dl. Petre Roman incearca, fara a fi insa convingator, sa-si construiasca un asemenea profil legandu-si numele de Baricada de la Intercontinental. Mitul „Baricadei” era intr-adevar necesar; ramane de vazut cui era el destinat initial – adica daca a facut parte din planul DSS sau din planul celor care au complotat pentru instalarea in fruntea statului a echipei Iliescu-Militaru-Roman.
@ Lector II
Nu se poate subestima nici amestecul extern substantial in evenimente! Eu am vazut agenti provocatori si-i trada felul cum erau imbracati! Erau imbracati fara gust si in stilul provincial din asezarile rurale predominant unguresti dinspre granita cu Ungaria! Chiar si stilul si conduita ii trada! Ceea ce se potriveste ca o manusa informatiilor Securitatii referitor la tabara de pregatire din localitatea ungureasca Bicske. Eu cred ca au fost actiuni corelate ale entitatilor din tara si din strainatate aflate in spatele evenimentelor si ca a existat ramura CIA (seviciile secrete occidentale) si ramura KGB (seviciile secrete sovietice si est-europene) precum si zone in care aceste ramuri si-au dat mina si s-au intrepatruns.
In postarea mea viitoare voi spune de ce a primat ramura KGB-Ion Iliescu.
@ Involutia1989
O analiza rationala nu se poate baza pe impresii de genul „eu cred”. Calculul hartiei, in masura in care expresia se potriveste aici, arata ca DSS si DIM nu puteau accepta implicarea FIZICA a unor agenti ori luptatori straini fie ei „acoperiti” cu imbracaminte de prost gust.Ca vor fi existat persoane astfel imbracate nu neg, mai ales ca dvs. le-ati vazut, dar tocmai asta a urmarit DSS – sa induca in mod mai mult sau mai putin convigator impresia ca in evenimente sunt implicati strainii, ca ele sunt opera strainatatii. Dnii Tinu Radu, Niculae Mavru etc. nu au fost pe strada imbracati in uniforme, ci civil si domniile lor puteau foarte bine sa se imbrace in tipul de haine descris de dvs, lasand in felul acesta impresia pe care v-au lasat-o cei vazuti de dvs., desi sunt romani get-beget.
Vad ca si dvs. reluati teza centrelor de transfugi. Dar o agresiune ori o diversiune externa vizand rasturnarea lui Nicolae Ceausescu nu se putea infaptui cu o mana de transfugi, pregatiti in 2-3 asemenea centre. Cati puteau fi – 300, 500, 1000? Mai ales ca printre transfugi puteau fi lesne strecurati agenti ai DSS si DIM. In plus, un agent, un luptator „acoperit” se pregateste nu luni de zile, ci ani de zile.
Nicolae Ceausescu nu putea fi rasturnat din afara atat de simplu – cu o mana de transfugi si cativa agenti-rezidenti. Operatiunea interna a fost atat de bine camuflata incat a reusit – si cum sa nu reuseasca in conditiile in care la ea a participat, in calitate de organizator, chiar DSS?
@ Involutia1989
Pentru mine este greu de inteles de ce incercati sa reincalziti ciorba sleita a centrelor de transfugi, care se adauga povestii cu turistii sovietici si aplicatiilor militare minore din spatiul extern adiacent Romaniei. Chiar pe acest blog, de pilda, s-a demonstrat, folosind statisticile publicate de dl. Sergiu Nicolaescu, dar publicate si in alta parte, ca in perioada 1-21 decembrie 1989 au iesit din tara mai multi cetateni sovietici decat au intrat, diferenta fiind data de cei intrati in noiembrie si inregistrati in decembrie doar ca iesiti. Sa nu uitam ce i-a declarat maiorul din 1989 Marin Teodorescu de la Lugoj dnei Lucia Hossu-longin, intr-un interviu post-decembrist, din care un fragment hotarator prin informatia pe care o aduce este reprodus pe acest blog: ca in 17 decembrie 1989 tara a fost ATACATA de forte ungare si posibil iugoslave.Diversiunea trebuia sa tina cateva ore, atatea cat sa provoace morti pe strada.,iar prin repetitie obsesiva sa induca teza ca operatiunea de inlaturare a lui Nicolae Ceausescua fost planuita si, respectiv, executata de straini. O astfel de teza va fi prins in 1989 la politrucii CC-ului si chiar la Nicolae Ceauscu, izolati informativ in chip stralucit de dl. Iulian Vlad, dar astazi lucrurile au ajuns sa stea un pic altfel. Operatiunea, daca ar fi venit din afara, nu putea sa se produca decat la vedere, asadar printr-o invazie la vedere, dat fiind uriasul aparat (contra)informativ al DSS-ului, care ar fi depistat imediat o miscare „acoperita”, ca sa nu mai punem la socoteala celelalte structuri informative statale.
Daca ar fi sa judecam in conditiile de azi, o operatiune externa cu o mana de transfugi, cu cativa agenti-rezidenti ar fi imposibila; cu atat mai mult in 1989, cand DSS, DIM si PCR stapaneau tot.
Ridicolul tezei operatiunii de orginte externa rezida si din incercarea hilara a unora de a dovedi teroria turistilor sovietici prin exemplul – singular – al celor cativa cetateni sovietici implicati in incidentul de la Craiova.
Dar, desigur, trebuie sa luam partea buna a lucrurilor – ca ma provocati sa fac rationamente care sa permita intelegerea corecta a evenimentelor.
In cei 20 de ani care s-au scurs de la evenimente Armata s-a straduit – si in mare parte a reusit – sa scoata basma curata militarii implicati in evenimente. SRI-ul n-a facut-o in ceea ce priveste oamenii fostului DSS. N-a facut-o in mod convingator, coerent, nici dl. Iulian Vlad. Asta nu inseamna ca noi, cetatenii, trebuie sa stam cu mainile in san. Devoalarea dinamicii evenimentelor din decembrie 1989 in toata dimensiunea lor nu este posibila, datorita lipsei informatiilor, decat prin rationament logic.Or, teze de genul a 2-3 tabere de transfugi etc. frizeaza logica si ca atare trebuie respinse.
@ Lector II
Pina una alta este foarte important ce credem si ce nu credem!
Evenimentele din 1989 (din Romania si celelalte tari est-europene, si care se prelungesc in Uniunea Sovietica pina in 1991) au loc in contextul razboiului rece, razboi dus in principal la nivelul serviciilor secrete si al propagandei (si care se continua pina astazi de catre Vest prin rastalmacirea adevarului si prin propaganda mincinoasa).
Deci in contextul razboiului rece s-au recrutat de catre Occident tradatori si vinzatori de tara in URSS si tarile est-europene. Gorbaciov n-a ajuns intimplator la putere, ci a fost propulsat de elemente corupte si tradatoare cumparate de catre Vest cu mari sume de bani si cu promisiunea ca ei vor fi beneficiarii devalizarilor ce se vor face dupa implementarea sistemului capitalist. Asa ca de la salarii de citeva sute de ruble lunar vor ajunge milionari sau miliardari in euro si dolari. Gorbaciov a initiat o politica de distrugere a socialismului si de trecere la capitalism.
Gorbaciov a ajuns la putere ca purtator de cuvint si reprezentant al grupului de tradatori din nomenclatura de partid, din Armata si serviciile de securitate sovietice. Intre aceasta entitate a tradatorilor si Vest s-a facut un tirg.Tarile est-europene, a caror integritate politica si teritoriala fusese asigurata de URSS, au fost vindute Vestului. Au urmat piesele de teatru cu `glasnost`si `perestroica` urmate de `miscarile populare` si `revolutiile`de catifea sau singeroasa, in cazul Romaniei, precum si inscenarile care au dus la caderea sistemului comunist si dezmembrarea teritoriala a URSS.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca tarile din Europa de Est au reprezentat o marfa care a fost vinduta Occidentului, iar Romania facea parte din pachet. Deci miza, atit pentru tradatorii sovietici, cit si pentru cumparatorul care este Occidentul, a fost foarte mare, nu se putea risca pierderea din pachet a unei tari. Ceea ce ma indreptateste sa afirm ca atit sovieticii cit si Vestul au fost reprezentati masiv in evenimentele din decembrie 1989 Romania. Si ca oamenii din tara (de toate categoriile) care au lucrat pentru ei au fost recrutati din timp si folositi in pregatirea planului si mai apoi transpunerea acestuia in realitate.
De ce a primat ramura KGB-Ion Iliescu?
1. Pentru ca Romania facea parte din pachet si tara trebuia vinduta Occidentului si nu culeasa de catre acesta.
2. Pentru ca, precum Gorbaciov in URSS, Iliescu reprezenta interesele nomenclaturii si urma sa asigure un transfer `echilibrat` (nu la unii mai mult si la altii mai putin) al bogatiilor tarii spre nomenclatura. Deci pentru ca din acest motiv a avut suportul si sprijinul nomenclaturii. Nomenclatura unei tari este ca si un cutit: poti taia cu el legume pentru o supa ce te poate hrani, dupa cum poti si ucide un om! Sau in cazul nomenclaturii: poti administra ehitabil sau poti ucide o tara!
