Radio Europa Liberă 19 decembrie 1989: „Informaţiile privind numărul victimelor sînt deseori conflictuale (…) Numărul morţilor variază de la 2 la cîteva sute” (audio)

Continui prezentarea emisiunilor postului de radio Europa Liberă din perioada revoluţiei. În ciuda minciunilor feseniste conform cărora acest post de radio ar fi dezinformat în acea vreme, se poate observa că emisiunile au respectat standardele jurnalistice, în condiţiile în care nu au existat jurnalişti străini la faţa locului, iar regimul Ceauşescu pretindea că nimic deosebit nu s-a petrecut la Timişoara. Am prezentat deja emisiunea „Actualitatea Românească” din 18 decembrie 1989 (linc) şi a doua ediţie (de noapte) a Actualităţii Româneşti din 19 decembrie 1989 (linc), acum prezint prima ediţie a emisiunii Actualitatea Românească din 19 decembrie 1989.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (34 minute 26 secunde)

Linc de rezervă

Transcriere înregistrare:

00:00 Semnal sonor al emisiunii „Actualitatea Românească”
00:18 Neculai Constantin Munteanu: La microfon Neculai Constantin Munteanu
00:20 Emil Hurezeanu: Şi Emil Hurezeanu. În studioul Actualităţii Româneşti de astăzi este prezent şi Nicolae Stînişoară, director interimar al postului de radio Europa Liberă, secţia română.
00:29 Neculai Constantin Munteanu: O avalanşă de ştiri, de informaţii, de demonstraţii. Ştim cum începem, nu ştim cum vom continua.
00:35 Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Ţinem să precizăm din capul locului că informaţiile pe care le prezentăm în această emisiune şi în emisiunea de la orele 22:10, ora României, precum şi în programul în direct pe care îl vom transmite, precum luni, începînd de la ora 24 şi 10 minute, sînt informaţii confirmate între timp, de mai multe surse şi asumate cu responsabilitate fie de corespondenţi de presă, fie de martori oculari ale căror mărturii, deci, au putut fi confirmate.
Spun toate aceste lucruri, din capul locului, pentru că la această oră, în aceste zile sîntem asaltaţi, aici la Munchen, la Europa Liberă, de sute de telefoane, de sute de depeşe ale agenţiilor de presă, de numeroase articole, răspîndite în întreaga presă internaţională. Multe din aceste articole, s-o spunem, fără rezervă, sînt de necreditat, sînt senzaţionaliste, urmăresc, nu reflectă realitatea. La ora asta realitatea din Timişoara, din România, este greu de reflectat. Este o ţară închisă România. După cum ştiţi, la început s-au blocat frontierele cu Iugoslavia şi cu Ungaria, mai apoi cea cu Bulgaria, în timpul zilei de astăzi, Neculai Constantin Munteanu, am aflat că şi frontiera cu Uniunea Sovietică este închisă. Aeroportul Internaţional Otopeni este blocat, este închis, nu se mai poate circula. Transporturile feroviare au fost blocate, de asemenea, este o informaţie recentă. Nu se mai circulă, deci, nici înspre Ungaria, respectiv, Austria, Germania, nici înspre sud, nici înspre nord. Este o ţară închisă.
02:17 Neculai Constantin Munteanu: Astăzi, în gara din Munchen, nu s-au mai eliberat nici un fel de bilete pentru nici un fel de tren, pentru nici o direcţie spre România. Deasemeni poşta nu primeşte pachete pentru România. Din sursă: Gara Munchen.
02:29 Emil Hurezeanu: Stimaţi ascultători! Vă preocupă, bineînţeles, şi pe Dvs., şi pe noi, şi pe românii din străinătate şi pe toată lumea la ora asta ceea ce s-a întîmplat la Timişoara şi înainte de toate, numărul victimelor. Aşa cum spuneam şi în emisiunile de ieri şi de alaltăieri, acolo au avut loc ciocniri sîngeroase, ciocniri violente. Mediile de informare vorbesc de victime. Informaţiile privind numărul victimelor sînt deseori conflictuale, deci oferă cifre care se contrazic. Se vorbeşte de un important număr de răniţi, se vorbeşte de morţi.
