Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Recursul meu în procesul certificatului de revoluționar al generalului Oană octombrie 18, 2018


În urma Sentinței Tribunalului Timiș, care a respins acțiunea mea prin care ceream anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană, pe motiv de prescripție (linc), am declarat recurs.

Redau pentru cititorii acestui blog textul recursului meu, care urmează să fie judecat la Curtea de Apel Timișoara. Precizez că atît Oană cît și SSRMLÎRC (sub iscălitura fostului secretar de stat Sorin Vintilă Meșter) au depus întîmpinări în care au cerut respingerea recursului meu.

Tribunalul Timiș
Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. 431/59/2016*

Domnule președinte

Subsemnatul, MIOC MARIUS (…), în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 și art. 498 cod procedură civilă declar
RECURS
împotriva Sentinței civile nr. 694/PI din 19 aprilie 2018 a Tribunalului Timiș, comunicată mie în 4 iulie 2018, cerîndu-vă să casați sentința atacată și rejudecînd în fond, să admiteți acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, să anulați certificatele de luptător în revoluție seria LRT-O nr. 00002 emise pe numele lui Oană Marin și să interziceți pîrîtei SSRMLÎRC emiterea în viitor a unui alt certificat de luptător în revoluție conform legii 341/2004 pentru numitul Oană Marin. De menționat că în decizia nr. 1996 din 23 martie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în prezentul proces (casare cu trimitere) se precizează: „apare lămurit faptul că instanțele de judecată sînt competente să anuleze certificate de revoluționar” (pag. 10 a deciziei), prin urmare soluția pe care o ceream în subsidiar în „Răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune”, anume de emitere a unei hotărîri prin care SSRMLÎRC să fie obligat să anuleze certificatul de luptător în revoluție a numitului Oană, nu-și mai are rostul (dacă SSRMLÎRC ar fi lăsat să emită decizia de anulare, poate emite intenționat o decizie nemotivată pentru a da posibilitatea lui Oană Marin să o anuleze în instanță, cum s-a mai întîmplat).

Nu mai repet toate argumentele în sprijinul cererii mele, precizez doar că îmi mențin susținerile, cererile și argumentațiile folosite în chemarea în judecată inițială (dosar inițial Curte Apel filele 3-5) cît și în „Răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune” (dosar inițial filele 67-70).

Consider că hotărîrea instanței a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, motivele invocate de instanță sînt străine de natura cauzei și s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței 6182/2012 a Curții de Apel București care stabilește că Oană Marin a săvîrșit fapte incompatibile cu preschimbarea certificatului său de revoluționar, conform art. 8 din Legea 341/2004, aplicabil în materie. Totodată, ca urmare a neanalizării excepției de nelegalitate invocată de mine, este aplicabil și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 cod procedură civilă, iar datorită unei interpretări greșite a Deciziei 2986/10.04.2014 a Curții de Apel București, Tribunalul Timiș a depășit atribuțiile puterii judecătorești, atribuind acesteia prerogative care aparțin doar Președintelui României.

ÎN FAPT:
Prin Sentința amintită, Tribunalul Timiș a admis excepția prescripției dreptului de acțiune invocată de pîrîtul Oană Marin și a respins ca prescrisă acțiunea mea.
Pentru a proceda astfel, instanța a apreciat: „reclamantul avea un termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plîngerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de la soluționarea cererii în care să promoveze acțiunea în contencios administrativ. (…) dreptul acestuia de a solicita anularea Certificatului (…) seria LRT-O nr. 00002 emis pîrîtului Oană Marin s-a născut abia în momentul pronunțării Deciziei Civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel București, cînd prin desființarea deciziei SSPR de anulare, s-a menținut Certificatul seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005. Cum însă de la data finalizării acestui litigiu și pînă la data promovării prezentei acțiuni în contencios administrativ, respectiv 18.03.2016, au trecut aproximativ doi ani, Tribunalul apreciază că prezentul demers judiciar a fost formulat cu încălcarea termenului de prescripție (…) Susținerile reclamantului potrivit căruia termenul de prescripție a dreptului de acțiune nu este împlinit motivat de faptul că prezenta acțiune vizează Certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pîrîtului Oană Marin ca urmare a îndreptării erorii materiale strecurate în cuprinsul acestuia și care nu i-a fost comunicat niciodată, aflînd despre el cu ocazia depunerii întîmpinării, nu poate fi primită. Certificatul preschimbat seria LRT-O nr. 00002 emis pîrîtului Oană Marin (…) își produce efectele juridice de la data eliberării, respectiv 23.12.2015, prin îndreptarea erorii materiale din cuprinsul acestuia la data de 06.01.2015 pîrîtul nedobîndind noi titluri sau drepturi ca urmare a acestei îndreptări, pentru a aprecia că de la data luării la cunoștiință a eliberării certificatului (…) corectat ar curge noi termene procedural de contestare”.