De ce a fost nevoie de `miscari populare`, `revolutii` pentru aceste schimbari? Pentru ca autorii lor stiau ca va urme un proces de jefuire si devalizare a acestor tari! Si pentru ca oamenii sa nu aiba pe cine sa dea vina, sa accepte si sa aiba impresia ca ei sint auorii acestor schimbari si ca sufera din propria lor dorinta!
@ Involutia1989
Afirmatiile dvs. nu au acoperire – de pilda, ca elemente corupte si tradatoare au fost cumparate cu sume mari de bani de Vest. Ceea ce faceti dvs. se numeste, pana la proba contrara, propaganda.
Pentru ca, pe ansamblu, teza dvs. sa fie adevarata era necesar ca lovitura s-o dea KGB-ul chiar de la nivelul conducerii lui, in complicitate asadar cu Mihail Sergheevici Gorbaciov, scenariu care nu se confirma.
@ Lector II
Se poate ca rindurile mele sa fie interpretate drept propaganda, dar este o propaganda pentru cunoasterea adevarului!
KGB, Armata, GRU, si nomenclaturile din URSS si din Est, plus serviciile secrete din Est si din Vest, au dat loviturile de stat din Europa de Est si URSS. In URSS ma refer la adevarata lovitura de stat si nu la asa-zisul `puci` pe care si l-a inscenat Gorbaciov pentru a iesi din scena un pic mai tirziu fiind chipurile`huiduit`de populatie in timp ce tinea un discurs si dindu-si apoi demisia ca sa i se piarda urma.
Ceausescu si sistemul comunist au gestionat intelept si responsabil tara! In fapt, Ceausescu este cea mai mare si cea mai spectaculoasa personalitate din istoria poporului roman! Cind se va scrie adevarata istorie lucrul acesta va fi atestat si in manualele scolare. Pentru ca Ceausescu a fost inocent si-un mare patriot s-a urmarit ca prin lovituri de imagine sa fie compromis si descalificat in ochii poporului roman si al lumii in general. Chiar si`procesul` filmat si executia s-au dorit un material mediatic care sa-l compromita. Numai ca Ceausescu a avut o conduita foarte demna prin care a pasat un mesaj diferit in timp! Mie `procesul`si executia mi s-au parut foarte suspecte inca de atunci, iar cu timpul pot spune ca evenimentul este extrem de dureros si ca ne acuza pe buna dreptate ca popor!
@ Involutia1989
De principiu, nimeni nu este oprit astazi – in sensul ca nu (mai) exista cenzura asupra rostirii primare a cuvantului- sa scrie istoria cum o vede.Cine sa scrie „adevarata istorie”? Vreun partid, in conditiile sugrumarii tuturor celorlalte voci?
Judecata dvs. de valoare potrivit careia „Ceausescu este cea mai mare si cea mai spectaculoasa personalitate din istoria poporului roman” va plaseaza in contradictie flagranta cu legea, in conditiile in care acesta a fost condamnat pentru crime impotriva pacii si omenirii – pentru genocid. Altfel, ea – judecata de valoare respectiva – nu are sustinere, ca sa nu spun ca arunca la cos personalitati uriase ale istoriei noastre nationale, cum sunt Dimitrie Cantemir si Nicolae Iorga – uriase prin realizarile lor de ordin intelectual.
Cu tot respectul pe care vi-l datorez, in calitate de concetatean si partener de dialog pe blog, nu pot decat sa constat ca imi furnizati tot mai multe dovezi ca in trecut ati activat in aparatul de propaganda al C.C.-ului. Dar nu din acest motiv nu sunteti convingator, ci fiindca judecatile dvs. de valoare il plaseaza ab initio pe Nicolae Ceausescu pe un loc suprem, deasupra cetatenilor, cand, de fapt, acesta ar fi trebuit sa fie, prin natura functiei detinute, servitorul nostru, al tuturor.
Nu sînt de acord cu multe din părerile domnului involutia1989, dar nu cred că dînsul este în contradicţie cu legea. Acest blog este găzduit de wordpress.com, care cred că este o companie americană, deci se aplică aici legile americane, inclusiv primul amendament la constituţia SUA, care asigură libertatea de exprimare. Un amendament pe care l-aş dori şi în constituţia României (fără condiţiile limitative existente acum).
@ Marius Mioc
Fiind vorba despre teritoriul romanesc, evident ca se aplica legile romanesti, nu americane. De pilda, firma care retransmite site-urile americane spre calculatorul dvs. trebuie sa se supuna legilor romanesti.
Cand am spus ca partenerul nostru de dialog Involutia1989 este in contradictie cu legea m-am referit la faptul ca exista o sentinta – celebra sentinta in procesul de la Targoviste – prin care Nicolae ceausescu a fost condamnat pentru infractiuni savarsite impotriva pacii si omenirii. Din punct de vedere legal – si chiar al legitimitatii -, Nicolae Ceausescu n-are asadar cum sa fie cea mai mare – in sens pozitiv, dupa cum precizeaza d-sa – personalitate din istoria poporului roman. Poate in sens negativ, dar la acest capitol in mod cert il intrece Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub a carui domnie, daca se poate spune asa, au fost omorati zeci de mii, daca nu cumva sute de mii de romani.
In ceea ce priveste libertatea de exprimare, aceasta este definita intr-un chip stralucit de textul din 1991 al Constitutiei, atat ca noi nu prea avem la dispozitie cunostintele necesare pentru a intelege exact semnificatia acestei valori.
@ Marius Mioc
Senzational!
Ieri m-am intalnit cu dl. Niculae Vasilache, fostul director al fostei Intreprinderi Poligrafice „Informatia” din Bucuresti. L-am intrebat la ce ora a dupa-amiezei zilei de 22 decembrie 1989 a fost scos de sub tipar primul numar al ziarului „Libertatea”. Mi-a raspuns” „In jur de ora 17,00”. L-am intrebat la ce ora a primit tipografia comanda pentru executarea respectivului numar; mi-a raspuns: la ora 10,00 (dimineata)!!
Intr-adevar, procesul tehnologic de acum 20 de ani de tiparire a unui ziar – culegerea mecanica la linotip, realizarea formei, scoaterea corecturii, kalandru, revizie, tipar etc. – necesita in jur de 6-7 ore. Asadar, ora de incepere a lucrului la numarul respectiv – ora 10,00 – corespunde cu ora de iesire de sub tipar.
Si acum intrebarea mortala: din ordinul cui putea incepe tipografia lucrul – la ora 10,00 a zilei de 22 decembrie 1989 – la primul numar din „Libertatea”, in conditiile in care sedinta CPEx abia se incheiase, iar Nicolae Ceausescu se afla inca in sediul CC si, teoretic, era la butoane?
@ Lector II, postare cu nr. 35
Daca informatia pe care v-a furnizat-o Nicolae Vasilache se va dovedi a fi corecta, atunci, intr-adevar, toata povestea „oficiala” a lui decembrie 1989 va sucumba.
Felicitari!
Al Dvs., Dan Danescu
@ Lector II
Ar fi interesant de aflat si continutul primului numar al ziarului „Libertatea”.
Al Dvs., Dan Danescu
@ Lector II
Adaug:
tot atat de interesant ar fi de aflat si numele celor din caseta redactionala a primului numar „Libertatea”, eventual cautati si aflat cat mai multe informatii de la acestia.
Al Dvs., Dan Danescu
@ Dan Danescu
Potrivit declaratiilor ziaristului Petru Calapodescu, ziarul „Informatia Bucurestiului” – a se cauta declaratile sale pe internet – trebuia sa fie gata pentru tipar la ora 11,20. El a fost gata pentru tipar la ora 12,00, datorita schimbarilor din prima pagina, prilejuite de (sin)uciderea lui Vasile Milea. Anuntul tv. privindu-l pe Vasile Milea a fost facut – reproduc din memorie – la 10,59.
Datorita evacuarii lui Nicolae Ceausescu din sediul CC, ziarul „Informatia Bucurestiului” nu a mai fost tiparit.
Potrivit aceluiasi ziarist, „Libertatea” a fost gata pentru tipar la 15,30.
Rastimpul de 3 ore si jumatate dintre evacuarea lui Nicolae Ceausescu (12,09 h) si 15,30 era prea scurt pentru a se asigura pregatirea tiparirii primului numar din „Libertatea”.
Potrivit declaratiilor dlui ing. Niculae Vasilache, la ora 10,00, persoane din redactia „Informatiei Bucurestiului” s-au prezentat la dansul si i-au cerut sa dea dispozitii pentru pregatirea rotativei in vederea tiparirii unui nou ziar.
