Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier

Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit în 3 ianuarie, la vîrsta de 82 de ani (linc).

Pe acest blog m-am referit în repetate rînduri la activităţile legate de revoluţie ale răposatului regizor.
Vezi:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Recenzie la cartea lui Sergiu Nicolaescu “Revoluţia, începutul adevărului” (Editura Topaz 1995)
– Boicotarea comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
– Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu
– Sergiu Nicolaescu: Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici la Televiziune! Bucureştiul are 2 milioane, 1 milion să fie aici! TVR 22 decembrie 1989 (video dispărut de pe youtube dar transcrierea discursului lui Sergiu Nicolaescu se poate vedea pe blogul meu)

În decembrie 1996, cînd Ion Iliescu pierduse alegerile, am participat la o emisiune TV despre revoluţie la postul Antena 1, alături de Sergiu Nicolaescu, Radu Tinu şi istoricul Florin Constantiniu. Reiau acea emisiune, pe care am mai prezentat-o pe acest blog (vezi Sergiu Nicolaescu nervos), dînd însă acuma şi transcrierea. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de acum.

Transcrierea înregistrării:
00:00 Moderator: Marius, am înţeles că aveai…
00:02 Marius Mioc: Da. Am o întrebare pentru domnul Nicolaescu. Dînsul vorbeşte foarte mult…
00:05 Sergiu Nicolaescu: Nicolaescu!
00:06 Marius Mioc: Nicolaescu, da. Dînsul vorbeşte foarte mult despre revoluţia din Timişoara şi totuşi în toată activitatea lui din această comisie nu s-a deplasat la Timişoara pentru audierea martorilor.
00:18 Sergiu Nicolaescu: Dumneata nu vorbeşti cu mine cu „lui”! Da? Deci din capul locului, sîntem aici în faţa a milioane de spectatori, dumneata nu vorbeşti cu mine cu „lui”! Eu îţi vorbesc frumos…
00:29 Marius Mioc: Da, foarte frumos, da.
00:31 Sergiu Nicolaescu: Aşa, respectuos, da.
00:32 Marius Mioc: Deci, de ce nu v-aţi deplasat la Timişoara pentru audierea martorilor în toată activitatea dumneavoastră?
00:38 Sergiu Nicolaescu: Nu-ţi dau socoteală dumitale şi nu este subiectul discuţiei de astăzi.
00:42 Marius Mioc: Ba, eu cred că ar trebui să fie subiectul. Pe mine, chiar cînd aţi propus această Comisie, să o înfiinţaţi [Comisia Senatorială Decembrie 1989], eu am avut anumite nelămuriri despre scopurile cu care propuneţi comisia respectivă. În 1990 a existat deja o comisie care a cercetat evenimentele din Timişoara. [este vorba despre comisia guvernamentală a cărei istorie am pomenit-o deja pe acest blog – linc, şi care propusese trimiterea în judecată a generalilor Guşă, Chiţac şi Stănculescu]
01:02 Sergiu Nicolaescu: Da. Avem o parte din materiale.
01:04 Marius Mioc: Această comisie (se suprapune glasul lui Sergiu Nicolaescu) … Nu mă întrerupeţi, vă rog. Lăsaţi-mă să termin.
01:09 Sergiu Nicolaescu: Precizez, doar.
01:10 Marius Mioc: Această comisie s-a înfiinţat la presiunea opiniei publice. Au fost manifestaţii la Timişoara cu participare destul de numeroasă. S-a înfiinţat comisia, a început, a cercetat şi apoi s-a desfiinţat. S-a desfiinţat fără nici un fel de explicaţie…
01:26 Radu Tinu: Vreţi să vă opriţi un pic aici?
01:27 Marius Mioc: Nu, că n-am terminat. S-a desfiinţat fără nici un fel de explicaţie şi fără, şi spre mîhnirea mea, nimeni în parlament n-a pus măcar o întrebare: de ce s-a desfiinţat această comisie? De exemplu dumnea…, mă aşteptam ca dumneavoastră, domnule Nicolaescu, ca timişorean [Sergiu Nicolaescu e născut în Gorj dar a făcut şcoala la Timişoara], să, măcar să protestaţi în parlament pentru că acea primă comisie…
01:48 Sergiu Nicolaescu: Domnule Mioc, iartă-mă că am fost puţin mai dur cu dumneata. Eşti un om tînăr şi în fond apreciez atenţia dumitale pe care o acorzi revoluţiei şi meritele pe care le-ai avut probabil în revoluţie. Vreau să-ţi explic un lucru: De înfiinţarea acestei comisii noi n-am ştiut.
02:07 Marius Mioc: N-aţi ştiut? S-a publicat în presă, s-a publicat…
02:09 Sergiu Nicolaescu: Un moment, un moment. Lasă-mă să termin. Deci noi n-am ştiut că această comisie a luat fiinţă şi a fost desfiinţată. În primul rînd ea a luat fiinţă dintr-un ordin al guvernului, nu din parlament. Deci n-a plecat din parlament. În momentul în care eu am aflat de desfiinţarea ei şi de oprirea cercetărilor, în acel moment am făcut propunerea în parlament, şi am făcut-o în două legislaturi. Deci intenţia mea a fost să continuăm aceste cercetări. O parte din aceste documente, o parte din aceste documente au venit la noi la comisie. Dar majoritatea documentelor vreau să spun că au ajuns pe căi cu totul şi cu totul ocolite. Ceea ce înseamnă că materialele acestei comisii, undeva s-au pierdut. Dar o parte din ele au ajuns la noi.
02:58 Marius Mioc: Da. Ce voiam…
03:01 Moderator: Eu cred că deviem.
03:03 Marius Mioc: Nu, eu nu cred că deviem.
03:04 Moderator: Aş vrea să ne axăm acuma, fiindcă altfel pierdem timpul şi se termină emisiunea. Să vedem cine poartă o responsabilitate pentru ceea ce s-a întîmplat în Timişoara…
03:14 Marius Mioc: Dar se ştie cine poartă. Nu…
03:17 Moderator: Cine?