I. Motivele de casare a sentinței

Sentința este greșită din următoarele motive:

I.1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (interpretînd totodată greșit Decizia 2986/2014 a Curții de Apel București)
Conform art. 3 alin. 2 al Legii 341/2004, forma în vigoare în momentul pronunțării Deciziei 2986/10.04.2014 a Curții de Apel București (adică înainte de OUG 95/2014), titlul de luptător pentru victoria revoluției, atribuit și numitului Oană Marin, se acordă „avîndu-se în vedere calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990”. Conform art. 5 din Legea 42/1990, titlul respectiv „se conferă de către Președintele României”, la propunerea unei comisii.
Art. 9 alin. 6 din Legea 341/2004 (care a fost abrogat de pct. 16 art. I din OUG 95/2014, dar era în vigoare în momentul deciziei Curții de Apel București) spune că titlul de luptător pentru victoria revoluției „se atribuie, prin decret, de către Președintele României, la propunerea SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare”.
Așadar, factorul de decizie în atribuirea titlurilor de luptător pentru victoria revoluției este Președintele României. SSPR și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 (CPRD) fac doar niște propuneri, dar Președintele României este cel care are dreptul suveran de a accepta ori respinge propunerile respective.
Prin Decretul 237/28.02.2011 Președintele României a retras titlul de luptător pentru victoria revoluției atribuit numitului Oană Marin. Acest decret este în continuare valabil, neapărînd pînă acum vreun nou decret prezidențial prin care lui Oană Marin să i se fi reacordat titlul respectiv. Sentința Tribunalului Timiș prin care se afirmă că, odată cu hotărîrea Curții de Apel București s-a menținut certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pe numele lui Oană Marin reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, prin faptul că se atribuie puterii judecătorești prerogativa de a conferi titlul de luptător pentru Victoria revoluției, prerogativă care este atribuția strictă a președintelui României. Aceasta constituie motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 4 Cod de Procedură civilă. Este de observat că în cadrul procesului de la Curtea de Apel București, Oană Marin însuși era conștient că factorul de decizie în atribuirea titlurilor de luptător pentru victoria revoluției este președintele României. De aceea a cerut ca, pe lîngă anularea hotărîrii SSPR de anulare a certificatului său de revoluționar, SSPR să fie obligat să înainteze Președintelui României propunere de reacordare a titlului. Acest capăt de cerere a lui Oană Marin a fost RESPINS de Curtea de Apel București.

I.2. Decizia Curții de Apel București nr. 2986/10.04.2014 nu are semnificația menținerii valabilității certificatului LRT-O nr. 00002 emis numitului Oană Marin
Contrar afirmațiilor Tribunalului Timiș, Decizia 2986/2004 a Curții de Apel București nu restabilește valabilitatea certificatului LRT-O nr. 00002 emis numitului Oană Marin. Nici n-ar fi putut dispune Curtea de Apel București așa ceva deoarece titlul lui Oană Marin fusese retras printr-un decret prezidențial. Cîtă vreme nu apăruse un alt decret prezidențial prin care titlul să fie reacordat valabilitatea certificatului nu putea fi restabilită.
Oană Marin a cerut la Curtea de Apel București și obligarea SSPR să înainteze către Președintele României o propunere de reacordare a titlului. Acest capăt de cerere a fost RESPINS de instanța de judecată. În Decizia 2986/10.04.2014 se afirmă (pag. 8): „Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului de către reclamant, întrucît nu se poate stabili la acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat, nefiind cunoscute motivele pentru care SSPR a considerat că se impune anularea certificatului de revoluţionar deţinut de reclamant”.