Prima pagina a nr. 1 al „Libertatii” se gaseste, partial, in facsimil in:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertatea
Primul numar din „Libertatea” a avut 4 pagini, dar si asa pregatirea lui pentru tipar necesita, in conditiile tehnice de atunci, mai mult de 4 ore.
De remarcat editorul: Frontul Renasterii Nationale.
Întrebarea pe care mi-o pun este: la ora 10 s-a primit ordin de pregătire a ziarului în variantă comunistă actualizată cu sinuciderea lui Milea sau în variantă „revoluţionară”? Dacă pregătirea ziarului se referea la o variantă comunistă nu e nici un fel de dezvăluire. Dacă e vorba de o pregătire a unui ziar revoluţionar, rămîne de văzut concret cine au fost cei care au cerut asta şi dacă au legătură cu cei care au preluat puterea mai apoi. Cred că este o prejudecată ideea că singurii care puteau pune la cale acţiuni împotriva regimului Ceauşescu au fost cei care efectiv au preluat puterea în 22 decembrie 1989.
La schimbarea variantei de ziar, din cea comunistă în cea revoluţionară, e posibil ca o parte din articole, cele nepolitice, să se fi păstrat neschimbate, ceea ce ar explica timpul mai mic trebuincios pregătirii de tipar.
Sînt evenimente care trebuie să fi avut mulţi martori (o întreagă redacţie & muncitori tipografi), deci ar trebui să fie lesne de lămurit problemele astea, e de mirare dacă în 21 de ani nu au fost lămurite.
@ Marius Mioc
Varianta „Informatia Bucurestiului” trebuia sa fie gata, potrivit declaratiei ziaristului Petru Calapodescu, citata mai sus, la 11,20. „Informatia Bucurestiului” era ziar de pranz si aparea prima data pe piata undeva in jur de ora 12,00.Nu-i vorba, deci, de varianta „revolutionara”, timpul de 1,20 h ( intre 10,00 si 11,20) fiind foarte scurt pentru pregatirea pentru tipar a „Informatiei Bucurestiului” – de altfel, pregatirea pentru tipar a acesteia incepea devreme, pornind undeva de la 7,00.
Apoi, pentru „Informatia Bucurestiului” nu era nevoie de vreo interventie la directorul tipografiei, aparitia sa avand un grafic zilnic bine stabilit.
Nu-i vorba de remanierea formei „Informatiei Bucurestiului”, ci de un ziar NOU. De altfel exista undeva o marturie pe internet, publicata ulterior in „Libertatea”, ca zatul ziarului vechi, care nu a mai fost tiparit, a fost aruncat pe strada, Brezoianu.
Pentru tiparirea ziarului NOU era nevoie, potrivit a ceea ce mi-a spus dl. ing. Niculae Vasilache, de aprobarea sa expresa ca rotativa sa fie pusa in functiune. Apoi, anuntul din timp – la ora 10,00 – era necesar pentru ca rotativa sa fie alimentata cu rolele de hartie. Initiatorii ziarului nou nu puteau miza pe faptul ca „Informatia Bucurestiului” nu va mai fi tiparita si ca pentru ziarul nou se va folosi hartia destinata ziarului vechi.
Aprovizionarea cu ziar a rotativei putea dura chiar 4-6 ore, de la o magazie externa, in caz ca nu se gaseau role in magazia tipografiei, din spatele curtii. Urma apoi coborarea rolelor la subsol, unde se gasea rotativa, plasarea acestora in rotativa, operatiune care ia timp.
In vol. Ial trilogiei sale, dl. Teodor Brates relateaza (v. p. 303) despre ce i-a povestit un sofer de la „Informatia Bucurestiului”, pe nume Constantin Ciobanu, care vorbeste despre o sedinta de la ora 13,00 in biroul redactorului-sef al „Informatiei Bucurestiului” in cadrul careia s-ar fi hotarat realizarea „Libertatii”. Dar timpul pana la tipar – 15,30 – este prea scurt. In realitate, sedinta respectiva se pare ca a fost doar de forma, lucrurile fiind stabilite dinainte in ceea ce priveste aparitia „Libertatii”.
@ Marius Mioc
In mod normal, delegatia care s-a prezentat la ing. Niculae Vasilache pentru a solicita spatiul de tipar nu putea, date fiind raporturile institutionale, sa nu fi inclus fie redactorul-sef al „Informatiei Bucurestiului”, fie secretarul de partid al redactiei.
Continutul primului numar al „Libertatii” n-are, din cate imi aduc aminte, mai nimic in comun cu continutul traditional al „Informatiei Bucurestiului”. Totusi este interesant de gasit si de preluat aici, daca exista pe internet, continutul nr. 1 al „Libertatii”.
Un aspect demn de semnalat: care a fost situatia unor publicatii judetene „revolutionare” – cand – in ce zi, la ce ora – au aparut ele prima data?
Chestiunea aparitiei primului numar al „Libertatii” a fost tratata, cu titlu de evocare, cu o ocazie aniversara – a se vedea si pe internet -, dar fara o analiza a lucrurilor care nu se vad, privitoare la pregatirea pentru tipar, de genul celor pe care le-am semnalat.
De pilda, la tipografia „Informatia”, Sectia culegere pe linotip se afla la etajul 1 al cladirii, iar redactia „Informatiei Bucurestiului”, la etajele superioare. Tipografia si, respectiv, ziarul nu constituiau o unitate, ci erau entitati juridice separate. In partea de cladire destinata tipografiei existau, in sala sectiei linotip, niste boxe unde se faceau corecturile pe loc, pentru toate publicatiile tiparite de tipografie. Paginile din plumb erau asezate pe niste mese. La o pagina lucra un singur tipograf, care forma pagina, care scotea randul cu greseala de culegere si il inlocuia cu randul cu corectura scoasa.Randurile care compuneau o pagina de ziar erau grupate si prinse intr-o rama metalica – care se slabea cand se intervenea in pagina si apoi se strangea, cu o cheie. Mai rar textul bloc era legat de jur-imprejur cu sfoara. Dupa ce textul era remaniat , de pe pagina respectiva se dadea o corectura, la o masina speciala. Asta insemna ca pagina-zat sa fie carata de pe masa la masina respectiva cu un carucior, apoi adusa inapoi pe masa de lucru.
In mod normal, pentru operativitate au fost necesari 4 tipografi – cate unul pentru fiecare pagina.
Pregatirea unei pagini de ziar insemna un du-te-vino intre masina de linotip, masa de lucru, boxa de corectura, sectia zincografie, asta daca existau fotografii, dulapurile cu „albitura” si litere pentru titluri, care se culegeau cateodata manual.
Apoi de pe paginile ziarului se faceau placi din plastic ce se montau pe cilindrii rotativei,aflata la subsolul cladirii..
Chiar si in conditiile unui ziar de 4 pagini, timpul dintre ora 13,00 si 15,30 -16,00 este prea scurt, mai ales ca rotativa trebuia sa fie potrivita, potrivire care nu putea fi realizata decat dupa ce paginile din plastic erau asezate pe cilindri.
Discutia pe care am avut-o cu dl. ing. Niculae Vasilache a fost relativ scurta. A fost insa extrem de hotarat cand mi-a spus ca la ora 10,00 au venit la dansul cei de la redactie pentru a cere spatiu de tipar pentru un ziar NOU. Aici nu exista echivoc – mi-a precizat clar ca nu era vorba de „Informatia Bucurestiului”, ci de un ziar NOU. N-a obiectat sa dea ordin ca rotativa sa tipareasca ziarul nou – „Intr-un fel am fost si eu un erou!” mi-a spus domnia sa.
A se reţine că un ziar de 4 pagini înseamnă de fapt pentru tipar 2 pagini. Se tipăresc într-o singură trecere paginile 1-4, apoi a 2-a trecere pe verso pentru paginile 2-3, iar obţinerea celor 4 pagini se face prin simpla îndoire (fălţuire).
Ar mai fi o problemă cu reperele orare exacte luate la 21 de ani de la evenimente. După 21 de ani, un martor poate lesne să facă confuzie între ora 11 şi ora 13, de pildă. Eu am întîlnit martori care făceau confuzii şi cu privire la ziua desfăşurării unui anumit eveniment, nu numai cu privire la oră, dar pe care nu-i pot bănui de nesinceritate fiindcă nu aveau nimic de cîştigat schimbînd ziua unui anumit eveniment. Acesta este unul din motivele pentru care declaraţiile luate imediat după evenimente sînt mai valoroase decît cele apărute după nu ştiu cîţi ani.
@ Marius Mioc
Fiind vorba de rotativa, un ziar iese din aceasta tiparit pe toate paginile. Alta-i situatia in care este tiparit pe masina plana, caz in care, intr-adevar, intai intra paginile 1+4, apoi 2+3 – asta daca nu cumva masina de imprimat nu are doua grupuri.
