Trupa de teatru în limba maghiară „Thalia” şi securitatea română. „Încercarea lui Tokes Laszlo de a atrage sub influenţa sa unii tineri de naţionalitate maghiară a fost contracarată”

Actualizare 29 iulie 2023: Corectat transcrierea „N. Belais S.” în „lt. Beloia S” cum se pare că e corect.

Arpad Gazda, care în 1989 era student la Timişoara şi apropiat a lui Laszlo Tokes, îmi povestea în 1995, în declaraţia pe care am inclus-o în cartea „Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul Laszlo Tokes” (linc):

Prima noastră înfruntare cu securitatea a fost în 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformaţiei, am organizat în biserică un recital de poezie din Dsida Jeno. Dsida Jeno a fost un poet transilvănean interbelic care nu pot să spun că era interzis, dar o parte dintre poeziile lui nu puteau să fie publicate.

Eu eram atunci membru în teatrul studenţesc „Thalia”, care funcţiona la Casa Studenţilor. Am organizat acel recital împreună cu prietenul Almas Telegdy şi a fost un mare succes. La spectacol au participat nu numai membrii grupului Thalia, ci şi alţi studenţi. Pentru 4 decembrie aveam programat al doilea spectacol.

Securitatea a făcut presiuni ca nu cumva membrii grupului Thalia să participe la cel de-al doilea spectacol. Aceste presiuni s-au făcut prin intermediul conducătorului grupului Thalia, actorul László Matray. Cu toate acestea, în 8 noiembrie ne-am întîlnit în camera lui Zsolt Szilagyi, care era membru în Thalia (acum e deputat UDMR de Bihor) şi am hotărît să ignorăm aceste presiuni.

Patru dintre membrii Thaliei am participat şi la spectacolul din 4 decembrie. După asta, grupul Thalia a fost desfiinţat. Acest grup s-a reînfiinţat în februarie 1989, dar noi, cei care participaserăm şi la al doilea spectacol, am rămas excluşi.

Numele lui László Tőkés a apărut în presa din Ungaria pentru prima oară legat de această problemă. Primul material la radio Kossuth a fost scrisoarea lui Tőkés către episcopul de Oradea László Papp în care cerea sprijinul episcopului pentru noi, cei care am fost persecutaţi fiindcă participasem în biserică la serbarea Zilei Reformaţiei. Scrisoarea, împreună cu răspunsul lui László Papp, a fost citită la radio Budapesta în mai 1989. László Papp era membru în Marea Adunare Naţională, era un episcop-securist.

De pe blogul Csilla Konczei am găsit nişte documente legate de urmărirea, de către securitate, a trupei timişorene de teatru în limba maghiară „Thalia” în perioada premergătoare revoluţiei, care mi se par interesante.

Într-un raport trimis la Bucureşti, alcătuit în 20 decembrie 1988 de către locotenent-colonel Petru Pele şi colonel Traian Sima (iscălitura acestuia din urmă lipseşte de pe document) se vorbeşte despre influenţa pe care Laszlo Tokes o avea asupra trupei de teatru ungureşti „Thalia” şi despre manifestarea organizată la biserica reformată împreună cu membriu ai acestei trupe, dar se apreciază că în urma măsurilor întreprinse de securitate

au rezultat prin intermediul mijloacelor speciale de la domiciliul obiectivului „TIMIŞANU”, reacţii din care rezultă că toţi studenţii de la „THALIA” şi-au exprimat dorinţa de a se dezice de activităţile de la biserica reformată, ajungînd la concluzia că acţiunea lor ar fi putut da naştere la speculaţii şi interpretări tendenţioase. [Nume şters], unul din liderii lor, a afirmat că el „renunţă mai bine la biserică decît la „THALIA”. Exemplul său a fost urmat şi de ceilalţi studenţi. }n prezent se poate aprecia că încercarea lui TOKES LASZLO de a atrage sub influenţa sa unii tineri de naţionalitate maghiară a fost contracarată, fără intervenţia deschisă a organelor noastre.

Un alt document este un raport informativ în care sînt consemnate declaraţiile informatorului „Olah” cu privire la aceeaşi manifestare culturală organizată la biserica reformată a lui Laszlo Tokes şi la care au participat şi membri ai grupului „Thalia”:

inf. „OLAH”
lt. Beloia S.
nr. 29672/0085
casa „Marian”
7.XII.88

Raport informativ

La întîlnirea cu informatorul „OLAH” am aflat următoarele cu privire la activităţile care au avut loc la biserica reformată din str. T. Cipariu nr. 1 la data de 25 oct. 1988:

Dînd curs invitaţiei telefonice a preotului TOKES LASZLO, informatorul a ajuns la parohie la orele 18,00, cînd biserica era deja arhiplină (cca 500 de persoane). La intrarea informatorului TOKES L. tocmai dădea cuvîntul, la microfon, preotului catolic [nume şters] care a vorbit despre înfrăţirea şi buna înţelegere a cultelor, etc.

A urmat o scurtă slujbă religioasă, după care a fost prezentat un montaj literar, anunţat tot de către TOKES L. ca fiind susţinut de către membrii trupei studenţeşti de teatru de la Casa Studenţilor, „THALIA”.

Montajul s-a dovedit a fi realizat din versuri aparţinînd [nume şters] şi a fost ansamblat de aşa manieră încît să servească ideea perenităţii elementului etnic maghiar
pe aceste plaiuri şi a necesităţii luptei maghiarilor pentru păstrarea fiinţei lor naţionale.

A participat un număr de 12 studenţi, ale căror nume informatorul nu le-a putut reţine.

7 XII 1988     lt. Beloia S.

Obs: – Invitaţia către „OLAH” se confirmă şi prin mijloace speciale.

– Informatorul este scriitor, neexistînd nici un dubiu asupra veridicităţii informaţiei.

– Informaţia se verifică de altfel şi prin inf[ormatorii] „RUSU” şi „ARON”

Sarc[ini]: Inf[ormatorul] a fost instruit în vederea aflării numelui celui care, cunoscînd [nume şters] a realizat montajul.

Raportul se exploatează la D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „Vasile” [Laszlo Tokes], precum şi la mapele de verificare ale studenţilor participanţi.

7 XII 88     lt. Beloia S.

Dintre informatorii folosiţi de securitate pentru urmărirea activităţii trupei de teatru „Thalia”, au fost identificaţi doi. Unul era chiar conducătorul respectivei trupe de teatru, domnul Laszlo Matray, care folosea numele conspirativ „Costin Alexandru”. În prezent domnul Matray este un apreciat actor al teatrului unguresc „Csiky Gergely” din Timişoara, laureat în 2009 al premiului Kovacs Gyorgy decernat de Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania (EMKE) (linc). A nu se confunda actorul timişorean Laszlo Matray cu actorul covăsnean cu acelaşi nume. Cel de-al doilea era scriitorul Ioan Oberten (Oberten Janos), care folosea numele conspirativ „Olah”, deasemenea o personalitate culturală cunoscută pe plan local în Timişoara (în urmă cu cîţiva ani era membru în juriul care a decernat premiile Uniunii Scriitorilor din Timişoara – linc).

Vezi alte amănunte despre Laszlo Tokes şi anturajul acestuia din Timişoara, premergător revoluţiei, în articolele grupate în pagina „Documente despre revoluţia din Timişoara”

• revoluţia română din 1989