Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Miklos Kovacs, omul de încredere a lui Laszlo Tokes în 1989 Decembrie 13, 2017



În octombrie anul acesta am fost la Budapesta împreună cu domnul Zoltan Makkai (ziarist la săptămînalul unguresc timişorean „Heti Uj Szo”), pentru a mă întîlni cu Miklos Kovacs, unul din oamenii de încredere ai domnului Laszlo Tokes din perioada premergătoare revoluției. Am făcut aceasta în cadrul documentării pe care o fac pentru următoarea mea lucrare de popularizare a științei consacrată evenimentelor din decembrie 1989, care va fi consacrată relațiilor din biserica reformată maghiară din România și acțiunilor lui Laszlo Tokes și grupului său de susținători. Va fi probabil o carte care va avea un CD atașat, pe CD-ul respectiv vor intra cîteva sute de pagini de documente scanate, cît și alte materiale, printre care şi înregistrare video a interviului cu domnul Kovacs.

La Budapesta, alături de domnul Miklos Kovacs

În 1972 domnul Kovacs a dorit să cunoască comunitățile maghiare din Ardeal. A făcut o vizită acolo, unde s-a întîlnit cu episcopul catolic Aron Marton (linc), iar apoi a organizat trimiterea de cărți ungurești în Ardeal. Autoritățile române au sesizat despre asta autoritățile comuniste ungare, iar acestea i-au retras pașaportul și l-au dat afară de la facultatea de teologie catolică.

După mai mulți ani, cînd Miklos Kovacs devenise taximetrist, ușa taxiului e deschisă de o doamnă care-l întreabă dacă vrea să continue activitățile de ajutorare a ungurilor din Ardeal. Doamna respectivă era Eleonora Telegdi, mama parlamentarului canadian de obîrșie maghiară Andrew Telegdi (răposat în 2017 – linc). Aceasta l-a contactat pe domnul Kovacs în numele Fundației Unite Maghiare (United Hungarian Fund) din Canada, organizație a canadienilor de obîrșie maghiară care uneori acționa și sub denumirea de Fundația Rakoczi (domnul Kovacs nu mi-a spus asta, dar din cercetări proprii știu că în spatele acestor organizații stă familia de bogătași maghiaro-canadieni Aykler).

Urmare a îndemnului Eleonorei Telegdi, domnul Kovacs a înființat și coordonat o rețea de curieri maghiari care, în perioada comunistă, ajutau populația maghiară din Transilvania. L-am întrebat cîte persoane au făcut parte din reţea. După spusele dumisale, pînă în 1989 se ajunsese la un număr de 300 curieri, dintre care vreo 40 au intrat în legătură cu Laszlo Tokes. Domnul Kovacs mi-a arătat un caiet în care a ținut evidența curierilor, dar n-am stat să-l studiez în amănunt, așa că nu pot confirma numerele amintite de dînsul. Finanțarea rețelei s-a făcut prin organizația amintită a ungurilor canadieni. Miklos Kovacs s-a ocupat personal de recrutarea oamenilor. Familia Tokes (Laszlo, dar şi tatăl Istvan din Cluj) au intrat în atenţia reţelei domnului Kovacs din 1988, cea care i-a spus domnului Kovacs că Istvan şi Laszlo Tokes sînt 2 persoane care trebuie sprijinite fiind tot doamna Eleonora Telegdi din Canada (de amintit că fratele lui Laszlo Tokes, Istvan jr., locuia în Canada).

Ajutorul pentru ungurii din Ardeal a început cu trimiterea de medicamente și alimente, dar apoi s-a extins și la preluarea de texte dizidente de felul celor scrise de Laszlo Tokes (dar nu numai de acesta) și difuzarea lor în mijloace de informare în masă. La vremea respectivă consemnul pentru ziariști a fost să nu pomenească numele lui Miklos Kovacs.

Povestea completă a domnului Kovacs (și multe alte lucruri legate de Laszlo Tokes și biserica reformată din România) o veți afla din cartea pe care o am în lucru. Deocamdată prezint aici cîteva documente, a căror tălmăcire a fost făcută de Zoltan Makkai.

