Am găsit pe internet buletinul JPRS Report East Europe din 6 aprilie 1992, care este o sinteză a articolelor de presă despre Europa Răsăriteană pregătită de „Foreign Broadcast Information Service” (linc) – un departament al CIA care pregătește informări pentru persoanele din aparatul guvernamental american care se ocupă de această zonă. Analiștii CIA urmăresc presa din diferite țări și fac o sinteză a celor mai importante dezbateri din țările respective, tălmăcesc în engleză articolele care li se par mai importante, pentru ca demnitarii SUA care alcătuiesc politicile față de țările respective să fie bine informați despre ce se petrece mai important acolo. Wikipedia spune (linc) că buletinele informative ale „Foreign Broadcast Information Services” sînt împărțite la aproximativ 700 clienți, atît din cadrul comunității de informații americane cît și unui mare număr de organizații guvernamentale, diplomatice și militare.
În ediția din 6 aprilie 1992 despre Europa Răsăriteană – al cărui cuprins îl prezint alăturat – sînt și 4 articole despre România. Unul dintre ele – Legal Action Against Stanculescu, Iliescu Urged (Este cerută acțiune în justiție împotriva lui Stănculescu și Iliescu) traduce un articol a lui Marius Ghilezan din „România Liberă” din 5 martie 1992, în care sînt pomenit și eu cînd anunțam că voi depune o plîngere penală împotriva generalului Victor Stănculescu. Făcusem asta la o conferință de presă de la Timișoara. Am și depus apoi la Parchetul General plîngere împotriva lui Stănculescu dar n-am primit atunci nici un răspuns. Îl acuzam pe general de mărturie mincinoasă, fiindcă spusese în procesul revoluției de la Timișoara (procesul celor 25, cu Ion Coman ca învinuit principal) că armata a tras doar în legitimă apărare, și adăugasem o listă de martori care pot relata împrejurări cînd, la revoluție s-a deschis focul împotriva populației fără să existe legitimă apărare. Stănculescu avea să fie trimis în judecată abia în 1997. Va fi găsit vinovat și osîndit la 15 ani închisoare. În aceeași conferință s-a vorbit și despre trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, care era atunci președintele României. Și aceasta se va realiza, dar cu multă întîrziere (vedeți la pagina Analize despre revoluția din 1989 rechizitoriul Parchetului împotriva lui Ion Iliescu și comentariile mele la acesta – linc).
Tălmăcesc acum respectivul articol din buletinul „Foreign Broadcast Information Services”. Nu am la îndemînă articolul original din „România Liberă”, astfel încît nu-mi dau seama dacă în buletinul respectiv s-a prezentat întreg articolul ori doar un rezumat al acestuia. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat adăugiri și comentarii ale mele.
Este cerută acțiune în justiție împotriva lui Iliescu și Stănculescu
București, România Liberă, în românește, 5 martie 1992 pagina 5
(relatare de Marius Ghilezan – „Alianța Națională Anticomunistă pentru Dreptate și Adevăr”)
[Text]: Cu cîteva săptămîni în urmă, în Timișoara, orașul în care a început revoluția română, un grup de inițiativă format din membri ai Asociației „17 Decembrie” a sugerat unificarea tuturor asociațiilor, ligilor din țară cu scopul unei acțiuni comune: deschiderea de procese împotriva călăilor regimului comunist. O conferință extraordinară a delegaților asociațiilor postrevoluționare din țară s-a adunat la prefectură sîmbătă 29 februarie 1992 la ora 14,00. Scopul adunării a fost: 1. Unificarea tuturor asociațiilor postrevoluționare într-un nucleu care va cere trimiterea în judecată a președintelui Ion Iliescu și a tuturor celor vinovați de crimele împotriva poporului român și care au acceptat decretul de amnistie din ianuarie 1990 prin care criminalii au fost scutiți de răspundere. 2. Deschiderea imediată a unei acțiuni în justiție de către toate victimele din țară împotriva Comitetului Politic Executiv [al Partidului Comunist Român, membrii căruia aprobaseră în ședința din 17 decembrie 1989 reprimarea revoluției] după ce se va da sentința în 16 martie [după revoluție membrii C.P.Ex. fuseseră trimiși în judecată pentru că au aprobat reprimarea revoluției].
Deși conducătorilor Asociației „17 Decembrie” li se făgăduise o sală din prefectură, la vremea stabilită delegații au fost ținuți în stradă. Cu un ton agresiv și disprețuitor, ofițerul de serviciu le-a spus că întrunirea nu apare pe lista aprobată și că se așteaptă venirea unei delegații condusă de domnul Alois Mock (linc) [pe atunci, ministrul de externe al Austriei]. Atunci, delegații au cerut să li se facă legătura cu demnitarii. Li s-a refuzat orice legătură. În timpul disputei verbale a apărut un grup de civili care au intrat în Prefectură după ce au spus „sîntem de la Ministerul de Externe”. Acestora nu li s-a cerut nici un act de identitate. Un fapt poate nu lipsit de importanță e că trei civili înalți au ieșit dintr-o limuzină luxoasă Hyundai Sonata cu număr de înmatriculare 6-B-9632 prezentînd în mod mai puțin vizibil un permis de liberă trecere ștampilat U.M. 06530 ca dovadă a apartenenței la o altă instituție decît cea afirmată de ofițerul de serviciu.
În această situație delegații au hotărît să meargă în altă parte unde sperau să găsească mai multă înțelegere. „Mergem la primărie, unde vom găsi susținerea necesară. Dacă cei numiți de Ion Iliescu nu înțeleg durerea noastră, poate aleșii noștri ne vor ajuta”. Ceea ce s-a întîmplat.
