Radio Europa Liberă în 18 decembrie 1989 despre revoluţia din Timişoara (audio)

Radio Europa Liberă a fost una din sursele principale de informaţii pentru români în perioada revoluţiei. După revoluţie s-au răspîndit zvonuri despre „dezinformarea” pe care ar fi practicat-o acest post de radio în decembrie 1989, prin exagerarea intenţionată a numărului morţilor revoluţiei. „Cifra victimelor pe care, într-un prim moment, am luat-o drept bună, 60000 de morţi, nu exista decît în imaginaţia corespondenţilor de presă” scria Ion Iliescu în cartea sa „Revoluţie şi reformă. Iliescu nu indică cine sînt acei corespondenţi de presă care l-ar fi indus în eroare, dar am auzit deseori vorbindu-se că „Europa Liberă” ar fi fost cea vinovată de dezinformare. Eu cred altceva – Ion Iliescu vrea să-şi ascundă propria vină (de organizator al procesului Ceauşescu, unde s-a răspîndit oficial numărul de 60000 de morţi) dînd vina pe alţii, ca şi hoţul care strigă „prindeţi hoţul!”. Sigur că, după ce FSN a anunţat oficial 60000 de morţi, acest comunicat a fost preluat de ziarişti din întreaga lume, dar ziariştii sînt victimele dezinformării FSN, nu pricina acesteia. Un cititor al acestui blog mi-a semnalat că pe internet e disponibilă emisiunea de la radio „Europa Liberă” din 18 decembrie 1989. A fost o surpriză pentru mine, nu o mai ascultasem fiindcă la data respectivă eram în puşcărie, unde s-a omis să ni se dea aparate de radio. Cred că emisiunea respectivă merită ascultată (sau reascultată, pentru aducere aminte după 20 de ani) de cititorii acerstui blog.

Faceţi clic pentru a asculta pe saitul Europa Liberă emisiunea „Actualitatea românească” din 18 decembrie 1989 cu informaţii despre revoluţia din Timişoara (35 minute 21 secunde)

Linc de rezervă pentru cazul în care primul linc nu funcţionează

Transcriere înregistrare:
00:00 Semnal muzical al emisiunii „Actualitatea românească”
00:17 Neculai Constantin Munteanu: E un început în tot sfîrşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pămîntului. Timişorenii au ieşit în stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte ţări comuniste. La microfon, Neculai Constantin Munteanu,
00:39 Emil Hurezeanu: Emil Hurezeanu,
00:41 Şerban Orescu: Şerban Orescu
00:42 Emil Hurezeanu: Dragi ascultători din România şi din străinătate. Sînteţi între timp la curent cu evenimentele dramatice care s-au desfăşurat în ultimele 2-3 zile la Timişoara, îndeosebi. Spun la Timişoara îndeosebi pentru că informaţii despre care vom discuta în cursul acestei emisiuni vorbesc şi despre evenimente asemănătoare, chiar dacă nu de proporţiile celor de la Timişoara, care ar fi avut loc la Arad şi în alte oraşe ale României. Aşadar, Timişoara sîmbătă 16 decembrie 1989. O manifestaţie de mari proporţiii, intervenţii masive ale poliţiei, ale trupelor speciale ale securităţii, ale armatei. La început, cîteva sute de persoane, apoi mii şi după unele informaţii chiar zeci de mii de persoane. Oraşul Timişoara a fost practic blocat începînd de sîmbătă şi apoi continuînd cu a doua zi, cu ziua de duminică, cînd demonstraţiile au fost escaladate. Pentru că nu avem prea mult timp la dispoziţie şi informaţiile de pretutindeni ne inundă practic, vă propun următorul scenariu al emisiunii: Avem o mărturie extraordinar de importantă. Un cetăţean român care a fost la Timişoara duminică, de dimineaţa pînă la prînz, şi a participat ca martor ocular la demonstraţia care a avut loc în centrul oraşului Timişoara, inclusiv la ciocnirile cu forţele de poliţie, cu forţele represive, ne-a telefonat în cursul zilei de astăzi, în cursul zilei de luni, şi a ţinut să ne transmită o mărturie. S-o ascultăm împreună.