Primul document, a cărui scanare apare mai sus, este o împuternicire semnată de Laszlo Tokes prin care Miklos Kovacs e declarat reprezentant al intereselor familiei Tokes. În partea de sus a documentului apar numele, adresa și niște cifre care bănuiesc că reprezintă codul numeric personal a două persoane din Budapesta, în partea de jos apar trecute ca martore Edith Tokes (soția de atunci a lui Laszlo Tokes; între timp a divorțat și și-a reluat numele de fată Joo) și Judit Joo, care este rudă cu Edith.

Kováts Károly Budapesta, 1088 piaţa Gutenberg nr. 3  16501024479
semnătură

Lindmeyer József Budapesta 1068 str. Rippl Rónai nr.23  1-700705-2754
semnătură

Împuternicire

Subsemnatul Tőkés László preot reformat, cu domiciliul în Timişoara, str. T. Cipariu nr. 1, prin prezenta îl împuternicesc pe prietenul meu, domnul Kovács Miklós cu domiciliul în Budapesta, str. Klauzál nr. 34, H-1072, telefon: 220-318 pentru a–mi reprezenta interesele personale şi ale familiei mele în toate domeniile – juridic, financiar, protecţia drepturilor – în străinătate şi în Ungaria.

Timişoara 5 noiembrie 1989

Semnează: Tőkés László

Martori:
Joó Judit (semnătură), serie şi nr. act identitate BG 358586 Dej,
Tőkés Edith (semnătură), serie şi nr. act identitate BR 880051 Dej

Domnul Kovacs îmi arată încăperea în care a locuit Laszlo Tokes în februarie 1990, cînd a stat vreo 2 săptămîni la Budapesta

După revoluție, relațiile dintre Laszlo Tokes și Miklos Kovacs au continuat să fie apropiate. În februarie 1990 cînd familia Tokes a locuit pentru o jumătate de lună la Budapesta, au fost găzduiți în locuința lui Miklos Kovacs. SPP-ul maghiar instalase agenți în clădire și dăduse consemn lui Kovacs ca, din motive de siguranță, prezența lui Laszlo Tokes în acea clădire să nu fie dezvăluită. Apoi, Miklos Kovacs a însoțit familia Tokes în turneul avut de aceasta în America de Nord. Acolo au fost găzduiți de Bela Aykler (spre o oarecare nemulțumire a lui Laszlo Hamos, șeful organizației rivale a ungurilor din SUA și Canada – Federația Maghiară a Drepturilor Omului – linc, care ar fi vrut să acapareze el familia Tokes; la vremea aceea Laszlo Tokes avea statut de super-star de faimă internațională; orice organizație care se afișa lîngă el avea șanse să obțină donații consistente din partea diasporei maghiare).

Prin 1992-1993 relațiile dintre Miklos Kovacs și Laszlo Tokes au început să se strice. Redau și niște scrisori ale lor care arată unele divergențe.

DECLARAŢIE

Subsemnatul, în calitate de reprezentant împuternicit şi abilitat pentru comunicarea şi reprezentarea evenimentelor din Timişoara petrecute pînă la 22 decembrie 1989 – în cadrul acestora şi activitatea de rezistenţă a pastorului Tőkés László – respectiv coordonatorul mişcării care avea ca scop îndeplinirea celor de mai sus, declar că sînt greşite şi false afirmaţiile prin care se susţine că redactorul şef Chrudinák Alajos, realizatorul emisiunii Panoráma difuzată de Televiziunea Maghiară, ar fi avut vreun rol pozitiv în comandarea, realizarea şi scoaterea din ţară a vreunui document referitor la cea perioadă. Dînsul nu și-a asumat nici cel mai mic risc. Materialele publicate în emisiunea Panoráma i-au parvenit de la persoane din afara redacţiei, iar el nu a ajutat sub nici o formă activitatea mişcării noastre. Constatăm în schimb chiar din timpul evenimentelor şi mai ales în perioada ulterioară acestora efortul susţinut al redactorului şef, dar şi al altor persoane de a crea impresia* că lor, domnului Chrudinák şi echipei sale s-ar datora activitatea de comunicare şi prezentare în faţa opiniei publice a evenimentelor, cu asumarea unor riscuri. În această problemă am solicitat şi o dezminţire – fără rezultat dealtfel – şi din partea scriitorului Kósa Csaba, care în cartea sa cu titlul „Tőkés László, apărătorul cetăţii” apărută la Budapesta, în colecţia Magyar Fórum Könyvek în anul 1992, contribuie la rîndul său la informarea greşită a opiniei publice.**
Prezenta declaraţie nu are ca scop luarea de poziţie în favoarea vreunei părţi dintre cele care se confruntă în prezent în societatea noastră, confruntări în care este interesat şi domnul redactor şef. Dar nu accept ca eforturile şi jertfele aduse în cursul anului 1989 de către prietenii şi colaboratorii mei, neapreciate la adevărata lor valoare, să fie însuşite pe nedrept şi fără nici un temei de alte persoane pentru îndeplinirea oricăror deziderate, indiferent de natura acestora.
Budapesta, 31 ianuarie 1993
Semnează: Kovács Miklós
* vezi textul anexat al emisiunii Panoráma din 4 septembrie 1992
** vezi pasajul din cartea lui Kósa Csaba: Tőkés László, apărătorul cetăţii, ciclul MF-könyvek, Bp. 1992, pagina 24.