I.3. Decizia Curții de Apel București nr. 2986/10.04.2014 nu are semnificația respingerii cererii mele de anulare a certificatului lui Oană Marin
În procesul de la Curtea de Apel București obiectul judecății nu a fost cererea mea de anulare a certificatului lui Oană Marin, ci hotărîrea administrativă a SSPR de anulare a respectivului certificat. Instanța a constatat că hotărîrea administrativă a SSPR nu a fost motivată: „obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui”.
Faptul că SSPR nu și-a motivat actul administrativ nu îmi este imputabil. Sub nicio formă însă, Curtea de Apel București nu s-a referit la temeinicia sau netemeinicia cererii mele de anulare a certificatului lui Oană Marin. De altfel, tocmai fiindcă cererea mea de anulare a certificatului lui Oană Marin nu era obiect al judecății Curții de Apel București, la acel proces mi s-au respins o serie de dovezi a căror administrare o cerusem (înscrisuri, interogatoriul lui Oană, audierea unui martor). În Încheierea de ședință a Curții de Apel București din 12.09.2012 se precizează ca motiv al respingerii unor dovezi propuse de mine: „instanța nefiind investită cu analizarea legalității emiterii certificatului anulat” (dosar 3761/2/2011 Curte de Apel București fond, fila 132 verso).

I.4. După Decizia Curții de Apel București din 2014 cererea mea de anulare a certificatului lui Oană Marin a rămas în continuare rezolvată favorabil, ca urmare a Decretului Președintelui României, iar SSPR avea posibilitatea emiterii unei noi decizii de anulare a certificatului lui Oană Marin
Prin formularea „Curtea apreciază ca fiind de RESPINS capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului de către reclamant”, instanța bucureșteană a lăsat posibilitatea SSPR de a emite o nouă decizie de anulare a certificatului lui Oană Marin, de data aceasta motivată. Este exact ceea ce mă așteptam să facă SSPR. N-am avut motive să atac în justiție refuzul SSPR de a-mi rezolva favorabil cererea, deoarece titlul de luptător în revoluție al numitului Oană Marin a rămas în continuare anulat, urmare a Decretului Președintelui României nr. 237 din 28.02.2011, deci cererea mea era în continuare rezolvată favorabil. Doar dacă SSPR ar fi propus președintelui României reacordarea titlului (ceea ce nu era obligat de Decizia 2986/2014) aceasta ar fi avut semnificația unei respingeri a cererii mele. Am urmărit Monitorul Oficial dar n-am observant nici un asemenea decret, deci cererea mea a rămas rezolvată favorabil. Arăt totodată că nici de la SSPR n-am primit vreo adresă prin care să mi se comunice că ar fi respins cererea mea legată de Oană Marin.