Dar nu aceasta-i problema privind timpul, ci faptul ca, in conditiile de atunci, pregatirea pentru tipar, respectiv tiparirea ziarului in intervalul orar 12,09 (ora evacuarii lui Nicolae Ceausescu din sediul CC) – 16,30 (ora cea mai probabila a aparitiei) era, practic, imposibila.
Intai, o pagina de ziar trebuie scrisa. In formatul A3 intre 5-7 pagini dactilo standard (2000 semne pe pag. dactilo), functie de fotografii. Pentru formatul A2, numarul paginilor dactilor este mai mare. Judecand pe pagina separata, scrierea acesteia poate dura minimum o ora, chiar daca este redactata de doi ziaristi. Apoi, culegerea la o singura masina linotip (pagina si linotipul), inca o ora – o ora si jumatate. Apoi corectura „de casa” si scoaterea ei – o ora si jumatate. Formarea paginii pe masa de montaj – cel putin o ora. Corectura, refacerea randurilor la linotip, plus scoaterea corecturii, 30 min..Capul limpede: 45 min – 60 min.Pregatirea pentru tipar: 30 – 45 min.
In total: cca. 6 ore.
Aceasta in conditiile in care au lucrat, simultan: 8 ziaristi, 4 linotipisti, 4 corectori, 4 paginatori tipo etc.
Data fiind ora aparitiei – ora 16,00, dupa alte surse, 17,00 -, lucrul ar fi trebuit sa inceapa pe la 11,00, anume cu scrierea textelor. Probabil ca asa s-a si intamplat – de altfel, un ziar nu este facut niciodata, in sensul de a fi scris si cules, integral, cu 6 ore inainte de aparitie; unele articole sunt deja culese, cu ceva timp in urma, fiind turnate in pagini dupa ce macheta este realizata, in preziua ori ziua aparitiei.
Nu trebuie ignorat un lucru: tipografia nu apartinea ziarului „Informatia Bucurestiului”. Aceasta inseamna ca redactorul-sef nu putea sa dea ordine oamenilor din tipografie. Dar chiar lucrandu-se la viteza maxima de catre tipografi, calculele arata ca lucrul la primul numar din „Libertatea” a inceput, intr-adevar, imediat dupa ora 10,00 a zilei de 22 decembrie 1989.
O astfel de actiune nu putea, evident, sa scape ochiului vigilent al Securitatii. Lucrul in tipografie la o publicatie noua fara aprobarea necesara de la partid, fara comanda, fara punga de comanda, era imposibil – si aceste aspecte birocratice iau timp. Nu ramane decat ca Securitatea a tacut – dl. ing. Niculae Vasilache a apreciat ca actiunea editarii primului numar din „Libertatea” a fost opera Securitatii -, iar ziaristii si tipografii au inceput in liniste lucrul, undeva in jurul orelor 10,30 -11,00.
@ Marius Mioc
O observatie: incepand cu ora 13,00, ora (re)inceperii emisiunii TVR, practic, nimeni n-a mai lucrat in Romania – lumea ori se uita la televizor, ori era in strada. Doar trei institutii civile lucrau, din cele vazute: redactia „Informatiei Bucurestiului”, tipografia „Informatia” si Televiziunea Romana! Frumos, nu-i asa?!
@ Dan Danescu
Multumesc pentru felicitari.
@ Marius Mioc
La lista de mai sus adaug: Radiodifuziunea, care a avut, si ea, un rol maxim in actiunea generala.
Cat despre „Frontul Renasterii Nationale”, editorul primului numar al ziarului „Libertatea”, acesta a disparut asa cum a aprut, chiar daca dl. Teodor Brates l-a mai pomenit din cand in cand, zice d-sa, in virtutea inertiei, avand in memorie formatiunea omonima infiintata de Carol al II-lea.
La ora 14,45 a zilei de 22 decembrie 1989, dl. Ion Iliescu vorbea la TVR despre un „Comitet de Salvare Nationala”, denumire folosita mai tarziu si de generalul Tudor, care si-a asumat comanda fortelor armate de la Televiziune. O asemenea denumire a fost preluata si de agentiile internationale de presa.- de exemplu, „Vocea Americii”, „Associated Press” (v. lucrarea „E un inceput in tot sfarsitul”, 1998, p.275).
Despre „Frontul Renasterii Nationale” exista mentiuni extrem de rare – asa, de pilda, o sursa vorbeste despre faptul ca la Cluj-Napoca s-a scandat aceasta denumire in dimineata zilei de 22.12.1989.
@ Lector II
E clar: daca se confrma, cu martori si prin identificarea celor care au dat ordin sau au cerut tipografilor, ca in jurul orei 10 dimineata a inceput lucrul la tiparirea primului numar al ziarului „Libertatea”, aceasta inseamna cu siguranta o lovitura mortala a teoriei revolutiei spontane din decembrie 2010.
Ar fi extrem de interesant de aflat daca si celelalte tipografii ale ziarelor de partid judetene si municipale au primit ordin sau li sa cerut sa tipareasca NOILE ziare inainte de ora 12.09 (timpul evacuarii lui N Ceausescu).
La fel, ramane de lamurit cand s-a primit comanda/ordinul (si din partea cui?) confectionarii banderolelor revolutionare tricolore. Trebuie aflate aceste detalii chiar de la fabricile care au confectionat acele banderole; in acest sens, a fost de notorietate socul celor care au gasit teancuri de banderole tricolore in biroul fostul prim-secretar al Comitetului Judetean de Partid din Craiova, Ion Traian Stefanescu.
Al Dvs., Dan Danescu
@ Dan Danescu
Cele patru pagini ale nr. 1 al ziarului „Libertatea” se gasesc scanate pe:
http://nfa.info.ro/blog/
Dupa cum se poate constata, numarul nu are caseta tehnica. Articolul din pag. 1 „Victorie!” este semnat de Stelian Motiu, care era redactor-sef al „Informatiei Bucurestiului”. Cu exceptia articolului de pe ultima pagina, de la rubrica „Sport”, despre care s-ar putea spune ca este de umplutura, cules probabil in timpul noptii, materialele incluse in numar privesc momentul inlaturarii lui Nicolae Ceausescu. Nu este asadar vorba despre folosirea textelor din numarul curent al „Informatiei Bucurestiului”.
De remarcat fotografiile.
@ Dan Danescu
Unul dintre semnatarii articolelor din nr. 1 al ziarului „Libertatea” este dl. Sorin Rosca-Stanescu, activand in Securitate, potrivit propriei marturii, indicativele „H 15” si „Deleanu”. Pe blogul sau, dl. Sorin Rosca-Stanescu face o marturisire interesanta, anume ca a realizat impreuna cu dl. Mircea Popa, inainte de 22 decembrie 1989, doua numere clandestine dintr-o publicatie intitulata – ce coincidenta!! – „Libertatea”.
La redactia „Informatia Bucurestiului” exista in 1989 un grup provenind de la „Viata Studenteasca”, mutat acolo dupa ce revista „Amfiteatru”, editata de aceeasi redactie ca si „Viata Studenteasca”, publicase celebrele poezii ale dnei Ana Blandiana. Din acest grup faceau parte Stealian Motiu, decedat, dl. Sorin Rosca-Stanescu, dar si altii, veniti mai tarziu.
Dintre semnatarii articolelor din nr. 1 al „Libertatii” se retin asadar: Stelian Motiu; Sorin Rosca-Stanescu; Mihai Barbulescu; Val Voiculescu; Aurel Ghimpu; Octavian Andronic; Marian Ghioldus; Horia Tabacu; Marian Ciobanu. Foto: Lucian Crisan; Lucian Simion.
Si, acum, partea interesanta: daca lucrurile luau o alta intorsatura in seara/noaptea de 22/23 decembrie 1989, pe cine cadea magareata editarii si tiparirii ziarului „Libertatea”? Pai, evident, pe sovietici, ca doar dl. Mircea Popa era incarcerat la acea vreme pentru legaturi cu sovieticii, pentru fabricarea „Libertatii” clandestine etc.
A dracului Securitate am avut, intr-adevar!
Dupa parerea mea, dpdv tehnic era suficient timp ca intre orele 14-17 sa se redacteze, sa se culeaga (nu cred ca a mai facut cineva corectura si cap limpede dupa standard, ci langa linotopisti -daca au mai facut; poate n-au mai facut deloc -; nu e exclus ca unele materiale sa fi fost redactate in acelasi mod), sa se pregateasca matritele pt. fotografii si capul de ziar si sa se tipareasca. Timpul e scurt, e adevarat, dar in entuziasmul de atunci cred mai curand ca s-a facut un fel de forcing decat o pregatire a ziarului incepand cu cateva ore inainte. Inteleg ca rotativa era pregatita deja, principial, pentru ‘Informatia Buc.’, deci nu era o problema tiparirea imediata pe hartia pt. ‘Informatia’. Nu cred ca s-au respectat reguli procedurale, cred ca s-a tras pur si simplu ziarul. Dupa parerea mea, nu era imposibil pt. patru pagini precum cele de mai sus, mai ales daca existau mai multe posturi pe linotip.