Copie
Budapesta 4 februarie 1993
Tőkés László
Oradea

László,
Păstrînd stima şi consideraţia uneori unilaterală manifestată de mine cît şi din partea acelor prieteni ai mei care te-au ajutat în lupta ta de la Timişoara, şi păstrînd neîntinată imaginea ce s-a format despre tine – această comoară a maghiarimii din Ardeal-România -, totodată manifestînd toleranţă maximă, înainte de publicarea sau în acelaşi timp cu publicarea Declaraţiei anexate, îţi adresăm următoarele rînduri.
Pentru a clarifica lucrurile precizăm că prezenta Declaraţie are scopul de a scoate în relief anumite aspecte ale activităţii noastre din perioada de înainte de 22 decembrie 1989. Văzînd că unii dintre noii tăi prieteni, unul dintre ei este Chrudinák Alajos, îşi arogă merite neîntemeiate, care-i aduc un însemnat capital moral, considerăm oportun demersul nostru în scopul clarificării lucrurilor.
Dintre condiţiile formării capitalului moral menţionat putem menţiona trei:
– tăcerea care are la bază modestia caracteristică spiritului creştin manifestată de către subsemnatul şi membrii mișcării noastre
– tăcerea grăitoare în schimb cu care – poate involuntar – ai contribuit la crearea convingerii greşite a opiniei publice conform căreia documentele rezistenţei de la Timişoara ar fi fost concepute şi scoase din România de către domnul Chrudinák şi „echipa sa minunată”, cum ai formulat în discursul tău din Hotelul Szent Gellért, în data de 11 decembrie 1992, fapt consemnat şi de către Kósa Csaba în cartea sa Tőkés László, apărătorul cetăţii la pagina 24. În acest context sînt nevoit să consemnez că prin dedicarea şi semnarea primelor 300 de exemplare ale cărţii menţionate ţi-ai confirmat acordul nu numai cu spiritul acesteia evident aservit unor interese politice, dar ţi-ai asumat şi minciunile publicate în carte.
– dar în opinia noastră, pe lîngă cele menţionate mai sus, factorul decisiv îl constituie faptele persoanei încriminate. Urmărind cu atenţie afirmaţiile domnului Chrudinák, constatăm că pe lîngă acceptarea pasivă a unor bîrfe, şi convingeri nefondate dumnealui a trecut mai departe şi în mod voluntar şi-a creat o imagine nefondată şi prin aceasta şi-a însuşit recunoştinţa ce le-ar fi revenit altor persoane, creîndu-şi astfel capital pe care-l foloseşte ca pe o armă în interes propriu, în cursul luptelor personale. Aceste activităţi ale domnului menţionat şi din nefericire a susţinătorilor săi, a întrecut toate limitele acceptabile, fapt pentru care am formulat Declaraţia.
Personal şi cei pe care-i reprezint prin prezenta nu dorim să devenim la rîndul nostru arme, pe care să le folosim nici chiar împotriva domnului Chrudinák, cel care ne-a adus prejudicii însemnate, sau împotriva altcuiva.
Nu dorim să influenţăm conflictele redactorului şef legate de situaţia sa de la locul de muncă, dorim să ne poziţionăm cît mai departe de luptele „războiului mediatic”, de aceea considerăm că este necesar ca interpretarea Declaraţiei să se realizeze făcînd abstracţie de luptele menţionate mai sus. Scopul declarat al înscrisului este de a contribui la respectarea adevărului şi a spiritului de sacrificiu, care sînt mai presus de minciună şi parazitism.
Este dreptul tău incontestabil de a avea relaţii apropiate cu domnul Chrudinák, dar te somăm la respectarea adevărului în cadrul acestor relaţii. Consider că subsemnatul mi-am cîştigat dreptul, totodată am obligaţia faţă de toţi colaboratorii pe care-i reprezint pentru formularea prezentei.
În concepţia noastră cele formulate în Declaraţie constituie respectarea adevărului.
Cu regret, sîntem nevoiţi să ne declinăm responsabilitatea pentru eventualul discomfort sau jenă provocate de către Declaraţia noastră. Eventualele pagube provocate de Declaraţie pot fi remediate numai cu respectarea celor trei condiţii formulate mai sus în prezenta.
În final menţionăm că dorinţa noastră de a restabili adevărul va fi consecventă şi va fi egală sau va depăşi orice afront din orice direcţie sa va formula. Sîntem deschişi pentru crearea climatului de pace şi înţelegere, dar sîntem pregătiţi şi pentru o apărare viguroasă.
Miza este recunoaşterea spiritului de sacrificiu, a solidarităţii creştine şi naţionale.
Cu stimă,
Kovács Miklós şi prietenii