02:19 Martor ocular din Timişoara: Bună ziua. Aş vrea să relatez despre evenimentele din Timişoara, din noaptea de sîmbătă spre duminică şi din cursul zilei de duminică. Este foarte important, eu am auzit astăzi deja primele ştiri atît la Austria cît şi în Germania, să se facă o diferenţiere. De fapt au fost două evenimente mari, sau două manifestaţii. Prima manifestaţie a fost cea în legătură cu preotul evan…, ăăă, reformat maghiar, de la care într-adevăr a pornit totul. În noapteea de sîmbătă spre duminică aceste manifestări, în jurul acestui preot şi în jurul domiciliului său s-au escalat, au ajuns la, la încăierări. În decursul acestor escalări între, între podul de la Maria, podul Begheiului de la Maria şi pînă în piaţa cartierului Iozefin, cine cunoaşte Timişoara, aceasta este o distenţă de aproximativ un kilometru jumate, nu a mai rămas nici o singură vitrină a magazinelor de stat intactă. Toate vitrinele, toate geamurile cele mari au fost sparte. Însă, vreau să accentuez că nu s-a ajuns la devastări, nu s-a furat absolut nimic. Şi ieri dimineaţă încă m-am putut convinge personal trecînd pe lîngă aceste magazine, că fără să te apleci puteai să scoţi puţina marfă pe care o aveau, însă toată marfa era acolo. Deci a fost numai o descărcare a mîniei publice. În acelaşi timp, deci în noaptea de sîmbătă spre duminică cînd a avut loc această ciocnire aici în centrul Timişorii, în cartierele mărginaşe ale Timişorii s-au format grupuri mai mari de sute de oameni care strigau „jos Ceauşescu!”, „vrem libertate!”. Aceste grupări nu mai aveau absolut nimic de a face cu preotul maghiar. Ieri, în cursul amiezii, în jur de ora 12, s-a format iarăşi o mare grupare, de aproximatic 2-3000 de tineri, muncitori, studenţi şi foarte mulţi copii, în carterul universitar. Eu am fost personal de faţă cînd această grupare a pornit de la Universitate şi s-a îndreptat spre hotelul Continental, trecînd peste Bega, şi sacadînd lozincile: „jos cu Ceauşescu!”, „jos cu dictatorul!”, „Libertate! Libertate!”. O altă lozincă a fost „românii sînt un popor unit!”, „românii sînt un popor unit!”. Această coloană a devenit tot mai mare, pentru că ieri în Timişoara a fost absolut toată populaţia pe străzi, ştiind că se va întîmpla ceva. Pe marginea străzii oamenii aplaudau cu lacrimi în ochi. Sînt, şi acuma sînt mişcat cînd mă gîndesc ce am văzut pentru că am auzit oameni în vîrstă spunînd „Doamne, ce bine că am trăit aceste momente, n-am crezut că pot vedea aşa ceva”. Coloana s-a deplasat pe lîngă hotelul Continental şi pînă la bulevardul 23 August [azi bulevardul Revoluţiei], îndreptîndu-se spre palatul Comitetului judeţean de partid. În faţa acestuia, poliţia şi armata, adică securitatea, au format un zid de soldaţi înarmaţi cu, neînarmaţi. Înarmaţi doar cu bastoane de cauciuc şi cu cozi de lopată, deci nişte bîte. Şi ei aveau căşti şi scuturi. În spatele acestor trupe se aflau aproximativ 7 sau 8 tancuri de apă, adică tunuri de apă, maşini cu tunuri de apă. Mulţimea s-a apropiat pînă la aproximativ 30-40 de metri şi a format şi ea la rîndul său un zid. Cele două forţe stăteau faţă în faţă. M-a şocat că nimeni din partea oficialităţilor nu a încercat să vorbească cu manifestanţii, nu a încercat să potolească mînia publică. Din contra, la un moment dat aruncătoarele de apă au început să stropească. Acesta a fost semnul spre violenţă. Oamenii au început să fugă spre maşinile aruncătoare de apă, au început să arunce cu pietre, cu crengi rupte din copaci. Armata şi miliţia au, s-au retras, pînă în spatele clădirii partidului. Mulţimea a triumfat. Au început să arunce pietre în geamurile acestei clădiri [actuala clădire a prefecturii şi consiliului judeţean Timiş], nu a mai rămas nici o fereastră intactă de la parter şi de la etajul unu. Nu s-a văzut nici un miliţian, nu s-a văzut nimeni. Atuncea mulţimea a năvălit spre uşi şi în aproximativ 5-6 minute a reuşit să intre în clădire. Primii care au intrat în clădire au început să