Congresul 12 PCR. Pîrvulescu: Eu nu te-am întrebat dacă n-ai fost cu arma în mînă împotriva Uniunii Sovietice! Ceauşescu: Sîngele lui Pătrăşcanu se află şi pe mîinile lui Pîrvulescu (video)

Actualizare 28 noiembrie 2019: Deoarece cea de-a 2-a înregistrare, cu replica lui Ceaușescu, a dispărut între timp de pe youtube, am înlocuit-o cu altă înregistrare de pe youtube, care e mai completă, și care conține atît intervenția lui Pîrvulescu cît și replica lui Ceaușescu.

Actualizare 19 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.

2 înregistrări video de la Congresul 12 PCR. Constantin Pîrvulescu se împotriveşte realegerii lui Ceauşescu ca secretar general al PCR.
Prima înregistrare conţine discursul lui Pîrvulescu şi replica dată acestuia de Ion Popescu-Puţuri (director la institutul de istorie a partidului), care îl laudă pe Ceauşescu.

A 2-a înregistrare prezintă replica lui Ceauşescu.

Transcriere înregistrare:
00:00 Bărbat: Cei care n-au luat cuvîntul, să-l depună în scris la secretariatul congresului. Dacă sînteţi de acord cu propunerea? Cineva împotrivă? Se abţine cineva? Propunerea a fost aprobată în unanimitate.
00:12 Constantin Pîrvulescu: Tovarăşe preşedinte. Rog să mi se dea cuvîntul. Am fost înscris pe listă, în prima zi.
00:19 Bărbat: Tovarăşe Pîrvulescu, nu aţi fost la mine pe listă aici. Daţi la secretariat, congresul a aprobat.
00:30 Constantin Pîrvulescu: Aş vrea să fac o declaraţie.
00:33 Nicolae Ceauşescu: Dă-i cuvîntul.
00:37 Bărbat: Are cuvîntul tovarăşul Constantin Pîrvulescu. (aplauze, Pîrvulescu merge la tribună)
00:53 Constantin Pîrvulescu: Tovarăşi! Am împlinit anul acesta 60 de ani de cînd sînt membru de partid. (aplauze) Din aceşti 60 de ani, cam 55 sînt în organele de conducere ale partidului. (aplauze) Am merite mai puţine decît acest (pauză) Păunescu, care a spus vrute şi nevrute ieri, ca să ocupe tribuna acestui congres? Tovarăşi. Am fost uimit cum s-a desfăşurat pregătirea acestui congres şi însuşi congresul. Cum se poate, tovarăşe, cînd la acest congres unde sînt atîtea probleme foarte importante de discutat, şi multe lipsuri şi neajunsuri de dezbătut şi găsit soluţii pentru îmbunătăţirea lor. Întotdeauna noi comuniştii cînd ne-am adunat la congres, am vorbit într-adevăr şi de părţile noastre pozitive, şi de ce ma opţinut, dar mai cu seamă ne-am concentrat întotdeauna asupra lipsurilor care le-am avut, în discutarea metodelor prin care aceste lipsuri să fie înlăturate, ca munca noastră să meargă din ce în ce mai bine. Acesta e spiritul nostru comunist! Tovarăşul Ceauşescu şi-a permis ca să pregătească încă înainte de congres şi tot timpul congresului şi la conferinţe, ca să fie reales secretar general al partidului. Este fără precedent, tovarăşi, în istoria partidului nostru! Şi în istoria partidelor comuniste! De ce Ceauşescu se sustrage ca să fie ales membru în Comitetul Central, şi din cadrul membrilor Comitetului Central să fie reales? De ce? Pentru că Ceauşescu se sustrage controlului partidului. Caută (strigăt din sală: nu e corect ce se spune!). Cum nu e corect? Tovarăşe!
03:27 Strigăt din sală: Ceauşescu reales! (participanţii la congres se ridică în picioare şi aplaudă; se aud scandări „Ceauşescu reales!”, apoi lumea se aşează)
04:20 Constantin Pîrvulescu: În spiritul acesta a fost organizat congresul, tovarăşi! Şi aicea sînt echipe speciale de agitatori, începînd din faţă (proteste în mulţime; strigăt: „nu-i adevărat”) Eu am ascultat pe toţi care au vorbit. Eu n-am întrerupt pe nimenea. (cineva vorbeşte neînţelegibil, apoi aplauze) Eu nu te-am întrebat pe dumneata de cînd eşti în partid şi ce-ai făcut în timpul războiului. Dacă n-ai fost cu arma în mînă împotriva Uniunii Sovietice. Nu te-am întrebat de asta! (rumoare) Tovarăşi! Eu nu votez ca să aleg pe Ceauşescu în conducerea partidului.
05:18 Scandări „Ceauşescu reales!”, „Ceauşescu reales la al doişpelea congres!”, lumea se ridică în picioare aplaudînd.
05:59 Glas (probabil Nicolae Ceauşescu): Uite, dă-i cuvîntul lui …
06:03 Bărbat: Are cuvîntul tovarăşul Popescu-Puţuri.
06:37 Aplauze
06:41 Ion Popescu-Puţuri: Mult stimate şi iubite tovarăşe Ceauşescu, mult stimaţi şi iubiţi tovarăşi, prieteni şi invitaţi. Eu, deasemeni, n-am fost, n-am avut intenţia, că dacă aş fi avut-o mi-aş fi pronunţat-o, să iau cuvîntul la congres, însă aş vrea să spun că am ascultat cu multă atenţie pe vorbitori. Şi mi-a produs o mare bucurie ascultînd, văzînd nivelul ridicat al oamenilor care au luat cuvîntul. Cît au crescut oamenii noştri în ultimul timp! Cum îşi cunosc problemele (aplauze), cum au adîncit tactica şi strategia partidului şi cum propriu-zis, în partidul clasei muncitoare, în partidul comunist român, sînt stăpîni în casa lor proprie! (aplauze) Astăzi partidul comunist român realmente este forţa conducătoare a întregului nostru popor, se bucură de o stimă şi de o încredere deosebită şi a