Domnul Tokes i-a trimis un răspuns lui Kovacs:

Oradea, 16 martie 1993

Dragă Miklós!

Nu doresc doresc a mă angaja să-ţi răspund detaliat textului  voluminos, pompos şi în multe rînduri jignitor. Făcînd abstracţie de cîteva reproşuri mărunte dar pertinente, scrisoarea ta care are la bază frustrări şi resentimente, pare să fie  rodul unei minţi debusolate. Regret profund că ai ajuns în această stare. Pe cît de mult ai ajutat în 1989, tot atît de mult distrugi prin manifestările acestea. Iniţial am dorit să-ţi răspund punctual. Dar aflînd că doreşti să-ţi foloseşti meritele, supradimensionate, împotriva lui Chrudinák şi a altora, am renunţat la aceasta.

Faci cum doreşti. Poate chiar este mai bine dacă modesta ta persoană să nu se asocieze cu imaginea mea terfelită.

Consider că acum nu se impune un răspuns mai amplu. Îl vei putea citi în scrisoarea adresată Comisiei etice a Asociației Naţionale a Jurnaliștilor Maghiari [Magyar Újságírók Országos Szövetsége = MUOSZ] pe care am scris-o la solicitarea lor.

Acum pare să se închidă un capitol. Din respect pentru adevăr închei afirmînd că tu şi prietenii tăi prin rolul important, dar în nici un caz covîrşitor, aţi dobîndit reale merite în timpul rezistenţei de la Timişoara. Niciodată nu am negat acest lucru.

Mulţumindu-ţi, te salut:

Tőkés László

De transmis prin fax: 220-318 (?)

P.S. Vă rugăm să transmiteţi materialul acesta domnului Kovács Miklós.

Totodată, domnul Tokes a scris și comisiei de etică a ziariștilor maghiari, căreia i se adresase și domnul Kovacs.

Episcopia Reformată de pe lîngă Piatra Craiului
Biroul episcopal
Episcop Tőkés László
Oradea

În atenţia Comisiei etice a Asociației Naţionale a Jurnaliștilor Maghiari – Budapesta

Domnului preşedinte Thurzó Tibor

Stimate domnule Preşedinte!

Datorită multiplelor solicitări uneori la limita suportabilului, fiind acaparat de diferite activităţi care-mi răpesc timpul, abia acum,  în ultima clipă sînt în măsură să răspund scrisorii din data de 8 martie. Bineînţeles că îmi asum cu promptitudine această datorie morală, totodată nu-mi pot ascunde temerea conform căreia ceea ce nu au reuşit să distrugă slugile lui Ceaușescu şi nici atacurile furibunde ale agitatorilor propagandei naţional-comuniste din România, azi-mîine vor săvîrşi cu succes „prietenii şi apropiaţii” (psalmul 55). Vă rog a-mi ierta această atitudine „indisciplinată” datorată condiţiei de hăituit fără echivoc, totodată să-mi fie cu iertare subiectivismul metaforic al rîndurilor de mai sus.