Numărul morţilor variază de la doi la cîteva sute. Şi în relatările de astăzi şi în general în relatările noastre privind evenimentele de la Timişoara specificăm că aceste cifre nu sînt confirmate şi că vom continua să susţinem de fiecare dată caracterul violent al reprimării demonstraţiei de la Timişoara. Aşa cum am spus în emisiunea de ieri noapte, fiecare viaţă de om este importantă, fiecare victimă este importantă, iar datorită responsabilităţii pe care ne-o asumăm aici, la Europa Liberă, avînd în vedere impactul pe care programele noastre îl are în România, noi nu ne putem permite ca orice post de radio oarecare, ca orice ziar din străinătate să facem speculaţii neresponsabile pe marginea victimelor, numărului victimelor de la Timişoara.
Cîteva informaţii cu caracter general, cîteva informaţii importante pe care vrem să vi le aducem, din capul locului, la cunoştinţă. Mai mulţi ambasadori români au fost convocaţi astăzi la ministerele de externe ale unor ţări occidentale, unde au fost trimise mesaje de protest. Cum este cazul însărcinatului cu afaceri de la Viena care a fost convocat azi dimineaţă la Ministerul de Externe al Austriei. Seimul polonez, în unanimitate la 19 decembrie, protestează. A adoptat un vot de protest împotriva evenimentelor din România. Daţi-mi voie să citesc cîteva cuvinte din rezoluţia Seimului polonez pe care preşedintele Seimului, Nikolaj Kozakievich, a citit-o în faţa Parlamentului polonez: „Ieri s-a consumat în România o tragedie. La Timişoara şi în mai multe localităţi din România, din partea de vest a României, armata şi forţele de miliţie, au deschis focul asupra participanţilor. Numărul victimelor este încă necunoscut. Se ştie însă că a fost aplicată forţa represivă, brutalitatea, şi că s-au auzit împuşcături la Timişoara. În aceasta situaţie, Seimul şi poporul polonez, Republica Populară Polonia, deplînge încălcarea violentă a drepturilor omului în România. Cerem încetarea imediată a represiunilor împotriva poporului care nu cere decît respectarea drepturilor sale fundamentale. Avînd în vedere această tragedie care a afectat România, ne declarăm solidaritatea cu victimele teroarei şi ne exprimăm simpatia pentru familiile victimelor, apelînd la opinia publică internaţională pentru a condamna solidar aceste acte de violenţă. Vă rog să votaţi, cine este în favoarea adoptării acestei rezoluţii. Toţi membrii parlamentului polonez s-au ridicat în picioare şi au votat în favoarea acestei rezoluţii”.
06:13 Neculai Constantin Munteanu: De la Bruxelles confederaţia sindicatelor libere, o confederaţie cu sindicate preponderent necomuniste, au trimis un mesaj prin care condamnă represiunea demonstraţiei de la Timişoara. De asemeni, sîntem informaţi că la Praga astăzi are loc o demonstraţie în Piaţa Venceslav. Un grup important de studenţi au chemat populaţia la un moment de reculegere pentru victimele de la Timişoara. Corespondentul nostru de la Praga ne anunţă că, începînd din aceasta noapte, studenţii din Cehoslovacia
06:49 Emil Hurezeanu: vor organiza în fiecare seară în faţa ambasadei române o veghe, în solidaritate cu victimele şi în semn de protest împotriva represiunii brutale a demonstranţilor din Timişoara. Îl avem pe studio, aşa cum vă anunţam la începutul emisiunii, pe directorul departamentului românesc, pe doctorul Nicolae Stînişoară şi intenţionăm să avem o discuţie. Stimate Nicolae Stînişoară, ne propunem să discutăm în următoarele minute cîteva din semnificaţiile de ordin general ale recentelor evenimente tragice de la Timişoara. Ele se desfăşoară pe fondul unei situaţii româneşti încordate, încinse, în stare de criză. Ele s-au desfăşurat de asemenea, pe fondul unei evoluţii est-europene, la fel de dramatice, în care evenimentele s-au succedat rapid, în care schimbările sînt foarte importante, partidele comuniste renunţă la rolul conducător a lor în societate determinate fiind de o imensă presiune de jos în sus. Cum putem integra pe acest fond al evoluţiei din interior, din România, în primul rînd, şi apoi pe cel al evoluţiei est-europene, recentele evenimente de la Timişoara?