03:18 Marius Mioc: Sînt oameni, nominalizaţi chiar în referatele acelei prime comisii de anchetă, care a fost desfiinţată fără explicaţii şi fără ca unii politicieni care se declară acum…
03:29 Sergiu Nicolaescu: Oameni politici!
03:30 Marius Mioc: … se declară interesaţi de adevărul despre revoluţie să protesteze. Sînt nominalizaţi. De exemplu, generalul Guşe, nominalizat ca fiind unul din criminalii Timişoarei, şi care, cînd a murit, la propunerea domnului Nicolaescu s-a ţinut moment de reculegere în memoria lui ca şi cînd ar fi fost un mare erou. Eroii… Criminalii, cei care au dat ordin să se tragă sînt consideraţi eroi ai neamului!
03:55 Sergiu Nicolaescu: Domnule, dumneata ştii să citeşti? Dacă ştii să citeşti, întîi citeşte documentele scrise de mine…
04:02 Marius Mioc: Am citit Monitorul Oficial, cînd dumneavoastră aţi cerut în parlament moment de reculegere pentru Guşe.
04:05 Sergiu Nicolaescu: Moment de reculegere în faţa unui militar o fac oricînd! Şi o voi face!
04:11 Marius Mioc: Un criminal, nu un militar!
04:13 Sergiu Nicolaescu: Domnule, nu dumneata stabileşti cine este criminalul.
04:17 Marius Mioc: Nu eu am stabilit. Prima comisie de anchetă a stabilit!
04:19 Sergiu Nicolaescu: Nu domnule. Acest lucru nu poate fi stabilit decît de justiţie. Deci numai justiţia stabileşte…
04:26 Marius Mioc: Dacă doreşte.
04:27 Sergiu Nicolaescu: … dacă dumneata eşti criminal sau nu, sau eu.
04:28 Marius Mioc: Dacă justiţia nu doreşte…
04:29 Sergiu Nicolaescu: Dacă justiţia nu doreşte (glasuri suprapuse)
04:32 Florin Constantiniu: Vă întreb aşa, ca istoric, întrucît eu nu am posibilitatea să aduc lumină aicea, întrucît nu am văzut aceste documente şi nu cunosc faptele cum le-aţi văzut dumneavoastră direct…
04:40 Marius Mioc: Dar le-am văzut eu.
04:41 Florin Constantiniu: … să vă spun totuşi că în volumul acela care a fost scos de Ministerul Afacerilor Interne „6 zile care au zguduit România”, în anexe sînt date, au fost publicate aceste concluzii ale comisiei la care v-aţi referit dumenavoastră, şi eu personal dacă, evident este o simplă supoziţie, de ce nu s-au dat curs. Cînd vedem cine sînt indicaţi acolo ca fiind responsabili de cele întîmplate, de vărsările de sînge de la Timişoara şi ştim ce funcţii ocupă astăzi, cred că răspunsul vine de la sine.
05:15 Marius Mioc: Revoltător este că unii criminali sînt consideraţi în parlamentul României drept eroi naţionali! Asta este revoltător! Nu că…
05:23 Sergiu Nicolaescu: Domnule, încă o dată îţi spun întrebarea: dumneata ştii să citeşti?
05:26 Marius Mioc: Nu răspund la această întrebare!
05:28 Sergiu Nicolaescu: Ţii minte ce am spus eu în parlamentul României?
05:31 Marius Mioc: Am citit în Monitorul Oficial. Special am căutat Monitorul Oficial.
05:34 Sergiu Nicolaescu:Ce spuneam acolo?
05:36 Marius Mioc: Că a căzut la datorie generalul Guşă. Aşa aţi spus.
05:38 Sergiu Nicolaescu: Exact, domnule.
05:39 Marius Mioc: Care-i datoria? A căzut pe cîmpul de luptă?
05:42 Sergiu Nicolaescu: A căzut ca militar, îmbrăcat, comandant de divizie pe care trebuie să-l respect pînă nu am alte, alte argumente de justiţie împotriva lui.
05:53 Marius Mioc: Există.
05:54 Sergiu Nicolaescu: Există? Ai auzit dumneata? În fine, nu merită să discutăm. Poftim, continuăm.
05:57 Moderator: Domnu’ Tinu, spuneţi-mi, ca implicat direct în această instituţie, nu?, a securităţii, spuneţi-mi cum aţi văzut dumneavoastră rolul acestei instituţii în evenimentele de la Timişoara. Ce…? Este foarte clar şi dintr-o depoziţie a generalului Coman, în care se spune „generalul Guşe a ordonat, în prezenţa generalilor Stănculescu, Cîrneanu, Chiţac şi Zeca, să se deschidă focul la Timişoara”.
06:28 Sergiu Nicolaescu: A transmis ordinul lui Milea. Şi Milea de la Ceauşescu.
06:31 Marius Mioc: Şi Milea e alt erou naţional.
06:34 Sergiu Nicolaescu: Nu este erou.
06:37 Marius Mioc: Nu, dar are stradă în Arad cu numele de Vasile Milea. [nu numai la Arad – linc]
06:41 Radu Tinu: Domnu’ Mioc, am vrut să vă opresc pentru un moment, cînd dumneavoastră începuseţi să vorbiţi despre acest lucru, am vrut să vă întreb doar atît: de ce dumneavoastră, care vă consideraţi sau aveţi legitimaţii de revoluţionari sau sînteţi revoluţionari, de ce nu aţi militat tot aşa de insistent pentru aflarea adevărului?
06:58 Marius Mioc: Dar am militat.
06:59 Radu Tinu: Nu aşa. Nu, nu, nu, nu, nu fără probe, nu cu invective, ci trebuie cu…
07:03 Marius Mioc: Nu cu invective, cu probe.