Dar trecînd la problema de fond, mai precis la plîngerea formulată de către Kovács Miklós împotriva lui Chrudinák Alajos sînt în măsură să declar, de data aceasta cu „disciplina” ce se impune, următoarele:

1. Datorită formulării ambigue mi-e greu să înţeleg esenţialul plîngerii, conform căreia „Emisiunea şi redactorul şef au prezentat ca şi proprii activităţile (subliniere T.L.) pe care Kovács Miklós şi grupul său de prieteni le-au desfăşurat din solidaritate creştină şi naţională la Timişoara în 1989”. Care sînt activităţile la care face referire Kovács Miklós? Menţionez că în acea perioadă se desfăşurau multiple „activităţi”, implicînd foarte mulţi participanţi.

2. În mod cert la unele dintre aceste „activităţi” au participat Kovács Miklós şi grupul său. Îmi amintesc cu emoţie şi azi de susţinerea lor necondiţionată, despre momentele în care au dat dovadă de real eroism, fiindu-mi alături şi care au constituit parte integrantă pe parcursul celor nouă luni ale rezistenţei noastre de la Timişoara. Kovács Miklós şi persoane din grupul său, ca de exemplu Rónavári Mária, au fost eroii principali uneori.

3. Dar „emoţiile” se risipesc rînd pe rînd în urma repetatelor manifestări reprobabile ale lui Kovács Miklós. Dintr-o frustrare bolnăvicioasă dumnealui emite documente jignitoare în legătură cu evenimentele de la Timişoara şi legate de persoana mea. În opinia mea în rîndul acestora se înscrie şi corespondenţa sa ce vizează activitatea lui Chrudinák Alajos de la Timişoara. Alăturat anexez scrisoarea lui Kovács Miklós din data de 4 februarie. Vă trimit şi o copie a Declaraţiei sale din data de 31 ianuarie a.c., prin care Kovács Miklós mă îndeamnă la revizuirea atitudinii şi care presupun că a ajuns şi la dumneavoastră. Cu acordul lui Kovács Miklós împuternicesc Comisia de Etică să ataşeze dosarului în cauză documentele de mai sus. (Celelalte documente la care se face referire nu constituie parte a cauzei).

4. În scrisoarea anexată Kovács Miklós îşi motivează nedreptăţile ce consideră că i se aduc, respectiv îşi fundamentează Declaraţia, bunăoară şi plîngerea adresată Comisiei Etice în felul următor: „Miza este recunoaşterea spiritului de sacrificiu şi a solidarităţii creştine şi naţionale”. Este perfect adevărat. Faptele lui Kovács Miklós şi grupul său, sînt demne de cea mai înaltă recunoaştere, iar în privinţa recunoştiinţei nu i-am rămas dator lui Kovács Miklós. La începutul anului 1990 l-am invitat să participe la călătoriile întreprinse prin Ungaria şi prin Statele Unite ale Americii, exprimîndu-mi şi prin acest mod respectul şi recunoştiinţa profundă. Tot ca şi o recunoaştere a activităţii sale, i-am propus mai tîrziu postul de responsabil al serviciului de presă al Fundaţiei Internaţionale Transsylvania. Din nefericire din diferite motive această din urmă iniţiativă a rămas fără rezultat. Cu toate acestea Kovács Miklós şi prietenii săi sînt profund nemulţumiţi de nivelul de „recunoaştere a spiritului de sacrificiu şi a solidarităţii creştine şi naţionale” manifestat de către dumnealui şi prietenii săi.
Este la fel de adevărat că poate aş fi putut să fac mai mult pentru recunoaşterea meritelor lui Kovács Miklós, dar mi-a fost imposibil neavînd nici timpul, nici posibilităţile necesare. Dealtfel:
a) Încă nu am realizat o inventariere şi o evaluare în spaţiul public a meritelor tuturor. O voi face în măsura în care timpul mi-o va permite.
b) Consider că în acestă perioadă dificilă şi sub imperiul diverselor ameninţări  nici nu ar fi indicată vehicularea în spaţiul public a numelor şi relaţiilor, ştiut fiind că poliţia secretă încă funcţionează. La momentul oportun nu am să-i rămîn dator lui Kovács Miklós şi grupului său.
c) Chrudinák Alajos constituie o excepţie deoarece participarea sa a fost permanent vizibilă – fiind avantajat de statutul său de persoană publică.
d) Ori de cîte ori am avut prilejul în perioada călătoriilor prin Ungaria şi Statele Unite ale Americii, am apreciat în mod public meritele lui Kovács Miklós, acesta fiind şi motivul pentru care l-am invitat să participe.
e) Nu cunosc în detalii şi în totalitate activităţile externe ale lui Kovács Miklós şi a grupului său de prieteni. Cunosc cu precădere condiţiile şi activităţile desfăşurate în România. Consider că va fi datoria istoricilor să stabilească meritele dumnealor cîştigate prin activitatea din afara României.
f) Propriile mele „merite” le-am făcut publice doar în urma unui repaus obligatoriu datorat unei spitalizări care a durat cîteva luni, perioadă în care am adunat documentele păstrate şi am pregătit spre publicare volumul Asediul Timişoarei. Este de înţeles că înscrisurile din epocă nu fac referire la persoanele care mi-au oferit atunci sprijinul.