08:09 Nicolae Stînişoară: Din capul locului realitatea istorică înseamnă intercomunicare de stiluri, intercomunicare de tradiţii, înseamnă vase comunicante. Nu se poate face în nici un caz o separare între România şi ţările din jurul ei care au pătruns astăzi pe făgaşul transformării pluraliste. Izolarea actuală este artificială, aşa că nici un fel de mirare asupra începutului accelerării acestui fenomen în România nu este justificată. Există o experienţă iniţială comună, aceea a impunerii în toate aceste ţări a sistemului de comunism sovietic. Şi există o îndelungată luptă a fiecăreia dintre aceste ţări, sub forme diferite, aici intervin deosebirile de stiluri, pentru revenirea la propriile tradiţii şi reintrarea în secolul nostru şi în Europa noastră comună.
09:12 Emil Hurezeanu: Nicolae Stînişoară, sînt evenimentele de la Timişoara din ultimele zile indiciul unei stări de încordare maximă în societatea românească de astăzi?
09:23 Nicolae Stînişoară: Fără îndoială, şi cauza principală este aşa cum ştii şi dumneata această înstrăinare, această alienare maximă între conducatori şi conduşi, sînt termeni care nici nu mai sînt acceptabili în epoca noastră, nici măcar în Uniunea Sovietică. Deci suspendarea pînă la anihilare a dialogului, între societatea civilă şi guvern şi partid, mai mult decît atît încercarea conducerii actuale de a suprima dialogul chiar şi în interiorul societăţii civile. Ceea ce este una dintre marile nenorociri ale societăţii actuale româneşti. În măsura în care acest sistem de represiune a reuşit, nu total, bineînţeles, pentru că atît timp cît nu este posibil dialogul între personalităţi şi între grupuri în sînul societăţii civile, nu se pot schiţa răspunsurile la marile întrebări care sînt prezente în societatea din întreaga Europă, şi nu se poate face un pas înainte spre transformarea care vedem că este un fenomen natural, începînd din, am putea să spunem, de la Moscova, şi pînă în Berlinul răsăritean.
10:46 Emil Hurezeanu: Orice îndepărtare, amînare a unor astfel de soluţii conduce la confruntări. La confruntări violente, aşa cum s-a întîmplat şi la Timişoara.
10:57 Nicolae Stînişoară: Acesta este pericolul pentru că dacă dialogul ar fi putut funcţiona, el s-ar fi dezvoltat şi structurat. Dacă el este, însă, oprit, primul semn al dialogului este o izbucnire sub formă vulcanică. Ceea ce nu este în interesul nici al societăţii civile şi nici al rezolvarii fundamentale ale problemelor.
11:22 Emil Hurezeanu: Nicolae Stînişoară, mulţi dintre participanţii la demonstraţiile de la Braşov de acum doi ani, dar îndeosebi de acum de la Timişoara, sîntem informaţi, au fost tineri. Mulţi au fost, şi tinerii, tineri au fost foarte mulţi şi în demonstraţiile de la Praga, în demonstraţiile care rulează în continuare din Germania Răsăriteană. Este un semn de speranţă, de continuitate în deceniul care urmează şi probabil într-un secol care urmează, al sfîrşitului ideologiilor, cum se spune mereu, aceasta prezenţă a tinerilor în primele rânduri ale procesului de emancipare democratică?
12:03 Nicolae Stînişoară: Ne oprim o clipă asupra noţiunii de continuitate. Se poate vorbi de o continuitate prin discontinuitate la acele odrasle ale conducătorilor, ale nomenclaturii, ale vîrfului partidului şi sînt mulţi şi nu am vorbit despre ei. Şi nu numai în România sînt asemenea odrasle.
12:24 Emil Hurezeanu: Interesant este că mulţi dintre liderii opoziţiei democratice din Ungaria din ultimii ani sînt fii de importanţi membri ai aparatului de partid şi de stat.
12:35 Nicolae Stînişoară: Or, iată că în cîteva decenii şi chiar în mai puţin timp, s-a făcut acest salt de la părinţii care erau îndoctrinaţi la ideea aceasta al eliberării de îndoctrinare. Şi este şi mai important că au fost capabili să o facă fiii pentru că ei fuseseră supuşi unei îndoctrinări cu adevărat sistematice. Pe cînd vechii ilegalişti de partid, s-ar putea spune, că indiferent de insuficienţele lor culturale, ei avuseseră totuşi ocazia să participe la o cultură politică a unei epoci în care existau dispute, exista pluralism.