07:05 Radu Tinu: Deci dumneavvoastră aveţi reprezentanţi pînă la nivel de secretar de …
07:11 Glas: de stat
07:12 Radu Tinu: … de stat, mi se pare. Deci trebuia… Eu, eu unul am şi vorbit cu foarte mulţi din colegii dumneavoastră, eu sînt unul din cei foarte interesaţi să se ştie odată clar ce s-a întîmplat la Timişoara. Şi vizavi, dacă-mi daţi voie, vizavi de imaginile prezentate de dumneavoastră, eu vă pot spune pe fiecare stradă cine a tras. Deci era un, … domnul Baciu, care i-a fost omorîtă soţia. Şi vă citesc o declaraţie scurtă luată de un procuror militar unui soldat în termen. Se numeşte Nemeti Anton, fost militar în termen la unitatea 1185, unitate din care făcea parte, aşa. Deci, ce spune, ce spune acest soldat: „După un timp, dinspre căminele studenţeşti s-a auzit o coloană de manifestanţi care venea spre noi. Strada era luminată slab, căpitanul Badea ne-a ordonat să luăm poziţie de tragere pe două rînduri, primul rînd în genunchi iar ceilalţi în picioare. Manifestanţii s-au apropiat de noi iar ofiţerii s-au adresat acestora somîndu-i să se oprească. Apelul lor nu a fost luat în seamă. Atunci căpitanul Badea a tras un foc de avertisment în aer. Pentru că nu s-au oprit nici de această dată ni s-a dat ordin de către căpitanul Badea să armăm şi să tragem un foc de avertisment. S-a tras focul de avertisment. Manifestanţii au luat-o la fugă spre noi. Nu mai îmi amintesc dacă s-a dat vreo comandă, însă cei care au fost în cordon, văzînd că manifestanţii se îndreaptă spre noi, au continuat focul. Am văzut ricoşeuri din asfalt. De frică am tras şi eu, însă nu pot preciza în ce direcţie. În momentul în care am văzut că manifestanţii s-au împrăştiat, nu am mai tras”. Şi acum, ce spune acel domn Baciu, căruia i-a murit soţia acolo, din păcate. Spune aşa, audiat la…, procurorul Bălan Romeo. „Pe traseu tot timpul al fost supravegheaţi de un elicopter care survola peste demonstranţi”. Cine a avut elicoptere?
08:47 Sergiu Nicolaescu: Un moment. Armata a avut.
08:49 Radu Tinu: Armata română.
08:50 Sergiu Nicolaescu: Au fost două elicoptere pe ziua de 17.
08:52 Radu Tinu: Pe 17. „Apoi am observat cum a început să se tragă cu gloanţe în aer, cu gloanţe, gloanţe trasoare. Am observat că unii au început să tragă în jos, dîndu-mi seama de acest lucru după modul cum ricoşau cartuşele. Văzînd că începe să se tragă, noi, eu cu soţia, am încercat să ne salvăm şi să fugim spre gardul parcului Tineretului. În acest moment soţia a fost împuşcată în spate, mai sus de coapsa stîngă. La spital a murit”. Şi aşa mai departe. Deci sînt… Alt, alt revoluţionar care a depus acolo…
09:23 Moderator: Şi din ceea ce spuneţi dumneavoastră reiese clar că armata a fost…
09:27 Sergiu Nicolaescu: Dar aş vrea să ne fie foarte clar: nimeni nu spune că armata n-a tras. Sînt două momente ale revoluţiei timişorene şi ale revoluţiei în general: Pînă în 22, deci pînă după moartea lui Milea şi respectiv după fuga lui Ceauşescu, a tras atît armata, cît şi securitatea, cît şi civilii. Civilii puteau să fie ori de la miliţie, ori de la partid, ori cine ştie ce civili.
09:48 Moderator: Dar eu asta…
09:49 Sergiu Nicolaescu: Deci armata, armata, armata, toţi cei care erau înarmaţi puteau să tragă. Neexistînd, neexistînd, neexistînd vreo dovadă…
09:58 Radu Tinu: Asta-i teoria lui Victor Atanasie Stănculescu, domnu’ senator.
10:01 Sergiu Nicolaescu: Nu, nu, nu, nu. Nu, nu, nu, eu nu iau teoria nimănui. Nu puteţi să-mi spuneţi mie că a tras numai armata (în imagine apare un ziar ţinut de mine cu o declaraţie a ministrului apărării Niculaie Spiroiu: „E o mare minciună că armata a ieşit să reprime revoluţia”). Aşa ceva nu e realist. Că a tras şi armata, de acord. De ce vreţi dumneavoastră să aruncaţi vina pe alţii? Cînd eraţi… Intraţi, intraţi în conflictul acela pe care l-au dorit numai străinii – ca între armată şi securitate să devină un război civil. dar a fost evitat în ultimă instanţă. Şi cînd vorbim de securitate, sau de armată, sau de partid, vorbim de aceste lucruri, nu trebuie să generalizăm. Nu înseamnă că toţi securiştii şi toţi membrii de partid şi toţi militarii care au acţionat în momentele acelea, au fost bestii. Sînt oameni şi oameni. Dar cert este că pînă în 22 au făcut parte din ceea ce se numeşte aparatul de opresiune. Ăsta-i adevărul.
10:59 Marius Mioc: Domnu’ senator. Îngăduiţi-mi…
11:02 Moderator: Îl întreb pe domnul Tinu: Securitatea a tras în Timişoara?
11:06 Radu Tinu: Deci Securitatea din anii ’60, după ’70, nu poate fi comparată…
11:10 Sergiu Nicolaescu: Nu Securitatea. Vorbim de Ministerul de Interne sau de Securitate?
11:12 Radu Tinu: Eu vorbesc de Securitate, nu am, n-am comandat… deci numai de…
11:15 Sergiu Nicolaescu: Pentru spectatori poate să fie o confuzie. Deci dumneavoastră vorbiţi numai de securitate.
11:19 Radu Tinu: Numai de ofiţerii de securitate.
