Gelu Voican cere 748000 de euro despăgubiri de la statul român

Actualizare (29 ianuarie 2011): Gelu Voican recunoaşte că este la curent cu procesul prin care adeverinţa de necolaborare cu securitatea emisă de CNSAS a fost contestată. Într-un interviu din „România Liberă” din 28 ianuarie 2011 (linc) spune: „CNSAS-ul mi-a eliberat o adeverinţă de necolaborare şi două persoane, un revoluţionar de la Timişoara pe care nu-l cunosc personal, Marius Mioc, a intentat proces CNSAS-ului, cerînd schimbarea adeverinţei şi Gregorian Bivolaru, care s-a simţit vizat”.

Profitînd de Legea 221/2009 (linc) privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprimministru în guvernul Petre Roman, a cerut statului român despăgubiri de 748000 de euro (linc).

În 1985 Gelu Voican Voiculescu a fost arestat pentru falsificarea unor deconturi şi trafic valutar. A primit o condamnare de 1 an şi 6 luni închisoare, din care a ispăşit 11 luni. Dînsul declară acum că a fost vorba de o înscenare şi cere despăgubirile amintite.

„Conform documentelor furnizate de CNSAS, Gelu Voican Voiculescu nu a colaborat cu Securitatea”, se scrie în articolul la care am lincul mai sus, şi probabil că aşa a înfăţişat lucrurile Gelu Voican în cererea sa de despăgubiri adresată Tribunalului Bucureşti. Într-adevăr, adeverinţa CNSAS nr. 1245/2010 concluzionează că lui Gelu Voican Voiculescu nu i se poate atribui calitatea de colaborator al securităţii, dar concluziile respectivei adeverinţe au fost atacate în instanţă, atît de Gregorian Bivolaru (victima lui Voican) cît şi de mine. Procesul este în curs de judecată la Curtea de Apel Bucureşti. Cititorii acestui blog au fost deja informaţi asupra acestui caz. Vezi articolele:

– Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
– Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
– Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
– Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
– Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie

Consider foarte plauzibilă situaţia ca în dosarul Tribunalului Bucureşti, unde se judecă cererea de despăgubiri a lui Gelu Voican, să existe doar adeverinţa CNSAS care spune că acesta nu a fost colaborator al securităţii, fără nici o menţiune despre faptul că respectiva adeverinţă a fost contestată în justiţie.

Pentru compensarea acestei posibile lacune, rog cititorii acestui blog care dispun de informaţia relevantă să-mi indice numărul exact al dosarului în care Voican cere despăgubiri, pentru o posibilă formulare a unei cereri de intervenţie.

Sînt nedumerit de art. 1 alin. 3 şi 4 din Legea 221/2009, care dă dreptul unor instanţe inferioare de judecată să constate caracterul politic al unor condamnări de dinainte de 22 decembrie 1989 pentru indiferent ce fapte, dacă se consideră că a existat un scop politic. În cazul lui Gelu Voican, condamnarea pe care a suferit-o nu a fost pentru „propagandă împotriva orînduirii socialiste”, ci pentru falsificare de deconturi şi trafic valutar. Este cunoscut obiceiul regimului comunist de a camufla condamnări cu caracter politic prin încadrări juridice apolitice, dar pentru a se stabili că Gelu Voican a fost victima unei „înscenări”, ar trebui întîi anulată sentinţa de condamnare, printr-o cale extraordinară de atac.

Aşa s-a procedat de pildă în cazul generalului Pacepa, a cărui condamnare dispusă de regimul comunist a fost întîi anulată de Curtea Supremă, în urma unui recurs în anulare, şi abia apoi domnul Pacepa a cerut despăgubiri de la statul român. Nu discut aici fondul cazului Pacepa, dar procedural cred că aceasta e calea corectă.

În lipsa unei anulări a hotărîrii judecătoreşti de condamnare a lui Gelu Voican Voiculescu pentru falsificare de deconturi şi trafic de valută, acea hotărîre ar trebui să aibă autoritate de lucru judecat. Totuşi art. 2 din Legea 221/2009 spune: „Toate efectele hotărîrilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sînt înlăturate de drept. Aceste hotărîri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor”.

Păi tocmai asta e problema – de ce a făcut Gelu Voican puşcărie în regimul comunist? Pentru falsificare de deconturi (motivul oficial) sau pentru luptă anticomunistă (motivaţie invocată, dar absentă din hotărîrea judecătorească de condamnare)? Orice individ care a fost condamnat de drept comun pe timpul lui Ceauşescu poate să declare acum, după zeci de ani de la faptele respective, că condamnarea sa a avut caracter politic şi să ceară sute de mii de euro despăgubiri de la stat? Eventual, după ce aduce 2-3 martori (care nu-s greu de găsit cînd sînt sute de mii de euro în joc) că a fost prigonit pe motive politice? Cum ar putea un judecător să rezolve o excepţie a autorităţii lucrului judecat ridicată într-un asemenea dosar (cu condamnare de drept comun) fără să se antepronunţe?

Eu am o suspiciune generală faţă de încercările de a stabili desfăşurarea anumitor evenimente cu întîrziere de zeci de ani, neglijînd declaraţiile şi mărturiile luate la „cald”, imediat după evenimente. Am explicat această suspiciune în articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc).

Domnul Gelu Voican a avut funcţii importante în stat după decembrie 1989. A fost viceprimministru, parlamentar, ambasador. În cei 21 de ani trecuţi de la revoluţie putea să ceară casarea hotărîrii judecătoreşti prin care era declarat borfaş de drept comun printr-o cale extraordinară de atac – revizuire sau recurs în anulare. Dacă nu a făcut timp de 21 de ani acest lucru, mi se pare ciudat. La 26 de ani de la arestarea lui Gelu Voican probabil mulţi martori ai evenimentelor au murit între timp şi nici dosarul cauzei nu e sigur că se mai găseşte. Adică: condiţii ideale pentru rescrierea istoriei.

Mai citeşte: Politicieni, facem licitaţie! Cine dă drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste mai multor persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!

• justiţie