13:14 Emil Hurezeanu: Sigur fiii, fiii de care vorbim acuma, fiii de familie alcătuiesc acum o fracţiune relativ restrînsă în acest contingent masiv al participării tinerilor la mişcările de acuma din România şi din Europa Centrală.
13:27 Nicolae Stînişoară: A fost numai o referire la un fenomen, chiar dacă limitat, semnificativ în felul lui. Important este, într-adevăr, că în toate aceste ţări în care procesul este acum în mişcare, procesul de înnoire, studenţii au participat în mare număr şi au participat sub o formă non-violentă. Tinereţea pe care noi de multe ori o asociem cu o anumită lipsă de control
13:53 Emil Hurezeanu: De iresponsabilitate eventual
13:54 Nicolae Stînişoară: Poate, poate chiar – nu am vrut să fiu aşa de aspru – iată că spontaneitatea poate să greşească de multe ori, nu. A fost spontaneitate combinată cu înţelegere a fenomenului actual şi, ceea ce iarăşi este foarte interesant, în solidaritate cu alte generaţii, ceea ce iarăşi este un semn al continuităţii. Oricum milionul care la un moment dat a apărut, să spunem, la Leipzig şi jumătatea de milion sau milionul care a apărut la Praga era format din toate generaţiile şi fenomenul cel mai remarcabil a fost că nu s-a produs violenţă, nu s-a produs anarhie, nu a fost haos, ci spre deosebire de unele prejudecăţi ale noastre cu privire la masele care sînt supuse unei psihoze în momentul în care ies în stradă – poate datorită experienţei radicale a răpirii libertăţilor fundamentale – oamenii aceştia procedează în aşa fel încît să nu se lase contaminaţi de ceea ce a însemnat destinul lor nefericit. Nu se lasă contaminati de terorism, de violenţă, de lipsă de înţelegere pentru interlocutor. Aceasta este garanţia ireversibilităţii acei democratizări de care România nu se poate în nici un caz despărţi, ci din contra, ea este, după cum vedem, în drum spre realizarea ei în acest context mai larg.
15:29 Emil Hurezeanu: Vă mulţumesc, Nicolae Stînişoară!
15:31 Neculai Constantin Munteanu: Zilele acestea ne-a sosit o scrisoare semnată Solidaritatea, un grup de studenţi din Bucureşti. Scrisoarea vă este destinata. O citeşte Ion Ioanid.
15:42 Ion Ioanid: Scrisoare deschisă către toţi românii de suflet, muncitori, tehnicieni şi ingineri, studenţi, oameni de ştiinţă, de artă şi de cultură, ţărani, militari şi activişti şi securişti cu conştiinţă. Prieteni, în aceste zile cu adevărat istorice, în care kadarii, honeckerii, jivkovii şi husacii se duc unul după altul acolo unde merită, adică la lada de gunoi al istoriei, ce facem noi, românii? Am auzit şi am pus de multe ori această întrebare în aceste zile fierbinţi. Numărul celor ce răspund la această întrebare cu fapte, fie ele cît de mărunte, creşte vizibil de la o zi la alta.
Adresăm aceste rînduri mai ales celor nehotărîţi care continuă să creadă că la noi nu se poate face nimic, noi, românii sîntem laşi. Sau care se întreabă încă ce putem face noi. Sîntem, într-adevar, noi românii laşi? Hotărît, nu! Istoria şi prezentul nostru sînt pline de exemple care demonstrează cu prisosinţă contrariul. De unde, atunci, aceasta defăimare? Această monstruoasă denigrare şi insultă la adresă poporului nostru, este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare, pusă la cale de către Partid şi Securitate, un adevărat complot la adresa demnităţii noastre naţionale.
De aceea, frate, nu te lasă folosit de regim, şi înceteaza de a perpetua această infamă calomnie. Dacă totuşi eşti dintre aceia care preferi să stai cu mîinile încrucişate sub pretextul că românii sînt laşi, atunci înainte de a mai repeta altora aceasta odioasă calomnie, spuneţi ţie însuţi adevărul adevărat: Eu sînt un laş. Dacă la pronunţarea acestei fraze nu te-au trecut fiori de ruşine sau de furie, atunci stinge acum aparatul radio şi du-te să îţi plîngi de milă ţie şi copiilor tăi. Dacă totuşi te-a cuprins ruşinea sau furia, atunci avem cu toţii tot dreptul să sperăm. Ceea ce este adevărat despre noi românii este că am pierdut în mare măsură simţul solidarităţii. Solidaritatea nu se suge cu laptele mamei, ci se dobîndeşte prin educaţie.