arunce afară tablourile lui Ceauşescu. Am văzut cu ochii mei un tablou fixat în spatele unei ferestre şi mulţimea a început să tragă la ţintă în acest tablou pînă cînd din fereastra respectivă şi din tablou n-a mai rămas absolut nimic. Cineva de la etajul unu a aruncat un tablou pictat a lui Ceauşescu. Mulţimea urla de plăcere, tabloul a fost făcut ferfeliţă în cîteva secunde. Au aruncat steagurile. Steagurile roşii au fost imediat rupte, steagul naţional a fost rupt doar stema şi oamenii fîlfîiau cu steagul în stînga şi în dreapta. Apoi am văzut o femeie sus pe clădire făcînd semne cu steagul naţional. Mulţimea aplauda şi striga. Dinuntru din clădire au început să arunce scaune, mese, cărţi afară. În acelaşi timp, pe partea cealaltă erau cîteva camioane de ale poliţiei, camioane mari de aproximativ şapte tone, aceste camioane închideau străzile lăturale. Aceste camioane au fost în flăcări, mulţimea le-a dat foc. Oamenii stăteau, în clipa aceasta erau cel puţin 5-6000 de oameni adunaţi care aplaudau şi strigau „jos Ceauşescu!”, „jos Ceauşescu!”. Atuncea a venit armata, securitatea, cu baionete, însă nu am văzut să fi dat în oameni cu baionete. Între doi militari era întotdeauna un miliţian, adică în uniformă de miliţie, cu boatele acelea, cu aceste cozi de lopată, şi aceştia dădeau. Dădeau şi loveau pe oricine: bătrîni, copii, toţi care fugeau erau loviţi. Eu am scăpat în faptul că m-am retras într-o clădire, în casa scărilor. Am încercat uşa, uşa era închisă, am intrat înuntru, am intrat înuntru, am închis uşa după mine şi am aşteptat cîteva clipe. Mulţimea a fugit, însă s-a redresat foarte repede şi a venit înapoi. Eu nu am mai avut acest curaj, ca să mă-ntorc. În clipa aceea eu m-a îndepărtat. Însă am văzut de departe încă coloanele de fum. Nu ştiu ce s-a întîmplat mai tîrziu. Am vrut şi sper că relatarea aceasta vă ajută ca să reconstruiţi adevărul, ce a avut loc în această zi istorică pentru, pentru poporul nostru desigur. Ce am mai vrut să spun: în clipa în care au început aruncătoarele de apă, la începutul confruntării să arunce apă, şi au fost lovite de primele pietre, toate aruncătoarele de apă au făcut stînga împrejur şi au fugit, au plecat cît de repede au putut. O singură maşină a fost abandonată de echipajul ei şi s-a încercat de către manifestanţi să o răstoarne. Maşina fiind foarte grea, aceste tancuri de apă sînt cel puţin de şapte pînă la zece tone, n-au reuşit, însă au spart şi au devastat tot ce au putut. Acum cred că… A, ceea ce mai este foarte important, de ieri graniţa este închisă şi nimeni nu mai poate intra înuntru. Mai vreau să spun: masele, înainte de a, înainte de a ajunge la confruntare masa de demonstranţi a strigat „fără violenţă! fără violenţă!”. Văzînd soldaţii care-i aşteptau, masele strigau „Noi sîntem poporul! Voi pe cine apăraţi?”. „Noi sîntem poporul! Voi pe cine apăraţi?”. Apoi, o altă lozincă sacadată tot timpul a fost „Azi în Timişoara, mîine-n toată ţara! Azi în Timişoara, mîine-n toată ţara!”. Cam asta a fost ce am putut acuma din amintirile, încă sînt şocat. Vă spun drept că încă sînt şocat. Sper că veţi reuşi să folosiţi acest material. Asta a fost tot.
13:07 Emil Hurezeanu: Îi mulţumim acestui român din Timişoara pentru mărturia sa impresionantă. Evenimentele despre care era vorba s-au consumat aşadar ieri, duminică 17 decembrie la Timişoara, pînă la prînz. În cursul după amiezii de duminică am avut primele informaţii din partea unor corespondenţi de presă, din partea unor medii de informare maghiare în primul rînd, dar şi iugoslave. Ne propunem să refacem acum filmul acestor prime reacţii internaţionale la evenimentele de sîmbătă şi de duminică, care de altfel aveau să continue şi în cursul zilei, şi în cursul nopţii de duminică spre luni. Pînă atunci însă îl rog pe colegul Şerban Orăscu să înceapă acest traseu invers pe care încercăm să-l facem, al reacţiilor internaţionale, al primelor reacţii internaţionale la evenimentele de sîmbătă şi duminică.
