De pe saitul „României Libere” (linc) extrag motivarea condamnării fostului primministru Adrian Năstase, în prima instanţă, inclusiv opinia separată conform căreia s-ar fi impus achitarea. Printre osîndiţii din acest proces se numără şi Bogdan Popovici, fost membru CFSN în decembrie 1989 (dar nu dintre primii anunţaţi la TVR). Sentinţa întreagă are 154 de pagini (o găsiţi la lincul amintit), eu am extras părţile cele mai relevante legate de Adrian Năstase. Remarc 2 lucruri:
– inclusiv opinia separată care cere achitarea lui Adrian Năstase constată caracterul infracţional al organizării sub egida unei instituţii de stat – Inspectoratul pentru Construcţii – a „Trofeului Calităţii”, manifestare în urma căreia s-au încasat zeci de miliarde lei vechi (o parte, de la alte instituţii de stat), care au fost folosiţi majoritar pentru tipărirea unor afişe electorale ale lui Adrian Năstase. Se susţine însă în opinia separată că nu este dovedit că Adrian Năstase personal a ştiut de aceste ilegalităţi şi le-a determinat în vreun fel;
– nu există nici un document sau declaraţie de martor care să-l învinuiască direct pe Adrian Năstase. El a fost condamnat pe bază de deducţie logică, ca fiind beneficiarul principal al fraudei, săvîrşită de persoane apropiate PSD, unele numite în funcţii de Adrian Năstase, dar fără vreo dovadă directă. Chiar dacă am admite – conform opiniei separate – că Năstase n-a ştiut despre cele întîmplate – rămîne totuşi răspunderea politică a sa, care a numit în funcţii guvernamentale oameni care s-au implicat în aceste infracţiuni.
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa penală nr.176 Dosar nr. 514/1/2009
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2012
Completul compus din:
Preşedinte : Ionuţ Matei
Judecător : Cristina Rotaru
Judecător : Ioana Bogdan
Magistrat asistent : Marioara Cioaric
(…)
În esenţă, s-a reţinut că:
A.1. În anul electoral 2004 Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.S.C) a organizat un simpozion intitulat „Trofeul Calităţii în Construcţii”, manifestare care a constituit, în fapt, o formă mascată de a colecta bani publici sau provenind de la diverse societăţi private ori persoane fizice, pentru campania prezidenţială a inculpatului Năstase Adrian, urmare a exercitării de către acesta a influenţei şi autorităţii decurgând din funcţia de preşedinte al Partidului Social Democrat
asupra:
a. inculpaţilor Jianu Irina Paula – persoană ce a fost numită în funcţia de inspector general în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii urmare a legăturilor apropiate cu persoane marcante din cadrul PSD, Popovici Bogdan – fost membru al CFSN şi apropiat al familiei Năstase, Popovici Marina Ioana – persoană ce împreună cu învinuitul Popovici Bogdan controla un grup important de firme, societăţi între care existau relaţii de afiliere prin structura acţionariatului şi persoanele ce le administrau, Vasile Mihail Cristian – administrator al S.C. Eurografica S.R.L., societate ce beneficiase de
contracte importante cu Partidul Social Democrat pentru tipărirea unor materiale electorale şi care avea legături cu persoane importante din cadrul PSD;
b. unor membri de partid ce deţineau funcţii importante în instituţii publice (Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, Agenţia Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) şi care în calitate de ordonatori de credite au distribuit bani publici către campania electorală, prin asigurarea sumelor necesare achitării taxelor de participare la un simpozion ce nu prezenta relevanţă pentru
activitatea instituţiilor publice descentralizate;
c. unor lideri locali de partid, primari, preşedinţi de Consilii judeţene, ce au dispus participarea la simpozion a unor funcţionari din cadrul instituţiilor pe care le conduceau şi achitarea taxelor de participare aferente;
d. conducerii unor regii autonome, companii naţionale, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, în mod direct sau prin ministrul sau secretarul de stat coordonator: CNLO, CE TURCENI, HIDROELECTRICA S.A., S.C. DISTRIGAZ SUD S.A., Regia Naţională Apele Române, CNADNR, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare ş.a.
Iniţiativa organizării „Trofeului Calităţii în Construcţii” a aparţinut inculpatei Jianu Irina Paula – inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, aceasta aducându-le la cunoştinţă inspectorilor generali teritoriali din subordine despre intenţia sa cu prilejul unor şedinţe de lucru pe care le convoca la sediul inspectoratului.
Organizarea simpozionului „Trofeul calităţii în construcţii 2004” a fost una unitară, încă de la început I.S.C. stabilind că acesta se va desfăşura în două etape: una locală, la nivelul celor 11 inspectorate teritoriale şi una finală, la nivel de ţară.
Este de precizat că inculpata Jianu Irina Paula nu a supus organizarea acestui eveniment aprobării consiliului de conducere deşi, chiar din faza iniţială angaja patrimonial instituţia, în condiţiile în care prin contractele încheiate cu societăţile ce urmau să presteze servicii de organizare I.S.C. se obliga să suporte contravaloarea serviciilor furnizate şi a costurilor serviciilor prestate de către terţi indiferent de valoarea totală a încasărilor.
Pentru a asigura desfăşurarea evenimentului, inculpata Jianu Irina Paula l-a contactat pe inculpatul Popovici Bogdan – coordonatorul unui grup de firme (compus din S.C. Axa Management S.R.L., S.C. Media Globe Invest S.R.L., S.C. Contur Media S.R.L., S.C. Urban Consult S.R.L. şi S.C. A Rond S.R.L.), împreună cu care a stabilit atât cuantumul taxelor de participare pentru persoanele fizice şi juridice, cât şi încasarea direct în contul firmelor organizatoare a sumelor de bani plătite drept taxă de participare.
Potrivit art.4 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al I.S.C., aprobat prin Ordinul MLPTL nr. 1398/2001, Inspectoratul de Stat în Construcţii desfăşoară prestări de servicii specifice, printre care şi „manifestări tehnice privind problematica specifică activităţii proprii”.
Potrivit aceluiaşi Regulament, dat în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001, Inspectoratul de Stat în Construcţii se finanţează integral din surse extrabugetare, inclusiv din sumele obţinute din efectuarea de prestări şi servicii specifice, pe bază de tarife stabilite de consilierul de conducere şi aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Cu toate că taxele de participare reprezentau venituri ale IS.C., care trebuiau administrate, utilizate şi contabilizate de către instituţia publică, Inspectoratul de Stat în Construcţii nu a încasat nicio asemenea sumă de pe urma organizării manifestării Trofeul Calităţii în Construcţii; beneficiind de complicitatea inculpaţilor Gasparovici, Popovici Bogdan şi Popovici Marina Ioana, inculpata Jianu a transferat dreptul de a încasa taxele de participare către societăţile private organizatoare a evenimentelor, controlate de aceştia din urmă.
Pe de altă parte, deşi era unic organizator al evenimentului, Inspectoratul de Stat în Construcţii a transferat în mod formal atribuţiile de organizare către inspectoratele teritoriale, cărora inculpatele Jianu Irina Paula şi Gasparovici Diana le-au dispus încheierea unor contracte de prestări de servicii de organizare cu societăţile din grupul de firme controlat şi condus de către inculpaţii Popovici Bogdan şi Popovici Marina Ioana, cu toate că potrivit legii inspectoratele teritoriale nu aveau personalitate juridică şi, prin urmare, nu aveau capacitatea de a contracta.
Semnarea contractelor de către şefii inspectoratelor judeţene nu a fost rezultatul vreunei negocieri a acestora cu societăţile private organizatoare, ci o modalitate prin care conducerea Inspectoratului de Stat în Construcţii, beneficiind de complicitatea inculpaţilor Popovici Marina Ioana şi Popovici Bogdan a urmărit evitarea procedurii de achiziţie publică pentru serviciile de organizare a evenimentului, prin încercarea de acreditare a ideii că evenimentele s-au organizat la nivel de inspectorate teritoriale.
2. Societăţile implicate în organizarea şi desfăşurarea fazelor teritoriale ale Trofeului Calităţii (S.C. A Rond S.R.L., S.C. Axa Management S.R.L, S.C. Contur Media S.R.L., S.C Urban Consult S.R.L. S.C. Media Globe S.R.L) au încasat cu titlu de taxe de participare suma totală de 67.463.972.430 ROL.
Pentru desfăşurarea evenimentelor, au fost efectuate cheltuieli în cuatum de 5.914.259.409 ROL, acestea fiind legate în principal de: închirierea sălilor în care au avut loc evenimentele, servicii de catering, tipărituri de ecusoane şi mape cu diverşi furnizori.
Diferenţa de 61.549.713.021 ROL reprezintă servicii facturate şi nejustificate prin documente contabile – 52.936.712.254 ROL – şi sume ce au rămas în conturile societăţilor organizatoare – 8.613.000.767 ROL – , deci cheltuieli nereale.
Pentru acoperirea diferenţei dintre cuantumul sumelor încasate de la participanţi şi cuantumul cheltuielilor efectiv realizate, societăţile comerciale de mai sus au încheiat contracte cu S.C. AROND S.R.L, al cărei director era inculpata Popovici Marina Ioana, având ca obiect în principal servicii de „concepţie” şi „organizare”, servicii care acoperă 92% din totalul cheltuielilor.
Astfel, din valoarea totală a sumelor facturate şi care reprezintă cheltuieli nejustificate – 52.936.712.254 ROL, un cuantum de 49.770.000.000 ROL reprezintă contravaloarea unor servicii de „concepţie „ şi „organizare” contractate de S.C. A Rond S.R.L în calitate de prestator.
Facturile fiscale emise de S.C. A Rond S.R.L pentru servicii de „concepţie” şi „organizare” nu au fost însoţite de documente care să probeze efectuarea în fapt a serviciilor.
Mai mult decât atât, s-a constatat că S.C. A Rond S.R.L. a facturat astfel de servicii de „concepţie” şi „organizare” către celelalte 4 societăţi comerciale implicate (S.C. AXA Management S.R.L. S.C. Contur Media S.R.L., S.C Urban Consult S.R.L., S.C. Media Globe Invest S.R.L.) pentru fiecare din cele 10 oraşe în care s-au desfăşurat evenimentele organizate de acestea, deşi concepţia este una singură, fapt care a condus la multiplicarea de 10 ori a acestor servicii.
3. Pe de altă parte, Inspectoratul de Stat în Construcţii nu numai că nu a încasat venituri din taxele de participare la cele 11 evenimente organizate la nivel teritorial, ci a efectuat cheltuieli din bugetul propriu în legătură cu Trofeul Calităţii, atât pentru fazele teritoriale, cât şi pentru cea finală, încheind sau derulând în condiţii nelegale, cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, mai multe contracte sau relaţii comerciale:
– contractul nr.XXX din 13.05.2004 încheiat cu S.C. Eurografica S.R.L. şi actul adiţional la acest contract, în valoare totală de 2.786.300.037 ROL;
– contractul fără număr din 15.10.2004 încheiat cu S.C. Eurografica S.R.L, în valoare totală de 1.505.056.074 ROL;
– contractul nr.XXXX din 10.09.2004 încheiat cu S.C. Axa Management S.R.L., în valoare totală de 3.770.483.000 ROL;
– relaţia comercială derulată cu S.C. Sanco Grup S.R.L., în valoare totală de 325.512.477 ROL;
4. Valoarea totală a prejudiciului adus Inspectoratului de Stat în Construcţii, ca urmare a derulării manifestării Trofeul Calităţii în Construcţii, atât la nivel local, cât şi faza finală, este de 69.937.064.609 ROL, din care 61.549.713.021 ROL prejudiciu rezultat din neîncasarea veniturilor din taxele de participare (după deducerea, din taxele totale încasate de societăţile organizatoare, a cheltuielilor efective) şi 8.387.351.588 ROL prejudiciu rezultat din cheltuieli efectuate nelegal de către IS.C. pentru cele două faze ale simpozionului.
5. Ulterior, pentru a se disimula provenienţa sumelor obţinute, prin operaţiuni de spălare de bani (cesiuni de acţiuni, majorări de capital, contracte false de vânzare-cumpărare şi prestări servicii), desfăşurate prin intermediul societăţilor controlate de inculpaţii Popovici Bogdan şi Popovici Marina Ioana (S.C. A Rond S.R.L., S.C. Media On S.A., S.C. Forum Invest S.A., Fundaţia Invest România), cea mai mare parte a banilor obţinuţi din taxele de participare la Trofeul Calităţii au ajuns în conturile S.C. Eurografica S.R.L., societate care apoi a achizionat, plătit şi distribuit materiale de propagandă electorală pentru inculpatul Năstase Adrian. Astfel:
a. prin contractul nr.XXX din 30.04.2004 încheiat cu S.C. Axa Management S.R.L. , S.C. A Rond S.R.L. se obliga să presteze serviciul de tipărire şi inserţie a 12.000 afişe în revista Banii Noştri, în legătură cu Trofeul Calităţii în Construcţii.
În acest sens, S.C. A Rond S.R.L. a încheiat contracte cu S.C. Media On S.A. pentru inserţia afişelor (nr.XXX din 6.05.2004) şi cu S.C. Eurografica S.R.L. pentru tipărirea acestora (nr.XXX din 20.04.2004).
Acest din urmă contract avea ca obiect un număr total de 95.000 postere (în care erau incluse şi cele 12.000 susmenţionate), care ar fi fost predate către beneficiar la data de 30.06.2004, adică la o lună după ce ultimul eveniment teritorial legat de Trofeul Calităţii avusese deja loc.
Valoarea acestui contract a fost de 14.843.750.000 ROL, exclusiv TVA.
b.prin contractul de cesiune nr.XXX din 20.05.2004, inculpata Popovici Marina Ioana a cesionat către S.C. Arond S.R.L. un număr de 3.000.975 acţiuni din capitalul social al S.C. Media On S.A., la un preţ de 12.995,78 ROL/acţiune, în lipsa unui Raport de evaluare care să justifice acest preţ, faţă de valoarea nominală, de 1.000 ROL/acţiune.
Din suma încasată de la S.C. Arond S.R.L., aferentă acestei cesiuni, de 38.640.009.750 ROL, inculpata Popovici Marina Ioana a efectuat ulterior următoarele tranzacţii:
– la data de 4.06.2004, inculpata a cumpărat, împreună cu inculpatul Popovici Bogdan, un imobil aparţinând Fundaţiei Invest România, la care acesta din urmă era membru fondator. Suma aferentă acestei tranzacţii a fost de 12.257.000.000 ROL.
Ulterior, această sumă a fost transferată către S.C. Eurografica S.R.L., în baza unui contract încheiat la 26.05.2004, între această societate şi Fundaţia Invest România, având ca obiect tipărirea, caşerarea şi distribuţia unei cantităţi de 66.000 postere tip A, care în realitate nu au fost livrate Fundaţiei.