Ceea ce i-a reuşit acestui regim este să educe în noi individualismul. Tocmai contrariul spiritului de solidaritate. A reuşit să programeze în mulţi dintre noi nepasărea şi indiferenţa. Din fericire această stare nu este ireversibilă. Spiritul de solidaritate se poate reeduca, se poate redobîndi, nu este niciodată prea tîrziu pentru asta. Ne-au dovedit din plin popoarele învecinate, deoarece că şi acolo, pînă mai deunăzi, oamenii nu credeau că mai pot fi solidari. Şi totuşi, prin redobîndirea spiritului de solidaritate, aceste popoare au reuşit să întoarcă roata istoriei prin adevărate revoluţii paşnice. Aşa cum nimeni nu a putut măcar visa că va fi posibil în viaţa acestei generaţii.
Ceea ce mai este adevărat este că regimul de la noi este cel mai corupt. Cel mai odios. Cel mai lipsit de scrupule şi de patriotismul cel mai elementar. La noi, mai mult că oriunde, Securitatea a invadat trupul poporului ca o tumoare canceroasă care ne înnăbuşă de moarte. De aceea, regimul de la noi a şi rămas ultimul care va cădea. Dar nimic nu va putea face ca ziua judecăţii să fie amânată la nesfîrşit. Căci o schimbare radicală şi ireversibilă s-a produs în aceste ultime săptămîni. Masca comunismului a căzut pentru toată lumea.
Legenda invincibilităţii, a ireversibilităţii comunismului, a epocii de aur al omenirii, au dispărut pentru totdeauna. Astăzi a devenit evident şi pentru fiecare membru al aparatului de represiune românesc de la ministru pînă la ultimul informator că el nu slujeste poporul, nici vreo cauză măreaţă. Ci doar o pereche de paranoici, cramponaţi de putere, a căror conducere incompetentă generează tristeţe, umilinţă şi mizerie zi de zi, ceas de ceas. De aceea, dacă faptele din trecut vor putea fi iertate, deoarece nimeni nu doreşte răzbunare, orice act de represiune, făptuit de acum înainte, de la renunţare pînă la actul barbar de violenţă, nu mai poate fi iertat.
Adevărata stare de asediu instaurată în ultima vreme, ridicolă şi tragică în acelasi timp, nu dovedeşte forţa regimului, ci dimpotrivă, slăbiciunea lui, panica, teama că cea mai mica scînteie poate conduce la o explozie imposibil de controlat care ar duce la desfiinţarea lui inevitabilă. Dar ca totdeauna în istorie, panica tiranilor nu face decat să apropie mai repede sfîrşitul. Şi pentru că prin toate aceste măsuri tiranii noştri ne procură ei înşişi singura, dar puternica noastra armă, conştiinţa slăbiciunii lor şi a puterii noastre, conştiinţa faptului că sîntem mulţi. Ce putem face noi? Frate! Noi şi numai noi putem face tot ce este nevoie pentru a readuce ţara noastra în rîndurile ţărilor libere, civilizate şi prospere. Dar pentru a fi capabili de aceasta, înainte de toate trebuie să ne redobîndim fiecare demnitatea, spiritul de dreptate şi spiritul de solidaritate.
Fă astfel ca începînd de mîine colegul tău, tovarăşul tău de muncă, subordonaţii tăi să înţeleagă că pot conta pe solidaritatea ta. Încearcă începînd din acest moment să nu fii indeferent la nedreptatea mică sau mare, care se face vecinului tău sau tovarăşului tău de muncă. Încearcă să nu fii indiferent la protestul său la refuzul lui de a executa un ordin absurd său ilegal. Solidarizează-te cu el! Azi vei fi poate singur, mîine cu siguranţă ţi se vor alătura şi alţii. Aşa vom începe să învaţăm cîtă forţă stă în noi şi vom pierde frica de a rosti ceea ce gîndim cu adevărat. Poate că gogoriţa că fiecare al patrulea dintre noi este un informator, este totuşi, o mare gogoriţă. Una dintre acele multe gogoriţe sfruntate, inventate de acest regim şi de slujnicile lui pentru a ne putea îngenunchia mai uşor.