În jurul orei 15,00, cu o întîrziere de o oră, conferința extraordinară a început în sala mare a primăriei cu un moment de reculegere pentru victime. În cuvîntul de deschidere, domnul Vasile Banciu [cred că e greșeală aici și e vorba de domnul Ioan Bânciu (linc)], lider al asociației „17 Decembrie” din Timișoara, a vorbit despre importanța creării unei alianțe naționale a tuturor asociațiilor postrevoluționare. Conferința a subliniat nevoie imediată de justiție în România, țară în care legea îi apără pe criminali. Apoi, doamna Mariana Farcău, membră a grupului de inițiativă, a citit o propunere de statut a viitoarei alianțe naționale, subliniind că alianța nu așteaptă bani de la Fondul Libertatea ci doar pedepsirea celor vinovați de crime. Mulți vorbitori au adus exemple bine documentate și argumentate și au vorbit despre crimele unor cadre din aparatul de represiune ceaușist care astăzi sînt libere datorită decretului de amnistie nr. 4 din 4 ianuarie 1990. Delegații au hotărît că se vor întîlni iarăși la Palatul de Justiție din București în 16 martie acest an, cînd este programată judecarea recursului extraordinar la procesul membrilor Comitetului Politic Executiv [al PCR]. Vorbitorii au spus că dacă nu va fi admis, vor depune plîngeri penale individuale în grup de către toți cetățenii care au suferit abuzurile acoliților lui Ceaușescu. Concret, domnul Marius Mioc a spus că va depune o plîngere împotriva generalului V. A. Stănculescu, pentru mărturie mincinoasă sub jurămînt cînd a pretins că armata a deschis focul în autoapărare. Au mai luat cuvîntul: Cornel Tînjală (asociația 21 Decembrie), Ion Gâtlan (tatăl primului tînăr ucis în fața sălii Dales), Constantin Dinescu (Fundația Revoluției), Emil Demi (Asociația Decembrie 1989 Brașov) și alții. Adăugăm că Asociația Foștilor Deținuți Politici Timiș și CADA (Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei) au aderat la alianță.
Cîteva citate din diferite cuvîntări: „Persoane care s-au cățărat pe trupurile noastre și-au creat tot felul de fundații. Își întăresc pozițiile folosindu-se de slăbiciunea și lipsa noastră de unitate”. „Președintele Ion Iliescu trebuie trimis în judecată pentru promulgarea decretului nr. 4/1990 prin care persoanele vinovate de arestări abuzive și crime au fost achitate”. „La spitalul județean Timișoara răniții au fost tratați ca deținuți. Cine l-a interogat pe Dănuț Gavra la numai cîteva ore după ce i-a fost amputat piciorul? Cine îl ascunde pe fostul director Ovidiu Golea, implicat în furtul cadavrelor?”. „Criminalii trebuie să plătească”. „Vrem să știm cine au fost călăii noștri”. „O delegație trebuie trimisă la Consiliul Europei ca să explice acestui for internațional că răniții din România sînt cerșetori în proprie lor țară”.
Unul din membrii CADA, lt-col. Viorel Tocan, a făcut o dezvăluire șocantă: „Dacă actuala putere va simți că pierde tot mai mult teren, nomenclatura revitalizată din armată o va susține. Semnalele venind din armată arată că în caz de forță majoră toate mijloacele vor fi folosite. Mai exact, se va deschide iar focul împotriva populației. Adevărata armată română nu va asculta ordinele criminale ale generalilor care slujesc emanația [Frontul – FSN]. Cel mai clar exemplu al legăturilor lor cu puterea este este prezența lui Ionel Vasile, fost general în Statul Major a lui Ceaușescu, ca consilier al președintelui. Noi, membri CADA, îl învinuim pe Ion Iliescu de toate crimele săvîrșite după 22 decembrie 1989”.
La sfîrșitul conferinței s-a organizat Alianța Națională pentru Dreptate și Adevăr (ANADA), cu sediul la Timișoara. un comitet de conducere a fost format din cîte un reprezentant al fiecărei asociații din orașele martir. Domnul Traian Orban [vezi relatarea acestuia despre revoluție – linc] de la asociația „17 Decembrie” din Timișoara a fost ales președinte. Următoarea întrunire a fost stabilită pentru 15 martie la București, ziua de dinaintea celei în care are loc procesul Comitetului Politic Executiv. În dimineața de 16 martie reprezentanții ANADA se vor întîlni la Palatul Justiției, după care delegații vor merge la Brașov.
Un comunicat de presă a fost emis la sfîrșitul celor 6 ore de discuții.
Comunicat de presă
În 29 februarie 1992 o întrunire a reprezentanților organizațiilor luptătorilor din revoluția din decembrie 1989 s-a desfășurat la Timișoara.
Participanții la adunare, observînd că: la peste doi ani de la Revoluție, cei vinovați de crimele săvîrșite în decembrie 1989 și de-a lungul perioadei dictaturii comuniste n-au fost încă judecați și pedepsiți; reprezentanții puterii continuă să ascundă adevărul și, mai mult, ajută achitarea celor vinovați prin promulgarea de legi și decrete tipic comuniste (de pildă, decretul nr. 4/1990), au hotărît să înființeze ANADA, al cărei scop va fi: să îndeplinească idealurile revoluției din decembrie 1989; să restabilească ideea de dreptate în România; să obțină trimiterea în judecată și pedepsirea vinovaților și celor care au acceptat achitarea acestora.
Alianța cheamă pe toți cei care au suferit represiunea comunistă din decembrie 1989 să se alăture unei acțiuni în justiție; cere deschiderea imediată a procesului comunismului în fiecare țară; susține implementarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara [linc].
Alianța cheamă celelalte organizații ale revoluționarilor și toate forțele democratice din România să-i susțină obiectivele.
ANADA
Blogul lui Marius Mioc 