@ Iulian Nastasache
Numarul a intrat la tipar undeva in jurul orei 15,30. Apoi, este rezonabil sa presupunem, in ipoteza in care lucrul la numar a inceput dupa evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul C.C., ca manopera poligrafica a demarat dupa ora 13,00. Este normal sa presupunem ca socul vestii „fugii” a paralizat o vreme activitatea, cum s-a intamplat in mai toate intreprinderile si institutiile din tara – a se vedea si declaratia recenta a corespondentului blogului din Ministerul Industriei Alimentare, care ne-a informat ca directorii din sistemul respectiv raportau ca nimeni nu mai lucreaza.
Problema timpului de realizare in acest caz este data de paginarea fiecarei pagini, care nu putea fi realizata decat de un singur paginator. Adica: la formarea unei pagini-zat nu puteau lucra doi oameni.Pagina 3 a ziarului este complexa, iar realizarea ei a necesitat cel putin 3 ore. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca Mihai Barbulescu ar fi trebuit sa conceapa pe loc poezia, performanta cu care numai dl. Adrian Paunescu s-ar putea lauda.
Chiar dictand linotipistului, pagina 2 nu putea fi culeasa in mai putin de o ora si jumatate. Dar urma asezarea in pagina, peria de corectura, apoi corectura, apoi culegerea la linotip a randurilor cu greseli, scoaterea corecturii, manipularea paginii, ingroparea fotografiilor, revizia, kalandrul etc.
Dar, pana la urma, nu manopera poligrafica era, pana la urma, problema – rola putea sa fie deja incarcata in masina, cum, probabil, a si fost, Mihai Barbulescu putea sa dicteze direct linotipistului etc. -, ci formarea paginilor si, respectiv, SPATIUL POLIGRAFIC. Acest SPATIU POLIGRAFIC trebuia asigurat/rezervat din timp, atata vreme cat tipografia nu se afla la comanda redactorului-sef al „Informatiei Bucurestiului”, ci parte a Centralei Industriei Poligrafice.Acest spatiu trebuia cerut din timp directorului Niculae Vasilache, singurul care putea sa dea comanda de intrerupere a lucrului la lucrarile curente, alocarea, de pilda, a 4 paginatori, a 4 linotipuri etc. Tocmai de aceea acest spatiu poligrafic a fost cerut directorului Niculae Vasilache la ora 10,00.
In intervalul orar 13,00 – 15,30 nu se putea realiza ziarul – si scris, si paginat, si asezat in rotativa – din motivele principale expuse mai sus.
Rotativa porneste tiparirea tirajului dupa ce este incarcata cu hartie, dupa ce paginile din folii din plastic sau folii din zinc sunt asezate pe cilindri. Urmeaza reglarea presiunii pe pagini si alimentarea cu cerneala. Reglarea presiunii, a fluxului de cerneala are loc prin tiparirea unor tiraje scurte, dupa care masina se opreste, se umbla la chei, iar se porneste, iar se examineaza exemplarele tiparite etc. O astfel de operatiune poate sa dureze in medie 30 minute.Ora 16 este cea mai probabila pentru aparitia primelor numere bune. Ora lansarii pe piata se poate afla cu relativa exactitate, cineva citind la un moment dat, daca tin bine minte, din ziar de la balconul CC.-ului. Distanta dintre Palatul „universul” si sediul fostului C.C. poate fi strabatuta in 10-15 minute.
Regulile in tipografia „Informatia Bucurestiului” erau foarte stricte, ca, de altfel, in orice tipografie. Chiar cu maxima operativitate, punerea in miscare a realizarii poligrafice a ziarului din momentul deciziei dlui Nicolae Vasilache de a-l tipari necesita cel putin 20 minute – transmiterea deciziei sefilor de sectii, intreruperea lucrului la linotip la lucrarile curente, intreruperea lucrului paginatorilor necesari de la lucrarile curente – de pilda, daca unui paginator i se ordona sa intrerupa lucrul la un alt ziar, acesta trebuia sa inchida pagina-zat la care lucra, s-o puna intr-un carucior anume, sa caute rame noi, sa se aprovizioneze cu „albitura”, cu litere pentru titluri, asta in ipoteza ca stia deja corpul lor, caracterul etc.
Sa nu uitam si machetarea, chiar daca este vorba de 4 pagini. Machetatorul trebuia sa stie cate fotografii vor fi ingropate in text, ce dimensiuni au ele,cate semne are fiecare articol, sa dea corpurile de litera pentru titluri, sa precizeze paginatorului cati qvarati trebuie pusi in capul articolului, cati dupa titlu etc. Fara macheta, a carei intocmire cere, si ea, timp, paginatorul nu poate pagina. Tot atat de adevarat este ca tehnoredactorul poate indica paginatorului aceste elemente pe loc, dar asta inseamna ca trebuia sa existe 4 machetatori, pe care „Informatia Bucurestiului” nu ii avea.
Tipografia „Informatia” era, in ceea ce priveste complexitatea textelor paginate, prima din tara – avea contracte cu Editura Academiei, cu Editura Tehnica s.a., care editau lucrari cu formule matematice, cu tabele etc.Putea, deci, sa faca fata unei comenzi urgente,atat ca nu putea realiza imposibilul – de exemplu, ca o pagina sa fie formata gata pentru tipar, in 2,5 ore.Sectia zetarie avea cca. 100 de oameni, iar Sectia gazete, unde se realizau ziarele, un numar corespunzator. Dar realizarea unei pagini de ziar nu era asa de simpa, cum este astazi pe calculator. Incercati, de pilda, dvs. pe calculator sa culegeti si sa paginati o pagina, sa vedeti cat timp va ia. Adaugati realizarea corecturii si, respectiv, scoaterea ei. Nu va ajung 2,5 ore.
@ Iulian Nastasache
Dar, indiferent de calculele privind timpul, sa nu pierdem din vedere declaratia dlui ing. Niculae Vasilache: ca i s-a cerut spatiul poligrafic pentru un nou ziar la ora 10,00!! Poate voi avea norocul sa-l reintalnesc si sa clarific unele detalii.
@Lector II
Intr-adevar – esential este daca inainte de fuga lui Ceausescu a fost solicitata sau nu aparitia unui ziar nou. Insa trebuie obtinute mai multe declaratiii independente. Evaluarile privind timpul le-am facut ca urmare a experientei directe cu procesul de realizare a ziarelor imediat dupa Revolutie, de aceea sunt sceptic vizavi de argumentarea cu timpii de realizare a unui ziar.
@ Lector II
Parerea mea ca trebuie clarificata, sau mai bine zis probata, declaratia dlui ing. Niculae Vasilache. Acest om n-ar fi indraznit sa accepte cererea pentru spatiul poligrafic pentru un nou ziar din partea unor necunoscuti si fara autoritatea necesara. Acele persoane, fie au fost cunoscute direct de catre dl Vasilache si obligat, conform dispozitiilor de atunci, sa dea curs cererii lor; fie acele persoane erau necunoscute dlui Vasilache si atunci in mod sigur acele persoane s-au recomandat cine erau si ce autoritate reprezentau, nu? Sa nu uitam ca la acel timp, de fiecare institutie raspundea si cate un ofiter de securitate; poate ca chiar acel ofiter i-a introdus in institutia poligrafica pe acei necunoscuti si le-a mijlocit intalnirea cu dl Vasilache. In lipsa identitatilor acelor persoane si a probelor privind actiunea lor, declaratia dlui Vasilache nu are nici-o valoare.
Al dvs., Dan Danescu
@ Dan Danescu
@ Iulian Nastasache
Senzational! Senzational!
Potrivit marturiei pe care am luat-o astazi de la un functionar de atunci din tipografie, la ora 14,00 a aparut prima varianta „Libertatea”, de o singura coala (fata-verso), tiparita pe o rola de 84 cm, jumatate din rola obisnuita pe care se tiparea „Informatia Bucurestiului”. Foaia a aparut inainte de ora de incheiere a lucrului schimbului I (14,30).
Dl. ing. Niculae Vasilache a declarat ca cei care au venit la dansul la ora 10,00 erau din redactia „Informatiei Bucurestiului”, nu externi.
Am retinut chestiunea cu ofiterul de securitate.
@ Dan Danescu
Repet: problema fundamentala era a SPATIULUI POLIGRAFIC. Mai precis, la rotativa, lucrul – adica tiparirea – era planificat(a). Adica, dupa ce se tiparea „Informatia Bucurestiului” era planificat sa intre apoi la tipar, sa zicem, „Saptamana”, la ora 14,30 apoi „Magazin”, al 17,00 etc. Fiecare beneficiar stia la ce ora i se tipareste publicatia si isi trimitea oamenii la tipografie pentru supraveghere, pentru preluarea tirajului, ca sa nu mai vorbesc de vanzatorii ambulanti. Inlaturarea de la tipar a unui ziar si tiparirea altuia pe spatiul poligrafic (de tipar) al acestuia nu putea s-o decida decat ing. Niculae Vasilache. De aceea cei din redactia „Informatia Bucurestiului” s-au dus la 10,00 la directorul tipografiei – sa se asigure de spatiu de tipar.