14:05 Şerban Orescu: Aş vrea să spun că ceea ce s-a întîmplat la Timişoara dovedeşte două lucruri. În primul rînd convergenţa de interese între români şi maghiari şi în al doilea rînd faptul că România este astăzi un butoi de pulbere. Pe scurt două cuvinte despre Laszlo Tokes: Este un pastor plin de curaj, care înţelegea în predicile lui să evoce şi probleme politice şi să revendice drepturi pentru români şi maghiari deopotrivă. Tokes a fost sancţionat cu mutarea în Ardealul de nord, într-un mic sat, de către episcopul lui, de acord cu Departamentul Cultelor. În urma refuzului său de a da urmare ordinului de mutare a fost dat în judecată. Bineînţeles, tribunalele ştim cum funcţionează. O curte din Timişoara l-a obligat să evacueze în termen de opt zile biserica. Asta s-a întîmplat la 28 noiembrie. Ulterior terenul [termenul] a fost prelungit pînă la 15 decembrie. 15 decembrie, deci o zi fierbinte. O zi înainte, la 14 decembrie, un funcţionar de stat face inventarul casei parohiale. Locuinţa se află bineînţeles sub stare de supraveghere, telefonul este întrerupt de multă vreme, exceptînd ameninţări anonime proferate la adresa lui şi a familiei. În ziua de 15 decembrie, vineri, am fost informaţi, eram la serviciu, că un lanţ de 200 de persoane a înconjurat biserica, e vorba de credincioşi, bineînţeles, pentru a zădărnici evacuarea lui Tokes. Tokes se baricadase în biserică sperînd în felul acesta că va fi menajat de forţele publice. Ceea ce nu s-a întîmplat. Numărul celor care înconjoară biserica pentru a-l proteja pe Tokes creşte în cursul zilei de sîmbătă. După unele ştiri, la miezul nopţii deja se adunaseră în jurul bisericii circa o mie de oameni. Miliţia înconjura pe credincioşi. În această fază se poate spune că biserica era înconjurată preponderent de către credincioşi, deci de către maghiari reformaţi. Aceştia au strigat miliţienilor „plecaţi, duceţi-vă!”. Ca urmare, din motive care nu le înţelegem prea clar, miliţienii au fost înlocuiţi cu securişti civili. Ulterior însă, spre dimineaţă, tot mai mulţi români se alătură grupului de maghiari care înconjurau biserica.
16:22 Emil Hurezeanu: Pentru ca, în cartierul universitar studenţesc al oraşului, să izbucnească o demonstraţie autonomă. De aici încolo avem mărturia timişoreanului. Primele informaţii despre demonstraţia de sîmbătă de la Timişoara au fost oferite de postul de radio Budapesta şi de televiziunea maghiară, care şi-a întrerupt programul anunţînd următoarele lucruri:
16:47 Neculai Constantin Munteanu: O mare parte din ştirile pe care vi le vom citi în continuare vă sînt cunoscute din emisiunea live pe care am făcut-o în cursul nopţii trecute. În orice caz, prima ştire care a venit de la radio Budapesta, la miezul nopţii trecute, este că mii de persoane au demonstrat la Timişoara împotriva regimului Ceauşescu. martori oculari, o mare mulţime de oameni continuînd să se afle pe străzi ne-au împărtăşit la telefon, după care informaţii precise s-a constatat că sînt greu de obţinut, deoarece se spunea că armata a înconjurat oraşul. Nici o veste de la radio bucureşti, exceptînd, ceva mai tîrziu, un fel de comentariu foarte sever de ameninţare.
