Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Încep acum capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”. Fiindcă e un capitol mai lung, prezint acum primele 2 subcapitole ale acestuia – cel de introducere și cel legat de inducerea în eroare făcută nemijlocit de conducerea CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN

Capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea) este de fapt partea de rechizitoriu în care sînt explicitate faptele pe care se întemeiază trimiterea în judecată a inculpaților.

Primul subcapitol – introducerea – prezintă niște considerații teoretice cu privire la folosirea dezinformării și diversiunii. Sînt lucruri care se predau în Academiile Militare din multe țări, inclusiv România.

Se invocă, printre altele, „Manualul privind planificarea şi executarea inducerii în eroare a adversarului la nivelurile operativ şi tactic” – Ediţia 2013. Pentru puterea argumentației juridice, ar fi fost de preferat invocarea unui manual asemănător tipărit în perioada regimului ceaușist. Se invocă însă și „DO-5 – ordin privind mascarea obiectivelor şi acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criză”. Nu se spune din ce an e ordinul acesta. Dacă este de dinainte de 1989, e un argument juridic bun.

Motivarea condamnării lui Adrian Năstase, inclusiv opinia separată

De pe saitul „României Libere” (linc) extrag motivarea condamnării fostului primministru Adrian Năstase, în prima instanţă, inclusiv opinia separată conform căreia s-ar fi impus achitarea. Printre osîndiţii din acest proces se numără şi Bogdan Popovici, fost membru CFSN în decembrie 1989 (dar nu dintre primii anunţaţi la TVR). Sentinţa întreagă are 154 de pagini (o găsiţi la lincul amintit), eu am extras părţile cele mai relevante legate de Adrian Năstase. Remarc 2 lucruri:

– inclusiv opinia separată care cere achitarea lui Adrian Năstase constată caracterul infracţional al organizării sub egida unei instituţii de stat – Inspectoratul pentru Construcţii – a „Trofeului Calităţii”, manifestare în urma căreia s-au încasat zeci de miliarde lei vechi (o parte, de la alte instituţii de stat), care au fost folosiţi majoritar pentru tipărirea unor afişe electorale ale lui Adrian Năstase. Se susţine însă în opinia separată că nu este dovedit că Adrian Năstase personal a ştiut de aceste ilegalităţi şi le-a determinat în vreun fel;

– nu există nici un document sau declaraţie de martor care să-l învinuiască direct pe Adrian Năstase. El a fost condamnat pe bază de deducţie logică, ca fiind beneficiarul principal al fraudei, săvîrşită de persoane apropiate PSD, unele numite în funcţii de Adrian Năstase, dar fără vreo dovadă directă. Chiar dacă am admite – conform opiniei separate – că Năstase n-a ştiut despre cele întîmplate – rămîne totuşi răspunderea politică a sa, care a numit în funcţii guvernamentale oameni care s-au implicat în aceste infracţiuni.

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa penală nr.176 Dosar nr. 514/1/2009
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2012
Completul compus din:
Preşedinte : Ionuţ Matei
Judecător : Cristina Rotaru
Judecător : Ioana Bogdan
Magistrat asistent : Marioara Cioaric