@ Dan Danescu
@ Iulian Nastasache
In jur de ora 11,00 a zilei de 22.12.1989, cativa lucratori ai tipografiei, in frunte cu dl. Arthur Mihailescu, fost sef aprovizionare, au plecat din tipografie si s-au dus in Piata Palatului. Dupa ce elicopterul a decolat (12,09 h), s-au intors inapoi si s-au dus la redactia „Informatia Bucurestiului”, aflata in aceeasi cladire cu tipografia (Palatul „Universul”), cerandu-le celor din redactie sa scoata un ziar NOU. Admitand ca discutia a avut loc in jur de ora 13,00 – intre Palatul „Universul” si Piata Palatului este un drum de 10-15 min., strabatut in conditiile de atunci (trebuie sa avem in vedere aglomeratia din perimetru) -, inseamna ca cele doua pagini – dar ramane de verificat daca ambele fete ale colii au fost tiparite – erau gata pentru tipar undeva pe la ora 13,30, ceea ce, in conditiile tehnice de atunci, era IMPOSIBILde realizat intr-o jumatate de ora. Cel mai probabil, aceasta prima editie in doua pagini contine primele doua pagini ale editiei in 4 pagini de mai tarziu. Nu s-a tras din aceasta prima editie decat o rola (de 84 cm).
Pentru ca primele doua pagini – cele tiparite in jur de ora 14,00 – sa fie gata pentru tipar, lucrul la realizarea lor trebuia sa inceapa in orice caz inainte de 12,09, ora evacuarii lui Nicolae Ceausescu din sediul C.C. – este vorba in primul rand de scrierea textelor si de machetare, apoi de pregatirea formelor etc. (v. detaliile tehnice mai sus).
@ Lector II
Foarte interesant, dar inca nu stim cine au fost cei de la „Informatia Bucurestiului” care au cerut dlui Vasilache (in jurul orei 10?) sa scoata un nou ziar. Acei oameni (doi, trei …. patru?) trebuie gasiti si sa li se ceara sa se explice, eventual gasite conectiile lor pe cale ierarhica sau/si, de ce nu, securistica
Va felicit pentru efortul facut si cele aflate si va incurajez sa continuati investigatia.
Al dvs., Dan Danescu
@ Dan Danescu
Va multumesc.
Dupa cum am spus, voi incerca sa-l reintanesc pe dl. ing. Niculae Vasilache. Discutia am avut-o cu d-sa intr-o piata bucuresteana, in care ne-am intalnit intamplator. In prima faza l-am intrebat la ce ora a aparut primul numar din „Libertatea”. Mi-a precizat, dupa cum am spus, ora 17,00. Apoi, dupa alte vorbe schimbate, am avut inspirtatia sa-l intreb la ce ora a fost lansata comanda pentru „Libertatea”. A spus” In jur de ora 10!”. I-am replicat: „Va dat seama ce spuneti?”. „Bineinteles!” – mi-a replicat. „Nu-i vorba de „Informatia”?”. „Nu, de „Libertatea”!”.
Voi incerca sa-l intalnesc si pe dl. Arthur Mihailescu, precum si pe alti fosti lucratori atat din redactia „Informatiei Bucurestiului”, cat si din tipografie. Cunosc tipografia – desigur,si fosti lucratori – din 1974.
@ Marius Mioc
Din suita mesajelor ciudate iata inca unul, difuzat in 22.12.1989 de Radio Romania imedat dupa ora 15,00, reluat la 16,45 (v. lucrarea „E un inceput in tot sfarsitul”, 1998, p.82, continand transcrieri ale emisiunilor Radio Romania):
„Sunt arhitectul Aurel Ioan Boez. Fac apel catre toti muncitorii din constructii, catre toate statiile de betoane: de urgenta incarcati toate autobetonierele. Veniti la punctele strategice care sunt anuntate de Comitetul Roman! Turnati beton, dati drumul la beton si ocupati toate caile de acces. Veniti cu toate utilajele grele, tot ce inseamna utilaj greu in constructii! In spatele betonului puneti aceste utilaje. Nu vor putea sa treaca in nici un fel. Suntem aici si vom apara si cu piepturile noastre!”.
1. Cautand pe internet se poate gasi ca, intr-adevar, exista un arhitect avand numele respectiv, chiar profesor universitar.
2. La fel ca in cazul TVR, si la Radio Romania s-a construit, incet-incet, incepand cu ora 13,00, psihoza terorismului, desi la ora 16,45 in Bucuresti nu se tragea.
@ Dan Danescu
@ Iulian Nastasache
Pe:
http://romania-on-line.net/whoswho_ro/AndronicOctavian_r.htm
dl. Octavian Andronic da ora 12,45 drept ora de infiintare a ziarului „Libertatea”.
De asemenea, crainicul tv. Petre Popescu anunta la TVR in jur de 14,50 ca „Libertatea” va iesi pe piata „peste o ora” (v. pe acest blog „Ion Iliescu, Primul discurs …’)
Rectificare
Potrivit declaratiilor dlui Octavian Andronic de pe:
http://www.zp.ro/module-subjects-viewpage-pageid-394.phtml
redactor-sef al „Informatiei Bucurestiului” era Dumitru Tarcob. Stelian Motiu era redactor-sef adjunct.
@ Dan Danescu
@ Iulian Nastasache
Dl. Petru Calapodescu, in:
http://www.libertatea.ro/stire/ne-am-nascut-odata-cu-tara-269562.html
da ora 15,20 drept ora de aparitie pe piata a editiei in 4 pagini a „Libertatii”
@ Lector II
Atentie!!!
Dl Petru Calapodescu i-l contrazice pe dl Niculae Vasilache!
Iata ce zice dl Calapodescu: „La ora 12.00, ediţia din vechiul ziar era gata, dar la 12.05, Ceauşescu a fugit cu elicopterul, aşa că trebuia să schimbăm totul din mers. Multă lume se adunase deja în faţa redacţiei din strada Brezoianu, strigând «Libertate, libertate». Aşa ne-a venit ideea să înlocuim denumirea. Totul a fost ad-hoc” Vezi link-ul:
http://www.libertatea.ro/stire/ne-am-nascut-odata-cu-tara-269562.html
Asadar, conform celor afirmate de dl Calapodescu:
1) „la ora 12.00, editia din vechiul ziar era gata”
2) ideea denumirii noului ziar, „Libertatea”, a aparut doar dupa fuga lui Ceausescu si dupa ce „Multă lume se adunase deja în faţa redacţiei din strada Brezoianu, strigând «Libertate, libertate»”
Hmmm….., cine oare minte, dl Vasilache sau dl Calapodescu?
Al dvs., Dan Danescu
@ Dan Danescu
Nu neaparat denumirea NOULUI ziar conteaza, ci MATERILITATEA lui. Este posibil ca in prima faza cei care au gandit si pus la cale acest nou ziar se se fi gandit, de pilda, la denumirea „Renasterea” – a se vedea, de pilda, „Renasterea banateana”, ziar aparut tot in 22.12.1989. Ipoteza nu-i deloc de lepadat avand in vedere editorul primului numar al „Libertatii”, inscris in frontispiciu – fantomaticul „Front al RENASTERII Nationale”. Este plauzibil sa presupunem un astfel de lucru, denumirea „Libertatea” fiind doar o MARCA impusa de evenimente, de glasul strazii, care a inlocuit-o pe cea gandita initial de echipa deocamdata nevazuta.
Asadar nu exista temei de a pune la indoiala afirmatiile nici unuia dintre cei doi. Faptul ca dl. ing. Niculae Vasilache a pronuntat „Libertatea” nu-i de natura sa puna sub semnul intrebarii afirmatia sa; la ora 10,00 era vorba de un ziar NOU si asta era lucrul cel mai important – ca el sa fie realizat, tiparit, difuzat. Discutia cu d-sa n-a intrat in subtilitati; a pronuntat, cum as fi pronuntat si eu, „Libertatea” ca fiind faptul deja implinit. Apoi este posibil ca dl. ing. Niculae Vasilache nici sa nu fi stiut de denumire – i s-a cerut doar sa asigure spatiul grafic pentru un ziar NOU. Daca dvs. mergeti azi la o tipografie, directorul ei nu va intreaba ce titlu are ziarul pe care vreti sa-l tipariti – ori cartea pe care vreti s-o tipariti -, ci care este tirajul, ce format are, cate pagini, daca este color etc.