– la data de 16.06.2004 inculpata a transferat la S.C. Forum Invest S.A. suma de 4.000.000.000 ROL reprezentând aport la majorarea capitalului social. Ulterior, din această sumă s-a transferat către S.C. Eurografica S.R.L. suma de 2.995.000.000 ROL, în baza unui contract încheiat la 1.06.2004, având ca obiect tipărirea unui tiraj de 13.500 postere
pentru revista Banii Noştri.
– la data de 10.06.2004, inculpata a transferat înapoi, la S.C. Arond S.R.L., suma de 6.000.000.000 ROL reprezentând aport la majorarea capitalului social al acestei societăţi.
c. prin decizia din 20.05.2004 a inculpatei Popovici Marina Ioana, în calitate de asociat unic al S.C. A Rond S.R.L., s-a aprobat participarea acestei societăţi la capitalul social al S.C. Media On S.A., prin aport numerar în valoare de 24.667.275.000 ROL, urmare a emiterii de 25.300.000 acţiuni noi. Deşi S.C. A Rond S.R.L. avea un drept de preferinţă, corespunzător acţiunilor dobândite anterior, pentru 63,85% din acţiunile nou-emise, a subscris un număr de 24.667.275 acţiuni, adică o proporţie de 97,49% din acţiunile noi.
Urmare a acestei operaţiuni, S.C. A Rond S.R.L. a achitat în perioada 21.05.-1.07.2004 suma de 11.203.182.500 ROL, urmând ca diferenţa până la valoarea de 24.667.275.000 ROL să fie vărsată în termen de 1 an de la data publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii A.G.A S.C. Media On S.A. de majorare a capitalului.
Anterior, între S.C. Media On S.A. şi S.C. Eurografica S.R.L. fusese încheiat contractul nr.XXX din 18.05.2004 având ca obiect tipărirea unui număr de 68.000 postere caşerate, care în realitate nu au fost livrate către S.C. Media On S.A., ci apar ca fiind distribuite la diverse societăţi comerciale ce figurau în reţeaua S.C. Eurografica S.R.L. S.C. Media On S.A. a achitat pentru aceste postere S.C. Eurografica S.R.L. suma de 12.700.000.000 ROL.
6. Din sumele intrate în conturile S.C. Eurografica S.R.L. în urma operaţiunilor civile şi comerciale fictive menţionate anterior, inculpatul Vasile Mihail Cristian, administratorul acestei societăţi, a asigurat inculpatului Năstase Adrian, preşedinte al P.S.D şi candidat la alegerile prezidenţiale din toamna anului 2004, foloase necuvenite în valoare de 33.841.734.455 ROL, concretizate în materiale de propagandă electorală, altele decât cele care făcuseră obiectul contractului încheiat între P.S.D şi S.C. Eurografica S.R.L. nr.6549/13.10.2004.
Pentru a ascunde aprovizionarea frauduloasă a societăţii cu aceste materiale, au fost încheiate cu 16 furnizori contracte
comerciale şi documente financiar-contabile nereale, în care au fost specificate alte produse decât cele care au fost livrate în realitate (de regulă, produse personalizate pentru acordarea acestora în scop publicitar, pentru stimularea vânzărilor societăţii).
Concomitent cu aceste achiziţii frauduloase, din dispoziţia inculpatului Vasile Mihail Cristian a fost iniţiată derularea unei aşazise campanii de promovare a produselor S.C. Eurografica S.R.L., prin distribuirea către agenţii şi clienţii societăţii de materiale inscripţionate „Eurografica” (pixuri, brichete, calendare, rigle, bloc notesuri, albume de artă, agende). În realitate, această campanie a urmărit mascarea adevăratelor bunuri achizionate de societate, constituind totodată o justificare aparentă pentru înregistrarea acestor achiziţii în contabilitatea S.C. Eurografica S.R.L. Astfel, inculpatul a dispus a dispus întocmirea unui număr de 25 de procese verbale prin care angajaţii societăţii atestau că ar fi
primit o parte din materialele menţionate în decizie, precum şi întocmirea a 55 de avize de însoţire a mărfii către distribuitori ai S.C. Eurografica S.R.L. din mai multe localităţi din ţară prin care se atesta că aceştia ar fi primit o parte din materialele publicitare aferente deciziei emise de inculpatul Vasile Mihail Cristian.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat însă că persoanele menţionate în procesele verbale şi în avizele de însoţire a mărfii nu au primit în realitate produsele în cantităţile specificate, ci doar cantităţi modice din sortimentele pixuri şi brichete, de ordinul zecilor de bucăţi. Cheltuielile reprezentând contravaloarea materialelor de propagandă electorală au fost înregistrate în contabilitatea S.C. Eurografica S.R.L. în conturile „cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate”, „mărfuri în depozit”, „alte materiale consumabile”, „alte cheltuieli”, „cheltuieli privind alte materiale consumabile”, creându-se astfel aparenţa că acestea ar fi fost unele proprii societăţii.
Distribuirea materialelor electorale s-a făcut prin intermediul mai multor transportatori, în principal S.C. Trans Nova Impex S.R.L., întocmindu-se din dispoziţia inculpatului Vasile Mihail Cristian avize de însoţire a mărfii în care, la rubrica destinată cumpărătorului, erau menţionate numele unor persoane fizice, numere de telefon şi denumirea judeţului în care urmau să se distribuie materialele respective.
Ulterior, pentru a masca transportul de materiale electorale, au fost întocmite facturi însoţite de anexe, din care rezulta ca S.C. Trans Nova Impex S.R.L. ar fi efectuat aceste curse pentru S.C. Eurografica S.R.L.
B. Pe lângă foloasele menţionate anterior, obţinute din sumele reprezentând taxele achitate de participanţii la Trofeul Calităţii în Construcţii, inculpatul Năstase Adrian a mai beneficiat, prin intermediul inculpatei Jianu Irina Paula, de alte foloase cu caracter electoral, în cuantum de 382.172.020 ROL, din partea S.C. Vertcon S.A., la care această inculpată fusese acţionară până la numirea sa în funcţia de Inspector General de Stat în cadrul I.S.C. În concret, la cererea inculpatei Jianu, societatea susmenţionată s-a implicat în campania electorală a inculpatului Năstase Adrian, achitând o cantitate de 20.000 de pixuri personalizate „Adrian Năstase”, achiziţionate de la S.C. Sanco Grup S.R.L., în valoare totală de 210.630.000 ROL. De asemenea, personalul propriu al S.C. Vertcon S.A., dar şi cel al altor societăţi (S.C. Conimpuls S.A., S.C. Regal Glass S.R.L.) a participat în perioada noiembrie-decembrie 2004 la activităţi de ambalare (aşezare în pungi) a unor materiale electorale destinate campaniei inculpatului Năstase Adrian, plata întregului personal implicat făcându-se din fondurile S.C. Vertcon S.A. şi fiind în cuantum de 151.090.000 ROL.
Totodată, societatea a suportat din fonduri proprii transportul materialelor electorale pe ruta Bacău-Botoşani-Bacău, în cuantum de 3.877.020 ROL, precum şi sacii de rafie achiziţionaţi pentru ambalarea materialelor de propagandă electorală, în cuantum de 16.575.000 ROL. Toate aceste cheltuieli au fost reflectate inexact în contabilitatea S.C. Vertcon S.A., fiind înregistrate în conturile „cheltuieli privind materiale nestocate” (în cazul celor 20.000 de pixuri), „cheltuieli de transport şi personal” (în cazul celor aferente transportului de materiale electorale), „debitori diverşi” (în cazul plăţilor către personalul implicat în activităţile cu caracter electoral), cu consecinţa diminuării profitului brut al societăţii aferent anului 2004 şi a taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat pe anul 2004 (cu referire la achiziţia celor 20.000 de pixuri).
(…)
B. în privinţa inculpatului Năstase Adrian
În majoritate, Curtea reţine că faptele inculpatului Năstase Adrian care, în calitate de preşedinte al Partidului Social Democrat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada ianuarie-noiembrie 2004, s-a folosit de influenţa sa pentru a obţine foloase necuvenite, reprezentând contravaloarea unor materiale de propagandă electorală pentru campania sa prezidenţială în sumă totală de 33.756.697.278 ROL (859.014 euro, la un curs mediu de 39.297 ROL/euro) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.13 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 c.pen.
În apărarea sa, inculpatul a susţinut în esenţă că prezentul dosar este unul politic, că în anul 2004 a candidat pentru alegerile prezidenţiale din partea unei alianţe (formată din Partidul Social Democrat şi Partidul Umanist Român), care s-a oficializat abia în vara acelui an; abia ulterior acestui eveniment, în urma unui congres comun al celor două formaţiuni, el a fost desemnat ca şi candidat unic la alegerile prezidenţiale. Prin urmare, neştiind că va candida pentru aceste alegeri, nu se putea pune problema strângerii unor fonduri de care să beneficieze în campania electorală.
Mai mult, în vara anului 2004, ca urmare a unor disensiuni în partid, inculpatul Năstase ar fi fost pe punctul de a renunţa atât la funcţia de prim-ministru, cât şi la cea de preşedinte al P.S.D.
În privinţa campaniei electorale, s-a susţinut că aceasta a fost comună pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale (până la primul tur al alegerilor prezidenţiale) şi că, oricum, inculpatul nu a avut nicio implicare în partea logistică a acesteia (ce viza strângerea de fonduri, tipărirea şi distribuirea materialelor de propagandă electorală).
În legătura cu materialele electorale, s-a susţinut că posterele înfăţişându-l pe inculpatul Năstase, despre care s-a făcut vorbire în unele dintre declaraţiile martorilor, nu au avut nicio legătură cu campania electorală, fiind realizate pentru dotare sediilor de partid.
În unica declaraţie dată în cauză (fil.43 şi urm.vol.2 ds.fond), inculpatul a arătat că nu a avut nicio legătură cu organizarea Trofeului Calităţii, la care a participat doar ca invitat. De asemenea a susţinut că nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inculpatei Jianu (pe care a cunoscut-o încă din perioada în care aceasta s-a ocupat de construcţia locuinţei din strada Zambaccian şi care ulterior a fost numită la conducerea I.S.C. de către ministrul lucrărilor publice)
şi a inculpatului Popovici Bogdan (cu care s-a întâlnit sporadic la evenimente organizate de acesta).
A recunoscut că S.C.Eurografica S.R.L s-a ocupat de realizarea cărţilor sale de vizită, ca şi prim-ministru, ca şi de dotarea cu materiale de birotică şi protocol, neaflând decât la sfârşitul mandatului său că au existat contracte între P.S.D. şi această societate legate de campania electorală din 2004.
1.Examinând cu prioritate apărările inculpatului, Curtea constată că în cea mai mare parte acestea vizează aspecte colaterale sau fără nicio legătură cu acuzaţiile aduse prin actul de sesizare.
a.În privinţa caracterului politic al prezentului dosar, Curtea se rezumă la a constata că singura conexiune cu politicul este dată de calitatea inculpatului Năstase, de preşedinte al unui partid, care reprezintă o calificare specială cerută de textul incriminator al art.13 din Legea nr.78/2000 pentru subiectul activ al infracţiunii.
b.Referitor la candidatura inculpatului Năstase la funcţia de preşedinte al României în anul 2004, Curtea constată că acesta a încercat să inducă ideea unei incertitudini cu privire la persoana candidatului P.S.D. pentru această funcţie, care s-ar fi risipit târziu, la sfârşitul verii acelui an.
Această apărare nu poate fi primită. În acest sens, Curtea reţine în primul rând că nu doar în România, ci şi în alte ţări cu tradiţie democratică există cutuma desemnării ca şi candidat al unei formaţiuni politice la cea mai înaltă funcţie electivă din stat, a preşedintelui acesteia. O asemenea opţiune este justificată nu doar din considerente de imagine (preşedintele fiind în mod evident persoana cea mai vizibilă, interfaţa partidului în relaţia cu opinia publică), ci şi de calităţile respectivei persoane (care au avut un rol determinant în alegerea sa în fruntea formaţiunii politice şi care, pentru identitate de raţiune, fac din ea persoana cea mai potrivită pentru a candida la o asemenea demnitate în stat).
În acelaşi timp, practica electorală a demonstrat că desemnarea preşedintele partidului, ca şi candidat la funcţia de preşedinte al statului are un rol important inclusiv pentru rezultatul alegerilor parlamentare (atunci când cele două tipuri de sufragii se suprapun, cum a fost şi cazul anului 2004), întrucât candidatul la preşedinţie este de regulă „locomotiva” care poate „trage după el” partidul, ajutându-l astfel să obţină un scor electoral mai bun.
Pe lângă aceste aspecte pur teoretice, în speţă nu poate fi omis faptul că, dincolo de împrejurarea că în anul 2004 inculpatul Năstase era preşedintele celui mai mare partid din România, acesta ocupase de-a lungul anilor toate demnităţile importante în stat (prim-ministru, preşedinte al Camerei Deputaţilor, ministru de externe), singura care-i lipsea fiind aceea de preşedinte al României. La toate acestea se adaugă şi calităţile sale personale, datorită cărora toţi martorii audiaţi în cauză, membrii importanţi ai partidului, au văzut în inculpatul Năstase candidatul cel mai potrivit din partea P.S.D. pentru funcţia de preşedinte al României, chiar dinainte de a se intra în anul electoral (a se vedea declaraţiile martorilor Cozmâncă Octav, fil.121 vol.17 ds.fond, Vasile Aurelia, fil.119 vol.17 ds.fond., Harbuz Liviu, fil.529 vol.14 ds.fond, Hrebenciuc Viorel, fil.526 vol.14 ds.fond). Edificatoare pentru această percepţie este declaraţia martorei Plumb Rovana (fil.282 vol.2 ds.fond), potrivit căreia dacă inculpatul Năstase ar fi refuzat să candideze, „îl convingeam să o facă”.
Împrejurarea că la mijlocul anului 2004 ar fi existat sau nu tensiuni în partid (determinate de rezultatele obţinute la alegerile locale sau de alte motive), care l-ar fi pus pe inculpat în situaţia de a hotărî să demisioneze (ceea ce s-ar fi repercutat şi asupra potenţialei sale candidaturi la alegerile prezidenţiale din toamna aceluiaşi an), este lipsită de relevanţă, după cum nu interesează momentul oficializării acestei candidaturi.
În speţă, ceea ce se impută inculpatului este folosirea influenţei şi/sau autorităţii sale, ca şi preşedinte de partid, pentru a obţine o finanţare ilegală pentru campania sa electorală din toamna anului 2004, făcându-se trimitere la două surse concrete: Trofeul Calităţii şi S.C.Vertcon S.A.
Este evident că această folosire a influenţei şi/sau autorităţii inculpatului trebuia să preceadă activităţilor prin care s-a finanţat fraudulos campania sa electorală. Ceea ce interesează este dacă în fapt, la momentul la care inculpatul şi-a folosit influenţa sau autoritatea, aceasta avea cel puţin vocaţia certă de a fi candidatul partidului la alegerile prezidenţiale din
anul 2004, care să-i determine preocuparea de a-şi asigura surse de finanţare ale campaniei sale electorale, licite sau ilicite.