5. Mi-este dificil a înţelege care este motivul ce-l determină pe Kovács Miklós să-şi evidenţieze meritele proprii şi ale grupului său în detrimentul lui Chrudinák Alajos, deoarece cele două lucruri nu se exclud. Chrudinák Alajos şi emisiunea Panoráma au meritul incontestabil de a difuza interviul de o importanţă covîrşitoare realizat de către Michel Clair şi colegul său, pe care propriul lor post de televiziune, care i-a însărcinat cu realizarea materialului, a refuzat să-l difuzeze. Pe tot parcursul evenimentelor Chrudinák a asigurat spaţiul necesar pentru difuzarea evenimentele de la Timişoara, fapt care s-a îmbinat perfect cu  ajutorul ce părea atunci dezinteresat al lui Kovács Miklós şi al grupului său de prieteni. În contextul spaţiului central-european rolul lui Chrudinák dobîndeşte valori multiple, activitatea sa fiind evidentă.

Menţionez că nu mă consider abilitat să mă pronunţ în problemele personale ale celor două părţi.

Pentru mai multe detalii vă rog să apelaţi la Tőkés István, fratele meu mai în vîrstă care trăieşte în Budapesta, fiind de asemenea un personaj principal în această cauză.

6. La final,  permiteţi-mi să evidenţiez o latură de-a dreptul aberantă a plîngerii lui Kovács Miklós, dar care nu-i reduce cu nimic meritele anterioare. În mai multe rînduri şi cu prilejul apariţiilor publice, de repetate ori Kovács Miklós îşi supraevaluează rolul şi importanţa în desfăşurarea evenimentelor de la Timişoara. De exemplu în CV-ul său menţionează: „1989 – prezentarea în faţa opiniei publice mondiale a lui Tőkés László … reprezentarea intereselor pastorului în plan extern” (subliniere T.L.). În Memento-ul scris în data de 28 august 1992 menţionează: „… în cursul anului 1989 cu aportul prietenilor mei am reuşit prezentarea în faţa opiniei publice mondiale a luptelor şi persoanei domnului episcop, astfel influenţînd în mod decisiv derularea evenimentelor” (subliniere T.L.). Mai mult Kovács Miklós s-a declarat cu o ocazie chiar co-autorul cărţii Asediul Timişoarei. Această atitudine vădit părtinitoare a lui Kovács Miklós este explicabilă doar prin necunoştiinţă de cauză. Dumnealui nu cunoaşte că rezistenţa de la Timişoara a fost rezultatul unei ample colaborări în cadrul căreia el a fost unul dintre personaje, cu merite incontestabile, de altfel.

Stimaţi membri ai comisiei de etică!

În contextul situaţiei nefaste de acum, demersul lui Kovács Miklós poate dăuna cauzei noastre cel puţin la fel de mult cît a ajutat în trecut. Acest fapt motivează răspunsul meu atît de amplu.