11:21 Sergiu Nicolaescu: Am înţeles.
11:21 Radu Tinu: De ofiţerii de informaţii din inspectoratul… Înainte de toate am primit ordin din 15, cînd era…, am raportat că la Tokes se strînge mai multă lume şi mi-era teamă, vă spun sincer, că va veni un fel de Braşov, şi că eu, de exemplu, voi fi mutat la Tulcea, dacă nu voi fi trecut nu ştiu pe unde şi aşa mai departe. Cum s-a întîmplat atunci. E firesc şi omeneşte gîndim fiecare aşa. Şi am raportat în mod repetat. Mi s-a spus: „Voi nu aveţi treabă cu strada”. Deci noi cei de la securitate. Am primit ordin…
11:50 Sergiu Nicolaescu: Şi ordinul era să informaţi Bucureştiul.
11:52 Radu Tinu: Exact. Fără nici, nu s-a distribuit armamentul. Fiindcă, domnul senator, dumneavoastră care aţi făcut atîtea filme cu împuşcaturi, vă daţi seama că se găseau arme cu urme de funingine. N-a fost găsită nici o armă. Au fost trei arme de la securitate, după vreo 3 sau 4, după 2 săptămîni, prin 15 ianuarie şi erau armele unor oameni care nu puteau să tragă. Era arma unei femei ofiţer care era la cadre şi nu avea cum să tragă. Cine ştie, în învălmăşeala aia de după 22, cînd toată lumea a luat arme, poate s-a tras cu ea. Însă efectiv securitatea la Timişoara nu a tras nici un foc de armă. [minciună a domnului Radu Tinu, numărul armelor de la securitate la care s-au găsit urma de funingine e mult mai mare. Vezi documentul publicat pe acest blog – linc]
12:23 Marius Mioc: Mă iertaţi că vreau să intervin şi eu. Deci domnul…
12:26 Sergiu Nicolaescu: Vorbiţi, vorbiţi cînd spuneţi de securitate, numai ofiţerii de securitate, la informaţii, contrainformaţii şi alte direcţii?
12:32 Marius Mioc: Mă iertaţi că vreau să…
12:33 Sergiu Nicolaescu: Deci nu vorbiţi de trupele de securitate, nu vorbiţi de grăniceri, nu vorbiţi de miliţie, care făceau parte din Ministerul de Interne.
12:40 Marius Mioc: Mă iertaţi că…
12:41 Sergiu Nicolaescu: Deci nu generalizaţi Ministerul de Interne.
12:42 Radu Tinu: Nu, nu. Deci domnule…
12:44 Sergiu Nicolaescu: E corect.
12:45 Radu Tinu: Eu am avut sarcinile mele.
12:46 Marius Mioc: Mă scuzaţi. Numai un, un… Scurt. Deci domnul Nicolaescu a spus că nimeni nu contestă că armata a tras. Ba da, acest lucru a fost contestat. Am aicea un interviu dat de fostul ministru al apărării naţionale Nicolae Spiroiu. Cînd era ministru spunea cu mult tupeu: „Este o mare minciună că armata a ieşit să reprime revoluţia”. După acest interviu, noi, asociaţia „17 Decembrie” chiar a cerut destituirea lui Spiroiu. Din păcate politicienii, că oameni politici nu pot să le spun, nu ne-au înţeles. În legătură cu securitatea eu am fost arestat…
13:22 Sergiu Nicolaescu: Dumneavoastră aţi văzut civili trăgînd?
13:24 Marius Mioc: Nu, n-am văzut civili trăgînd.
13:25 Sergiu Nicolaescu: N-aţi văzut.
13:26 Marius Mioc: În legătură cu securitatea, n-am văzut trăgînd pentru că eu am fost arestat, ţinut în arest, dar eu ştiu…
13:36 Sergiu Nicolaescu: Pe ce dată?
13:38 Marius Mioc: Am fost arestat în 16 şi am fost ţinut…
13:40 Radu Tinu: Unde? Unde aţi fost arestat?
13:41 Marius Mioc: Lîngă gara de nord. Şi am fost ţinut pînă pe 22, inclusiv data de 22. Şi pe data de 19 decembrie, deci ca stare de spirit a unor securişti.
13:52 Sergiu Nicolaescu: Pe 22?
13:54 Marius Mioc: Pe 22.
13:55 Sergiu Nicolaescu: Eraţi încă arestat?
13:56 Marius Mioc: Da, deşi majoritatea…
13:57 Sergiu Nicolaescu: Pe 19 au fost eliberaţi toţi arestaţii sau e o minciună?
14:01 Marius Mioc: În 19, sau 18-19 au fost eliberaţi minorii, în 20…
14:05 Sergiu Nicolaescu: De pe 17 seara au fost eliberaţi minorii.
14:07 Marius Mioc: În 20 majoritatea, iar eu am fost într-un grup care a fost ţinut pînă pe 22 inclusiv în sediul miliţiei judeţene.
14:15 Sergiu Nicolaescu: În ziua de 20, din ordinul lui Coman, au fost eliberaţi toţi.
14:20 Marius Mioc: Nu toţi. Eu nu am fost.
14:22 Sergiu Nicolaescu: Dumneavoastră nu. E foarte interesant.
14:23 Marius Mioc: Am depus mărturie şi la procesul Timişoara.
14:26 Sergiu Nicolaescu: Eu vă cred.
14:26 Marius Mioc: Este mărturia unui securist, Gheorghe Sălăjan îi zice, care mi-a şi dus dosarul meu la Bucureşti, că de-aia s-a şi păstrat dosarul meu, cu declaraţiile pe care le-am dat atunci. Eu nu vin să zic acum declaraţii, le-am dat atunci, sub anchetă, cînd încă Ceauşescu mai era. Ce vreau să zic, ca stare de spirit a securiştilor: Pe data de 19 seara, un securist care era pe-acolo, eu eram bătut şi un securist îmi spunea foarte satisfăcut: „Aţi văzut că tot noi sîntem mai tari? Prost e ăsta, Ceauşescu, că n-a dat ordin de la început să se tragă!”
