Revoluţia din Lugoj. Recursul în anulare în cazul plutonierului Pavel Dumitru

Am prezentat deja situaţia revoluţiei din Lugoj – un loc unde s-a aflat cine a tras (linc). După sentinţa Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara pe care deja am prezentat-o, a urmat recursul şi în final recursul în anulare. Respectivele căi de atac n-au schimbat situaţia juridică. Prezint acum cititorilor şi hotărîrea judecătorească de la recursul în anulare, pentru ca documentaţia despre acest caz să fie completă.

Vedeţi întîi, de pe celălalt sait al meu – „documente 1989”:
– Rechizitoriul în cazul plutonierului Pavel Dumitru din Lugoj
– Condamnarea plutonierului M.Ap.N. Pavel Dumitru din Lugoj – primă instanţă (transcrierea sentinţei, în articolul Revoluţia din Lugoj – un loc unde s-a aflat cine a tras. „Nu mai puteam suporta conţinutul lozincilor strigate de mulţime împotriva lui Ceauşescu”)

ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia militară

Decizia nr. 80                        Dosar nr. 66/1997

Şedinţa publică de la 15 decembrie 1997

Preşedinte: Cornel Bădoiu – G-ral de divizie magistrat
Judecător: Petre Similean – Colonel magistrat
Judecător: Gheorghe Toader – Lt. col. magistrat
Procuror: Elefterie Iordăchescu – Colonel magistrat
Magistrat asistent şef: Viorel Podar – Căpiten magistrat

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 2 din 27 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi deciziei nr. 1 din 18 martie 1991 a tribunalului Militar Teritorial Bucureşti privind pe intimatul inculpat plt. (rez.) Pavel Dumitru.

S.a prezentat intimatul condamnat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Bărbulescu Fl., şi intimata parte civilă Bejan Neculai Mircea, lipsind intimata parte vătămată Borcea Ana, părţile civile Rosada Ioan, Stoica Niculae Simion şi Spitalul municipal Lugoj, precum şi partea responsabilă civilmente M.Ap.N.

Procedura îndeplinită.

Procurorul a susţinut motivele scrise ale recursului în anulare, concluzionînd pentru admiterea acestuia şi stabilirea unei pedepse sub minimul special.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului în anulare şi stabilirea unei pedepse egale cu durata prevenţiei inculpatului.

Intimata parte civilă prezentă a solicitat respingerea recursului în anulare.

Inculpatul în ultimul cuvînt a susţinut că este nevinovat.

CURTEA

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 2 din 27 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara, inculpatul plt. Pavel Dumitru (fiul lui Dumitru şi Eufrosina, născut la 23 aprilie 1950 în comuna Băiculeşti, judeţul Argeş) a fost condamnat la:

– 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C. pen. pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. b C. pen;
– 9 ani închisoare pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzută la art. 20 raportat la art. 174-176 lot. b C. pen., urmînd să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C. pen.

În temeiul art. 67 alin. 2 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului, care a mai fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.Ap.N. la plata către partea civilă a sumei de 27905 lei despăgubiri civile; de asemenea a mai fost obligat către partea civilă Bejan Neculai la plata sumei de 10000 lei cu acelaşi titlu.

În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 20 decembrie 1989, orele 20,00 un grup de demonstranţi au trecut prin faţa UM 01140 Lugoj, în care se afla şi inculpatul plt. Pavel Dumitru, ce primise o misiune de observare a acestuia din pavilionul A, et. 3, dormitorul Companiei I-a.

Cu toate că manifestanţii nu au atacat unitatea militară, inculpatul din proprie iniţiativă a deschis focul cu arma din dotare în rafale scurte, împuşcînd mortal pe Rosada Valentin şi Borcea Daniel, de asemenea rănindu-l pe Bejan Nicolae Mircea şi Stoica Nicolae, toţi aceşti demonstranţi aflîndu-se în mijlocul străzii din faţa unităţii militare.

Prin decizia nr. 1 din 18 martie 1991 a tribunalului Militar Teritorial a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Împotriva celor două hotărîri a declarat recurs în anulare procurorul general, care în temeiul art. 409 şi 410 partea I C. pr. pen. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special prin aplicarea de circumstanţe atenuante potrivit art. 74 alin. 2 C. pen., constînd în aceea că inculpatul a comis faptele într-o stare de spirit încordată, pe fondul unei personalităţi disarmonice.

S-a mai arătat că inculpatul este divorţat şi are în îngrijire 2 copii minori.

Recursul în anulare este nefondat.