17:25 Emil Hurezeanu: Agenţia vest-germană DPA informează deasemenea, în cursul acestei nopţi, că unităţi ale armatei ar fi înconjurat în cursul nopţii Timişoara. Agenţia DPA a relatat deasemenea, pe baza declaraţiilor făcute de martori oculari postului de radio Budapesta, că unităţile militare sînt sprijinite de vehicule blindate, de transportoare şi elicoptere. Conform aceloraşi martori oculari în demonstraţiile de ieri de la Timişoara soldaţii ar fi intervenit împotriva manifestanţilor cu baioneta la armă. Nu existau însă informaţii privind numărul răniţilor şi numărul victimelor disputelor violente care au avut loc la Timişoara. Ştim doar că forţele de represiune au uzat de bastoane de cauciuc, trupele de intervenţie ale securităţii erau înarmate cu căşti, cu scuturi, şi că ciocnirile au fost violente, îndeosebi după ocuparea sediului de partid şi de stat local de la Timişoara de ieri, de duminică de la prînz.
18:26 Neculai Constantin Munteanu: Ceva mai tîrziu, agenţia Associated Press, citînd agenţia maghiară MTI şi alte surse, a precizat că în cursul serii de duminică la postul de radio Danubius de la Budapesta s-a primit un telefon de la Timişoara cu relatarea că zeci de mii de persoane continuă să se afle pe străzi. Citînd călători care se întorceau din România, MTI a relevat că miliţia a făcut uz de tunuri de apă împotriva demonstranţilor. un cetăţean cehoslovac a văzut tancuri şi străzi blocate.
18:53 Emil Hurezeanu: Agenţia Associated Press anunţa, în cursul nopţii că în momentul în care unităţile securităţii au încercat să reprime demonstraţia, s-a declanşat o ciocnire sîngeroasă. Şi sursele maghiare vorbesc de această ciocnire sîngeroasă. Abia după două ore, se pare, forţele de miliţie au reuşit să controleze situaţia. Citînd un reporter al televiziunii din Szeged, agenţia maghiară MTI afirmă că martori oculari au văzut tineri plini de sînge pe străzile Timişoarei şi portrete ale lui Ceauşescu plutind pe canalul Bega. Mulţi dintre manifestanţi au fost arestaţi.
19:25 Neculai Constantin Munteanu: Călători iugoslavi au informat la Belgrad agenţia Associated Press că duminică dimineaţa tot oraşul părea că se află pe stradă. Cînd au părăsit Timişoara, la ora două după amiaza, coloane masive de soldaţi blocau circulaţia la principalele intersecţii şi erau necesare ocoluri importante pentru a părăsi oraşul. Mulţimea, compusă din zeci de mii de persoane, a sfărîmat, a spart vitrinele librăriilor, aruncînd în stradă cărţile lui Ceauşescu. Deasemeni, martorii oculari iugoslavi relatează că sîmbătă noaptea, nu departe de hotelul Continental din centru, manifestanţii au spart vitrina unei librării, au scos cărţile lui Ceauşescu în stradă şi le-au dat foc.
20:02 Emil Hurezeanu: Agenţia Tanjug, agenţia iugoslavă de ştiri, informa în cursul nopţii că aproximativ 5000 de persoane au pornit în marş către centrul oraşului. Este deci prima agenţie care ne dă şi o cifră aproximativă, aproximativă spun pentru că informaţiile merg de la cîteva sute la cîteva mii, privindu-i pe participanţii de la demonstraţia de la Timişoara. Opinia publică din România nu a fost informată de evenimentele de la Timişoara. Această informaţie este conţinută de altfel şi în depeşa agenţiei Tanjug, care continuă: singurul indiciu despre o evoluţie neobişnuită l-a constituit un comentariu transmis în radiojurnalul de la ora 19 al postului de radio Bucureşti. În cadrul programului a fost introdus în mod neobişnuit un apel adresat cetăţenilor ţării în care se cerea respectarea necondiţionată, fermă, a tuturor legilor ţării, şi se atrăgea atenţia asupra pericolului unui amestec extern în afacerile externe ale României.
20:57 Şerban Orescu: Iar acuma, astăzi, agenţia DPA transmite din Bucureşti că Ministerul de Externe fiind întrebat ce s-a întîmplat la Timişoara, a răspuns „nu ştiu nimic”.
21:08 Neculai Constantin Munteanu: Cred că ştiu ceva, pentru că aşa cum spunea Hurezeanu, la ora 12 şi pe urmă la ora 19, s-a repetat articolul în care se cerea foarte ameninţător tuturor cetăţenilor României să se conforme legalităţii şi să respecte legea.