Împrejurarea că la acel moment inculpatul nu era candidat oficial (cu acte) sau că mai apoi candidatura sa ar fi devenit incertă (indiferent de motive) ori lipsită de şanse de câştig (prin raportare la contracandidaţi din alte partide), nu prezintă relevanţă, fiind vorba despre evoluţii ulterioare (unele din ele pot surveni şi după legalizarea unei candidaturi, chiar independent de voinţa partidului şi/sau a candidatului).
Or, potrivit argumentelor expuse anterior, este evident că la începutul anului electoral 2004 inculpatul Năstase era candidatul de facto al P.S.D. la alegerile prezidenţiale din toamna aceluiaşi an, nefiind conturat la acel moment niciun dubiu serios, fie din partea partidului, fie din partea inculpatului, în sensul că o asemenea candidatură nu urma să fie propusă sau acceptată.
Este de asemenea lipsită de relevanţă împrejurarea că, în final, în urma unei decizii luate în cursul anului electoral 2004, inculpatul Năstase a candidat din partea unei alianţe, cu atât mai mult cu cât partidul cu care P.S.D. s-a aliat (P.U.R) nu era unul care să emită pretenţii pentru candidatura la cea mai înaltă funcţie în stat, în condiţiile în care la acel moment însăşi intrarea sa în Parlament, prin forţe proprii, era îndoielnică.
În altă ordine de idei, pentru a subzista infracţiunea prev.de art.13 din Legea nr.78/2000, nici măcar nu ar fi fost obligatorie candidatura inculpatului pentru alegerile prezidenţiale, căci legea cere ca foloasele urmărite de făptuitor să fie pentru sine sau pentru altul.
Aceasta înseamnă că simpla folosire a influenţei şi/sau autorităţii inculpatului pentru a obţine ilicit bani pentru campania electorală, se circumscrie incriminării analizate, fiind fără relevanţă dacă era avută în vedere finanţarea propriei campanii (prezidenţiale sau parlamentare) sau a altor candidaţi, nominalizaţi sau nu, ai partidului, indiferent de tipul alegerilor.
Din actele aflate la dosar rezultă că fazele teritoriale ale Trofeului Calităţii în Construcţii, singurele care au presupus încasarea unor taxe de la participanţi (şi care, potrivit celor expuse anterior, au servit ca sursă de finanţare a campaniei electorale a inculpatului Năstase) au avut loc în perioada 22.04-31.05.2004, iar decizia de organizare a acestor manifestări s-a luat la începutul primăverii aceluiaşi an (corespondenţa cu inspectoratele teritoriale legată de Trofeul Calităţii a fost iniţiată de I.S.C în primele zile ale lunii martie 2004 – fil.331 vol.53 dup).
În aceste condiţii, cel puţin prin raportare la Trofeul Calităţii, influenţa şi/sau autoritatea inculpatului Năstase pentru a obţine foloase necuvenite destinate campaniei sale electorale, trebuia să se fi exercitat la începutul anului electoral 2004 (lunile ianuarie-februarie), căci prin ipoteză la începutul lunii martie decizia inculpatei Jianu de organizare a Trofeului Calităţii fusese luată şi comunicată în teritoriu.
În acest context, inculpaţii Jianu şi Popovici au încercat că acrediteze ideea că o asemenea decizie fusese luată încă din toamna anului 2003, însă această susţinere nu poate fi primită cel puţin din două motive: pe de o parte, dacă aşa ar fi stat lucrurile, pregătirile ar fi trebuit să se concretizeze prin ceva (acte sau fapte) încă din acel an, ceea ce însă nu s-a întâmplat; pe de altă parte, dacă manifestările urmau a avea loc în anul 2004, ar fi trebuit să se prevadă surse de finanţare suplimentare în proiectul de buget al I.S.C pentru acel an sau măcar să se cuprindă contractele pe care ulterior
instituţia le-a încheiat în nume propriu pentru organizarea Trofeului Calităţii, în programul anual al achiziţiilor publice ce trebuia întocmit conform art.2 din H.G. nr.461/2001, lucru care de asemenea nu s-a întâmplat.
Termenele scurte fixate de I.S.C. inspectoratelor teritoriale pentru comunicarea diverselor date (de exemplu, conform unei adrese din 4.03.2004, până pe data de 8.03.2004 trebuia transmisă lista potenţialilor participanţi – fil.331 vol.53 dup), graba cu care s-a acţionat (dovadă fiind faptul că din cele 11 evenimente teritoriale nu s-au încheiat contracte între firmele organizatoare şi inspectoratele teritoriale decât pentru 7, iar dintre acestea două nu au dată şi număr) reprezintă dovezi suplimentare în sensul că decizia organizării Trofeului Calităţii nu s-a luat în anul 2003.
În privinţa foloaselor obţinute de inculpatul Năstase din partea S.C.Vertcon S.A., Curtea constată că implicarea acestei societăţi a avut loc chiar în perioada campaniei electorale (lunile noiembrie-decembrie 2004).
În ce priveşte momentul la care inculpatul şi-a folosit influenţa şi/sau autoritatea de preşedinte de partid pentru a obţine foloase necuvenite din partea S.C.Vertcon S.A., acesta este situat în timp în perioada campaniei electorale, până în luna noiembrie inclusiv, când inculpatul avea deja calitatea oficială de candidat la preşedenţia României. Determinarea acestui moment nu se poate face decât prin raportare la perioada în care S.C.Vertcon S.A. a acţionat în favoarea inculpatului, la instigarea inculpatei Jianu.
c. În ce priveşte implicarea limitată a inculpatului în campania electorală, Curtea reţine lipsa de pertinenţă a apărărilor ce vizează strângerea de fonduri (cu trimitere la existenţa unui mandatar financiar) sau producerea ori distribuirea de materiale electorale.
Prin aceste susţineri, inculpatul nu se raportează la fondul acuzaţiilor care i se aduc. Astfel, în legătură cu finanţarea campaniei electorale, activitatea inculpatului nu trebuie analizată în limitele Legii nr.43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, căci în speţă nu este vorba despre simple nereguli în finanţarea unei campanii electorale, imputabile eventual mandatarului financiar, ci despre acţiuni săvârşite de inculpat cu mult înainte şi independent de derularea procesului electoral (cazul Trofeului Calităţii), prin care a urmărit să-şi asigure surse ilegale de finanţare a viitoarei sale campanii electorale, ce au avut la bază o sarabandă de infracţiuni comise de alte persoane (coinculpaţii din prezenta cauză). Pe de altă parte, împrejurarea că exista un mandatar financiar, care se ocupa cu gestionarea resurselor financiare pentru campania electorală, nu exclude săvârşirea unor acte ilegale chiar de către candidat, prin care acesta îşi asigură surse suplimentare şi netransparente de finanţare pentru campanie (cazul S.C.Vertcon S.A.). În privinţa achiziţionării şi distribuirii materialelor de propagandă electorală, o eventuală implicare a inculpatului în aceste activitităţi nu prezintă relevanţă prin raportare la faptele penale care i se impută şi care se limitează la folosirea influenţei şi/sau autorităţii sale, ca preşedinte de partid, pentru a obţine foloase materiale necuvenite. Modul în care aceste foloase au fost realizate, precum şi distribuirea materialelor electorale achizionate fraudulos, reprezintă chestiuni situate dincolo de momentul consumării/epuizării infracţiunii imputate inculpatului, pentru care este antrenată răspunderea penală a altui inculpat (Vasile Mihail Cristian).
d. În privinţa posterelor înfăţişându-l pe inculpat, cu care în realitate au fost dotate sediile partidului din teritoriu, Curtea constată că inculpatul este în eroare, atunci când asimilează aceste afişe cu materialele electorale achizionate fraudulos de S.C.Eurografica S.R.L.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt, în nici unul dintre cazurile prezentate (a se vedea pct.III.A.c.1.1-1.16) nu se face vorbire despre aceste postere, ca fiind produse în legătură cu campania electorală a inculpatului Năstase.
Mai mult, din aceeaşi situaţie de fapt rezultă că în toate cele 16 cazuri prezentate avem de-a face cu achizionarea de către S.C.Eurografica S.R.L de materiale de propagandă electorală produse de către terţi, iar nu de către produse rezultate din activitatea proprie a societăţii, cum este situaţia posterelor în discuţie.
Din declaraţiile martorilor Gheorghe Cornel, Enache Elena, Nistor Săndel, Cara Daniela, Chirilă Măriuţa, Ciobanu Nicolae, Cârceanu Mihaela, cu toţii angajaţi ai S.C.Eurografica S.R.L, rezultă că respectivele postere au făcut obiectul pungii de comandă nr.12375 din 23.04.2004, executată de această societate, fără vreo legătură cu campania electorală (a se vedea relaţiile solicitate S.C.Eurografica S.R.L., fil.101 vol.9 ds.fond).
Împrejurarea că martorii menţionează şi un slogan electoral alăturat imaginii inculpatului (identic cu acela folosit la materialele de propagandă electorală) poate fi rezultatul unei stări de confuzie în care aceştia s-au aflat, în condiţiile în care ei au arătat că pe lângă respectivele postere, au mai executat în perioada octombrie-noiembrie 2004 diverse materiale cu caracter electoral cu aceeaşi inscripţie („ADRIAN NĂSTASE – PREŞEDINTE”), care au făcut probabil obiectul contractului oficial pe care P.S.D. l-a încheiat cu S.C.Eurografica S.R.L pentru alegerile din toamna anului 2004.
2. Dincolo de aceste apărări ale inculpatului, Curtea în majoritate reţine că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii ce i se impută.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea va pleca de la constatarea că în speţă nu există o probă directă care să-l incrimineze pe inculpat. Astfel, din cei 6 inculpaţi, doar 2 au dat declaraţii în cauză (inculpaţii Năstase şi Popovici Bogdan), ceilalţi prevalându-se de dreptul la tăcere. De asemenea, nici unul dintre martorii audiaţi în cauză nu a relevat fapte sau împrejurări care să-l incrimineze în mod direct pe inculpat.
Această situaţie este însă pe deplin explicabilă, în condiţiile în care inculpaţii părtaşi la infracţiuni de corupţie se supun deseori „legii tăcerii”, probaţiunea fiind cu atât mai greu de făcut cu cât nivelul la care se află persoana acuzată este mai înalt.
Din această perspectivă, Curtea reţine că infracţiunile de corupţie săvârşite de persoane importante în stat (cum este cazul preşedintelui celui mai mare partid politic, prim ministru în funcţie şi candidat cu şanse reale la cea mai înaltă demnitate a statului român) nu sunt de regulă comise în prezenţa mai multor persoane, ci în condiţii de maximă clandestinitate, fapt care aproape exclude de plano existenţa unor mărturii relevante, incriminatoare pentru autorul
infracţiunii de corupţie.
O asemenea situaţie nu poate însă prin ea însăşi să conducă la concluzia nevinovăţiei persoanei cercetate, instanţa fiind obligată să stabilească în urma unui raţionament logico-juridic, dacă materialul probator administrat în cauză, prin prisma elementelor de fapt pe care le oferă, susţine sau nu o asemenea soluţie.
Într-o asemenea analiză, Curtea va pleca de la trei elemente cu caracter de certitudine, pe care în unanimitate le-a constatat:
– în anul electoral 2004 a fost organizat de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, condus de inculpata Jianu Irina Paula, o manifestare intitulată Trofeul Calităţii în Construcţii, care a produs venituri rezultate din taxe de participare în cuantum total de 67.138.990.000 ROL, ce nu au fost însă încasate de către această instituţie publică, aşa cum prevedea legislaţia în vigoare.
În organizarea acestei manifestări au fost implicate 5 societăţi dintr-un grup de firme condus şi controlat de inculpaţii Popovici Bogdan şi Popovici Marina Ioana, dar şi S.C.Eurografica S.R.L., care a beneficiat de mai multe contracte în legătură cu Trofeul Calităţii, achitate din taxele de participare şi din bugetul I.S.C.;
– în perioada în care au avut loc cele 11 manifestări teritoriale pentru care s-au încasat taxe de participare, între mai multe societăţi dintre cele conduse şi controlate de inculpaţii Popovici Bogdan şi Popovici Marina Ioana (între care se regăseau şi unele implicate în organizarea Trofeului Calităţii) şi S.C.Eurografica S.R.L s-au încheiat contracte având ca obiect tipărirea şi distribuirea unor postere, operaţiuni care în realitate nu au avut loc, transferându-se pe această cale din conturile respectivelor societăţi în contul S.C.Eurografica S.R.L. suma totală de 42.100.495.000 ROL;
– în perioada campaniei electorale prezidenţiale din toamna anului 2004, inculpatul Năstase a beneficiat de foloase necuvenite din partea a două societăţi (S.C.Eurografica S.R.L, condusă de inculpatul Vasile Mihail Cristian şi S.C.Vertcon S.A.Bacău, în care a fost acţionar inculpata Jianu Irina Paula), care au contribuit cu fonduri proprii în valoare totală de 33.756.697.278 ROL la această campanie, utilizate în principal pentru achizionarea unor materiale de propagandă electorală, precum şi pentru plata personalului implicat în asemenea activităţi şi a transportului unor materiale electorale;
Pe baza acestor elemente, detaliate anterior, Curtea în unanimitate a ajuns la concluzia că în realitate Trofeul Calităţii în Construcţii a reprezentat o formă mascată de colectare de fonduri pentru campania electorală a inculpatului Năstase Adrian, cea mai mare parte a sumelor încasate cu titlu de taxă de participare ajungând, în urma unor tranzacţii fictive, în contul S.C.Eurografica S.R.L, societate care mai apoi a achiziţionat materiale de propagandă electorală pentru acest inculpat. Totodată, cu referire la S.C.Vertcon S.A, Curtea în unanimitate a concluzionat că, urmare a hotărârii inculpatei Jianu Irina Paula (care, deşi nu mai avea formal vreo calitate, se implica în continuare în activitatea societăţilor la care fusese acţionar sau administrator), S.C.Vertcon S.A. a contribuit la campania electorală a inculpatului Năstase cu sume reprezentând contravaloarea unor materiale electorale (ce fuseseră comandate de S.C.Eurografica S.R.L), plata personalului implicat în activităţi electorale şi a transportului unora din aceste materiale.
Aşadar, probatoriul administrat în cauză a demonstrat:
– pe de o parte, că inculpaţii Jianu Irina Paula, Gasparovici Diana, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana şi Vasile Mihail Cristian au pus la punct un mecanism (inculpata Jianu, şi pe al doilea prin implicarea S.C.Vertcon S.A.) prin care a fost finanţată ilegal campania electorală a inculpatului Năstase Adrian;
– pe de altă parte, că inculpatul Năstase a beneficiat de o finanţare ilegală a campaniei sale electorale, realizată nemijlocit de S.C.Eurografica S.R.L şi S.C.Vertcon S.A. Bacău.