impus pînă şi acelora care ne priveau cu rezervă ca să aibă o atitudine respectuoasă atît faţă de partid, cît faţă de întreaga ţară, faţă de conducătorul lor şi faţă de tovarăşul nostru Ceauşescu. (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu reales la al doişpelea congres!”) Tovarăşul Pîrvulescu Constantin, pentru care tovarăşul Ceauşescu a avut întotdeauna o stimă deosebită, l-a ţinut întotdeauna alături de dînsul la toate marile evenimente, la toate congresele, ca şi la acesta de faţă, l-a respectat cum se cuvine, referindu-se la trecutul mişcării noastre, ca un lucru pozitiv a fost acesta de a se da publicităţii documentele de bază ale congreselor care se pregăteau. Cu cinste conducerea partidului nostru a făcut întotdeauna acest lucru şi de data aceasta, cum să spun, a prelungit perioada de discutare a documentelor de bază punînd în mişcare milioane şi milioane de oameni care să-şi spună părerea. Cine a vrut ca să susţină unele propuneri, ca secretarul nostru general să fie din nou reales în fruntea partidului, a avut luni de zile la dispoziţie să-şi spună punctul de vedere (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu reales la al doişpelea congres!”). A avut la dispoziţie milioane de caiete, milioane de creioane, sute de mii de stilouri. Cine i-a împiedicat seara la lumină să-şi scrie gîndurile cu privire la secretarul general, dacă ei au avut un alt punct de vedere? Dar în ceea ce a parvenit partidului nostru pînă acum în proporţie de masă, scris de către oameni acasă la ei, aceasta sînt toate la superlativ cu privire la activitatea şi capacitatea strălucită a secretarului nostru general, a tovarăşului nostru Nicolae (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu reales la al doişpelea congres!”). Iată ce cred eu că n-a înţeles tovarăşul nostru Constantin Pîrvulescu. El n-a înţeles noul. El n-a înţeles că în procesul de dezvoltare a partidului, în procesul de creştere şi dezvoltare a societăţii socialiste pe perioade mai îndelungate, apar şi unele lucruri de care trebuie să ţii seamă. Nu sîntem numai noi, România socialistă, pe această planetă. Mai sînt şi alţii pe această planetă. Sînt unii care ne sînt prieteni, cei mai mulţi ne sînt prieteni, o contribuţie de seamă şi-a dat-o secretarul nostru general cu privire la înmulţirea prietenilor, şi linia politică (aplauze, lumea se ridică în picioare). În politică, tovarăşi, cînd te afli la putere, una din sarcinile primordiale în relaţiile externe este să-ţi măreşti numărul prietenilor, să micşorezi numărul adversarilor, să micşorezi şi să neutralizezi o bună parte din aceia care ţi-erau cîndva adversari. Ori, dacă luăm pe ansamblu de cînd tovarăşul poartă răspunderea partidului şi statului, noi vedem o consecvenţă în această direcţie. Dacă la sfîrşitul anului facem o analiză dacă au crescut prietenii României sau au scăzut prietenii României, noi vedem pe planetă că el a crescut! A crescut enorm! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu şi poporul!”) Am fost o vreme ambasador la Budapesta. Primeam cu uimire corespondenţa din Europa pentru România la ambasada de la Budapesta. Era atîta confuzie cu privire la ţara noastră! Cine nu ştie astăzi de România, cine nu ştie astăzi de Bucureşti, cine nu ştie astăzi de Nicolae Ceauşescu? (aplauze, lumea se ridică în picioare) Orice ţară şi orice partid (acoperit de scandări „stima noastră şi mîndria, Ceauşescu – România!”) Cineva din cei care au venit în ţara noastră, de bună credinţă, dintr-o ţară capitalistă, s-a exprimat faţă de un coleg al meu: „Programul dumneavoastră de dezvoltare este o sfidare la lumea capitalistă. Fiindcă dumneavoastră prevedeţi procese de dezvoltare şi de creştere, pe cînd la noi e problema şomajului, a închiderii unor ramuri de producţie, de mărire a şomajului, de scădere a nivelului de trai al vieţii. Sînt preocupări diametral opuse! Ale dumneavoastră de dezvoltare, ale noastre de a ţine lucrurile pe loc dacă este posibil”. Prin urmare, tovarăşi, cînd porneşti pe un astfel de drum, cu curaj, cu o situaţie bine analizată, trebuie să te înarmezi bine în primul rînd în casa ta! La partid, la tine, să ai condiţiile corespunzătoare, să ai oameni care să se bucure de încrederea întregului partid şi a întregului popor. Şi România niciodată în istoriile ei grele n-a avut nevoie de atîta popularitate a conducătorului cum o are astăzi! Fiindcă nu e vorba numai de România! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu şi poporul!”) Cînd Ceauşescu va pleca peste hotare şi situaţia internaţională îl va determina să meargă, vrea, nu vrea, el trebuie să aibe permanent în spatele lui acest ecou – „Ceauşescu şi poporul!” (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu şi poporul!”) Nu e vorba aicea de grupuri de agitatori! Fiecare le poate organiza şi ştie cum se pot organiza. Dar ceea ce ei (sfîrşit înregistrare)