Dealtfel m-am săturat să fiu ţinta oricui care se simte îndreptăţit de a-mi terfeli numele şi de a-mi demola renumele la care eu niciodată nu am rîvnit.

Oradea 17 martie 1993
Tőkés László

După revoluție domnul Miklos Kovacs a ajuns angajat la fundația guvernului maghiar care se ocupă de comunitățile maghiare din străinătate (similară Ministerului pentru românii de pretutindeni care există la noi – linc, dar nu avea rang de minister ci de fundație). Slujba respectivă reprezenta de fapt pasiunea lui de o viață – ajutarea maghiarilor din afara granițelor Ungariei. Din cîte mi-a spus, nu era membru în conducerea fundației dar angajat salarizat care participa la toate întrunirile conducerii și nota procesele verbale – deduc că poziția sa era de secretar. După ce în Ungaria a venit la putere Fidesz (partidul lui Victor Orban, care și acum e la putere), domnul Kovacs a fost dat afară din slujbă. Îl consideră răspunzător de asta pe Laszlo Tokes. Totuși nu mi-a spus vreo acțiune concretă făcută de Tokes pentru îndepărtarea sa, doar fapte indirecte, cum ar fi că Tokes e apropiat de guvernarea Fidesz, care i-a pus la dispoziție majoritatea banilor destinați maghiarilor de pretutindeni. Domnul Istvan Bandi, angajat la arhiva serviciilor secrete maghiare (instituție similară CNSAS-ului de la noi), care-l cunoaște mai bine pe domnul Kovacs și a jucat la această întîlnire rolul de tălmaci, spunea că înlăturarea domnului Kovacs de la fundația guvernamentală pentru maghiarii din străinătate a fost urmarea acțiunilor lui Geza Szocs, iar între Geza Szocs și familia Tokes există legături foarte strînse. Problema aceasta – cine, cum și de ce l-a dat afară pe domnul Miklos Kovacs de la fundația pentru maghiarii din străinătate – a fost un subiect secundar al discuțiilor, nu pot spune că l-am lămurit deplin. Mai las subiecte de cercetat și istoricilor care vin după mine.

Cînd domnul Kovacs a fost dat afară din slujbă, au existat și scrisori de susținere a sa. Iată o astfel de scrisoare, din partea lui Gaspar Nagy (linc), dizident din vremea comunistă.

Preonoratului domn

dr. Osztie Zoltán

preşedintele Asociaţiei Intelectualilor Creştini

Preaonorate Domnule Preşedinte!

Sprijin necondiţionat nobila Dumneavoastră iniţiativă prin care depuneţi eforturi de a-l reinstala în postul anterior pe dl. Kovács Miklós. L-am cunoscut pe domnul Kovács Miklós încă din perioada dictaturii, în anii ’80, cînd desfăşura o activitate de ajutorare – prin asigurarea cu medicamente  şi cărţi – a comunităţilor maghiare de peste hotare, cu precădere în Ardeal, asumîndu-şi riscuri majore în scopul ajutorării semenilor aflaţi la nevoie. Aceste persoane cu spirit altruist şi creştin ar trebui premiate, nu îndepărtate din posturi! În speranţa că acţiunile noastre vor avea o rezolvare pozitivă,

cu sincer respect, Nagy Gáspár, poet, redactor

În luna martie a anului 2002

Miklos Kovacs sau Attila Ara-Kovacs?

În cartea lui Arpad Szoczi „Timișoara. Adevărata poveste despre revoluția română” (editura Partium, Oradea 2014) e scris că organizatorul unei rețele de curieri numită „Agenția de Presă Maghiară din Transilvania” care afla știri despre situația din Ardeal pe care le livra apoi mass-mediei străine este Attila Ara-Kovacs, scriitor maghiar din Oradea implicat în editarea revistei samizdat „Ellenpontok” (Contrapunct) în care fusese implicat și Laszlo Tokes. Informația se cam suprapune cu activitatea pe care domnul Miklos Kovacs spune că o făcea, deși domnul Miklos nu a numit rețeaua sa de curieri „agenție de presă”. Am dorit să lămuresc această problemă. L-am găsit pe domnul Attila Ara-Kovacs pe facebook (linc), și i-am scris că lucrez la o carte legată de Laszlo Tokes și, în legătură cu această carte, aș dori să stau de vorbă cu dînsul. Răspunsul domnului Ara-Kovacs a fost: „Stimate dl Mioc, am să candidez la alegerile din aprilie în Ungaria de a deveni deputat parlamentar. Suntem în totală campanie. Regret, dar nu am nici un moment. De altfel, relația mea cu dl. Tokes era foarte superficială. Cu stimă, A. Ara-Kovacs”. Nu m-am lăsat descurajat și am revenit cu un alt mesaj, în care îi spuneam direct ce am citit despre dînsul în cartea domnului Szoczi, că există o altă persoană cu numele Kovacs care pretinde că ar fi desfășurat cam aceleași activități, și îl rugam să răspundă pe scurt la 3 întrebări:

1. Ați discutat vreodată cu domnul Arpad Szoczi?
2. Cunoașteți cartea dînsului (a apărut și în maghiară și engleză) și ce a scris despre dumneavoastră?
3. Susțineți ca fiind adevărate cele scrise de Arpad Szoczi despre dumneavoastră în cartea dînsului?
Ulterior, cînd veți avea timp, mi-ar plăcea să discutăm mai pe larg.

Din păcate, domnul Ara-Kovacs n-a mai răspuns. Nădăjduiesc că după alegerile din Ungaria își va găsi timp să dea aceste lămuriri.

Pe Miklos Kovacs nu am apucat să-l întreb despre Attila Ara-Kovacs în cadrul discuției pe care am avut-o. Abia după ce am revenit la Timișoara și am verificat cartea lui Arpad Szoczi, i-am transmis prin e-mail, prin intermediul tălmaciului Istvan Bandi, întrebarea ce anume știe despre Attila Ara-Kovacs, arătînd și cele scrise de Szoczi. Răspunsul primit prin același intermediar, a fost: „La întrebarea pusă de dumneavoastră în legătură cu Ara Kovács Attila, domnul Kovács susține foarte hotărît că persoana amintită a apărut în viața lui abia în a doua parte anului 1989. Deasemenea nu are cunoștiință de rețea sau de curieri trimiși de Ara. Întîlnirea din 89 a fost una de contactare și se referea o acțiune de ajutorare venită din partea lui Ara dar contactul ar fi trebuit asigurat de rețeaua domnului Kovács”.

Bănuiesc că domnul Arpad Szoczi a făcut o confuzie în cartea sa, cineva i-o fi spus că persoana care coordona reţeaua de curieri a fost „Kovacs”, şi avînd numele dizidentului Attila Ara-Kovacs care fusese implicat în editarea revistei „Ellenpontok” la care scrisese şi Laszlo Tokes, şi-a închipuit că Ara-Kovacs este acel Kovacs despre care i s-a povestit. Nădăjduiesc ca în viitor domnul Ara-Kovacs să-şi găsească timp ca să discute cu mine pentru a lămuri mai exact problema aceasta.

Mai citeşte:
– alte articole legate de activităţile lui Laszlo Tokes la pagina Cazul Laszlo Tokes
Securitatea, un tigru de hîrtie

 

3 Responses to “Miklos Kovacs, omul de încredere a lui Laszlo Tokes în 1989”

  1. HZS Says:

    Erau mai multe grupuri, cercuri. Deci nu exclude ca cei doi Kovacs au participat la actiuni similare. Ara-Kovacs ca intelectual probabil era mai preocupat de informatii. Iar Kovacs Miklos facea parte din grupurile care carau carti, ziare si medicamente pentru (intelectualii) ardeleni. Istoricul Bárdi Nándor (care din cate stiu a participat si el ca student din Szeged) a scris un studiu despre acest fenomen: http://bardi.adatbank.transindex.ro/belso.php?k=19&p=2379 Titlul s-a traduce: Ce contine rucsacul ardelean? El aminteste doua grupuri mai mari: cel din Budapesta (aprecieaza la un numar de 1oo) si cel din Szeged. El descrie si mecanismul si alte lucruri importante legate de acest fenomen de ajutorarea ardeelenilor. (De ex. pt. simpli studenti care si-au asumat acest risc, era in acelasi timp o cale de acces de a intra intr-un cerc al intelectualilor ardeleni, a transmite acasa stiri si cu asta de a avea conexiuni importante si acasa.)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s