Prieteni! În numele pruncilor care mor în maternităţi, în numele copiilor care nu mai au copilărie şi care învaţă minciuna ca mod de viaţă, în numele bătrînilor noştri care se sting cu zile din cauza frigului şi a lipsei de îngrijire medicală, în numele morţilor noştri scoşi din morminte cu buldozerele regimului, în numele străbunilor noştri a căror moştenire este terfelită şi distrusă, în numele celor care s-au jerfit în Valea Jiului şi la Braşov, în numele scriitorilor interzişi, în numele celor din închisori sau arestaţi la domiciliu şi a celor care fac greva foamei pentru a protesta şi în numele vostru, solidarizaţi-vă pentru dreptate şi demnitate! Şi ca un prim exercitiu la această şcoală a solidarităţii, haideţi să ne arătăm cu toţii solidaritatea cu Doina Cornea şi cu toţi acei oameni de curaj care suferă astăzi pentru că şi-au ridicat glasul în numele nostru.
Propunem un mod de manifestare care este practic lipsit de risc, dar care va fi vizibil pentru toată lumea. În ziua de 30 decembrie între orele 20 şi 20 şi 5 de minute în toate casele noastre luminile să ramînă stinse. Pentru reuşita acestei manifestări comunicaţi acest apel tuturor prietenilor voştri şi convingeţi-i să-l urmeze şi să-l transmită mai departe. Sus inima, prieteni! Sîntem la o răscruce de istorie, să fim la înălţimea momentului! Haideţi să scriem istoria, nu să fim singurii ei corigenţi! Să batem fierul cît e cald! Semnat, Solidaritatea. Un grup de studenţi din Bucureşti.
24:02 Emil Hurezeanu: Dragi ascultători şi acum revenim la la actualitatea imediată, reflectarea evenimentelor din România. Avem o mărturie din partea unei călătoare la Bucureşti care zilele trecute a fost returnată de la Otopeni. S-o ascultăm!
24:19 Femeie: Sînt una din persoanele care au avut neinspirata idee să îşi petreacă Crăciunul acasă în România, după toate tradiţiile noastre româneşti. Pentru că avînd o situaţie clară, paşaportul cu vize şi bilete de retur, nu puteam să ne imaginăm că o să fim respinşi în ţara în care ne-am născut şi am trăit. Deci m-am trezit la aeroport duminică, împreună cu multă altă lume, din toată lumea, care venise cu aceeaşi idee să îşi petreacă Crăciunul încărcat de cadouri, plin de bagaje.
Cînd am prezentat paşaportul la control, mi s-a spus să aştept pentru că cineva trebuie să aprobe intrarea mea în ţară. N-am ştiut dacă este numai cazul meu. Mi-am dat seama că pe parcurs mulţi, toată lumea, de fapt, era în aceeaşi aşteptare. Nu se ştia de ce. La întrebarea De ce? se ridica din umeri. Lăsaţi, staţi liniştiţi, probabil că se va rezolva. Timpul trecea, orele înaintau, am ajuns la ora 12 noaptea, familiile ne aşteptau, ne făceau semne, atît puteam să vedem, semne din partea lor. Pe parcurs lumea se liniştea.
La un moment dat ni s-a spus părinţii cu copii să treacă într-o altă sală, unde sînt banchete, unde copiii se puteau lungi să se odihneasca. Am mers acolo şi pe parcurs toţi treceau în această sală, care de fapt, era sala de plecare. De unde a doua zi a trebuit să plecăm pentru că a trebuit să petrecem toată noaptea în aeroport. Nu ni s-a permis să trecem. Fiecare spera că… aveam senzaţia că poate nu e cazul meu, poate că se va rezolva, poate că altul nu are viză, nu ştiu.
Spre seară ni s-a dat de mîncare, ne-au invitat la masă, la microfon se spunea că persoanele care sînt în tranzit să poftească la sala de restaurant. Nimeni nu se simţea în tranzit, nimeni nu avea ideea asta, deci a trebuit să vină să ne invite personal şi atunci am spus: Dar noi nu sîntem în tranzit! Bun, s-a făcut o greşeală şi am mers la sala de restaurant unde am mîncat ceva. Erau copii, erau bătrîni, erau bătrîni din Los Angeles care veniseră de la New York. Plîngeau, erau disperaţi, cum să se întoarca înapoi? Cu bagaje, cu cadouri, asta era ideea. Nu se poate, trebuie să intrăm, pînă la urmă o să intrăm. Am aşteptat a doua zi să se facă şapte jumate, să primim răspunsul afirmativ, dar nu, se pleca.