În aceste condiţii, pentru a statua asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului Năstase, Curtea este chemată să stabilească dacă acesta are vreo implicare în finanţarea ilegală a campaniei sale electorale (prin cele două surse) sau, dimpotrivă, este doar un beneficiar inocent al fondurilor puse la dispoziţia sa de către ceilalţi inculpaţi.
Pentru a tranşa această problemă, Curtea va avea în vedere pe de o parte persoanele implicate în finanţarea ilegală a campaniei electorale a inculpatului Năstase, precum şi modul în care acestea au acţionat în această direcţie, iar pe de altă parte dimensiunile acestei finanţări.
a. Finanţarea ilegală a unei campanii electorale nu poate fi disociată de persoana beneficiară, căci în toate cazurile cei care comit asemenea fapte o fac în considerarea unui candidat. Asemenea conduite ilicite pot fi motivate de:
– relaţiile apropiate (de prietenie, intime) dintre beneficiar şi finanţator (înţelegând prin acesta atât persoana care are o contribuţie financiară nemijlocită, cât şi alte persoane care concură, prin faptele lor, la o asemenea finanţare);
– constrângerea fizică sau psihică exercitată de beneficiar asupra finanţatorului;
– profitul, imediat sau de perspectivă, pe care finanţatorul îl va avea în urma conduitei ilicite asumate, dar care depinde de o acţiune viitoare a beneficiarului.
În speţă, probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat existenţa unor relaţii de prietenie între inculpatul Năstase, pe de o parte şi ceilalţi inculpaţi, pe de altă parte.
În acelaşi timp, probatoriul a arătat că inculpaţii Jianu, Vasile şi Popovici nu erau străini de inculpatul Năstase, existând nişte relaţii mai mult sau mai puţin apropiate cu acesta.
În mod evident, legătura cea mai apropiată a avut-o inculpata Jianu, implicată în trecutul apropiat în construirea locuinţei inculpatului Năstase din strada …… (începând cu anul 1999), în calitate de administrator la S.C.Conimpuls S.A. Bacău. În acest context, la 22.01.2001 inculpata a fost numită ca inspector general de stat adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice din Guvernul condus de inculpatul Năstase, în calitate de prim-ministru.
Ulterior, începând cu 1.04.2001, inculpata a fost numită ca inspector general de stat în cadrul I.S.C, funcţie pe care a păstrat-o până după alegerile din toamna anului 2004, în ciuda schimbărilor legislative care au survenit în această perioadă şi care au afectat statutul instituţiei, fiind confirmată în funcţie direct de către inculpatul Năstase prin decizia nr.149 din 15.07.2004.
Legăturile inculpatei Jianu cu inculpatul Năstase şi familia sa s-au amplificat după numirea acesteia ca inspector general de stat, dovadă fiind deplasările acesteia în China împreună cu Năstase Daniela, soţia inculpatului Năstase, în anii 2002 şi 2003 pentru achizionarea unor bunuri pentru locuinţele familiei Năstase din strada …… şi strada ……. Modul în care aceste bunuri au fost achiziţionate, precum şi implicarea inculpatei Jianu în această afacere formează obiectul unui alt dosar de corupţie aflat pe rolul I.C.C.J, în care atât Năstase Adrian, cât şi Jianu Irina Paula au calitatea de inculpaţi.
Toate aceste date sunt suficiente însă pentru a o plasa pe inculpata Jianu în sfera de influenţă a inculpatului Năstase.
De altfel, inculpata Jianu nu s-a sfiit să se prevaleze de această situaţie, reuşind să determine o percepţie publică în sensul existenţei unei legături apropiate între ea şi familia Năstase, ceea ce a fost de natură să-i potenţeze autoritatea şi să creeze o stare de temere persoanelor care încercau să i se opună. În acest sens, martora Marinescu Ada, director al Direcţiei Juridice şi Contencios din cadrul I.S.C a arătat că era de notorietate legătura dintre inculpaţii Jianu şi Năstase, idee ce i-a fost întărită în urma unei discuţii pe care a avut-o cu Blănculescu Ionel (la acea dată, şeful Autorităţii Naţionale de Control, în subordinea căreia se găsea I.S.C). Astfel, aducându-i la cunoştinţă un aspect de nelegalitate legat de numirea unei persoane în cadrul instituţiei, numire de care inculpata Jianu nu era străină, Blănculescu i-a spus că nu poate face nimic, întrucât „inculpata Jianu era în relaţii de prietenie cu premierul de la acea vreme, respectiv Adrian Năstase (fil.272 vol.2 ds.fond, vol.72 dup). Martora Georgescu Mioara, director al Direcţiei Resurse Umane şi Salarizare din cadrul I.S.C. a arătat de asemenea că „au existat situaţii când Jianu Irina Paula a lăsat să se înţeleagă că este în relaţii bune cu Adrian Năstase”, care se prespuneau că există „datorită trecerii instituţiei în subordinea cancelariei primului ministru” ( fil.19 vol.7 ds.fond, vol.72 dup). Martorul Vodă Dragoş, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Ilfov şi lider al sindicatului lucrătorilor din I.S.C. a arătat că în mod informal se ştia că inculpata Jianu a fost numită în funcţia de inspector general de stat din dispoziţia inculpatului Năstase, în condiţiile în care societatea Conimpuls condusă de aceasta desfăşura lucrări de construcţii la imobilul inculpatului din strada Zambaccian. Martorul a mai susţinut că, datorită legăturilor inculpatei Jianu cu inculpatul Năstase, I.S.C a trecut în subordinea directă a Guvernului, în condiţiile în care Blănculescu Ionel, şeful Autorităţii Naţiionale de Control fusese sesizat chiar de către martor cu privire la problemele Inspectoratului, în particular la netransparenţa activităţii de control (fil.226 vol.15 ds.fond). Martorul Grigore Emil, şef serviciu administrativ şi achiziţii din cadrul I.S.C a avut cunoştinţă de faptul că „Jianu Irina Paula se afla în relaţii foarte bune cu familia Adrian Năstase”, arătând de pildă că în luna martie a anului 2004 a fost trimis să cumpere un coş cu ghiocei pentru Dana Năstase (fil.199 vol.21 ds.fond, vol.72 dup). Martora Popa Cristina, acţionar şi administrator unic la S.C.Vertcon S.A. a arătat că ştia chiar de la inculpata Jianu că aceasta „se afla într-o relaţie deosebită cu Dana Năstase, cu care fusese în vizită în China şi căreia îi făcuse şi cu alte ocazii şi alte vizite. Ea nu s-a lăudat cu această relaţie, ci doar a relatat-o ca pe un fapt”. Aceeaşi martoră a arătat că la solicitarea inculpatei Jianu a achitat din fondurile S.C.Vertcon S.A diferite sume de bani în favoarea familiei Năstase, cum ar fi plata taxelor vamale în legătură cu mai multe importuri din China şi materiale de construcţii folosite la construcţia imobilului din strada Zambaccian.
Mai mult, în contextul dosarelor penale privindu-i pe inculpaţii Năstase şi Jianu, în care martora Popa a fost propusă în acuzare, în anul 2005 inculpata a întrebat-o dacă „nu mi-e frică că se va întoarce roata, în sensul că domnul Năstase cu siguranţă va ajunge într-o funcţie importantă, şi nu mi-e frică de aceasta?” (fil.253 vol.4 ds.fond)
Martorul Ţibu Mihai, şef de şantier la S.C.Conimpuls S.A.Bacău, care a lucrat la imobilul inculpatului Năstase din strada Zambaccian, a arătat că relaţiile dintre inculpata Jianu şi Dana Năstase erau apropiate, depăşind relaţiile dintre beneficiar şi constructor (fil.107 vol.4 ds.fond).
Martora Dornea Dacica, director economic la S.C.Conimplus S.A. ştie că inculpata Jianu avea „o relaţie specială cu familia Năstase”, cunoscându-se cu aceştia mai înainte de a fi numită în funcţie, inculpata Jianu spunându-i, într-o ocazie, că „a stat la o cafea cu doamna Năstase”. Aceeaşi martoră a auzit-o pe inculpata Jianu spunând că „ţine legătura, referitor la campania electorală, cu Dana Năstase” (fil.109 vol.4 ds.fond, vol.68 dup)
Deşi inculpata Jianu nu era membră a P.S.D., ea s-a implicat în campania electorală a inculpatului Năstase, în relaţia cu S.C.Vertcon S.A., fapt explicat tocmai de relaţiile în care aceasta se afla cu inculpatul Năstase şi familia sa.
În privinţa inculpatului Vasile Mihail Cristian, acesta era în anul 2004 directorul S.C.Eurografica S.R.L., societate având ca obiect de activitate producţia tipografică.
Prin intermediul martorului Rocsin Sever, consilier personal al inculpatului Năstase, ca prim ministru şi persoană aflată în relaţie de prietenie cu familia Năstase, în anul 2004 S.C.Eurografica S.R.L a ajuns să aibe contracte atât la nivel guvernamental, cât şi cu Partidul Social Democrat, în condiţiile în care atât Guvernul, cât şi partidul erau conduse de inculpatul Năstase.
Mai mult, prin mijlocirea martorului Rocsin, aceeaşi societate a realizat cărţi de vizită pentru inculpatul Năstase, ca prim ministru, fapt confirmat chiar de inculpat în faţa instanţei.
Referitor la contracte, este vorba astfel despre:
– contractul nr.50 din 12.02.2004 încheiat de Secretariatul General al Guvernului şi S.C.Eurografica S.R.L., în valoare de 978.738.840 ROL şi având ca obiect materiale de protocol (plasamente, călăreţi, meniuri, invitaţii, plicuri) – fil.390 vol.9 ds.fond;
– relaţia comercială cu P.S.D (fără contract), desfăşurată în perioada aprilie-mai 2004, în valoare de 5.813.365.509 ROL având ca obiect executarea a 400.000 de postere format 70×100 înfăţişându-l pe inculpatul Năstase, cu care au fost dotate sediile din teritoriu ale P.S.D (punga de comandă nr.12375 din 23.04.2004) – fil.101 şi urm.vol.9 ds.fond;
– alte comenzi din partea P.S.D., inclusiv tipărirea de buletine de vot folosite de partid în alegerile interne pentru desemnarea candidaţilor la Camera Deputaţilor şi Senat (fil.101, fil.107, fil.110 şi urm., vol.9 ds.fond)
Aceste relaţii comerciale au culminat cu încheierea contractului nr.6549 din 13.10.2004 dintre P.S.D. şi S.C.Eurografica S.R.L având ca obiect produse şi servicii de tipărire cu conţinut electoral pentru campania electorală prezidenţială a inculpatului Năstase (detaliate în două anexe), în valoare cumulată de 113.774,65 euro – a se vedea fil.250 şi urm.vol.66 dup.
Deşi P.S.D. a încheiat oficial diverse alte contracte pentru campania electorală din toamna anului 2004, din actele aflate la dosar se poate trage concluzia că S.C.Eurografica S.R.L. a fost furnizorul oficial principal de materiale de propagandă electorală pentru acest partid, atât din perspectiva obiectelor tipărite, cât şi a valorii contractului menţionat anterior (a se vedea înscrisurile aflate în vol.66 dup, vol.9 şi 23 ds.fond).
Prin urmare, fără a fi dovedit a avea o relaţie apropiată cu inculpatul Năstase, prin obiectul de activitate şi raporturile comerciale statornicite în anul 2004 cu instituţii şi entităţi conduse de acesta (Guvern şi partid), inculpatul Vasile Mihail Cristian se afla de asemenea în sfera de influenţă a inculpatului Năstase, fiind furnizorul oficial de facto a materialelor folosite de partid în activitatea curentă (vezi posterele ce dotau sediile de partid) şi în campania electorală.
Legătura dintre inculpatul Vasile şi inculpatul Năstase este dovedită şi de alte împrejurări.
Astfel, pe parcursul cercetărilor din faza de urmărire penală, inculpatul Vasile Mihail Cristian a încercat să determine, personal sau prin apropiaţii săi, ca anumite persoane audiate în calitate de martor în legătură cu aspecte esenţiale ale cauzei să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului, în scopul de a ascunde implicarea S.C.Eurografica S.R.L în achiziţionarea ilegală şi distribuirea materialelor de propagandă electorală pentru inculpatul Năstase şi, implicit, că acesta a beneficiat de o finanţare ilegală a campaniei sale electorale.
Sunt relevante în acest sens declaraţiile martorilor Vodă Ion, Ion Sebastian, Ioana Lidia Mihaela, Dragomir Nicolae.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorelor Popescu Nistorescu Mihaela şi Ganea Elena rezultă că în anul 2006, aceasta din urmă, în calitate de asistent marketing în cadrul S.C.Eurografica S.R.L, subordonată direct inculpatului Vasile, s-a deplasat la cabinetul inculpatului Năstase de la Camera Deputaţilor, relatându-i martorei Popescu, şefa de cabinet, că a fost citată la D.N.A pentru a da relaţii în legătură cu materialele de propagandă electorală ale P.S.D. din anul 2004.
De altfel, martora Ganea Elena a participat la câteva din şedinţele de campanie la sediul P.S.D, fiind însoţită la una dintre ele chiar de inculpatul Vasile (a se vedea declaraţia martorei Nicola Mihaela), după cum aceleaşi persoane s-au întâlnit cu Dana Năstase, pentru a discuta despre fotografiile inculpatului Năstase pentru materialele electorale.
În privinţa inculpaţilor Popovici, probatoriul administrat în cauză a stabilit că inculpatul Năstase l-a cunoscut pe inculpatul Popovici Bogdan încă din anul 1990 şi a participat de-a lungul timpului la diverse evenimente organizate de firmele acestora, fără a se putea stabili alte relaţii între toţi aceşti inculpaţi.
În cazul inculpatei Gasparovici, rezultă că aceasta se afla într-o relaţie apropiată, de amiciţie cu inculpata Jianu, ceea ce a şi justificat numirea sa în funcţia de inspector general de stat adjunct la I.S.C.
b. Potrivit raportului întocmit de mandatarul financiar al candidatului Adrian Năstase pentru alegerile prezidenţiale din anul 2004, înaintat Curţii de Conturi în condiţiile Legii nr.43/2003, veniturile oficiale totale utilizate în campania electorală prezidenţială au fost de 8.530.190.566, 22 ROL, iar cheltuielile de 27.139.760.343,22 ROL.
Din aceste cheltuieli oficiale, peste 10% au fost cu S.C.Eurografica S.R.L., respectiv 3.383.515.100 ROL.