15:02 Radu Tinu: Cine v-a anchetat, domnule Mioc? Cine v-a anchetat?
15:04 Marius Mioc: I-am recunoscut. Eu am depus încă din ianuarie ’90 la Procuratura…
15:09 Sergiu Nicolaescu: Unde aţi fost reţinut?
15:11 Marius Mioc: Am fost reţinut lîngă gara de nord. După aia am fost dus la miliţie. De la miliţie am fost mutat la penitenciar, în data de 17, şi pe data de 19 din nou în sediul miliţiei am fost dus.
15:23 Radu Tinu: Cine v-a anchetat acolo?
15:25 Marius Mioc: Filipescu Ion m-a anchetat.
15:27 Radu Tinu: Filipescu este ofiţer de miliţie.
15:29 Marius Mioc: Mai este?
15:30 Radu Tinu: A fost ofiţer de miliţie. A fost, nu ştiu…
15:32 Marius Mioc: Mă rog. Eu am… Şi pînă la urmă el n-a recunoscut că m-ar fi bătut. Pînă la urmă a recunoscut că m-a anchetat, dar n-a recunoscut că m-a bătut. Şi ăsta care o spus nu ştiu cine era, care a spus fraza asta. Nu era Filipescu. Era în seara de 19. Deci numai ca stare de spirit a securiştilor.
15:45 Radu Tinu: Nu erau. Dumneavoastră vorbiţi de securişti. Dacă aţi văzut un om îmbrăcat, cum spuneau la, la proces.
15:50 Marius Mioc: Nu era în uniformă, dar era în sediu.
15:53 Sergiu Nicolaescu: Era civil?
15:54 Radu Tinu: Şi de la miliţie umblă civili. Cei de la cercetări penale, cei de la economic. Acuma nu vreau nici să-i acuz pe oameni, nici să iau apărarea. Dar de obicei nu se fac, eu ştiu, mixaje din astea, între securişti, miliţieni, anchetează. Nu, fiecare e cu partea lui.
16:05 Moderator: Eu aş vrea să vă întreb de ce credeţi că, într-adevăr este dovedit că armata la Timişoara a tras. De ce credeţi că nimeni din această structură a armatei nu, nu, nu a fost arestat?
16:23 Sergiu Nicolaescu: Dar asta e o falsă… Cum puteţi spune aşa ceva? Sînt procese! E adevărat că unii au scăpat. Chiar unii care au condus acţiuni. De exemplu acţiunea de la Catedrală. Acţiunea de la Catedrală este foarte clar lămurită în carte la mine. Am dovezi, am mărturii în care se spune exact generalul care este amestecat în această treabă. Deasemenea responsabilităţi care, care nu au mers pînă la tragerea la răspundere. Dar sînt mulţi ofiţeri care au fost sub proces, şi unii chiar condamnaţi.
16:56 Radu Tinu: Care, domnu’ senator? Iertaţi-mă.
16:58 Sergiu Nicolaescu: Nu-i ştiu pe de rost.
16:59 Radu Tinu: Vă spun eu. Un singur plutonier. Un singur plutonier. Acarul Păun. Iar comandantul lui care a acţionat pe Calea Girocului, maiorul Paul, acuma este general-maior, iertaţi-mă.
17:10 Marius Mioc: Aş dori să citez din…
17:11 Sergiu Nicolaescu: S-au întîmplat şi din astea.
17:12 Marius Mioc: Este, mi-a căzut în mînă un document, se numeşte sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, şi aş dori să citez o frază din el. A fost alcătuită în 1994. Pentru a înţelege felul în care s-au desfăşurat cercetările justiţiei. La pagina 33-34 se spune aşa: „Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns deloc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului…
17:54 Sergiu Nicolaescu (suprapus peste spusele lui Marius Mioc): Dom’le, ce facem acum? Citim documente?
17:55 Marius Mioc: … sau mai grav, frizează insolenţa”. Asta spune parchetul militar. Mă întreb de ce nu s-au luat măsuri împotriva celor care tratează cu „insolenţă”, spune parchetul militar, această problemă.
18:07 Moderator: Noi am ajuns spre final. Aş vrea să, să vă întreb pe fiecare…
18:11 Sergiu Nicolaescu: N-am ajuns, n-am ajuns să discutăm nimic important.
18:15 Moderator: Ce credeţi că ar trebui făcut pentru ceea ce cer în mare parte şi timişorenii, şi românii, aflarea adevărului? Ce ar trebui făcut?
18:29 Florin Constantiniu: Eu cred că trebuie pornit de la rejudecarea procesului Ceauşescu, fiindcă în fond, de la 25 decembrie, de la momentul în care am asistat la acea farsă ruşinoasă şi sîngeroasă care a fost înscenată de cei care, eu aicea mă deosebesc de cei care vorbesc de revoluţie, eu văd o revoltă populară care a pus capăt regimului Ceauşescu dar după aceea un grup, care era sprijinit din exterior după părerea mea, asta e ipoteza mea de istoric. (suprapunere cu vorbe ale lui Sergiu Nicolaescu) Grupul sprijinit din exterior a luat pîrghiile puterii. Şi dacă din momentul acela am începe să facem lumină şi adevăr în cazul procesului Ceauşescu, după aceea ar începe să se lumineze şi celelalte aspecte. pentru că totul are, ca să spun aşa, un punct originar. Noi sîntem în faţa unui fenomen unic în istoria militară universală: S-au confruntat două forţe – armata şi aşa zişii terorişti. Ei bine, nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, nici un rănit şi nici un prizonier. Istoria nu cunoaşte un asemenea caz! Şi pînă nu se va face lumină, pînă nu se va face lumină în această problemă, sigur că o să rămînem fiecare să spunem, să formulăm ipoteze, să dăm explicaţii. După părerea mea, aşa trebuie făcut.