21:21 Emil Hurezeanu: Buneînţeles că plecarea, mă rog, era programată, a lui Ceauşescu la Teheran în cursul acestei dimineţi, nu înşeală pe nimenea. Nu pentru prima oară Ceauşescu recurge la gesturi de inducere în eroare, aş spune, pentru că, ne amintim şi după demonstraţia de la Braşov a făcut o vizită fulger în Egipt. Iese de fiecare dată în pieţele publice sau ia contact cu aşa-zişii oameni ai muncii, care de obicei sînt securiştii care rechiziţionează în pripă întreprinderile, atunci cînd se simte psihologic, cel puţin, ameninţat. Deci plecarea sa la Teheran în această dimineaţă nu poate fi un semn că autorităţile române refuză să ia notă de evenimentele de la Timişoara şi că n-ar fi îngrijorate de aceste evenimente.
22:05 Şerban Orescu: Dimpotrivă, premierul maghiar Nemeth, la conferinţa de presă de ieri cu cancelarul Kohl, a declarat că există informaţii după care proteste au avut loc în mai multe oraşe româneşti, adăugînd că poliţia secretă şi armata se află în stare de alarmă.
22:19 Neculai Constantin Munteanu: Mai mult, astăzi la ora 12, agenţia TASS, preluînd informaţii de la agenţia maghiară de presă, face o scurtă trecere în revistă a ceea ce s-a întîmplat la Timişoara, adăugînd că protestul exprimat de demonstranţi a fost împotriva conducerii de astăzi a regimului de la Bucureşti şi a sistemului existent în această ţară. un lucru deosebit de important, dacă avem în vedere că această ştire vine de la Moscova.
22:44 Emil Hurezeanu: Toate aceste informaţii pe care am încercat să le expunem acum în rezumat, reiau la rîndul lor întîmplări din cursul zilei de ieri, deci pînă ieri seară. Evenimentele însă au continuat şi în cursul nopţii, după cîte sîntem informaţi. Din acest motiv propun acum să ascultăm o înregistrare, înregistrarea unei convorbiri pe care am avut-o în urmă cu cîteva ore cu William Totok, corespondentul nostru din Berlinul de Vest, care la rîndul lui a avut în cursul nopţii cîteva convorbiri cu Timişoara. Nota bene: William Totok este timişorean, de unde a plecat în urmă cu un an şi jumătate. Să ascultăm relatarea.
23:19 Înregistrare cu William Totok: După mai multe ore de încercări zadarnice reuşesc să stabilesc legătura cu Timişoara, azi noapte la ora 1, cu o persoană care stă în imediata apropiere a consiliului popular, adică a sediului partidului. În timpul convorbirii telefonice se aud rafale de mitralieră. Persoana îmi relatează că de vineri au loc demonstraţii la Timişoara, care au izbucnit în legătură cu deportarea pastorului Laszlo Tokes. La început au participat cîteva sute de persoane, apoi demonstraţia s-a extins la cîteva mii de oameni. Demonstraţiile continuă în tot cursul zilei de sîmbătă şi duminică. au interveni trupele speciale ale securităţii, miliţiei şi ale armatei, la început cu gaze lacrimogene, aruncătoare de apă şi bastoane de cauciuc. S-au tras rafale de avertisment. Demonstranţii s-au deplasat apoi la comitetul judeţean de partid cerînd să fie primiţi de către noul prim secretar Radu Bălan. S-a aflat că între timp ar fi sosit la Timişoara şi Ilie Matei, fostul prim-secretar la Timişoara, între timp avansat ca membru în Comitetul Politic Executiv la ultimul congres. Cei doi au refuzat dialogul cu demonstranţii. Au participat şi mulţi studenţi care au strigat lozinci anticeauşiste. S-au ars portretele şi cărţile dictatorului. Timişoara practic este înconjurată de armată, nimeni nu mai poate să iese. La ora 3 noapte reuşesc să vorbesc cu altă persoană, care îmi confirmă cele relatate la ora 1. El a declarat că toate mijloacele de transport în comun din Timişoara n-au circulat în cursul zilei de ieri. Se mai relatează că persoanele care au încercat ieri să telefoneze în străinătate n-au putut să facă aceasta. La ora 2,30 stabilesc legătura cu o altă persoană din Timişoara care mi-a relatat următoarele: În Piaţa Libertăţii este demonstraţie. Oraşul e devastat.
