„Chintesenţa politicii Uniunii Europene, la care România a aderat în 2007, este distrugerea micilor întreprinzători, pentru a scuti marile firme de concurenţă”, scriam în aprilie 2009, cînd comentam introducerea de către dragii noştri guvernanţi a taxei forfetare (linc).
Un grup de parlamentari PDL vigilenţi au observat că, în ciuda acelei măsuri, încă mai există firme mici pe piaţă, şi au înaintat o iniţiativă legislativă (linc) menită să le distrugă. „Un număr însemnat de entităţi aveau organizat un singur compartiment de contabilitate format dintr-o singură persoană angajată cu contract individual de muncă parţial (una sau două ore pe zi). Astfel s-a proliferat munca la negru, situaţiile financiare fiind întocmite de către persoane care nu deţineau experienţa necesară, nesupunîndu-se standardelor de calitate”, se plîng domnii parlamentari. Ca soluţie a acestei probleme, parlamentarii propun să fie interzisă existenţa compartimentelor contabile formate dintr-o singură persoană încadrată cu timp parţial sau în baza unei convenţii civile (linc).
Domnii parlamentari nu prezintă nişte date statistice concrete prin care să dovedească că într-adevăr firmele care aveau contabil angajat doar cu timp parţial de lucru au avut situaţii financiare în neregulă într-o proporţie mai mare decît cele care aveau contabil angajat cu normă întreagă. Dar chiar dacă ar fi aşa, aplicarea prezumţiei de vinovăţie (ai contabil angajat doar cu timp parţial de lucru, deci situaţia ta contabilă e greşită) mi se pare greşită. Dacă la unele firme situaţiile financiare nu se supun standardelor de calitate, este treaba Ministerului de Finanţe, prin organismele din subordine (inspecţie fiscală, gardă financiară) să controleze şi să dea amenzile necesare.
Micile firme au practica generalizată de a angaja contabili doar cu timp parţial de lucru, dar nu pentru că ar dori să-şi falsifice situaţiile contabile, ci pentru că pur şi simplu nu au ce să dea de lucru unui contabil angajat cu normă întreagă, 8 ore/zi. La o langoşerie, de pildă, unde există 1-2 angajaţi care fac şi vînd langoşii şi vreo 30 de facturi pe lună de înregistrat în contabilitate (nu se face aprovizionare în fiecare zi; se poate cumpăra cu o singură factură făina şi uleiul pentru o lună întreagă), un contabil nici nu are de lucru mai mult de 1 oră pe zi. Financiar vorbind, este imposibil pentru un patron de langoşerie ca, pe lîngă cei 1-2 angajaţi care se ocupă efectiv de făcutul şi vîndutul langoşilor, să plătească şi un contabil cu normă întreagă. Rezultatul: langoşeria va da faliment sau va trebui vîndută, la preţ de nimic, unui „peşte mare” care are un lanţ de minim 10 langoşerii. Libera concurenţă, care în societatea capitalistă este principalul mijloc de menţinere a preţurilor la un nivel rezonabil şi de creştere a calităţii, rămîne o lozincă fără conţinut.
O componentă esenţială a libertăţii economice este posibilitatea de a-ţi deschide propria afacere, scriam în aprilie 2009. Un angajat al unui lanţ de langoşerii (că langoşerii independente nu vor putea supravieţui noii legi) nu va mai putea spune patronului: „jupîne, dacă nu-mi măreşti leafa îmi dau demisia şi-mi deschid propria afacere”. Patronul va şti că barierele pe care Statul Maximal le-a ridicat în calea începerii unei noi afaceri sînt insurmontabile pentru angajatul său, indiferent cît de priceput ar fi acesta în arta preparării langoşilor. Principiul capitalist al negocierii libere a salariilor este corect în teorie, dar în practică capacitatea de negociere a salariaţilor este drastic redusă de proiectul de lege discutat.
Nu pot decît să repet concluzia mea mai veche: Legislaţia se face în aşa fel încît numai marii bogătaşi să-şi poată permite să înceapă o nouă afacere. Dacă n-ai minim 50000 de euro capital de pornire ia-ţi adio de la ideea de a face o afacere pe cont propriu. Libertate economică, spune Constituţia României, dar nu pentru căţei, cum explică Grigore Alexandrescu.