Reacţia lui Ceauşescu, în înregistrarea de mai jos:

Transcriere înregistrare:
00:00 Aplauze, mulţime în picioare
00:12 Nicolae Ceauşescu: Stimaţi tovarăşi. Nu pentru a răspunde unei provocări am luat cuvîntul, ci pentru a lămuri congresul că Constantin Pîrvulescu nu a fost întotdeauna în conducerea partidului şi o bună parte din anii ilegalităţii i-a trăit în afara poporului, rupt de partid, rupt de popor! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu şi poporul!”) El n-a înţeles niciodată nici partidul, nici poporul, şi n-a servit partidul şi poporul nostru! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu şi poporul!”) Pentru că i-a pus lui Macovescu întrebarea ce-a făcut în timpul războiului, ar trebui să îi spunem noi, şi el ştie că i s-a pus întrebarea: de ce 4 ani de zile în timpul războiului a stat închis într-o casă, pînă cînd noi, cei din închisoare, l-am scos afară şi l-am pus la muncă! Ştie foarte bine asta! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu – PCR!”) Sîngele lui Pătrăşcanu şi a altora se află şi pe mîinile lui Pîrvulescu, şi el ar dori din nou readucerea acestor vremuri în partidul nostru, care au apus pentru totdeauna! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu – PCR!”) Ştie (strigăt din sală: afară cu el!), se ştie foarte bine că din ’60 a fost scos din conducerea partidului ca incapabil, ca intrigant, ca necorespunzător, şi sînt documentele partidului în privinţa aceasta! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu – PCR!”) Este într-adevăr o dovadă a democraţiei şi a timpurilor noi în partidul nostru, că Pîrvulescu poate spune orice provocări. Pentru că el ştie bine că n-a îndrăznit să ridice niciodată cuvîntul şi a tăcut cînd oamenii au fost împuşcaţi, vechi activişti de partid! Mai vechi decît el în partid şi cu mai multe merite în partid, care au luptat în ţară şi n-au stat ascunşi în străinătate sau în case de frica Siguranţei! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu – PCR!”) Nu ştiu în numele cui a vorbit Pîrvulescu aici. În orice caz, nu în numele comuniştilor români şi al poporului român. Al altora, care nu ne iubesc! (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu reales!”, strigăt: „N-are ce căuta în mijlocul nostru!”, „Afară!”) (Ceauşescu, probabil către Pîrvulescu: N-ai cuvîntul, n-ai cuvîntul) Stimaţi tovarăşi! Este necesar tovarăşi să nu luăm în seamă această provocare (aplauze, lumea se ridică în picioare, scandări „Ceauşescu – PCR!”). Însă, să tragem o anumită învăţătură din ceea ce am spus de altfel în raportul meu: că sîntem într-o perioadă de luptă revoluţionară. Mai sînt oameni, din păcate, care nu şi-au iubit poporul şi partidul şi care nu iubesc şi nu-l vor iubi niciodată! Care au trădat şi vor trăda întotdeauna! (aplauze, lumea se ridică în picioare)

• istorie