In incheiere: constat ca tineti cu tot dinadinsul sa spulberati fara temei o serie de elemente care nu concorda cu teza „oficiala” – ghilimele va apartin – a revolutiei spontane. Dar este tipic romanesc…
Precizare: La Timişoara, ziarul apărut în 22 decembrie 1989 s-a numit „Luptătorul Bănăţean”, care era numele vechi, din perioada stalinistă, al ziarului comunist timişorean. În ianuarie 1990 ziarul şi-a schimbat din nou numele, în „Renaşterea Bănăţeană”, nume care-l are şi acum.
Multumesc pentru precizare.
@ Dan Danescu
Reiau, pentru dvs., desfasuratorul procesului nasterii unui ziar, asa cum se prezenta el in decembrie 1989:
1) Scrierea articolelor
2) Machetarea, pagina cu pagina, a ziarului, functie de articole, titluri si fotografii
3) Culegerea textului+realizarea zincurilor pentru fotografii
4) Prima „perie” pentru corectura „de casa”+ prima proba dupa zincurile foto
5) Scoaterea la linotip a corecturilor dupa corectura „de casa” , apoi in zat
6) Punerea textelor si a zincurilor in pagina+culegerea – manuala sau la linotip – a titlurilor
7) „Perie” de pe pagini
8) Corectura in pagini
9) Scoaterea corecturilor in pagini la linotip, apoi schimbarea randurilor remaniate in cadrul paginilor
10) Cap limpede (redactie)
11) Bun de tipar (redactie)
12) Revizie (tipo) +”Bun de imprimat” (tipo)
13) Transpunerea textului din plumb pe carton (in adancime)
14) Transpunerea textului din adancime in inaltime, pe plastic sau foaie de zinc
15) Asezarea paginilor pe cilindrii de rotativa
16) Alimentarea rotativei cu hartie+cerneala
17) Reglarea presiunii pe pagini+reglarea jetului de cerneala
18) Tiparirea tirajului
19) Expeditia
Desigur, este posibil ca unele operatiuni sa fi fost sarite – de exemplu, „peria” pentru corectura „de casa”, chiar revizia (tipo) -, dar realizarea celor 4 pagini – scrierea textelor, culegerea, corectura, fie si una singura, zincografia,asezarea in pagini, kalandru – si asigurarea tuturor conditiilor necesare la rotativa in vederea imprimarii sunt operatii care trebuie realizate SUCCESIV, fiind imposibila desfasurarea lor simultana. Nu mai pun la socoteala timpii necesari manipularii randurilor iesite de la linotip, racirii acestora, manipulararii paginilor etc. Toate acestea trebuiau realizate in 2h 45 min. Nu am pus la socoteala operatiunea de scriere a textelor – de pilda, cat i-a luat lui Mihai Barbulescu sa conceapa poezia? Dar lui Aurel Ghimpu sa scrie articolul? Au dictat direct linotipistului?
Daca din cele 19 operatiuni de mai sus retinem doar 10, pentru fiecare ar fi necesare, in medie, 16-17 minute. Dar scazand tipul necesar culegerii la linotip a textelor – pe 4 linotipuri, chiar 6, chiar toate linotipurile din Sectia „Gazete” -, timpul mediu pe operatiune scade dramatic. Atat de dramatic incat singura concluzie rationala este ca anumite operatiuni au fost pregatite inainte de ora 12,45.
@ Dan Danescu
Completare:
Daca admitem ca adevarata informatia ca la ora 14,00 a iesit de sub tipar varianta in doua pagini, lucrurile se prezinta, din perspectiva timpului pe operatiune, si mai dramatic …
În 22 decembrie 1989 în sute de întreprinderi muncitorii au intrat în grevă, fapt pe care puţini l-ar fi prezis cu cîteva zile înainte. A fost o reacţie a maselor în urma evenimentelor desfăşurate şi nu o urmare a unui complot minuţios pregătit.
Ceva asemănător cu ceea ce s-a întîmplat în sute de întreprinderi s-a întîmplat şi în redacţia „Informaţia Bucureştiului”. Colectivul a hotărît să se alăture revoluţiei, dar, ca urmare a specificului activităţii, forma aleasă a fost tipărirea unui ziar nou şi nu greva. Desigur existau persoane care trebuiau să dea diferite aprobări pentru tipar. Aceste persoane au dat aprobările fie fiindcă ele însele simpatizau cu revoluţia, fie fiindcă dacă ar fi refuzat se expuneau unor riscuri (de pildă: o rangă în cap). Ca să înţelegem evenimentele trebuie să încercăm să retrăim starea de spirit de atunci.
Ion Iliescu a folosit metafora bulgărelui de zăpadă care după un timp devine avalanşă. În 22 decembrie (urmare a „bulgărelui de zăpadă” făcut la Timişoara în 15-16 decembrie) avem deja de a face cu o avalanşă de acţiuni revoluţionare, cea de la „Informaţia Bucureştiului” fiind una din ele.
Mi se pare nedovedită o eventuală legătură între cei care au pregătit ziarul „Libertatea” şi cei care au preluat puterea în 22 decembrie 1989.
@ Marius Mioc
De principiu, aveti dreptate. Dar marturia dlui ing. Niculae Vasilache, precum si calculul timpului arata ca actiunea a fost pregatita.
Evident, pregatirea n-o putea realiza dl. Ion Iliescu & Comp., ci Securitatea.
@ Marius Mioc
Cu privire la textul postat la nr. 32, dar si in legatura cu discutia privind libertatea de exprimare, va aduc la cunostinta o serie de dispozitii legale cuprinse in OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii. O fac pentru a fi in deplina cunoastinta de cauza asupra pericolului pe care poate prezenta pentru dvs. o serie de texte postate pe blog privitoare la Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu, condamnati definitiv pentru genocid, infractiune care, potrivit Codului penal, este infractiune contra pacii si omenirii.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 2, lit. c), „prin PERSOANA VINOVATA DE SAVARSIREA UNOR INFRACTIUNI CONTRA PACII SI OMENIRII se intelege orice persoana condamnata definitiv de catre o instanta judecatoreasca romana sau straina, printr-o hotarare recunoscuta potrivit legii, pentru una sau mai multe infractiuni contra pacii si omenirii, precum si orice persoana condamnata de catre o instanta penala internationala pentru crime de razboi sau crime contra umanitatii”.
Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (1), „PROMOVAREA cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, prin propaganda, savarsita prin ORICE MIJLOACE, in public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani si interzicerea unor drepturi”.
Textele de pe acest blog pot să stîrnească duşmănia unora şi eventual să-i determine să acţioneze împotriva mea, dar mai degrabă prin învăluire şi sub pretexte care n-au nimic comun cu ideile exprimate aici. Sînt convins că nu am motive să mă tem de vreo acţiune juridică pe baza OUG 31/2002, inclusiv datorită faptului că acest blog e găzduit pe un server din afara României. Vezi art. 8 din codul penal – teritorialitatea legii penale.
Ma intreb daca art. 5 alin. (1) nu e in conflict cu dreptul la libera exprimare. Necesitatea legiferarii a asa ceva nu cumva denota imaturitatea unei societati incapabile de a marginaliza natural elementele care ar putea duce la repetarea unor situatii oribile din istorie? In Germania, de exemplu, exista un articol de lege similar? Acolo, daca unul se apuca sa strige ‘Heil Hitler’, ce face lumea? Se oripileaza, rade, il considera nebun, sau cade pe ganduri? Cum procedeaza autoritatile?
Am citit undeva si opinia ca daca afirmi ca in 1989 n-a fost Revolutie, ajungi la puscarie.
Mie mai curand mi se par niste chestiuni care tin de imaturitarea unei societati, de lipsa de cultura a electoratului, de constatarea legiutorului ca pot apare deviatii in masa a bunului simt, carora nu le poate face fata decat prin masuri coercitive.
@ Iulian Nastasache
In ziarul „Libertatea” din 1 iulie 2010 (varianta pe internet) gasiti un articol despre un german care risca 3 ani inchisoare pentru ca soneria telefonului sau mobil reproduce un salut rostit de Hitler!
Intre libertatea de exprimare ca drept, ca valoare, si EXERCITAREA acestui drept exista o diferenta. Asa cum, de pilda, exista o deosebire intre o casa si, respectiv, folosinta ei. Dvs., de pilda, puteti sa fiti proprietarul unei case, dar sa n-o puteti folosi fiindca este ocupata abuziv.
De acord cu observatiile din ultimul alineat.
@ Marius Mioc
Raspunsul dvs. denota superficialitatea cu care unii dintre noi trateaza unele lucruri. V-o spun animat de buna-credinta.
Intai, dvs. v-ati uitat superficial pe internet si ati facut trimitere la Codul penal nou, care nu este inca in vigoare. Teritorialitatea legii penale priveste, in cadrul Codului penal in vigoare, nu articolul 8, ci articolul 3.
Apoi, chiar daca acest site este gazduit de un server din afara granitelor, el este administrat de dvs. din Romania.