Să nominalizăm parlamentarii care au iniţiat acest proiect de lege (toţi PDL): Albu Gheorghe, Andronache Gabriel, Arion Viorel, Axenie Carmen, Barbu Sulfina, Bădălan Eugen, Boghicevici Claudia, Botiş Ioan-Nelu, Bud Nicolae, Buta Sorin Gheorghe, Călian Petru, Cărare Viorel, Chircu Doiniţa-Mariana, Ciobanu Gheorghe, Cionca-Arghir Iustin-Marinel, Dugulescu Marius Cristinel, Geantă Florian Daniel, Gheorghe Tinel, Ghiţă-Eftemie Stelian, Ghiţă Cornel, Giurgiu Mircia, Göndör Marius-Sorin, Gurzău Adrian, Hogea Gheorghe, Holdiş Ioan, Ialomiţianu Gheorghe, Leşe Doru Braşoan, Marian Dan Mihai, Neculai Marius, Niţu Adrian Henorel, Oprişcan Mihai Doru, Pardău Dumitru, Petrescu Cristian, Postolachi Florin, Prigoană Vasile-Silviu, Riviş-Tipei Lucian, Rogin Marius, Roman Gheorghe, Spînu Teodor-Marius, Uricec Eugen Constantin
Mai citeşte: Taxa forfetară pentru IMM: Libertate economică, dar nu pentru căţei
Blogul lui Marius Mioc 
In termeni mai tehnici se cheama fascism economic:
„Statul va putea fi mai autoritar dacă, la finalul actualei crize, rămân câteva sute, hai mii, de firme mari (bănci, constructori, drumari, farma, auto, energie – toate domenii aflate în strânse relaţii cu statul), care să-i verse la buget 90% din venituri. Această manie a controlului economic nu este însă nouă, ea având, potrivit The Concise Encyclopedia of Economics, şi o definiţie: fascism economic.”
http://mises.ro/667/
Da, este evident ca traim in Corporatism (fascism economic) , sistem in care „oamenii de afaceri” incearca sa-si inlature competitorii (micii intreprinzatori prin intermediul statului – concurenta neloiala).
Ce ma enerveaza pe mine este ca liberarienii (liberalii autentici) din Romania nu reusesc sa se organizeze si sa protesteze vizibil.
Stupide argumente. Daca nu vor sa isi infiinteze un compartiment contabil pot sa incheie contract cu un membru CECCAR.
Ştiu că CECCAR-ul a făcut lobby pentru această lege, lor nu le convine libera concurenţă şi vor să oblige firmele să le devină cliente. Că prin raportul calitate-preţ al serviciilor nu-s capabili să-şi cîştige clientelă.
Bineînţeles preţul serviciilor de contabilitate va creşte, suportabil pentru o firmă mare (care, dat fiind complexitatea problemelor care pot apărea, poate că apelează de bună voie la experţi contabili), dar insuportabil pentru firmele mici. La un chioşc nu e nevoie de expert contabil ca să ţină contabilitatea, dar legea va impune asta. Se cheamă povară parafiscală – bani care nu intră în bugetul statului, nu sînt impozite, dar pe care firmele sînt obligate să-i cheltuiască prin legi pe care Statul le emite. Evident, există şi grupuri de interese – „băieţi deştepţi” – care cîştigă din treaba asta.
Se observă din ce în ce mai bine servilismul guvernanților noștri față de
marii oligarhi ai lumii.
INTERESUL NAȚIONAL,INTERESUL PENTRU POPORUL ROMÂN,JURĂMÂNTUL
LA INVESTIRE, CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, toate au fost și sunt în concepția lor,praf de aruncat în ochii electoratului român.
ACUM JOACĂ PRECUM LE CÂNTĂ F.M.I.,BANCA MONDIALĂ, GRUPUL BILDENBERG,…….SUNTEM VÂNDUȚI CA FORȚĂ DE MUNCĂ (CARE VOM MAI
TRĂI),BOGĂȚIILE ȚĂRII SE DUC SIGUR CĂTRE VISTERIA GLOBALIZĂRII,DE SUVERANITATE VOM FI LIPSIȚI………ASTA ESTE POLITICA TRĂDĂTORILOR
PATRIEI ȘI NEAMULUI ROMÂNESC.