19:55 Sergiu Nicolaescu: Dumneavoastră… Vă contrazic total.
19:57 Florin Constantiniu: Vă rog.
19:58 Sergiu Nicolaescu: Pentru că mă mir, ca istoric, că nu faceţi diferenţa dintre revoltă şi revoluţie. Revoluţie înseamnă schimbarea unui sistem. La Timişoara sistemul a fost schimbat prin declaraţia Frontului Democrat din România, în noaptea de 20 spre 21. Cele 10 puncte care erau, 3 articole şi 10 puncte de la articolul 2, era căderea unui sistem. A unui regim. A căzut un regim comunist, un sistem comunist. La Bucureşti acelaşi lucru se petrece în seara lui 22, atunci cînd se citeşte la televiziune de către Ion Iliescu cele 10 puncte ale Frontului Salvării Naţionale, (suprapunere cu vorbe ale lui Florin Constantiniu) ale căderii comunismului. A căderii comunismului. E vorba de un regim care a căzut. Iar dacă spuneţi că n-a căzut un regim…
20:51 Florin Constantiniu: Domnu’ senator, iertaţi-mă, nu era absolut nimic în acea proclamaţie care să indice o schimbare a regimului socialist. Era vorba numai de…
21:01 Sergiu Nicolaescu: Îmi daţi voie să citesc numai Timişoara, pentru că…
21:02 Florin Constantiniu: Vă rog.
21:03 Sergiu Nicolaescu: …sîntem la Timişoara. Pentru că sîntem la Timişoara vă citesc doar Timişoara. „Organizarea de alegeri libere”. Asta pe vremea lui Ceauşescu se putea face?
21:10 Florin Constantiniu: Dacă…
21:11 Sergiu Nicolaescu: Îmi daţi voie mai departe?
21:13 Florin Constantiniu: Vă rog domnu’ senator.
21:14 Sergiu Nicolaescu: Aţi auzit de libertatea presei în totalitarism?
21:16 Florin Cosntantiniu: În cadrul perestroicăi era posibil.
21:18 Sergiu Nicolaescu: Lăsaţi perestroica. „Deschiderea imediată a graniţelor de stat”. Asta era o acţiune care era, era de tip comunist. „Integrarea României în rîndul statelor europene şi occidentale”. [în manifestul FDR scria „integrarea României în rîndul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului”]
21:30 Florin Constantiniu: Una este Timişoara şi una Bucureştiul.
21:31 Sergiu Nicolaescu: „Eliberarea neîntîrziată a tuturor deţinuţilor. Revitalizarea economiei naţionale, Reforma învăţămîntului în spirit democratic. Dreptul de a manifesta liber”. Toate acestea sînt, marchează căderea unui regim, a unui sistem. Acest sistem a căzut domnilor, pentru că de aia vorbim liber astăzi. De aia astăzi avem alegeri libere, au hotărît o altă conducere [tocmai cîştigase CDR alegerile]. Pentru că s-a schimbat sistemul. Dacă dumneavoastră, ca istoric, faceţi confuzie între lupta pentru putere care urmează după o revoluţie. Aşa cum a urmat după revoluţia franceză lupta pentru putere, girondinii, iacobinii şi aşa mai departe, aşa cum a venit în Rusia între, între Plehanov, Troţki, Kerenski, Lenin, Stalin. Asta-i lupta pentru putere, care a fost şi în România lupta pentru putere. Eu nu neg acest lucru. Eu spun că revoluţia română se declară la Timişoara în 20 pe 21 seara, de pe terasa operei citită pe 21 dimineaţa. Este revoluţia română, începutul revoluţiei române…
22:30 Marius Mioc: Din 16 pînă-n 20 ce-o fost?
22:33 Sergiu Nicolaescu: …şi continuată pe 22 seara cu hotărîrea luată de consiliul salvării naţionale. Astea-s momentele revoluţiei, căderea sistemului. Începînd din acest moment, cu alegerile libere, cu CPUN-ul şi pe urmă cu alegerile din toamnă provizorii pînă la prima legislatură legală, toate aceste lucruri demonstrează statul democrat. Care a mers în continuare pînă astăzi, domnilor! Fenomenul de astăzi, din 17 noiembrie [1996, izbînda în alegeri a Convenţiei Democratice] este urmarea revoluţiei române din Timişoara, de pe data de 20, şi …
23:07 Marius Mioc: Pe 16, domnu’
23:07 Sergiu Nicolaescu: …din Bucureşti. Poftim?
23:08 Marius Mioc: De pe 16, nu 20. Atunci a început, pe 16 a început.
23:11 Sergiu Nicolaescu: Eu gîndesc altfel. Pe 16 a început o revoltă care s-a transformat în revoluţie atunci cînd masele de muncitori au ieşit în stradă organizate şi cînd au spus „fără comunişti”, „jos Ceauşescu”.
23:24 Marius Mioc: De la început s-a dorit schimbarea regimului.
23:25 Sergiu Nicolaescu: Eu nu vorbesc de ce ai dorit dumneata.
23:28 Moderator: Marius, ce crezi că ar trebui de acum încolo să se facă pentru a se afla adevărul.
23:33 Marius Mioc: Deci, în primul rînd… Problema aceasta, a aflării adevărului, nu este… Eu unul consider că adevărul nu este greu de aflat.
23:42 Radu Tinu?: Adevărul îl ştim.
23:43 Marius Mioc: Oamenii care au trăit atunci încă trăiesc. Martorii. Avem puzderie de mărturii. S-au strîns mărturii, cele mai bune mărturii sînt cele strînse imediat după revoluţie, cînd oamenii aveau memoria proaspătă şi cînd nu au putut să fie influenţaţi. Actualmente apar martori şi manipulaţi, şi plătiţi ca să falsifice istoria revoluţiei. Problema principală este tragerea la răspundere a vinovaţilor din decembrie ’89. De acest lucru trebuie să se preocupe procuratura. Însă din păcate există încercări de a stopa aceste, aceste cercetări ale procuraturii.