Nu-i vorba neaparat de dusmanie – si, probabil, aveti destui dusmani -, ci, la o adica, de incalcarea unei legi. Parchetul se poate autosesiza ori poate fi sesizat. De pilda, dl. prof.univ. Ion Coja este cercetat in baza respectivei Ordonante de Urgenta la sesizare; primarul Radu Mazare este cercetat prin autosesizare.
Totuşi, nu m-aţi convins că aş avea vreo problemă cu OUG 31/2002. Dar dacă se va începe vreo urmărire penală împotriva mea pe acest motiv, voi anunţa pe blog.
@ Mioc Blog
Eu am atras atentia, in contextul altei discutii deschise aici, pe blog, despre libertatea de exprimare, ce riscuri poate sa comporte anumite exprimari, atat pentru cel care exprima, cat si pentru cel care ajuta, faciliteaza, sprijina etc. respectivele exprimari. Caci in conditiile in care, chiar prin Constitutie, este interzisa defaimarea tarii si a natiunii, instigarea la discriminare etc., este evident ca, in mod corelativ, trebuie sa existe sanctiuni pentru incalcarea acestei interdictii.
In acest sens va aduc la cunostinta ca pe 23 septembrie a.c., Judecatoria sectorului 1, Bucuresti, este chemata sa judece o cerere a unei domne, Daniela Toba, de suspendare a editarii, tiparirii, difuzarii publicatiilor „Tricolorul” si „Romania Mare”, pe motiv ca aparitia acestora constituie un pericol pentru respectiva dopamna. Cererea de Ordonanta presedintiala ce urmeaza sa se judece priveste o actiune de fond a dnei Daniela Toba impotriva publicatiilor respective, in cadrul carora, potrivit acesteia, a fost discriminata, insultata, calomniata. Iata deci in ce fel pot fi puse problemele legate de libertatea de exprimare.
Doamna Daniela Tobă (mă întreb dacă e rudă cu Francisc Tobă, cel prezent în dosarul revoluţiei de la Sibiu https://mariusmioc.wordpress.com/2010/08/05/consiliul-superior-al-magistraturii-despre-dosarul-revolutiei-de-la-sibiu/ ) m-a ameninţat şi pe mine că mă dă în judecată. Este de fapt prima persoană care m-a ameninţat cu datul în judecată pentru cele publicate de mine pe acest blog. Vezi comentariile la https://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/12/bebe-certificat-sare-in-apararea-lui-victor-stanculescu/
Încă de atunci dînsa a dovedit o slabă cunoaştere a legislaţiei. Eu m-am oferit să-i îmbunătăţesc cunoştiinţele juridice, dar n-am avut prilejul fiindcă chemarea în instanţă pe care o aşteptam din partea dînsei n-a mai sosit.
Nu cunosc argumentele pe care doamna Tobă îşi întemeiază acţiunea împotriva publicaţiilor despre care vorbiţi, dar cererea mi se pare fără suport juridic. Chiar dacă a fost ponegrită sau insultată de acele ziare, poate obţine cel mult nişte despăgubiri băneşti, dar nu interzicerea ziarelor. Există unii, precum deputatul Silviu Prigoană, care vor să creeze legislaţie care să îngăduie acţiuni de tipul celei pomenite de dv. Dacă ziarele ar avea nevoie de o „licenţă” pentru a funcţiona, atunci într-adevăr ar putea exista acţiuni juridice de anulare a licenţei. Deocamdată însă această legislaţie nu există şi nădăjduiesc că nici nu va fi adoptată. (oricum nu se va putea aplica retroactiv)
Deci, să nu ne lăsăm impresionaţi de faptul că cineva a cerut ceva în instanţă. Oricine poate cere orice, dar asta nu înseamnă că i se va da dreptate.
@ Marius Mioc
Dna Damiela Toba este sotia dlui Francisc Toba.
Continutul actiunii de fond se gaseste pe site-ul „Semper fidelis”, iar continutul cererii de Ordonanta presedintiala, pe site-ul „Lumea justitiei”.
Este o (mare) diferenta intre interzicerea/suprimarea unei publicatii si, respectiv, suspendarea aparitiei/tiparirii/difuzarii sale.
Necesitatea autorizatiei de publicare este prevazuta in Legea nr. 3/1974, care, in aceasta directie, este IN VIGOARE.
In legatura cu prejudiciile aduse prin exercitiul libertatii de exprimare a se vedea si o decizie a Curtii Constitutionale, care declara neconstitutionala legea de abrogare a art. 205 si 206 Cod penal.
@Blogul Marius Mioc
Va trimit un video clip de pe YouTube cu unele imagini de la Casa Poporului. Tipul idiot din acest film face comentarii idioate. Ceausescu nu a avut niciodata nici un palat. Casa Poporului, asa cum insusi numele cladirii o arata foarte bine, a fost destinata a fi o cladire administrativa, culturala si protocolara care apartinea statului roman. Chiar si casa in care Ceausescu locuia in Bucuresti (o mica casa de protocol) apartinea statului roman. Ceausescu nu a avut nici palate, nici proprietati, doar statul roman si Romania ca tara au avut.
Cuplul Ceausescu a fost ucis de catre Occident in 25.12.1989 deoarece nu au fost de acord cu subjugarea si distrugerea tarii. Prin urmare, Gorbaciov (care a fost o marioneta a Vestului) si CIA au inscenat in Romania o asa-zisa `revolutie`care a dus la punerea la pamint a unei tari (in multe privinte cu 1000 de ani mai inaintata decit Occidentul).
Acest video clip este o lucrare a serviciilor secrete europene, departamentul specializat in propaganda si razboi psihologic! Ei doresc sa minimalizeze si sa ridiculizeze realizarile lui Nicolae Ceausescu. Dupa 20 de ani de minciuni, razboiul psihologic si propagandistic impotriva Romaniei si a lui Nicolae Ceausescu nu a incetat! Motivul este simplu : Ceausescu a fost inocent si prin realizarile sale este cea mai mare personalitate din istoria poporului roman!
Sînt în dezacord cu dumneavoastră. Ceauşescu nu a fost omorît de Occident ci de români. Se cunosc nominal persoanele care l-au ucis, de la ostaşii care au făcut parte din plutonul de execuţie, fără excepţie români, care au executat poruncile altor români, care au organizat procesul respectiv, şi care de asemenea sînt cunoscuţi nominal. Ideea că Gorbaciov ar fi pus la cale omorîrea lui Ceauşescu este o speculaţie nedovedită. Chiar dacă Gorbaciov a vorbit la telefon cu Iliescu, nu există nici o dovadă şi nici măcar vreun indiciu că în acea convorbire telefonică ar fi cerut uciderea lui Ceauşescu. Ultima oară cînd Gorbaciov a fost la Bucureşti a declarat că „soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi ca nişte animale” http://www.ziare.com/stiri/vizita/gorbaciov-sotii-ceausescu-nu-trebuiau-impuscati-ca-niste-animale-1009342
E greşită şi păguboasă încercarea de a pune pe seama străinilor toate problemele din România. Aceasta face parte dintr-o propagandă care doreşte să distrugă încrederea poporului român în el însuşi, prin convingerea românilor că ei nu pot influenţa propria lor soartă, numai alţii au putere adevărată deci orice acţiune românească e sortită eşecului, ceea ce e neadevărat.
Indiferent de părerea dumneavoastră despre Ceauşescu, au existat în 1989 şi există şi azi milioane de români care, prin propria lor gîndire şi propriile lor simţăminte, au o părere proastă despre Ceauşescu. E greşit să-i consideraţi pe toţi aceştia ca fiind plătiţi de occident sau de alte servicii secrete.
Ati uitat sa puneti in ghilimele cuvintul proces! Asa cum ignorati dedesubturile intregii situatii! Cei care au destabilizat tara au fost unelte ale fortelor din exterior si au actionat in contextul unui plan pervers de razboi psihologic! Deci nu trebuie sa confundati mintile diabolice aflate in spatele evenimentelor cu simpli executanti care insa sint desigur si ei vinovati! Poporul roman a fost tirit in evenimente fiind prostit si manipulat, asa cum prostit si manipulat este si astazi! Deci parerile unor oameni indobitociti si obtuji despre Ceausescu n-au nici o importanta! Ceausescu poate fi inocentat, cu probe stiintific delimitate, la orice ora daca i s-ar face un proces just in contumacie! Asa ca `procesul` a carui victima au fost sotii Ceausescu este lovit de nulitate, atit in perspectiva legala cit si istorica!
Priviti acest urangutan euro-supermen din video clip si puteti avea portretul moral robot al celor aflati in spatele evenimentelor din 16-22 decembrie 1989 din Romania!
Chiar si in acest context de extrema si perversa manipulare foarte multi romani s-au trezit dupa cum se poate vedea in rezultatele acestui SONDAJ IRES 21-23 IULIE 2010 DESPRE CEAUSESCU:
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2010/09/17/sondaj-ires-21-23-iulie-2010-despre-ceausescu/