25:45 Emil Hurezeanu: A fost deci relatarea lui William Totok, în urma unor convorbiri telefonice pe care le-a avut în cursul nopţii cu Timişoara. Să adăugăm la această relatare a lui Totok, că există, pînă la această oră cînd transmitem prima ediţie a emisiunii „Actualitatea românească”, că există şi informaţii, neconfirmate, privind răniţi şi chiar morţi în urma ciocnirilor cu forţele de represiune de la Timişoara. Bineînţeles, în măsura în care aceste informaţii vor fi confirmate, vi le vom transmite ca atare. Există, aşa cum am spus, numeroase reacţii internaţionale la evenimentele din România, evenimentele de la Timişoara. În timpul acestei dimineţi am primit zeci, sute de telefoane aici la redacţie, din partea unor grupuri politice sau nepolitice ale românilor din exil. Din Canada, Marea Britanie, pînă în Australia şi Israel. De la Munchen sîntem informaţi că Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Germania Federală, pentru apărarea drepturilor omului în România, din Germania Federală, precum şi comitetul de susţinere Doina Cornea va organiza în cursul acestei seri, în chiar minutele cînd transmite, în faţa catedralei, în faţa domului din Munchen, la ora 16, la ora 18 deci, are loc o rugăciune publică în prezenţa a sute de persoane, făcută de români, maghiari, germani din Germania. Ei se roagă pentru pastorul Tokes şi pentru victimele Timişoarei. Miercuri la ora 18, în Odeon Platz, care este una din pieţele centrale ale capitalei bavareze, va avea loc o adunare de protest a europenilor.
27:20 Neculai Constantin Munteanu: Astăzi la New York va avea loc o demonstraţie de protest, precum şi una la Budapesta, din cîte se spune în faţa ambasadei Republicii Socialiste România, la care vor participa maghiari şi români aflaţi la Budapesta.
27:34 Emil Hurezeanu: Avem reacţii în mai multe ţări europene, avem reacţii, aţi văzut, avem o reacţie sovietică practic, depeşa TASS este cea mai bună dovadă, avem reacţii americane oficiale şi de presă pe care Nestor Rateş le va rezuma pentru programul politic, avem şi reacţii în mai multe ţări europene. Deocamdată, pentru că timpul pe care-l avem la dispoziţie se reduce simţitor, vă rugăm să ascultaţi corespondenţa de la Milano a lui Adrian Niculescu.
28:01 Adrian Niculescu: Reacţia mediilor de informare din Italia, scrise şi vorbite, la evenimentele de sîmbătă şi duminică de la Timişoara şi Arad, a fost promptă şi imediată, şi pe măsura importanţei faptelor. Deşi lunea este o zi de relativ calm în presa italiană, multe ziare nu apar, printre care La Republica, sau organele unor partide, ca Avanti, socialist, sau Il Popolo, democrat-creştin, cele mai mari cotidiene au inserat totuşi la loc de cinste veştile sosite aseară tîrziu din România. Primatul absolut, probabil la nivel internaţional chiar, îl deţine foarte seriosul Corriere de la Sera de la Milano, care dedică azi dimineaţă 18 decembrie revoltei de la Timişoara principalul articol pe pagina întîi, articol de deschidere cum se numeşte în jargonul jurnalistic, cu titlul pe cinci coloane „Fulgerul revoltei în România. Ciocniri în stradă”. Cităm: „Protestele au izbucnit şi în România. Timişoara şi Aradul au fost teatrul unor sîngeroase ciocniri între poliţie şi mulţimea care a coborît în stradă pentru a demonstra împotriva dictatorului Ceauşescu. Forţele de ordine au intervenit în mod brutal, făcînd uz de tancuri şi hidrante. Potrivit unor mărturii ar fi deschis focul”. Deasemeni, marele cotidian popular Il Giorno, care apare tot la Milano, inserează şi el pe pagina întîi vestea revoltei. Aceeaşi veste şi în marele cotidian liberal Il Giornale şi în alte cotidiene mai mici, inclusiv pe plan local. Foarte important apare faptul că televiziunea italiană, încă de astăzi dimineaţă, a dedicat în telejurnalele sale, au fost patru pînă acuma, pînă la ora cînd transmitem aceste rînduri, problemelor României, cu imagini de repertoriu, şi anunţînd unele servicii, reportaje speciale, în ediţiile de seară şi de după masă. De asemenea, radioul, la toate radiojurnalele de pînă acuma, începînd cu cele de noapte, la 3 dimineaţa, pe care radio Roma le dă şi în limbi străine, în franceză, engleză, germană, au anunţat ştirea şi au început deja să facă comentarii pe care le vom avea în zilele următoare.