De asemenea, potrivit declaraţiei mandatarului financiar, au fost tipărite şi distribuite un număr de 180.000 de afişe pentru candidatul Năstase.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat însă că, pe lângă veniturile declarate oficial, inculpatul Năstase a beneficiat, numai de pe urma activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei, de o finanţare suplimentară ilegală de 33.756.697.278 ROL, din care 33.374.525.258 ROL de la S.C.Eurografica S.R.L şi 382.172.000 ROL de la S.C.Vertcon S.A.Bacău.
De asemenea, numai din relaţia comercială stabilită de S.C.Eurografica S.R.L cu S.C. Art Group Int S.R.L., derulată în luna noiembrie 2004, au fost realizate ilegal 200.000 de afişe electorale cu imaginea inculpatului Năstase şi inscripţionate „ADRIAN NĂSTASE PREŞEDINTE”.
Prin urmare, dincolo de caracterul fals al raportărilor adresate Curţii de Conturi, Înalta Curte, în majoritate, constată că în urma activitaţii infracţionale ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul Năstase a beneficiat de venituri ilegale pentru campania sa electorală de aproape 4 ori mai mari decât cele declarate oficial (33.756.697.278 ROL, adică 859.014 euro faţă de 8.530.190.566,22 ROL, adică 217.067 euro). Din această sumă, 33.374.525.258 ROL (849.282 euro) reprezintă suma achitată de S.C.Eurografica S.R.L pentru materialele de propagandă electorală achiziţionate ilegal, având ca sursă de finanţare taxele de participare la Trofeul Calităţii.
Aceasta înseamnă că, pe lângă valoarea contractului oficial încheiat cu P.S.D., S.C.Eurografica S.R.L a cheltuit ilegal o sumă de aproape 8 ori mai mare pentru materiale de propagandă electorală pentru inculpatul Năstase (849.282 euro faţă de 113.774 euro).
c. Concluzionând,
– campania electorală a inculpatului Năstase a fost finanţată ilegal, în majoritate cu fonduri ce trebuiau să constituie venituri ale unei instituţii publice şi care au depăşit de aproape 4 ori veniturile declarate oficial;
– această finanţare ilegală s-a realizat în urma unei activităţi infracţionale săvârşite de inculpaţi care, cel puţin în parte, se aflau în sfera de influenţă a inculpatului Năstase.
În acest sens, este lipsit de relevanţă că între o parte dintre inculpaţi şi inculpatul Năstase nu exista aparent o legătură, directă sau indirectă.
Astfel, prioritar pentru activitatea infracţională era stabilirea sursei iniţiale (controlată de inculpata Jianu, secondată de inculpata Gasparovici), precum şi a utilizatorului final a banilor astfel obţinuţi (reprezentat de inculpatul Vasile, ca director al S.C.Eurografica S.R.L, în privinţa finanţării prin Trofeul Calităţii).
Or, aşa cum se poate observa, atât sursa, cât şi utilizatorul erau în acest caz persoane legate de inculpatul Năstase şi de P.S.D.; în aceste condiţii, este prea puţin relevant dacă inculpaţii Popovici se aflau la rândul lor în relaţii cu inculpatul Năstase sau au fost cooptaţi în activitatea infracţională de unul dintre ceilalţi doi inculpaţi, câtă vreme prin modul în care şi-au îndeplinit rolul (mişcarea banilor de la sursă la utilizator), este cert că inculpaţii Popovici şi-au asumat nu doar întreaga activitate infracţională, ci şi scopul urmărit prin aceasta (finanţarea ilegală a campaniei electorale a inculpatului Năstase).
În aceste condiţii, întrebarea firească este dacă o finanţare de o asemenea amploare a constituit exclusiv o iniţiativă a inculpaţilor implicaţi, de care inculpatul Năstase a fost cu totul străin şi pe care nu a determinat-o.
Curtea, în majoritate, apreciază că o afacere de o asemenea amploare nu poate fi cu totul autonomă, lipsită de orice conexiune cu principalul său beneficiar, cu atât mai mult cu cât unii dintre cei implicaţi se aflau în mod cert în sfera sa de influenţă, direct sau indirect.
Este de neconceput ca mai multe persoane să acţioneze concertat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relaţii apropiate, intime sau de prietenie, fără ştirea acesteia, persoană care, prin ipoteză nu doar că nu a determinat conduita celorlalţi, dar nici nu va afla vreodată despre „binele” care i s-a făcut cu forţa.
Această ipoteză este cu atât mai puţin plauzibilă, în condiţiile în care toate persoanele implicate ştiu că acţionează ilegal, săvârşind mai multe infracţiuni pentru a-şi duce planul la îndeplinire, fără a fi beneficiarii exclusivi sau măcar majoritari ai acestora.
Dimpotrivă, inculpaţii s-au expus nu pentru că, ca orice infractor naiv, s-au gândit că nu vor fi descoperiţi (dovezile activităţii lor infracţionale fiind suficiente şi nu atât de greu de găsit), ci pentru ca au avut credinţa că nu vor ajunge să fie cercetaţi tocmai datorită beneficiarului actelor comise şi a succesului acestuia în alegeri (aceasta explicând probabil şi obstinaţia cu care au invocat caracterul politic al prezentului dosar, căci în societatea imaginată de inculpaţi nimic nu se întâmplă fără decizia factorului politic).
Pe de altă parte, este real că toţi actorii principali (inculpaţii Jianu, Popovici şi Vasile) au avut un beneficiu de pe urma activităţii infracţionale, material sau nu.
În cazul inculpatei Jianu, beneficiul acesteia a constat în perpetuarea sa la conducerea unei instituţii importante într-o economie de piaţă, în contextul în care sectorul construcţiilor reprezintă unul dintre motoarele acesteia.
Este astfel de observat că inculpata a fost confirmată în funcţie chiar de către inculpatul Năstase, prin decizia nr.149 din 15.07.2004 (fil.74 vol.53 dup), ca urmare a trecerii I.S.C în subordinea Cancelariei primului-ministru, prin Legea nr.228/2004, lucru care s-a întâmplat după epuizarea fazelor teritoriale ale Trofeului Calităţii.
În acest context, Curtea remarcă faptul că prin acest act normativ s-a aprobat O.U.G nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice, prin care sub pretextul unor cerinţe impuse de integrarea României în U.E. şi eficientizarea activităţii unor instituţii şi structuri publice, a fost realizată în fapt o centralizare a mai multor instituţii, în sensul trecerii lor în coordonarea primului-ministru.
Aceste „cerinţe şi necesităţi” nu au impus în prima fază şi trecerea Inspectoratului de Stat în Construcţii în coordonarea primului-ministru, însă în mod inexplicabil acest lucru s-a întâmplat odată cu discutarea Ordonanţei în Parlament, ocazie cu care, fără vreo motivaţie (a se vedea Raportul Comisiei pentru Administraţie Publică şi Organizarea Teritoriului şi stenograma şedinţei Senatului din 19.05.2004, fil.46 şi urm.vol.23 ds.fond), aceasta a fost modificată, singura schimbare de substanţă vizând trecerea I.S.C. în coordonarea primului-ministru (la acea dată, inculpatul Năstase), prin Cancelaria acestuia.
În privinţa inculpaţilor Popovici şi Vasile, la dispoziţia acestora au rămas sume importante din taxele de participare la Trofeul Calităţii (18.172.286.707 ROL în cazul inculpaţilor Popovici şi 8.725.969.742 ROL în cazul inculpatului Vasile), însă este de remarcat raportul dintre aceste sume şi cea de care a beneficiat inculpatul Năstase (33.374.525.258 ROL).
Prin urmare, chiar dacă au avut şi un beneficiu propriu de pe urma activităţii desfăşurate, suma cea mai mare s-a îndreptat către inculpatul Năstase, ceea ce dovedeşte că inculpaţii nu au urmărit în primul rând profitul propriu.
În acelaşi timp, dincolo de efectele imediate în plan personal, inculpaţii au avut şi reprezentarea perspectivei în care inculpatul Năstase avea să ocupe cea mai înaltă funcţie în stat (ca urmare a câştigării alegerilor prezidenţiale) şi, prin aceasta, a avantajelor pe care urmau să le aibe, urmare a conivenţei lor infracţionale din anul electoral 2004.
Însă, pentru ca aceasta să se petreacă, inculpatul Năstase trebuia, ca şi ipoteză, să ştie despre acţiunile comise de ceilalţi inculpaţi în beneficiul său, iar acest lucru trebuia să se întâmple chiar în perioada în care evenimentele s-au desfăşurat, iar nu post factum, când nu se mai putea face o dovadă a devotamentului lor.
Aşa fiind, în majoritate, Curtea consideră că modul de derulare a faptelor, calitatea inculpaţilor, relaţiile dintre aceştia şi inculpatul Năstase, ca şi mărimea beneficiului obţinut de către el din activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi, nu sunt doar rodul unui lung şir de coincidenţe, ci reprezintă elemente care demonstrează că finanţarea ilegală a campaniei electorale prezidenţiale a inculpatului Năstase Adrian în anul 2004 a fost o consecinţă directă a influenţei pe care acesta şi-a exercitat-o în calitate de preşedinte al celui mai mare partid din România, aflat la putere ca şi prim-ministru şi cu şanse mari să acceadă la cea mai înaltă demnitate a statului român.
În acest sens, Curtea, în majoritate, apreciază că numai inculpatul Năstase, prin puterea pe care o concentra, putea determina conduita ilicită pe care ceilalţi inculpaţi şi-au asumat-o, având şi o motivaţie proprie pentru un asemenea demers.
Este astfel de observat că inculpatul Năstase a avut propriul interes pentru a avea o campanie electorală corespunzător finanţată, aceasta nefiind o preocupare specifică doar candidaţilor independenţi, cu atât mai mult cu cât el nu era un simplu membru, ci însuşi preşedintele celui mai important partid din alianţa electorală din care a făcut parte P.S.D.
Circumstanţele în care această finanţare s-a produs demonstrează că ea nu putea fi iniţiată de cineva din afara P.S.D., după cum nu oricine din acest partid se putea afla la originea ei, fiind vorba doar despre o persoană care, prin atribute derivând din funcţia ocupată într-un partid aflat la putere, dar şi cu perspectiva reală de a accede la cea mai înaltă demnitate în stat, a putut să determine deciziile persoanelor implicate, dar şi să garanteze acestora inclusiv o imunitate (iluzorie) pentru faptele comise.
Este fără relevanţă, din perspectiva incriminării din art.13 din Legea nr.78/2000, dacă inculpatul a cunoscut sau nu modalitatea concretă în care foloasele necuvenite îi vor fi procurate, neavând importanţă dacă inculpatul a ştiut elementele de detaliu ale activităţii infracţionale săvârşite de ceilalţi inculpaţi.
Totodată, Curtea constată că infracţiunea imputată inculpatului este una de pericol, ceea ce înseamnă că pentru subzistenţa ei nici nu se cere ca beneficiul urmărit, să se fi şi realizat în fapt.
Cu toate acestea, în speţă acest lucru s-a întâmplat, câtă vreme, urmare a activităţii infracţionale a celorlalţi inculpaţi, s-a realizat o finanţare ilegală a campaniei electorale a inculpatului Năstase.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că printre participanţii plătitori de taxe pentru Trofeul Calităţii s-au regăsit reprezentanţii în teritoriu ai unor instituţii publice, conduse de membrii P.S.D., a căror legătură cu domeniul construcţiilor era cel mult una tangenţială.
Este vorba în primul rând despre Oficiile Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor (O.J.P.C.), structuri descentralizate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.), instituţie condusă în anul 2004 de martora Plumb Rovana.
Deşi aceasta a negat că ar fi dat vreo dispoziţie de a se participa, contra taxelor aferente, la manifestările teritoriale aleTrofeului Calităţii, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că de la cabinetul acesteia, sub numele ei, la data de 16.04.2004 a fost transmis în teritoriu un email, prin care se arăta că fiecare O.J.P.C „va participa” la manifestările organizate de I.S.C, cheltuielile necesare participării (taxele de participare) fiind prevăzute în bugetul pe luna mai aferent fiecărui O.J.P.C (fil.290 şi urm., vol.50 dup).
Acest fapt a fost confirmat de toţi martorii audiaţi în cauză, reprezentanţi ai O.J.P.C. din ţară, inclusiv plata din bugetul instituţiei a taxelor de participare de câte 15.000.000 ROL (a se vedea declaraţiile martorilor Şut Ileana, Baciu Ioan, Pleşa Ioan, Cărăuşan Livia, Tudor Ileana, Marta Dumitru, Filipov Victor, Raţă Niculai, Gătej Marioara, Hurdubae Daniela, Stănărângă George, Gagea Costel, Tudor Ion, Vasile Dan, Dumitrescu Petrică).
Potrivit actelor aflate la dosar, 30 de oficii judeţene au achitat această taxă de participare, ceea ce înseamnă că 450.000.000 ROL din bugetul unei instituţii publice conduse de un membru P.S.D. au fost destinaţi finanţării campaniei electorale a inculpatului Năstase.
Într-o situaţie similară s-au aflat reprezentanţii unor Ocoale Silvice din ţară, aflate în subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA, condusă de asemenea de un membru P.S.D., Dumitru Ion, deputat de Dâmboviţa, precum şi ai Direcţiilor Judeţene Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, condusă de martorul Harbuz Liviu, membru P.S.D. (a se vedea declaraţiile martorilor Balko Carol, Tohotni Martin, Fritea Ioan, Cojocariu Toader, Humulescu Traian, Vasiliu Petrea, Scurtu Zina, Rusu Costache, Toth Francisc, Drăgan Gicu, Judea Liviu, Stoican Ion, Cioc Cezar, Mătrăguna Liviu, Dafinescu Mihai, Nicolescu Ion, Cârstoc Adrian, Iovu Ion).
La aceştia se adaugă reprezentanţii unor Primării din judeţul Gorj, controlat de un marcant lider local P.S.D., Mischie Nicolae (a se vedea declaraţiile martorilor Mazilu Constantin, Dănăiaţă Dumitru, Iorga Ion, Stoian Adrian, Toader-Pasti Cristian), în condiţiile în care, deşi toate primăriile din ţară aveau o legătură pe linie de urbanism cu I.S.C., ele nu au beneficiat de o „atenţie” similară din partea organizatorilor.
În acest context, este de remarcat că la manifestările teritoriale ale Trofeului Calităţii au fost invitate să participe şi să plătească taxele aferente numeroase regii autonome sau societăţi comerciale cu capital de stat, a căror legătură cu domeniul construcţiilor nu exista în realitate (fiind vorba cel mult despre beneficiarii unor lucrări de investiţii). S-a ajuns astfel în situaţia hilară ca până şi S.C. Avicola Buzău S.A să fie invitată şi să plătească taxă de participare pentru Trofeul Calităţii!