Primul avion a fost spre Berlin, cineva era din Berlin care refuza să plece că avea soţia şi copilul în ţară. I s-a spus că este spre binele lui, este în interesul lui să plece. A fost nevoit să plece înapoi. Am trăit un fel de coşmar. N-am înţeles nimic, nu ştiam, nu aveam nici o informaţie, eram ignoraţi. Am suferit. Am fost traumatizaţi.
27:01 Neculai Constantin Munteanu: Copii traumatizaţi, un popor traumatizat, o epocă de coşmar. Epoca Ceauşescu, sfîrşitul epocii Ceauşescu. E ceea ce se vede şi din multele demonstraţii care au avut astăzi loc în lume.
27:14 Emil Hurezeanu: Aşadar mai multe demonstraţii, organizate în numeroase oraşe din Europa, din Statele Unite şi din Canada, demonstraţii de solidarizare cu victimele de la Timişoara şi de protest împotriva clanului Ceauşescu. Reamintesc demonstraţia de cîteva zeci de mii de persoane care a avut loc ieri seară la Budapesta, în centrul oraşului, în Piaţa Eroilor. Demonstraţii de proporţii au avut loc, deasemenea, la Roma şi Vatican. În aceste ore chiar, la transmiterea, în orele de transmisie a primei ediţii al actualităţii româneşti, o demonstraţie se desfăşoară şi la Viena. În fiecare seară la 18, pe o perioadă nedefinită de timp, au loc demonstraţii în faţa ambasadei române din Paris. O doamnă din Malmo, Suedia, ne suna astăzi la redacţie ca să ne comunice că în mai multe oraşe suedeze şi din Scandinavia, din Norvegia, Finlanda şi Danemarca, vor avea loc demonstraţii de protest. Cred însă, Neculai Constantin Munteanu, că avem şi o corepondență de la una dintre aceste demonstraţii.
28:19 Neculai Constantin Munteanu: Matei Cazacu ne informează direct de la Paris.
28:22 Matei Cazacu: Luni seara în faţa ambadasei României din Paris, a avut loc o importantă demonstraţie de protest împotriva represiunii de tip chinezesc de la Timişoara şi Arad, împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru democraţie şi libertate. La iniţiativa mai multor organizaţii din exil, în frunte cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, cîteva sute de persoane cu lumînări aprinse în mînă au strigat „Trăiască România!”, au desfăşurat drapelul tricolor în doliu şi pancarte pe care se putea citi, printre altele, „Respectaţi drepturile omului în România”.
Cîţiva vorbitori au luat cuvîntul cerînd Marilor Puteri, şi în special lui Mihail Gorbaciov, să faca presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a-l sili să demisioneze. Este mai urgent ca oricînd ca Organizaţia Naţiunilor Unite, Comunitatea Europeană şi chiar şi ţările din Tratatul de la Varşovia să intervină pentru a se putea pune capăt situaţiei din România – au subliniat ceilalţi vorbitori. Organizaţiile româneşti din exil au chemat la manifestări zilnice în faţa ambasadei începînd cu marţi, 19 decembrie, cînd un grup de 80 de familii franceze care au adoptat copii din România vor cere să li se dea permisiunea de a-şi vedea copiii măcar pentru Crăciun sau Anul Nou.
O altă mare manifestaţie care va avea loc marţi, 26 decembrie, fără pancarte şi lozinci, de la Biserica Română la Notre-Dame de Paris. Ea va avea caracterul unei procesiuni cu rugăciuni pentru sufletele morţilor şi pentru viitorul României. Seara la programele de ştiri toate canalele televiziunii şi radiodifuziunii franceze au reprodus imaginile de la manifestaţiile filmate de o echipă de la Antenne 2, interviuri cu personalităţi româneşti din exil, ca Mihnea Berindei, iar radioteleviziunea luxemburgheză a consacrat emisiunea sa Ascultătorii au cuvîntul, de marţi, 19 decembrie, represiunii din România.