I.5. Este greșită aprecierea instanței că primul certificat LRT-O nr. 00002 emis pentru Oană Marin, cu erori materiale, în 23.12.2005, ar fi produs consecințe juridice
În mod greșit instanța a apreciat că „Certificatul preschimbat seria LRT-O nr. 00002 emis pîrîtului Oană Marin (…) își produce efectele juridice de la data eliberării, respectiv 23.12.2005, prin îndreptarea erorii materiale din cuprinsul acestuia la data de 06.01.2015 pîrîtul nedobîndind noi titluri sau drepturi ca urmare a acestei îndreptări”. Nu există la dosar nicio dovadă că acel prim certificat emis pentru Oană Marin cu CNP greșit a produs vreun efect juridic. Din contră, cum rezultă din cererea depusă de Oană înregistrată la SSPR cu nr. 18/483/20.12.2006 (dosar rejudecare fond filele 18-21), în 06.05.2006 Oană fusese în audiență și în această audiență s-a cerut „elucidarea situației” legată de faptele sale din revoluție, iar în final Oană cere emiterea unui certificat nou (corectat) pentru ca „să beneficiez de prevederile Legii 341/2004” (dosar rejudecare fond fila 20).
Sinteza ședinței CPRD din 6 mai 2006 de pe saitul Camerei Deputaților (publicată și în partea de Monitor Oficial cu dezbateri parlamentare) consemnează:
„A fost audiat domnul general Oană Marin care a prezentat situaţia dosarului personal la care a primit avizele din partea Comisiei S.S.P.R. şi C.P.R.D. 1989, certificatul a fost preschimbat şi tipărit cu data naşterii şi CNP-ul greşit şi doreşte să afle de ce nu poate intra în posesia certificatului. Secretarul de Stat Petrişor Morar a precizat că în data de 2 mai 2006 s-a primit o solicitare din partea Secţiei Parchetelor Militare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care solicită SSPR, dispunerea suspendării procedurii de preschimbare a certificatelor de revoluţionari conform Legii nr. 341/2004 pentru toţi militarii implicaţi, până la finalizarea cercetărilor şi i-a sugerat d-lui general Oană Marin să se adreseze Parchetului pentru a-i elibera o adeverinţă prin care să se specifice că nu a fost implicat în acţiuni împotriva Revoluţiei. Domnul general Oană Marin a anunţat membrii Comisiei că va face demersurile către Parchet pentru a intra în posesia adeverinţei. Comisia va lua o hotărâre şi va trimite un răspuns în scris cu privire la acest caz”.
http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2006/sz0516;2.pdf
Așadar în 6 mai 2006 Oană Marin nu se afla în posesia certificatului, iar în 20 decembrie 2006 scrie SSPR-ului că vrea să beneficieze de prevederile legii 341/2004, adică nu beneficiase pînă atunci. Dar nici ulterior, pînă la emiterea noului certificat corectat, în 06.01.2015, n-a putut beneficia de prevederile legii 341/2004, fiindcă șeful CPRD a refuzat să-l semneze (atît în legislatura 2004-2008 cînd șef la CPRD a fost Emilian Cutean, cît și în legislatura 2008-2012 cînd șef la CPRD a fost Raymond Luca; în amîndouă legislaturile SSPR a încercat să fraierească CPRD pentru semnarea certificatului lui Oană dar n-a izbutit – dosar inițial filele 71-75). Apoi a urmat procedura de anulare a certificatului și procesul de la Curtea de Apel București, perioadă în care de asemeni Oană n-a putut beneficia de drepturi.
În adresa CPRD nr. 42/10730/20.11.2006 (dosar rejudecare fond fila 25), se comunică petentului Oană Marin că „a fost formulată o contestație împotriva dvs.” și că „în plenul ședinței CPRD din data de 14.11.2006 a fost discutat și analizat dosarul dv. și s-a hotărît amînarea avizului pînă la clarificarea activității desfășurate de dv. În perioada Revoluției”.
Pînă la emiterea celui de-al doilea certificat pentru Oană Marin, corectat, în data de 06.01.2015, nu a existat niciun efect juridic al certificatului LRT-O nr. 00002. Tocmai fiindcă fusese tipărit cu greșeli, Oană Marin nu l-a putut folosi pentru a revendica drepturi pe baza sa și la scurt timp l-a returnat la SSPR pentru a primi în loc un certificat corectat.
Faptul că Oană Marin returnase la SSPR certificatul din 23.12.2005 rezultă și din sinteza ședinței CPRD din 10 noiembrie 2009 (dosar inițial fila 73), document care se bucură de prezumția de veridicitate, unde este consemnat:
„Doamna Popină Mirela – Consilier al SSPR, a menţionat faptul că domnul Oană Marin are avizul ambelor Comisii, are titlul acordat, i s-a înmânat certificatul dar acesta cuprindea erori materiale, drept pentru care, l-a returnat la SSPR pentru a fi retipărit, după retipărire în momentul transmiterii la CPRD 1989 s-a decis nesemnarea acestuia”.
Certificatul LRT-O nr. 00002 tipărit cu greșeli și eliberat lui Oană Marin în 23.12.2005 nu a produs nici un efect juridic atît datorită greșelilor conținute în acesta cît și a faptului că Oană Marin nu s-a mai aflat în posesia efectivă a respectivului certificat, căci îl returnase la SSPR în vederea corectării greșelilor. Nefiind în posesia certificatului, Oană Marin nu l-a putut invoca în fața diferitelor autorități pentru a beneficia de drepturile acordate de legea 341/2004, cum el însuși explică în memoriul adresat SSPR în 20.12.2006 (dosar rejudecare fond fila 20).
Prin urmare nu se poate pretinde că răstimpul de prescripție trebuie socotit de la data deciziei Curții de Apel București din 10 aprilie 2014, ci abia de la data cînd am cunoscut că lui Oană i s-a eliberat un nou certificat. Bănuiam că Oană, după cîștigarea procesului de la București, va face demersuri la SSPR să primească iar certificat, observasem că decizia Curții de Apel București nu obligă SSPR la așa ceva dar cunoscînd ticăloșia care domnește în această instituție bănuiam că este posibil ca SSPR să-i facă pe plac lui Oană. Am urmărit Monitorul Oficial, dar nevăzînd un decret al președintelui prin care să reacorde titlul de luptător în revoluție pentru Oană, n-am știut că Oană a reprimit certificatul. Curtea de Apel București a avut nevoie de mai mult de un an de zile să redacteze hotărîrea, atît eu (22 mai 2015) cît și Oană am depus la Curtea de Apel București cereri pentru urgentarea redactării hotărîrii (dosar C.Ap.Buc. recurs filele 116-119). Am dorit să dispun de hotărîrea Curții de Apel București înainte de a face noi demersuri în acest caz. Dar pentru mine, faptul că lui Oană i s-a eliberat un nou certificat, cu date corectate, a fost doar la stadiul de bănuială. Abia cu prilejul prezentului proces am aflat cu certitudine acest lucru.

