Asociaţia „21 Decembrie” contestă certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu. Slăbuţ, Ion Iliescu merită o contestaţie mai solidă

După cum se anunţă pe saitul asociaţiei 21 Decembrie (linc), această asociaţie a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor o contestaţie cu privire la certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu.

Motivaţia cererii este descoperirea de „fapte noi de natură să conducă la anularea certificatului de revoluţionar”, şi anume faptul că numitul Ion Iliescu „a acţionat împotriva dezideratelor manifestanţilor care în decembrie 1989 cereau înlăturarea regimului comunist”.

Concret, asociaţia se referă la faptul că în dosarul 97/P/1990 (obţinut de asociaţie în urma grevei foamei a lui Mărieş) a găsit jurnalul acţiunilor de luptă al unităţii militare 1918 Ianca din care rezultă că „Ion Iliescu în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale a hotărît că toţi activiştii de partid rămîn în funcţiile actuale”.

Documentele postate pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” sînt însă cam ambigui. Extrasul din jurnalul acţiunilor de luptă prezentat prezintă o notă telefonică a comandantului aviaţiei militare, generalul Iosif Rus, care spune, la punctul 1, „aducerea la cunoştiinţa personalului unităţii şi explicarea conţinutului şi măsurilor stabilite de Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi a ordinelor ministrului apărării naţionale. Dezvoltarea la toţi militarii a răspunderii pentru îndeplinirea măsurilor, sporirea vigilenţei, combaterea zvonurilor, menţinerea unei bunăstări morale”, iar la punctul 2 se precizează că „toţi activiştii de partid rămîn în funcţiile actuale şi îşi continuă munca de educaţie şi cultură a armatei”. Nu este deci limpede, din documentul prezentat, că ordinul ca activiştii de partid să rămînă în funcţie ar veni de la Ion Iliescu. Respectivul ordin a venit de la Iosif Rus, comandantul aviaţiei militare, şi e doar o presupunere, credibilă dar nedovedită, că sursa ordinului este Ion Iliescu. În primul rînd nu este clar dacă ceea ce scrie la punctul 2 al notei telefonice este o urmare a „măsurilor stabilite de Consiliul Frontului Salvării Naţionale” de care se vorbeşte la punctul 1. Punctul 2 al notei telefonice poate fi interpretat şi ca un punct independent, fără legătură cu punctul 1, deci ca un ordin aparţinînd personal lui Iosif Rus. Dar, admiţînd că ceea ce se scrie la punctul 2 al notei telefonice este urmarea măsurilor stabilite la punctul 1, acel prim punct vorbeşte nu numai de măsurile stabilite de CFSN ci şi de „ordinele ministrului apărării naţionale”, deci se poate interpreta că Iosif Rus se referea la ordinele ministrului. Nu e limpede cine era ministru pe 25 decembrie 1989 – Victor Stănculescu sau Nicolae Militaru – dar sigur nu era Ion Iliescu. Admiţînd şi faptul că nu e vorba de ordinele ministrului ci de măsurile stabilite de CFSN, e de semnalat că la vremea aceea Ion Iliescu era doar „ultimul pe listă”, calitatea oficială de preşedinte al CFSN primind-o abia în 27 decembrie 1989.

S-ar putea discuta dacă ordinul ca activiştii de partid să rămînă pe moment în funcţiile lor reprezintă o acţiune împotriva revoluţiei, în înţelesul art. 8 din Legea 341/2004. Pe acest blog am arătat înregistrări video din timpul revoluţiei în care mulţimea aclama foşti activişti de partid, precum Radu Bălan de la Timişoara (linc).

În concluzie, asociaţia „21 Decembrie” contestă certificatul de revoluţionar a lui Ion Iliescu pe baza unui document care nu este semnat de Ion Iliescu şi în care nu se pomeneşte numele lui Ion Iliescu. E vorba de o consemnare de la o unitate militară despre un ordin al generalului Iosif Rus pe baza căruia se poate presupune, dar nu este dovedit, că Ion Iliescu ar fi dispus menţinerea foştilor activişti de partid din armată în munca de „educaţie şi cultură”, fapt care constituie o acţiune contrarevoluţionară în înţelesul art. 8 din legea 341/2004 numai dacă admitem o interpretare puternic ideologizată a revoluţiei române. Cam slăbuţ din punctul meu de vedere, Ion Iliescu merită o contestaţie mai solidă.

Separat, saitul asociaţiei „21 decembrie” anunţă în 3 mai (linc) că „la Ministerul Muncii a fost înaintată o adresă din partea Asociaţiei 21 Decembrie 1989,  prin care se solicită informaţii cu privire la cuantumul indemnizaţiei de care beneficiază Ion Iliescu în calitatea pe care o deţine conform Legii 341/2004, de Luptător cu merite deosebite în Revoluţia din Decembrie’89”. Sînt curios ce răspuns va primi asociaţia „21 Decembrie” la această solicitare şi dacă îl vor pune pe sait, dar părerea mea e că indemnizaţia de revoluţionar de care beneficiază Iliescu e zero. Conform Legii 341/2004, luptătorii remarcaţi în revoluţie prin fapte deosebite au dreptul la indemnizaţie numai dacă realizează venituri mai mici decît salariul mediu pe economie. „Săracul şi cinstitul” Ion Iliescu beneficiază de indemnizaţie de fost şef de stat, în valoare de 75% din salariul actualului şef de stat, conform Legii 406/2001 pe care el însuşi a promulgat-o (linc). În plus beneficiază de pensie specială de fost parlamentar (pe care Boc cel rău vrea să o reducă). Nu ştiu dacă nu primeşte vreun salar şi de la Institutul Revoluţiei Române, al cărui preşedinte este. Oricum, are sigur venituri peste salariul mediu pe economie, deci nu are dreptul şi la indemnizaţie de luptător remarcat în revoluţie. Atunci, care este rostul gălăgiei făcute de asociaţia „21 Decembrie” pe tema „indemnizaţia de revoluţionar a lui Ion Iliescu” – aproape sigur inexistentă? (aştept să fiu contrazis de asociaţia „21 Decembrie” prin răspunsul pe care îl vor primi). Prin asemenea false probleme nu se face decît să i se ridice mingea la fileu lui Ion Iliescu.

Contestarea certificatului de revoluţionar a lui Ion Iliescu are valoare morală. Material însă nu-l afectează pe fostul preşedinte, căci indemnizaţie de revoluţionar acesta aproape sigur nu primeşte, avînd alte indemnizaţii, mult mai grase. Cel mult, îl va lipsi pe domnul Iliescu de cele 12 bilete anuale gratuite pe calea ferată şi de cartela de metrou.

• Certificatele de revoluţionar
• politica românească