30:14 Emil Hurezeanu: Evenimentele sînt încă fierbinţi, ştirile asemenea. Îl rog totuşi pe Şerban Orăscu să încerce să tragă totuşi cel puţin cîteva concluzii, să desprindă cel puţin cîteva semnificaţii. Pe scurt.
30:25 Şerban Orescu: Evenimentele de la Timişoara au demonstrat că între români şi maghiari există o identitate de interese. E drept, mişcarea a început în rîndurile maghiarilor, care erau direct vizaţi de măsura transferării lui Tokes, dar imediat s-au alăturat românii. Depeşele de presă sînt unanime în a constata prezenţa masivă a românilor etnici, care au şi intonat de altfel „Deşteaptă-te române!”.
30:53 Emil Hurezeanu: Prezenţa majoritară.
30:54 Şerban Orescu: România a devenit, şi faptele de la Timişoara au demonstrat, un butoi de pulbere. Cu toate acestea regimul nu încetează să provoace opinia publică. Cazul Tokes este o dovadă specifică a felului, aş zice, lipsit de cel mai elementar tact în care regimul Ceauşescu înţelege să trateze unele nemulţumiri care îşi găsesc rezolvarea în orice societate civilizată. O altă concluzie care se desprinde pe baza evenimentelor din zilele trecute este că opoziţia din România, despre care regimul Ceauşescu afirmă că nu ar exista, este puternică. Aceasta va servi poate drept imbold şi îndemn pentru români, pentru a-şi demonstra în continuare voinţa lor politică. Deci nu avem de a face numai cu protestul unor personalităţi, de felul lui Mircea Dinescu şi Doina Cornea, este vorba de o acţiune de masă. Aceasta este semnificaţia evenimentelor de la Timişoara. O altă concluzie, foarte pe scurt, este că regimul a folosit mijloace cu totul exagerate, a făcut o demonstraţie de forţă destinată să intimideze opinia publică. Depeşele de presă vorbesc de tancuri, de amfibii, etcetera. În sfîrşit, ultima concluzie este că imaginea regimului Ceauşescu apare o dată mai mult ca o imagine incompatibilă cu Europa de astăzi.
32:22 Emil Hurezeanu: dragi ascultătoare, dragi ascultători, din România şi din străinătate. Cu puţin timp înainte de terminarea acestui program am primit din partea regelui Mihai, fostul suveran al României, următorul mesaj:
32:33 Mesaj înregistrat de la fostul rege Mihai I: Sînt cu gîndul şi cu sufletul alături de voi. Sînt ca şi voi, îngrijorat cînd aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la putere atunci cînd cereţi doar drepturile cele mai elementare. Şi totuşi, totodată aveţi şi am mari speranţe. Fiindcă luaţi cuvîntul manifestînd. Fiindcă nu vă mai temeţi. Fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii înţelegeţi şi înţelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la putere. Manifestaţi paşnic, cu lozinci care să le spuie care vă sînt năzuinţele! Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile! Nu-i provocaţi, fiţi paşnici dar demni! Cu Dumnezeu înainte!
33:45 Emil Hurezeanu: Acesta a fost aşadar mesajul adresat de regele Mihai, fostul suveran al României, în legătură cu evenimentele dramatice de la Timişoara.
33:54 Neculai Constantin Munteanu: Stimaţi ascultători, e tot ce ştim, ce am putut afla şi ce am putut difuza despre demonstraţia de la Timişoara. Între timp, tiranozaurul Nicolae Ceauşescu a ajuns la Teheran, la aiatolah. Atît pînă acum. Pînă aici, ediţia întîia a „Actualităţii româneşti” de azi. dacă va fi nevoie, vă vom ţine la curent în „Actualitatea românească” de la ora zece şi zece. Ascultaţi în continuare programele noastre de ştiri, programul politic, radiomagazin, pentru amănunte suplimentare. Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu şi Şerban Orescu vă mulţumesc pentru atenţie şi împreună vă urează să auzim numai de bine.
34:35 Emil Hurezeanu: Chiar aşa. Să auzim numai de bine!

Mai citeşte:
– Un ziarist de doi bani: Şerban Orescu de la „Ziua”
– Cum s-a aflat în lume despre evenimentele din Timişoara

• revoluţia română din 1989