24:19 Sergiu Nicolaescu: Cine le-a stopat?
24:21 Marius Mioc: Nu. S-au făcut încercări. N-am timp acuma să dau foarte multe amănunte, numai un singur exemplu. În decembrie ’94 cînd Comisia Senatorială l-a audiat pe domnul Iliescu, domnul Nicolaescu a propus să se dea amnistie fiindcă „numai aşa putem afla adevărul”.
24:41 Moderator: Dar, Marius…
24:43 Marius Mioc: Dar o amnistie înseamnă că procuratura nu mai are de ce să cerceteze. Şi atuncea, orice cercetare…
24:46 Moderator: Dar bine, nu s-a întîmplat aşa ceva.
24:47 Marius Mioc: Nu s-a întîmplat, dar s-a încercat.
24:49 Moderator: Am înţeles…
24:50 Sergiu Nicolaescu: Dumneata ai auzit de războiul spaniol? De războiul de secesiune ai auzit? Din Statele Unite?
24:55 Marius Mioc (parţial suprapus cu Sergiu Nicolaescu): Am auzit, da. Da. Am auzit.
24:58 Sergiu Nicolaescu: Cum s-au terminat aceste războaie? Cu?
25:01 Marius Mioc: Cu victoria uneia din părţi.
25:04 Sergiu Nicolaescu: Cu victoria unora şi pe urmă cu o minunată amnistie. Este momentul, eu am o frază în cartea mea în care, este momentul, în cazul unei amnistii eu, Sergiu Nicolaescu sper că în acel moment toţi ofiţerii vor spune adevărul. Atunci cînd vor şti că nu vor mai avea urmări, vor spune adevărul. De ce cred acest lucru? Pentru că există o conştiinţă. Toate generaţiile de ofiţeri…
25:27 Marius Mioc: Nu există!
25:28 Sergiu Nicolaescu: …chiar şi domnul Radu Tinu care este aicea. Toate generaţiile de ofiţeri au fost generaţii care au avut mult de suferit. Şi cei mai mulţi dintre ei au fost patrioţi adevăraţi. Deci nu trebuie să…
25:41 Marius Mioc: Cei care au tras n-au fost patrioţi.
25:42 Sergiu Nicolaescu: Nu trebuie să nedreptăţim aceşti oameni. Trebuie să ne aplecăm cu înţelepciune asupra lucrurilor care s-au petrecut în decembrie ’89. Ştim cine sînt vinovaţii. Ştim cine a tras. Ştim adevărul. E adevărat ce spune dînsul. Există o justiţie şi există o procuratură care n-au dus niciodată pînă la cap cercetările.
26:02 Marius Mioc: Dar amnistie înseamnă stoparea şi teoretic a cercetărilor.
26:06 Moderator: Domnu’ Tinu, de ce credeţi că nu s-a finalizat ceea ce se ştie?
26:11 Radu Tinu: Aş vrea să spun întîi, să mă refer la ce-a spus domnul Constantiniu. Şi într-un fel îi dau dreptate. Un minut doar. Un minut doar. Deci istoricii vor fi cei care vor trebui să se aplece asupra acestor evenimente şi să scrie istoria aşa cum a fost, ca urmaşii noştrii, copiii noştri, copiii copiilor noştri să înveţe istoria României aşa cum a fost ea, nu cum au scris-o unii sau alţii. Doi. Eu am trăit evenimentele de acolo şi vă spun cu mîna pe inimă: Din data de 18 decembrie în ţara românească nu mai trebuia să moară un singur om. Nu mai trebuia să moară nimeni. Nu a mai fost cazul. De pe data de 18, absolut, nu mai trebuia să moară nimeni.
26:49 Marius Mioc: Nici pe 17 nu mai trebuia să moară!
26:50 Sergiu Nicolaescu: Ceauşescu s-a întors pe ziua de 20. Cum puteţi spune treaba asta?
26:52 Tinu Radu: Vă spun foarte sincer, Ceauşescu nu mai putea să facă absolut nimic. Ieşiseră muncitorii, era toată Timişoara.
26:58 Sergiu Nicolaescu: La Timişoara, domnule.
26:59 Radu Tinu: La Timişoara.
27:01 Sergiu Nicolaescu: Dar la mitingul de pe 21 dacă se termina cu condamnarea Timişorii?
27:04 Radu Tinu: Domnu’ senator…
27:05 Sergiu Nicolaescu: Nu, eu vă întreb. Dacă mitingul de la Bucureşti pe 21 se termina cu condamnarea Timişorii, ce se întîmpla? Dumneavoastră ştiţi că la Timişoara era un plan să fie atacată opera? Să fie atacată…
27:14 Tinu Radu: Domnule senator, dar eu am fost acolo. Eu am fost şi la operă.
27:17 Sergiu Nicolaescu: Eu n-am fost, dar ştiu. Eu n-am fost acolo dar le ştiu foarte bine, şi cu documente, nu poveşti. Deci, în condiţiile acestea, cînd Ceauşescu s-a întors pe 20, şi cînd el a obţinut, în 22 dimineaţa, domnule Tinu, în 22 dimineaţa, aprobarea C.P.Ex.-ului “luptăm pînă la urmă, pînă la capăt”…
27:39 Tinu Radu: Şi cine a mai luptat, domnule senator?
27:40 Sergiu Nicolaescu: A, e adevărat că nu l-a mai urmat nici armata nici securitatea. E adevărat.
27:44 Tinu Radu: Domnu senator, la Arad era populaţia în stradă, la Sibiu, la Cluj.
27:48 Moderator: Mai sînt cîteva secunde.
27:50 Sergiu Nicolaescu: Dacă condamna Timişoara, ce se întîmpla?
27:52 Tinu Radu: Era imposibil. Sînt convins de asta.