Toate aceste date reprezintă o dovadă suplimentară că Trofeul Calităţii, ca sursă de finanţare a campaniei electorale a inculpatului Năstase, a fost o „afacere de casă” a P.S.D, iniţiatorii acestei manifestări fiind în realitate preocupaţi de strângerea taxelor de participare de la cât mai multe persoane, indiferent de interesul real al acestora pentru o asemenea manifestare şi fără a avea vreo reţinere că taxe plătite de nişte instituţii publice vor ajunge să finanţeze o campanie electorală (ba din contră).
V. În raport de cele expuse anterior, constatând că faptele imputate inculpaţilor există (în opinie majoritară, inclusiv cea imputată inculpatului Năstase), că acestea constituie infracţiuni (cu excepţia spălării de bani imputate inculpatei Jianu) şi că acestea au fost săvârşite de către inculpaţi, Curtea va dispune condamnarea acestora (în opinie majoritară, inclusiv a inculpatului Năstase).
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor, Curtea va avea în vedere criteriile prev. de art.72 c.pen., dar şi scopul şi funcţiile pedepsei astfel cum acestea sunt arătate în art.52 c.pen.
În acest context, Curtea reţine gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dedus nu doar din circumstanţele în care faptele s-au comis, ci şi din calitatea persoanelor implicate în activitatea infracţională.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că scopul urmărit de inculpaţi a constat în finanţarea ilegală a campaniei electorale a inculpatului Năstase Adrian, prin antrenarea în activitatea infracţională a unei instituţii publice şi deturnarea unor fonduri ce trebuiau să constituie o sursă de finanţare a acesteia, în interesul personal al acestui inculpat.
Mecanismul prin care acest lucru s-a realizat, schema gândită de inculpaţi pentru atingerea obiectivului (încheierea unor tranzacţii fictive şi a unor înscrisuri false care să le acopere) demonstrează caracterul elaborat al activităţii infracţionale, în care, aşa cum s-a arătat, rolul fiecărui inculpat a fost bine stabilit. Este de observat că fiecare participant la activitatea infracţională a obţinut un beneficiu de pe urma acesteia, material (concretizat în sumele rămase la dispoziţia societăţilor implicate în Trofeul Calităţii) sau de altă natură (perpetuarea într-o funcţie publică), însă avantajul substanţial l-a obţinut fără îndoială persoana pentru care întreaga „afacere” a fost pusă în mişcare, respectiv inculpatul Năstase Adrian.
În acest context, în majoritate, Curtea constată că activitatea infracţională ce a făcut obiectul prezentei cauze reprezintă fără îndoială un caz de corupţie la cel mai înalt nivel, prin implicarea unui personaj care nu era un simplu preşedinte de partid, ci unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasei politice româneşti, preşedinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru în funcţie şi candidat cotat cu şanse reale (dacă nu chiar cu cele mai mari) la cea mai înaltă demnitate a statului român.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, în cauză nu este vorba despre o simplă finanţare ilegală a unei campanii electorale (care – pare a fi de notorietate – este un fenomen obişnuit în România), ci despre punerea la dispoziţia inculpatului Năstase a unor fonduri ilicite considerabile (de 4 ori mai mare decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestui candidat), a căror obţinere nu ar fi fost posibilă fără implicarea nemijocită în activitatea infracţională a unei instituţii publice, conduse de inculpata Jianu Paula Irina, personaj aflat în sfera de influenţă a inculpatului Năstase şi a familiei sale.
Mai mult, această implicare a Inspectoratului de Stat în Construcţii a echivalat cu un prejudiciu important adus acestei instituţii, în principal prin neîncasarea taxelor de participare care trebuiau să constituie venituri la bugetul său, dar şi prin cheltuirea ilegală a unor sume de bani pentru defăşurarea Trofeului Calităţii.
În acelaşi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în realitate, prin schema pusă la punct de către inculpaţi, campania electorală a inculpatului Năstase a ajuns să fie finanţată de mii de persoane fizice şi juridice, participanţi la Trofeul Calităţii, dar fără ştirea şi consimţământul acestora, fiind evident că la momentul la care au luat decizia (patrimonială) de a participa la această manifestare nu au avut reprezentarea că, în realitate, ceea ce se va finanţa prin taxele plătite de ei nu va fi o manifestare animată de scopuri generoase (promovarea şi evidenţierea calităţii în domeniul
construcţiilor), ci campania electorală a unuia dintre candidaţii la Preşedinţia României. Acest dispreţ pentru finanţele unei instituţii publice, dar şi pentru mii de persoane fizice şi juridice, conturează, în persoana inculpaţilor, nişte indivizi lipsiţi de scrupule care, în schimbul unor avantaje imediate şi de perspectivă, au acceptat să încalce legea în beneficiul celui mai important personaj al clasei politice din România anului 2004.
Tocmai de aceea, Curtea apreciază că în cauză se impune aplicarea unor pedepse exemplare, care vor presupune eliminarea temporară din societate a inculpaţilor, prin privarea lor efectivă de libertate.
Curtea reţine că astfel va fi asigurată depotrivă prevenţia specială, dar şi cea generală, rostul pedepselor aplicate inculpaţilor din prezenta cauză fiind de a preîntâmpina săvârşirea în viitor, de către ei sau de alte persoane, a unor noi infracţiuni sau a altora de acelaşi gen cu cele care au format obiectul judecăţii.
În acest sens, în majoritate, Curtea reţine că exemplul inculpaţilor, sancţionaţi prin aplicarea unor pedepse în cuantum moderat, dar cu executare în regim de detenţie, trebuie să reprezinte un puternic semnal de alarmă în primul rând pentru toţi reprezentanţii clasei politice din România, în sensul că ei nu sunt mai presus de lege, că faptele penale şi, în particular, cele de corupţie pe care intenţionează să le comită nu vor rămâne nesancţionate, chiar dacă deseori (din păcate) de la momentul săvârşirii lor şi până la aplicarea pedepselor trece un interval de timp prea îndelungat, de care inculpaţii nu sunt de cele mai multe ori străini (lucru care s-a întâmplat de altfel şi în prezenta cauză, care a rămas în nelucrare pentru mai mult de 9 luni, ca urmare a unei excepţii de neconstituţionalitate invocate de inculpaţi).
Corupţia clasei politice din România, personificată cel puţin la nivelul anului 2004 de inculpatul Năstase Adrian, reprezintă un fenomen care nu mai poate fi tolerat de către societatea românească, justiţia fiind obligată să riposteze cu fermitate ori de câte ori are de-a face cu un asemenea caz, ca o dovadă că statul de drept nu este o chestiune iluzorie, ci funcţionează în beneficiul propriilor cetăţeni.
În acelaşi timp, pedepsele aplicate inculpaţilor au menirea de a descuraja finanţarea ilegală a partidelor politice şi, în particular, a campaniilor electorale, folosirea instituţiilor publice şi a resurselor acestora în beneficiul unor candidaţi, dar şi implicarea ilegală a persoanelor particulare în asemenea activităţi.
În acest context, pedepsele aplicate trebuie să inhibe pe toţi cei care ar fi tentaţi să intre în relaţii dincolo de limitele legii cu reprezentanţii clasei politice, contribuind la realizarea de către aceştia a unor foloase necuvenite. Orice persoană ar trebui astfel să reflecteze asupra riscurilor pe care şi le asumă prin procurarea unor beneficii oamenilor care deţin temporar funcţii publice sau politice importante, în sensul de a cântări dacă propria libertate nu este cumva un preţ prea mare pe care îl pot plăti pentru antrenarea în activităţi ilicite în favoarea acestora.
În privinţa circumstanţelor personale ale inculpaţilor, Curtea reţine pe de o parte că aceştia nu au antecedente penale, dar pe de altă parte că nivelul de instruire pe care inculpaţii l-au avut nu i-a împiedicat să comită infracţiunile deduse judecăţii, dovedind un real dispreţ pentru valorile apărate de legea penală.
În consecinţă, Curtea urmează a-i condamna pe inculpaţi (în majoritate, şi pe inculpatul Năstase) la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum moderat, prin raportare la limitele speciale prevăzute de fiecare text incriminator aplicabil în cauză, cu executare în regim de detenţie.
(…)
OPINIE SEPARATĂ
Opinia separată în prezenta cauza privește doar situația inculpatului Năstase Adrian, însă, ca urmare a achitării acestuia și a modului cum a fost construită cauza, efectele se răsfrâng într-o oarecare măsură și asupra încadrării juridice a faptelor celorlalți inculpați.
Inculpatul Năstase a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea 78/2000 cu aplicare art.41 alin.2 C.p., care sancționează, fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența sau autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
S-a reținut în Rechizitoriu că inculpatul Adrian Năstase, cu încălcarea dispozițiilor Legii 43/2003 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și-a finanțat o parte din campania electorală prezidențială din anul 2004 cu sprijinul Inspectoratului de Stat în Construcții, reprezentat de învinuita Jianu Irina Paula, prin intermediul mai multor societăți comerciale coordonate și controlate de inculpații Popovici Bogdan și Popovici Marina Ioana, a S.C. Vertcon SA Bacău și a SC Eurografica SRL București, de la care a obținut foloase necuvenite, respectiv materiale de propagandă electorală în sumă de 33.841.734.455 ROL (plătită de Eurografica SRL) și respectiv 382.172.020 ROL (suportată de SC Vertcon Bacău).
Obținerea acestor foloase de către inculpatul Năstase Adrian a fost posibilă prin folosirea poziției și autorității pe care o deținea în cadrul Partidului Social Democrat la data săvârșirii faptei, asupra unor persoane care dețineau funcții în cadrul unor instituții publice (Inspectoratul de Stat în Construcții) sau asupra unor societăți comerciale cu răspundere limitată sau pe acțiuni (conduse, controlate sau administrate de învinuiții Vasile Mihail Cristian, Popovici Bogdan și Popovici Marina Ioana).
Parchetul a arătat că elementul material al infracțiunii prevăzute de art.13 din Legea 78/2000 constă în folosirea influenței sau autorității de care dispune subiectul activ în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
În sensul dispoziției legale prin influență se înțelege aptitudinea sau capacitatea persoanei care exercită o funcție de conducere într-un partid de a avea trecere asupra cuiva pentru a-i determina concepția, hotărârea, decizia datorată funcției pe care o deține.
Prin autoritate, în senul legii, se înțelege prestigiul, considerația general acceptată a persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ al infracțiunii.
A mai arătat Parchetul că influența și autoritatea derivă din funcția exercitată și nu din calitățile personale ale persoanei învestite cu funcția de conducere într-un partid, acestea neputându-se circumscrie decât unei acțiuni.
Legiuitorul condiționează existența infracțiunii de calificarea intenției prin scop, respectiv de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri, ori alte foloase necuvenite.
Influența reală a acestuia asupra inculpaților care l-au sprijinit în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat rezultă și din aceea că inculpatul Adrian Năstase era o personalitate marcantă a vieții politice românești, ocupând diverse funcții de demnitate publică.
Atragerea unor persoane din cercul guvernamental, a subliniat Parchetul, în mod direct sau indirect (cum este cazul inculpatei Jianu Irina Paula și a surorii acesteia Sibișteanu Livia), dar și a unor oameni de afaceri (cum este cazul inculpaților Vasile Mihail Cristian, Popovici Bogdan și Popovici Marina Ioana) în scopul finanțării locale a campaniei electorale reprezintă o modalitate concretă de săvârșire a infracțiunii prev. de art.13 din Legea 78/2000, prin care Năstase Adrian a obținut foloase necuvenite în cuantum de 34.223.906.475 ROL, a concluzionat Parchetul în actul de sesizare a instanței.
Deși achitarea este întemeiată pe inexistența faptei penale, datorită specificității acestei infracțiuni se impune o analiză a elementelor constitutive tocmai pentru a clarifica de ce s-a ajuns la o asemenea concluzie.
La nivel obiectiv, elementul material al infracțiunii constă, așa cum a arătat și Parchetul, în folosirea autorității sau influenței, iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol privind reputația entității la conducerea căreia se află subiectul activ (partid politic, sindicat, patronat, etc.). Urmarea imediată nu trebuie dovedită, ea rezultă din săvârșirea elementului material.
Deși teoretic Parchetul a identificat în mod corect elementul material al infracțiunii, în analiza acestuia a pus semnul egalității între noțiunile de „a avea influență și autoritate” și „a folosi influența și autoritatea”, deși este evident că legiuitorul a dorit să sancționeze doar folosirea influenței și autorității.
Cu privire la vinovăție, Parchetul a susținut că legiuitorul condiționează existența infracțiunii de calificarea intenției prin scop, respectiv de a obține pentru sine ori pentru altul bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
La nivel subiectiv, deși aparent ar fi necesară pentru existența infracțiunii o intenție directă calificată prin scop – acela al obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, idee susținută și de natura infracțiunii, aceea de infracțiune asimilată celor de corupție , apreciez că o asemenea faptă poate fi comisă și cu intenție indirectă, scopul de care vorbește legea subscriindu-se laturii obiective și nu celei subiective a infracțiunii (scopul este o cerință esențială atașată elementului material). Ca atare infracțiunea există nu doar atunci când, ca urmare a folosirii influenței sau autorității, persoana care îndeplinește o funcție într-un partid, sindicat, patronat, urmărește obținerea unor foloase materiale, ci și atunci când, deși nu urmărește, acceptă asemenea foloase, în sensul că are cunoștință că cei asupra cărora are influență sau autoritate îi procură asemenea foloase.
Parchetul, în actul de sesizare a instanței confundă însă intenția calificată prin scop cu rezultatul material al săvârșirii infracțiunii- obținerea foloaselor necuvenite. Or, pentru reținerea intenției directe calificate prin scop trebuie ca subiectul să urmărească obținerea unor asemenea foloase prin folosirea influenței sau autorității. Este fără relevanță pentru existența infracțiunii dacă în final aceste foloase au fost obținute sau nu, pentru că infracțiunea, fiind una de pericol, se consumă în momentul în care inculpatul folosește influența sau autoritatea in scopul propus, chiar dacă acesta a fost atins sau nu. De aceea constatarea obținerii de către alții a unor foloase, care au fost utilizate apoi în campania electorală a inculpatului Năstase nu poate fi echivalată cu urmărirea de către acesta a obținerii unor asemenea foloase.
Consider însă, spre deosebire de Parchet, că și demonstrarea existenței unei intenții indirecte, constând în aceea că inculpatul a folosit influența și autoritatea asupra celorlalți inculpați cunoscând și acceptând că aceștia îi procură foloase necuvenite pentru a fi folosite în campania electorală ar fi suficientă pentru constatarea vinovăției.
Ca atare, în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de lege nici în ceea ce privește latura obiectivă, dar nici în ceea ce privește latura subiectivă.