30:20 Emil Hurezeanu: Avem numeroase reacţii de presă. Articolele apărute astăzi în majoritatea ziarelor de primă mînă din Germania Federală, Italia, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Elveţia, Belgia, sînt nenumărate, cu zecile. În emisiunea în direct pe care o vom transmite la miezul nopţii vom avea cîteva reviste ale presei, vom intra în amănunte. Deocamdată avem doar o succintă revistă a presei italiene pe care vă invit să o ascultăm imediat.
30:44 Adrian Niculescu: Reacţia mediilor de informare italiene la ceea ce se petrec în România este imensă. Totalitatea presei italiene de azi dimineaţă, 19 decembrie, fără nici o excepţie, îşi deschide ediţiile de mai multe ori pe toată lungimea paginii întîi cu evenimentele tragice pe care le trăieşte România. La fel se comportă jurnalele radiofonice şi televizate cu informaţii aproape din oră în oră. Emoţia este fără precedent, vocile prezentatorilor, ca şi cele ale noastre, a celor de la Europa Liberă, sînt cu respiraţia întretăiată. Este o veritabilă undă de şoc ce se propagă cu viteza fulgerului. Indignarea opiniei publice italiene faţă de ororile regimului Ceauşescu a explodat. Minciuna nu mai are nicio fărîmă de spaţiu.
Dacă în Franţa aseară primul titlu al ştirilor televizate continua să fie încă, după cum spunea azi noapte în ediţia specială doamna Monica Lovinescu, funerariile lui Saharov şi de abia după aceea România, în Italia ordinea a fost inversată. Toate telejurnalele celor 3 canale Rai de la toate orele au deschis începînd cu ieri la prînz pe revolta de la Timişoara şi Arad. Începem cu fulgerătorul editorial din Il giornale, semnat de cel mai mare maestru al jurnalisticii italiene, Indo Montagnese. El se intitulează sugestiv „Piaţa Loretto la Bucureşti”. Cităm: „Vocile fragmentate şi confuze care reuşesc să ne parvină din România, chiar dacă ne înşeală asupra a ceea ce s-a petrecut deja, nu ne înşeală asupra a ceea ce se va întîmpla. Lui Ceauşescu calea unei retrageri paşnice şi în surdină pe care o încearcă sau ar vrea să o încerce diverşii honeckeri, husaci, jivkovi şi alţii, îi este închisă. Nu ştim cît va mai dura. Ceea ce va urma însă este cert. Ceauşescu şi-a făcut-o cu mîna lui. De aceea va încerca să reziste pînă la ultimul securist dispus să îi facă scut. Ştie prea bine că nu poate conta pe niciun fel de sprijin, nici dinafară, nici dinăuntru. Dar asta o ştiu bine şi românii, deşi vor să i-o ascundă”.
Organul Partidului Comunist Italian titrează pe toată pagina întîi: „Foc asupra mulţimii în România”. Directorul cotidianului comunist semnează articolul de fond intitulat „Ultimul tiran al Europei”. Este inserat un lung interviu cu scriitorul român Grigore Arbore. În interior, pe o pagină întreagă, pagina a treia, se spune „O ţară la capătul puterilor sub călcîiul conducătorului”. Sînt numai cîteva dintre patru sau cinci titluri pe care le are pagina a treia din L’Unita. Este reprodusă o declaraţie dură a secretarului general al Partidului Comunist Italian şi un apel al UTC-ului italian să plece Ceauşescu. Organizaţia de tineret comunistă cere demersurile necesare guvernului italian pentru salvarea poporului român şi condamnarea absolută şi fără drept de apel al lui Ceauşescu în toate forurile internaţionale.
Un alt cotidian comunist, Il Manifesto, directorul, cunoscutul om politic italian Luigi Pinto, semnează un editorial cu titlul „Ucenicul vrăjitor”. Şi aici bună parte din pagina a treia e dedicată evenimentelor din ţara noastră. La Republica, marele cotidian de stînga de la Roma publică primele trei pagini, exclusiv României, dedicate României, sub titlul „Revoltă în România. Ţara este izolată de lume”.
34:16 Neculai Constantin Munteanu: Atît din această ediţie a Actualităţii Româneşti. Revenim cu informaţii, relatări în emisiunea de la miezul nopţii. Aici Radio Europa Liberă.

Mai citeşte alte relatări ale ziarelor, radiourilor şi televiziunilor străine din decembrie 1989 în pagina Mijloacele de informare în masă din străinătate în decembrie 1989

• revoluţia română din 1989