27:54 Moderator: Din păcate…
27:55 Sergiu Nicolaescu: Uşor de spus.
27:56 Moderator: Domnu’ senator. Din păcate timpul, timpul… Nu, observ că regia ne mai acordă. Domnu’ Tinu, deci vă întreb din nou: De ce credeţi că justiţia nu a finalizat aceste dosare, aceste fapte cunoscute, aşa cum spune şi domnul Nicolaescu, şi domnul… De ce?
28:19 Radu Tinu: Eu am stat închis doi ani de zile [domnul Radu a fost inculpat la primul proces al revoluţiei din Timişoara, fiind achitat cu 5 voturi contra 4 pentru „neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii”]. Şi vă rog să mă credeţi că primele 7 luni de detenţie au fost la fel de…
28:27 Sergiu Nicolaescu: Din cauza lui Tokes aţi stat 1 an şi jumătate.
28:30 Radu Tinu: Şi vă rog să mă credeţi că primele 7 luni au fost la fel de, de, de grele ca cele din 1950 ale altora. Nu sînt vindicativ, vă dau cuvîntul de onoare. 6 luni n-am văzut cerul, domnu’ senator. Nu am văzut cerul din celulă. Am avut obturate şi geamurile. Vă rog să mă crerdeţi că nu sînt vindicativ. Eu, majoritatea din aceşti ofiţeri de care am citit şi aici şi care sînt ştiuţi de toţi, eu i-am chemat în instanţă. Au spus cu totul altceva. Justiţia se face, s-a făcut, se face, se va mai face la comandă. Ar trebui totuşi odată…
29:07 Moderator: Care comandă?
29:08 Radu Tinu: Cum v-am spus, cum se înţelege. Dar ar trebui ca odată să se întrunească aceşti oameni şi să spună odată domnilor, ce-a fost. Exact. Şi ideea domnului senator este bună. Eu n-am nimic cu fostul maior care a ajuns general. Eram locotenent şi aveam funcţie de colonel. Să ştiţi că nu m-au încîntat niciodată gradele. Dar trebuie spus adevărul acestor copii care au rămas fără părinţi, acestor… Orban din Timişoara. L-am văzut zilele trecute. De-abia merge. A luat 2 sau 3 gloanţe în el, săracul, de-abia merge. Deci trebuie spus odată să se ştie: în dumneata a tras cutărică şi a tras, de ce? Asta, asta şi asta. Şi gata. Şi să facem, şi să facem pace. Pace generală şi să-ncepem să lucrăm, să facem ceva pentru ţara asta. Fiindcă dacă ne vom certa în continuare aşa, nimic nu vom realiza, să ştiţi. Nimic. Şi trebuie să, să se spună odată. Dar se cunoaşte, se cunoaşte adevărul despre Timişoara. Îl cunoaşte şi comisia domnului senator Nicolaescu, şi comisia domnului Gabrielescu. Trebuie spus odată exact. Ceea ce cita domnul Mioc aici despre procuratură, mă înşel. Eu vă dau declaraţii luate de procurorul militar care m-a acuzat pe mine. Aş vrea să spun şi nişte cuvinte mai urîte, dar nu-mi stă în caracter. Şi îi arăt declaraţia olografă, cum bine a spus, că omul a scris exact ce a pătimit, şi peste trei pagini declaraţia luată de procurorul militar în care cu totul, cu totul denaturează declaraţia acelui, acelui cetăţean. E un cetăţean care a fost rănit în Piaţa Traian. Omul a venit şi a spus „nu domnule, aia care e scrisă de mîna mea e bună”. Vedeţi, mă depăşeşte pe mine să apreciez de ce nu s-a făcut lumină. Dar ar trebui să se facă lumină, vă spun. Şi repet, nu sînt vindicativ, nu vreau să fie arestat nici Stănculescu, nici Paul, niciunul. Dar să se spună odată ce-a fost şi să încheiem aceste discuţii interminabile. În fiecare decembrie, de la 1 decembrie începem să ne acuzăm unul pe altul, să arătăm cu degetul. N-are rost.
30:58 Sergiu Nicolaescu: Ne acuzăm fără să citim ce scrie celălalt.
31:01 Moderator: Domnu’ Constantiniu. Credeţi că un timp mai îndelungat ar putea scoate la iveală, ar putea, ne-ar putea ajuta pe noi să înţelegem?
31:11 Florin Constantiniu: Are şi n-are dezavantaj. În general istoricii spun că este bine să treacă cît mai mult timp ca să existe o perspectivă cît mai amplă în analiza surselor. Însă din păcate cu cît te depărtezi de la eveniment memoria începe să se estompeze. Altfel judeci evenimentele la care ai fost tu martor. Vedeţi, de aceea eu nici nu sînt de acord cu această lege a arhivelor naţionale, cu cei 30 de ani. Pentru că, prin urmare noi vom avea acces la documentele, lăsînd la o parte comisia care a fost a parlamentului, dar istoricii, vorbesc. În principiu, deci, 30 de ani de la desfăşurarea evenimentelor. Prin urmare, adunaţi dumneavoastră 1989 cu 30 de ani, în 2019 cine va mai putea să ştie exact cum s-au petrecut lucrurile? Dacă noi, cei care am fost martori, şi vedeţi ce diversitate de opinii există?
32:03 Moderator: Stimaţi invitaţi, aici timpul alocat emisiunii a expirat.
32:08 Sergiu Nicolaescu: Îmi permit o propunere. De aici înainte cei care vin măcar să citească raporturile comisiei şi pe urmă să discutăm. Se discută despre raporturile comisiei şi despre munca acestor comisii ale parlamentului fără să cunoască materialele respective. E o jignire şi o incultură!
32:26 Moderator: Eu sper ca anul viitor să putem acorda şi noi la o altă întîlnire cu, cu aceeaşi ocazie, să acordăm justiţiei o notă mai mare. Vă mulţumesc foarte mult, la revedere.

• revoluţia română din 1989