O asemenea analiză a elementelor constitutive o consider necesară pentru că în situația în care instanța superioară nu va achiesa la soluția de achitare pentru inexistența faptei, va trebui să cerceteze întrunirea în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunii. Referitor la latura subiectivă, dacă este împărtășită opinia Parchetului, va trebui demonstrat că inculpatul a urmărit obținerea de foloase necuvenite prin folosirea influenței și autorității, simpla acceptare a unor astfel de foloase nefiind suficientă, și atrăgând după sine o soluție de achitare. Dacă este împărtășită opinia că infracțiunea se poate comite și cu intenție indirectă rezultă că există vinovăție si atunci când inculpatul nu a urmărit, dar a acceptat procurarea unor astfel de foloase.
Achitarea inculpatului Năstase Adrian are ca temei inexistența faptei penale, concluzie determinată de următoarele considerente:
Rezultă indubitabil din analiza actelor și lucrărilor efectuate în cauză că inculpata Jianu Irina Paula a folosit Inspectoratul de Stat în Construcții prin organizarea evenimentului Trofeul Calității în Construcții pentru ca fondurile strânse să fie ulterior rulate prin intermediul mai multor societăți comerciale și să fie folosite pentru campania electorală a inculpatului Năstase Adrian.
Audierea unor martori (angajați ai societăților Coninpuls SA, Vertcon SA) a relevat că era de notorietate faptul că inculpata Jianu avea relații strânse cu familia Năstase (martorul Sechelariu Sergiu a declarat că inculpata Jianu îl cunoștea pe inculpatul Năstase încă din timpul lucrărilor de construcție executate de SC Conimpuls la imobilul din Zambaccian aparținând familiei Năstase).
De asemenea rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală că societatea Eurografica, condusă de inculpatul Vasile Mihail Cristian asigura Secretariatului Guvernului produse de papetărie, inclusiv cărțile de vizită ale primului- ministru.
In ceea ce-l privește pe inculpatul Popovici Bogdan s-a reținut în Rechizitoriu că îl cunoștea pe Adrian Năstase întrucât a fost membru al FSN și angajat al Ministerului Culturii, iar Dana Barb, sora inculpatului Năstase a efectuat o vizită în China, făcând parte din delegația Forum Invest.
Chiar dacă aceste din urmă informații sunt reale, faptul că inculpatul Năstase îi cunoștea pe acești inculpați nu este suficient pentru a fundamenta certitudinea săvârșirii faptei de care este acuzat.
Este indubitabil că inculpații Popovici Marina, Popovici Bogdan, Vasile Mihai Cristian, Jianu Irina Paula au procurat fonduri care au servit pentru finanțarea nelegală a campaniei inculpatului Năstase Adrian. Existența acestui fapt incontestabil nu este însă de natură a conduce automat la ideea că inculpatul le-a solicitat sau că a avut măcar cunoștință despre modul în care au fost procurați și folosiți acești bani. La dosar nu există probe care să ateste faptul că inculpatul Năstase i-a determinat pe ceilalți să-i procure fonduri pentru campania electorală sau că a știut despre activitatea infracțională a acestora.
Este cert că inculpatul avea la vremea aceea autoritate și influență asupra celorlalți inculpați, dat fiind că era primul-ministru al României și președintele PSD, partidul de guvernământ la acea dată. Este de asemenea dovedit că inculpatul Năstase a profitat de pe urma activității infracționale desfășurate de aceștia, în sensul că a beneficiat de fonduri suplimentare pentru campania sa electorală. Ce nu este dovedit în cauză este că inculpatul și-a folosit influența sau autoritatea în scopul obținerii de foloase necuvenite, ca atare că i-a determinat pe ceilalți inculpați să îi procure astfel de foloase sau că măcar a acceptat o astfel de posibilitate, de a-i fi finanțată campania electorală cu fonduri nelegale.
Așa cum a arătat și Parchetul, elementul material al acestei infracțiuni este o acțiune, aceea de a folosi influența și autoritatea în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, dar în actul de sesizare a instanței nu se arată cum a fost folosită autoritatea sau influența, care este conținutul faptei în concret, pentru că simpla existență a unei autorități și influențe, date de prerogativele funcției și existența unor foloase necuvenite, despre care nu s-a demonstrat că inculpatul avea cunoștință, nu sunt suficiente pentru existența acestei infracțiuni.
În cauză nu doar că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii ce țin de latura subiectivă și de cea obiectivă, ci chiar fapta nu există, pentru că până la a cerceta corespondența acestor elemente în materialul probator, trebuie să existe o faptă care să se înscrie în tiparul trasat de norma penală. Descrierea acestei fapte lipsește din Rechizitoriu și nu poate fi dedusă nici din materialul probator. Existența unei influențe sau autorități generale, inerente oricărei funcții de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcționarea influenței sau autorității în vederea obținerii unui scop.
Nu trebuie pierdut din vedere că răspunderea penală este personală și ea poate fi angajată doar dacă se dovedește că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, nu doar dacă a profitat implicit de pe urma unor infracțiuni săvârșite de alte persoane.
În încadrarea juridică infracțiunea este reținută în formă continuată, ceea ce înseamnă că au existat mai multe acte materiale, dar Parchetul nu a indicat care sunt aceste acte materiale, dacă reținerea formei continuate se datorează faptului că influența sau autoritatea a fost exercitată asupra mai multor persoane, că veniturile au fost obținute de la mai multe persoane juridice la diferite intervale de timp, etc.
Se poate pune întrebarea dacă simplul fapt al săvârșirii infracțiunilor de către ceilalți inculpați nu este o dovadă a faptului că inculpatul Năstase i-a determinat să acționeze astfel, urmărind să-și procure foloase materiale pentru campania electorală.
Nu trebuie pierdut din vedere că fiecare din acești inculpați avea un interes personal ca Adrian Năstase să câștige alegerile la președinție.
În primul rând inculpații Vasile Mihai Cristian, Popovici Marina, Popovici Bogdan au profitat de pe urma organizării Trofeului Calității deoarece o parte din sumele obținute cu titlu de taxă s-au întors sub formă de profit în societățile pe care le conduceau. În al doilea rând participarea de acum putea reprezenta o „investiție pentru viitor” în sensul că le putea asigura viitoare colaborări cu Inspectoratul de Stat în Construcții și cu alte instituții de stat conduse de reprezentanți PSD, care ar fi fost informați probabil despre sprijinul oferit partidului și președintelui său în campania electorală.
Inculpata Jianu Irina nu a profitat din punct de vedere material de pe urma organizării Trofeului Calității, dar așa cum a fost caracterizată de martori era o persoană autoritară, căreia îi plăcea să conducă, care deși fusese administrator la o societate de construcții prosperă în acea perioadă, a preferat să ocupe o funcție publică, iar interesul ei legat de câștigarea alegerilor de către Adrian Năstase era acela că ar fi avut asigurată în continuare conducerea ISC.
S-ar putea argumenta că și aceste raționamente privind interesul celorlalți inculpați în susținerea campaniei lui Adrian Năstase sunt simple speculații, nesusținute de un suport probator. În cazul lor însă, indiferent de implicarea sau neimplicarea inculpatului Năstase, raționamentele rămân valabile. Cu toată autoritatea și influența pe care ar fi putut-o exercita inculpatul Năstase asupra lor, dacă nu ar fi existat și un interes personal al acestora, ar trebui să vorbim de fapt despre o constrângere exercitată asupra lor și nu despre influență sau autoritate. In cazul celorlalți inculpați au fost dovedite fapte concrete de sprijinire a campaniei electorale a candidatului la președinție și ce trebuia dovedit era doar interesul. Atâta vreme cât inculpații nu au arătat care era acest interes, el poate fi doar presupus. În cazul inculpatului Năstase ceea ce trebuie dovedit sunt faptele și nu interesul, acesta din urmă fiind evident.
Existența interesului celorlalți inculpați ca alegerile pentru funcția de președinte să fie câștigate de Adrian Năstase fac plauzibilă ipoteza că aceștia au acționat pentru sprijinirea campaniei electorale a acestuia, fără a-l încunoștința cu privire la modul cum vor proceda. Este sugestiv în acest sens ceea ce reține Parchetul în Rechizitoriu relativ la autoritatea exercitată asupra inculpatei Jianu: „Prezența învinuitei Jianu Irina Paula la distribuirea materialelor de propagandă electorală, coordonarea acestei activități în perioada campaniei …în zona Moldovei și legătura permanentă dintre acestea și organizațiile PSD din Bacău, precum și implicarea rudelor acesteia, membri ai PSD, se circumscriu, de asemenea influenței și autorității exercitate de acesta din urmă în calitate de lider politic al partidului de guvernământ”. Este greu de presupus că inculpatul Năstase, prim-ministru în acea perioadă, funcție în care avea numeroase responsabilități se putea ocupa și de astfel de probleme, și anume să-i ceară inculpatei Jianu să-si implice și fiica în activitățile de așezare în pungi a materialelor electorale, sau că era informat despre așa ceva.
De altfel lipsa probelor privind faptul că inculpatul Năstase a cunoscut cum au fost procurate o parte din fondurile folosite în campania electorală rezultă indirect și din încadrarea juridică a faptelor făcută de Parchet. Dacă inculpatul Năstase Adrian ar fi avut cunoștință despre scopul real pentru care se organizează Trofeul Calității – strângerea de fonduri și despre modul cum vor fi ele folosite, ar fi trebuit să aibă și calitatea de instigator sau complice pentru infracțiunea de abuz în serviciu (instigator în situația în care el era cel care îi determina și pe ceilalți să participe la planul conceput, și complice în situația în care i-a fost împărtășit adevăratul scop al organizării Trofeului Calității și modul cum vor fi folosite ulterior sumele strânse cu titlu de taxe, iar inculpatul a fost de acord).
Din modul în care este alcătuit rechizitoriul rezultă că s-a urmărit strângerea de fonduri pentru campania electorală a inculpatului Adrian Năstase și pentru atingerea acestui obiectiv a fost creat evenimentul Trofeul Calității în Construcții. Dacă inculpatul Adrian Năstase și-a folosit influența si autoritatea asupra celorlalți inculpați pentru a-i determina să strângă aceste fonduri, chiar dacă soluția concretă nu a fost imaginată de el, ci de unul din ceilalți, are calitatea de complice la infracțiunile săvârșite de aceștia, respectiv spălare de bani și abuz în serviciu în formă calificată. Infracțiunea de corupție prevăzută în art.13 din L78/2000 nu le poate absorbi pe celelalte două (complicitate la abuz în serviciu și complicitate la spălare de bani) pentru că aceasta sancționează doar fapta persoanei care își folosește influența sau autoritatea pentru procurarea unor foloase necuvenite, urmând ca dacă determină pe alții prin influența și autoritatea exercitate să comită infracțiuni din care să fie procurate sumele de bani să răspundă și pentru respectivele infracțiuni. De altfel pedeapsa prevăzută de lege, în cuantum mult mai redus pentru infracțiunea prev. de art.13 din L78/2000 decât pentru infracțiunea de spălare de bani și cea de abuz în serviciu în formă calificată nu ar permite o asemenea absorbție.
Motivarea oferită de Parchet, că „în sarcina inculpatului Năstase nu a fost reținută infracțiunea de spălare de bani întrucât, așa cum opinează și practica instanței supreme, în cazul bunurilor, banilor, sau al altor valori provenite din săvârșirea unor infracțiuni de corupție sau asimilate acestora, prevăzute în secțiunea a II-a sau a III-a din Legea 78/2000, prevederile art.17 e) nu pot fi reținute în sarcina subiectului activ al acestor infracțiuni deoarece nu poate fi și subiect activ al infracțiunilor de corupție și subiect activ al infracțiunii de spălare de bani”, nu este convingătoare, pentru că situația de fapt din cauză este diferită de cea la care se referă Înalta Curte. Nu se poate reține un concurs atunci când sumele de bani provin din săvârșirea unei infracțiuni de corupție, iar destinatarul lor disimulează adevărata proveniență. În cauză banii provin din săvârșirea altei infracțiuni (abuz în serviciu) și prin disimulare (spălare de bani) au ajuns să facă obiectul material al unei infracțiuni de corupție, iar dacă destinatarul lor a avut calitatea de participant și la aceste infracțiuni, e firesc să fie reținute și ele în concurs, nu doar infracțiunea de corupție.
Cele de mai sus nu se doresc a fi însă o critică la încadrarea juridică făcută de Parchet în ceea ce-l privește pe inculpatul Năstase, ci doar argumentarea faptului că la dosar nu există dovezi că inculpatul a avut o poziție activă, de folosire a autorității sau influenței asupra celorlalte persoane, pentru că dacă ar fi avut, probabil că Parchetul i-ar fi reținut și celelalte două infracțiuni în sarcină.
De altfel dacă utilizăm logica Parchetului conform căreia infracțiunea de corupție subzistă pentru că inculpatul Năstase se cunoștea cu ceilalți inculpați, avea influență și autoritate asupra lor și a obținut pentru sine foloase necuvenite în cauză ar fi trebuit trimise în judecată și alte persoane pentru aceeași infracțiune în modalitatea procurării foloaselor pentru altul, nu pentru sine.
Îndoiala că inculpatul s-ar fi ocupat în amănunt de campania sa pentru președinție, astfel încât să cunoască valoarea fondurilor disponibile și modul cum sunt ele utilizate este întărită chiar de Parchet prin precizările din Rechizitoriu conform cărora alte persoane din anturajul lui Adrian Năstase, care aveau calitatea de membri PSD îi cunoșteau pe ceilalți inculpați, de exemplu Rocsin Sever Teodor și Rovana Plumb.
Mandatarul financiar al campaniei prezidențiale și secretar de stat în cadrul Autorității Naționale, Rovana Plumb îl cunoștea pe inculpatul Vasile Mihail Cristian și, deși nu existau relații de colaborare directă cu ISC, aceasta a impus inspectorilor generali teritoriali din cadrul ANPC să participe la Trofeul Calității. Mai mult, pentru a asigura participarea inspectorilor din cadrul oficiilor județene pentru protecția consumatorilor, Rovana Plumb a prevăzut în bugetele pe luna mai cheltuieli necesare participării la fazele teritoriale ale evenimentelor. Mai reține Parchetul că, având în vedere dispozițiile date, este evidentă relația cu Jianu Irina Paula și înțelegerea scopului real al organizării Trofeului Calității, respectiv obținerea de fonduri pentru campania prezidențială. De ce același raționament folosit de Parchet nu ar duce la concluzia că Rovana Plumb este cea care în calitatea ei de trezorier al campaniei electorale a făcut demersuri pentru a procura fonduri ilicite, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de inculpatul Năstase, în cazul acesteia s-a dovedit că știa scopul pentru care se organizează Trofeul Calității, din moment ce a făcut demersuri ca și instituția pe care o conducea să plătească taxe de participare ce urmau să fie folosit ulterior în campanie.