I.6. Bătaie de joc față de un decret al Președintelui României. Legislație schimbată cu dedicație pentru ocolirea Președintelui, anume pentru cazul Oană Marin
În timp ce eu eram cu ochii pe Monitorul Oficial ca pe butelie, pentru a vedea dacă apare acolo vreun decret de reacordare a titlului de luptător în revoluție pentru pîrîtul Oană Marin, pîrîta SSRMLÎRC, condusă atunci de actualul inculpat Sanda Adrian (vezi comunicatul DNA la http://www.mpublic.ro/content/c_17_11_2016) a inițiat apariția OUG 95/2014, în care a inclus prevederi făcute cu dedicație pentru Oană Marin, pentru a i se putea elibera certificat fără un decret prezidențial de conferire a titlului.
Pe lîngă multe alte schimbări la legea 341/2004, OUG 95/2014, prin art. I pct. 16 abrogă art. 9 alin. 6 din Legea 341/2004 care spunea că titlurile prevăzute de Legea 341/2004 se atribuie, prin decret, de Președintele României.
OUG 95/2014 a apărut în Monitorul Oficial nr. 969 din 30 decembrie 2014, iar în 6 ianuarie 2015, deci îndată ce s-a reluat lucrul după concediul de revelion, SSRMLÎRC i-a eliberat certificatul lui Oană Marin (fără să mă anunțe și pe mine). Această înlănțuire în timp a evenimentelor mă face să cred că punctul 16 din art. I al OUG 95/2014 a fost făcut cu dedicație, anume pentru pîrîtul Oană Marin, căci nu cunosc pe altcineva care să beneficieze de schimbare.
Înainte de schimbarea legii 341/2004 prin OUG 95/2014, titlurile prevăzute de lege erau acordate de Președintele României. În noua formulare, conform art. 3 alin. 2 din Legea 341/2004, condiția nu mai este de a avea titlu acordat de președintele României, ci de a fi „posesor al certificatului și titular al brevetului de atestare a titlului acordat de către Președintele României, prin decret prezidențial”.
Oană Marin nu deține titlul de luptător în revoluție, căci acesta a fost retras de Președintele României (Traian Băsescu) prin Decretul 237/28.02.2011 (dosar Curte Apel București 3761/2/2011 fond fila 43), iar apoi n-a apărut un nou decret prezidențial prin care titlul lui Oană Marin să fie reacordat. Dar Oană Marin deține un brevet de atestare a titlului de luptător în revoluție emis de fostul președinte Ion Iliescu. Acel brevet nu mai este valabil, fiindcă titlul atestat de el a fost anulat, dar nu se poate contesta că Oană Marin este titular al acestui brevet.
Astfel, SSRMLÎRC, în loc să urmeze procedura prevăzută pînă atunci de Legea 341/2004 și pe care însăși Oană Marin o indicase în procesul de la Curtea de Apel București, anume să înainteze președintelui României o propunere de reacordare a titlului (ceea ce nu fusese obligat să o facă dar avea dreptul să hotărască asta din proprie voință, dacă considera că argumentele pentru anularea titlului nu mai sînt valabile), a ales să promoveze o schimbare a legii pentru a putea elibera certificat lui Oană Marin fără a mai fi nevoie să se adreseze Președintelui României. S-a evitat astfel și publicitatea care ar fi rezultat din publicarea decretului prezidențial de reacordare a titlului în Monitorul Oficial, iar eu n-am avut nici o posibilitate de a afla că cererea mea adresată SSPR a fost respinsă, instituția neinformîndu-mă despre acest lucru.
Totuși, cum argumentez mai jos la punctul 9.3., emiterea certificatului pentru Oană Marin cu ocolirea Președintelui României a rămas nelegală.