Potrivit art. 72 alin. 1 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizînd hotărîrile atacate, Curtea Apreciază că individualizarea judiciară corespunde acestor criterii legale.

Astfel, probele administrate şi coroborate judicios de către instanţa de fond dovedesc cu certitudine faptele deosebit de grave săvîrşite de inculpat pentru care legea a stabilit pedepse cuprinse între 15 şi 20 ani închisoare (art. 176 C. pen.) şi, respectiv, 7 ani şi jumătate pînă la 10 ani închisoare (art. 20 raportat la art. 176 C. pen.).

Este adevărat că faptele s-au comis în condiţiile de stres generate de mişcările de demonstranţi din toată ţara, dar această împrejurare nu poate constitui o circumstanţă atrenuantă, în condiţiile în care inculpatul, deşi militar de carieră, a nesocotit în mod flagrant şi intenţionat, regimul uzului de armă, deschizînd focul la întîmplare asupra unei mulţimi de oameni care în nici un moment nu s-au manifestat agresiv.

Prin urmare, faptele inculpatului sînt cu atît mai grave cu cît exista posibilitatea, cel puţin teoretică, a uciderii în condiţiile date şi a altor persoane nevinovate.

Tocmai de aceea, împrejurările menţionate în recursul în anulare, îndreptăţesc concluzia neaplicării de circumstanţe agravante, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. fiind asigurate prin stabilirea unor cuantumuri situate la maximul de pedeapsă prevăzut de lege, aşa cum au fost stabilite de către instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 2 din 27 decembrie 1990 a tribunalului Militar Extraordinar Timişoara privind pe intimatul condamnat plt. rez. Pavel Dumitru.

Cheltuielile de judecată în sumă de 100000 lei rămîn în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 1997.

PREŞEDINTE
General de divizie magistrat Cornel Bădoiu

JUDECĂTOR
Colonel magistrat Petre Similean

JUDECĂTOR
Lt. col. magistrat Gheorghe Toader

MAGISTRAT ASISTENT ŞEF
Căpitan magistrat Viorel Podar

Eliberarea din închisoare a lui Dumitru Pavel s-a făcut în 2003. Reproduc şi hotărîrea de eliberare.

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA AIUD
DOSAR NR. 4007/2003

SENTINŢA PENALĂ NR. 1924/2003

Şedinţa publică din 05.11.2003

Preşedinte MURGOI VIORICA – Judecător

Procuror BOER LIANA

Grefier MAIER SANDA

Pe rol fiind soluţionarea cererii de liberare condiţionată privind pe condamnatul Pavel Dumitru.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa condamnatului.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Reprezentantul Parchetului apreciază că sînt îndeplinite prev. art. 59 Cod Penal şi pune concluzii de admitere a cererii.

Av. Gherman Valeria pentru condamnat, avînd cuvîntul solicită admitere cererii aşa cum a fost formulată, în sensul de a dispune liberarea condiţionată a condamnatului.

JUDECĂTORIA

Constată că, prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus Comisia de propuneri de pe lîngă Penitenciarul Aiud a solicitat liberarea condiţionată a condamnatului, deţinut în Penitenciarul Aiud cu executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2/1990 a Trib. Militar Timişoara pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

După examinarea procesului verbal, rezultă că condamnatul a început executarea pedepsei la data de 21.02.1990 urmînd să expire la data de 20.02.2010. Pînă în prezent condamnatul a executat 5005 zile, iar ca urmare a muncii rpestate a mai cîştigat 473 zile, cotă ce reprezintă 3/4 din pedeapsa aplicată.

Avînd în vedere că, potrivit celor menţionate, în procesul verbal, cel condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, a fost stăruitor în muncă, disciplinat, ţinîndu-se seama de antecedentele penale, instanţa urmează ca în baza art. 59 Cod Penal, a admite cererea şi a dispune liberarea condiţionată a condamnatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite propunerea Comisiei din cadrul Penitenciarului Aiud şi în consecinţă:

În baza art. 59 Cod penal dispune liberarea condiţionată a condamnatului Pavel Dumitru deţinut în Penitenciarul Aiud în executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2/1990 a Tr. Militar Timişoara.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200000 lei se va suporta de către Ministerul Justiţiei şi va fi inclus în cheltuieli judiciare ce rămîn în sarcina statului.

Cu apel în 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 05.11.2003.

PREŞEDINTE – Murgoi Viorica – Transferată
Semn[ează] PREŞED. JUDECĂTORIEI

GREFIER Maier Sanda

Mai citeşte alte articole referitoare la revoluţia lugojeană la pagina Revoluţia din Lugoj.

• justiţie
• revoluţia română din 1989