Se mai reține în Rechizitoriu că un exemplu elocvent al exercitării influenței și autorității președintelui PSD, inculpatul Adrian Năstase îl constituie faptul că Rovana Plumb, în calitate de președinte ANPC a dispus participarea la simpozionul Trofeul Calității a conducătorilor OJPC, prevăzând în mod expres sumele necesare pentru achitarea taxelor de participare și în același sens au procedat și Ion Dumitru, director general al RNP ROMSILVA, membru și deputat PSD și Liviu Harbuz, președintele ANSVSA. Aspectul relevat demonstrează mai degrabă că nu Adrian Năstase a fost cel care și-a folosit autoritatea și influența ca să determine participarea acestora la obținerea de fonduri pentru campanie. Nu trebuie uitat că în 2004 inculpatul Adrian Năstase deținea funcția de prim-ministru, iar PSD-ul era principalul partid de guvernământ, ca atare cei mai mulți dintre miniștri proveneau din acest partid. Dacă și-ar fi folosit cu adevărat influența și autoritatea, probabil că în Trofeul Calității ar fi fost implicate mai multe instituții ale statului, care s-ar fi obligat să plătească taxe de participare și nu doar două agenții și o regie autonomă. Mai mult, o acțiune cu caracter de masă, în care să fie implicate toate instituțiile statului care aveau o legătură cu activitatea de construcții (de ex. Ministerul Transporturilor, ministerul Economiei, etc) ar fi trezit mai puține suspiciuni privind colectarea de fonduri pentru campanie, decât a făcut-o spre exemplu achitarea unor astfel de taxe de către Romsilva sau ANSVSA.
În cauză, întrucât inculpații nu au dat declarații în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată (cu excepția inculpatului Năstase și a inculpatului Popovici Bogdan pentru faza de judecată) nu s-a putut stabili cine a gândit mecanismul prin care banii strânși ca taxe la manifestarea Trofeului Calității să fie transferați către niște societăți comerciale și apoi transformați în fonduri pentru campania electorală. De aici nu se poate concluziona că inculpatul Năstase a gândit și impus un asemenea mecanism și o dovadă în acest sens este dată de faptul că metodele folosite de inculpatul Popovici cu prilejul organizării Trofeului Calității (încheierea unor contracte fictive cu o valoare mare între societățile pe care le conducea, cesionări de acțiuni între persoanele fizice implicate în acționariatul acestor societăți și respectivele societăți,etc.) au avut loc și în anul 2003, anterior demarării proiectului Trofeul Calității.
S-a mai susținut de către Parchet că o dovadă a faptului că inculpatul şi-a folosit autoritatea asupra celorlalți inculpați din cauză este faptul că inculpatul Vasile Mihai Cristian s-a consultat cu Dana Năstase în alegerea fotografiilor ce urmau să devină afiș electoral.
Consider că un asemenea argument nu poate fi reținut, în primul rând pentru că răspunderea penală este personală, ca atare faptele soției nu pot fi imputate soțului, iar în al doilea rând rezultă din declarațiile martorilor (Sever Roxin, Elena Ganea) că Dana Năstase era consultată şi îşi dădea acordul pentru fotografiile ce urmau a fi editate, nu că era informată cu privire la suportarea costurilor acestora sau modul cum era finanţată campania electorală a soţului său.
De aceea consider că fapta de folosire a influenței și autorității în scopul procurării de foloase necuvenite de către inculpatul Năstase Adrian nu există, motiv pentru care se impune achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.p.p.
Achitarea inculpatului Năstase are influență și asupra încadrării juridice a celorlalți inculpați în sarcina cărora s-au reținut infracțiuni săvârșite în conexiune cu infracțiunea de corupție pentru care a fost trimis în judecata inculpatul Năstase, constând în aceea că din încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celorlalți inculpați din cauză trebuie înlăturate referirile la dispozițiile art.17 din Legea 78/2000.
Achitarea inculpatului produce de asemenea influență asupra laturii civile a cauzei, în sensul că inculpatul nu poate fi obligat să răspundă în solidar cu ceilalți inculpați pentru prejudiciul produs și de asemenea asupra măsurilor asigurătorii, urmând a fi ridicat sechestrul instituit de Parchetul de pe lângă ICCJ – DNA – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracţiunilor de corupție asupra sumei de 118.650 USD aparţinând inculpatului Năstase Adrian. Ca urmare a achitării va trebui înlăturată obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Blogul lui Marius Mioc 
Mai pe romaneste: e vinovat sau nu?
http://badeadan.blogspot.ro/2009/05/averea-lui-adrian-nastase.html
” http://www.presa-zilei.ro/stire/470/averea-nastase.html „
Vezi tu .. asta e mnara difernta intre cazul nastase si cazul Kohl.
La Nastase nu s-a putut proba nimic . Au adus peste 900 de martori (un regiment!) insa nici unu nu a zis ca Nastase personal.
Kohl insa a fost prins cu mierea intnsa pe toata mana … daca nu chiar cu mama in putina.
Iti rspund aici ptr ca .. ei da pe Criticatac nu prea sunt iubit …
Bizoane, sînt 2 aspecte diferite: răspunderea penală şi răspunderea politică. Dacă răspunderea penală poate ridica îndoieli în lipsa vreunui martor care să spună direct că Năstase personal l-a îndemnat să facă anumite lucruri, răspunderea politică mi se pare neîndoielnică. Un om politic răspunde şi de oamenii pe care i-a numit în funcţii importante, şi aici e vorba nu de unul, ci de o gaşcă întreagă de PSD-işti care a călcat strîmb, folosind instituţiile statului pentru a procura bani pentru campania electorală a partidului.
Despre Kohl poate nu ştiu bine, dar nu cred că a luat bani din visteria statului german pentru partid, ci că erau donaţii particulare, chiar dacă ilegale.
De la cabinetul Rovanei Plumb, sub numele ei, „la data de 16.04.2004 a fost transmis în teritoriu un email, prin care se arăta că fiecare O.J.P.C „va participa” la manifestările organizate de I.S.C, cheltuielile necesare participării (taxele de participare) fiind prevăzute în bugetul pe luna mai aferent fiecărui O.J.P.C (fil.290 şi urm., vol.50 dup).
Acest fapt a fost confirmat de toţi martorii audiaţi în cauză, reprezentanţi ai O.J.P.C. din ţară, inclusiv plata din bugetul instituţiei a taxelor de participare de câte 15.000.000 ROL (a se vedea declaraţiile martorilor Şut Ileana, Baciu Ioan, Pleşa Ioan, Cărăuşan Livia, Tudor Ileana, Marta Dumitru, Filipov Victor, Raţă Niculai, Gătej Marioara, Hurdubae Daniela, Stănărângă George, Gagea Costel, Tudor Ion, Vasile Dan, Dumitrescu Petrică).
Potrivit actelor aflate la dosar, 30 de oficii judeţene au achitat această taxă de participare, ceea ce înseamnă că 450.000.000 ROL din bugetul unei instituţii publice conduse de un membru P.S.D. au fost destinaţi finanţării campaniei electorale a inculpatului Năstase”.
Rovana Plumb era şi mandatarul financiar al campaniei prezidenţiale a lui Adrian Năstase. Înclin să cred că e o nedreptate faptul că a fost lăsată în libertate şi chemată în acest dosar numai ca martor. Independent de hotărîrea justiţiei, oare PSD-ul va lua măsuri politice legate de Rovana Plumb?
Un sef cu experienta, are o abilitate de a face presiuni psihologice, de natura sa determine subordonatul sa actioneze asa cum doreste ,singura alternativa a subordonatului este sa iasa din sistem.Dar presiunea psihologica este inmbinata si cu si cu recompensa substantiala, practic presiunea este irezistibila, sau de nerefuzat.In acest sens este memorabila descrierea facuta de Maria Vlas sefului ei Sorin Ovidiu Vintu.Sint cazuri cind persoane au fost impinse la actiuni ,pe care singure nu le-ar fi initiat sau realizat niciodata.
În dosarul ”Trofeul Calității” s-a petrecut ceva similar. Martorii care l-ar fi putut eventual incrimina pe fostul premier sunt la rândul lor inculpați în același dosar. Iar ei au refuzat să declare ceva care să-l implice pe dl Năstase. De fapt, au refuzat să depună orice fel de mărturie.
2. Acuzatori fără acuzare
De ce se întâmplă asta? De ce în cazurile de mare corupție procurorilor le e atât de greu să obțină mărturii pentru acuzații? Sunt două motive. Probabil că ați văzut prin filme exemple de înțelegeri de următorul gen : procurorii renunță la (unele) capete de acuzare, iar inculpații astfel iertați cooperează cu ei împotriva altora. În sistemul penal românesc nu există așa ceva. Procurorii români nu pot face astfel de târguri, iar în lipsa lor au puține de oferit în schimbul mărturiilor. Cu atât mai mult cu cât cooperarea, în astfel de cazuri, fiind îndreptată împotriva unui lider politic, nu e deloc lipsită de riscuri. În schimb, refuzul de a coopera cu procurorii se poate dovedi foarte avantajos. Dacă inculpatul principal scapă, atunci dosarul devine mult mai ”ușor” pentru ceilalți. În locul acuzațiilor de corupție în cadrul unui grup infracțional, cazul are toate șansele să se restrângă la un set de infracțiuni mai mărunte gen fals, uz de fals șamd. Mai mult, liderul politic protejat în felul acesta va rămâne cu o datorie față de co-inculpați. In extremis, mai ales dacă e la putere, ar putea reuși chiar să saboteze dosarul și să îi scoată astfel nevinovați pe toți.
Nici măcar nu e o decizie dificil de luat: ce avantaj are un inculpat care cooperează cu procurorii împotriva unui corupt de rang înalt? Mai nimic, în schimb riscă răzbunarea acestuia. Ce avantaje are un inculpat care își protejează liderul politic prin tăcere sau negare? O mulțime, poate chiar achitarea. Sigur, n-am cum să fiu sigur că asta se întâmplă în dosarele dlui Năstase, pot doar specula. Dar cred că am destule temeiuri pentru speculația asta. De exemplu, la capitolul răzbunare, în alt caz al dlui Năstase acesta e acuzat că i-ar fi compromis cariera unui martor care a refuzat să-și schimbe declarația incriminatoare. Tot exemplu e și adresa dlui Grăjdan, angajat al ISC și subordonat al inculpatei Jianu pe vremea co-inculpatului Năstase, și repus în funcție odată cu revenirea partidului dlui Năstase la putere. Dacă instanța ia în considerare adresa e foarte probabil ca acuzația principală împotriva fostei șefe de la ISC să fie respinsă.
3. Mare corupție fără mari corupți
Sigur, faptul că ocupi un post politic înalt nu te face automat deștept. Am văzut cazuri de corupți de rang înalt care aproape că au servit procurorilor dovezile incriminatoare. De exemplu, au pălăvrăgit la telefon despre infracțiuni, uneori chiar la telefoane pe care le bănuiau ascultate. Dar ei sunt excepția, și selecția naturală (pe calea justiției penale) îi va face și mai rari. Regula e alta. De regulă, în cazurile de înaltă corupție este foarte greu uneori chiar imposibil de obținut probe directe. Marii corupți, la fel ca marii mafioți, nu-și murdăresc propriile mâini. N-au nevoie s-o facă, pentru că acționează prin interpuși. Au destule moduri de a motiva sau determina alți oameni să încalce legea în interesul lor, au destule moduri de a-i proteja dacă cumva intră în atenția Parchetului.
S-ar spune prin urmare că suntem prinși într-un sistem care protejează corupția. Nu e chiar așa. Ca să explic de ce trebuie să ne întoarcem la dosarul ”Trofeul Calității”, și sentința dată acolo. Diferența față de ”Mătușa Tamara” e că aici ilegalitățile sunt incontestabile. În 2004, sub conducerea Irinei Jianu, ISC a inițiat un simpozion al cărui titlu dă numele dosarului. Au pretins taxe de participare, și au transferat dreptul de încasare unor firme ”organizatoare”. În realitate, banii respectivi au ajuns în buzunare private, o parte, iar alta în materiale electorale pentru șeful de partid al dnei Jianu, premierul și candidatul la președinție Adrian Năstase. Un șir de ilegalități, dovedite și răs-dovedite, toți judecătorii primei instanțe au fost de acord cu asta, ba chiar și dl Grăjdan e de acord în adresa sa (doar că încearcă să spună că, în chestiunea prejudiciului, ilegalitățile reușesc cumva să se anuleze între ele). Numai că, tot în unanimitate, cei trei judecători declară că nu există nicio dovadă directă împotriva dlui Năstase.
4. Raționamentul care l-a condamnat pe Adrian Năstase
Și atunci, cum de l-au condamnat? Răspunsul e simplu: l-au condamnat pe baza dovezilor indirecte. L-au condamnat după un raționament juridic cât se poate de temeinic în cazuri bazate pe dovezi circumstanțiale: există vreo explicație rezonabilă a faptelor care să-i excludă vinovăția? Dacă da, se impune achitarea, chiar dacă explicația nu e dovedită. Însă, dacă explicația nu există, atunci se impune condamnarea. Or, judecătorii au luat în calcul circumstanțele: vorbim de o operație ilegală de o amploare extraordinară, făcută public, de demnitari din guvernul Adrian Năstase și de apropiați ai lui Adrian Năstase, în beneficiul lui Adrian Năstase. Există vreo explicație pentru ea care să excludă implicarea lui Adrian Năstase? N-a fost atent? N-a putut interveni? Nu, e nerezonabil să crezi oricare din variante. Cum scriu chiar judecătorii:
”Este de neconceput ca mai multe persoane să acționeze concertat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relații apropiate, intime sau de prietenie, fără știrea acesteia, persoană care, prin ipoteză nu doar că nu a determinat conduita celorlalți, dar nici nu va afla vreodată despre “binele” care i s-a facut cu forța.”
Însă acest raționament e semnat de doi judecători. Al treilea, aflat deci în minoritate, nu este de acord cu condamnarea fostului premier. Dna judecător Rotaru consideră că, de vreme ce n-a fost dovedită (în mod direct), fapta dlui Năstase nu există și acesta trebuie achitat.
5. Miza din ”Trofeul Calității”
Asta e miza recursului în dosarul ”Trofeul Calității”. Dacă cei cinci judecători mențin condamnarea fostului premier, atunci înalta corupție primește o lovitură extraordinară. Marii demnitari și șefi de rețele mafiote nu-și vor mai putea folosi fără riscuri subordonații și apropiații ca să facă ilegalități în locul și în beneficiul lor. Corupția prin interpuși nu va mai fi imună în fața justiției. În schimb, dacă cei cinci judecători vor respinge raționamentul și soluția primei instanțe în cazul lui Adrian Năstase, atunci probabil că acest tip de corupție va continua nestingherit. Iar dacă vor decide și achitarea celorlalți inculpați, atunci corupția își va lua zborul.
Recursul s-a judecat deja în acest caz, şi s-a menţinut hotărîrea de condamnare. Nu am avut însă disponibilă motivarea hotărîrii judecătoreşti de la recurs (cred că nici nu e încă redactată), de aia am prezentat doar motivarea instanţei de fond.