I.7. Independent de demersurile mele anterioare legate de anularea certificatului de luptător în revoluție a lui Oană Marin, aveam dreptul să depun o cerere nouă, în conformitate cu HG 99/2015, cu același scop. Față de această cerere nouă, prezenta acțiune în justiție este în termen
Legea 341/2004 și normele ei de aplicare prevăd două proceduri distincte prin care se pot anula certificate de revoluționar: O procedură desfășurată în timpul operațiunii de preschimbare a certificatelor, în care se dă posibilitatea oricărei persoane interesate să depună contestație pînă la un soroc reprezentat de 6 luni de la apariția în Monitorul Oficial a listei cu persoanele cărora li s-a aprobat preschimbarea certificatelor. Acea listă cu certificatele preschimbate a apărut în Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010, deci sorocul de depunere a contestațiilor era 7 ianuarie 2011.
Pe lîngă această procedură există o a doua procedură de anulare a certificatelor, care se poate desfășura și ulterior, pe baza unor „elemente de noutate”. Legiuitorul a menținut această procedură și cu prilejul ultimelor schimbări ale legii 341/2004 și a normelor de aplicare, prin OUG 95/2014 și HG 99/2015.
Sînt 2 comisii distincte ale SSPR care trebuiau să analizeze legalitatea preschimbării certificatelor: una prevăzută la art. 13 din HG 1412/2004 (normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004; ulterior articolul respectiv a fost schimbat după ce comisia respectivă și-a încetat activitatea, dar era în vigoare la data cînd am început demersurile legate de Oană) și alta prevăzută de art. 49 din normele metodologice de aplicare a legii 341/2004.
Articolul unic pct. 39 al HG 99/2015 modifică art. 49 din normele metodologice de aplicare a legii 341/2004, iar alin. 2 al acestui articol spune: „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora”. Art. 49 alin. 3 din normele metodologice arată că, chiar și după expirarea termenului de preschimbare a certificatelor se poate lua o decizie de anulare a certificatelor pe baza unor elemente de noutate.
Așadar, chiar dacă s-ar considera că demersurile mele anterioare legate de anularea certificatului domnului Oană au fost respinse și s-a prescris dreptul meu de a continua acele demersuri, eu sau „orice persoană fizică ori juridică de drept public sau privat”, aș fi avut dreptul să fac un demers complet nou cu același scop, aducînd „elemente de noutate”.
În cererea mea adresată SSRMLÎRC în data de 19 ianuarie 2016 (dosar inițial fila 5), am indicat și elemente de noutate, anume Sentința nr. 6182/31.10.2012 a Curții de Apel București și declarația olografă a lui Oană Marin, înscrisuri pe care nu le mai amintisem în demersurile mele precedente adresate SSPR. Prin urmare cererea mea îndeplinește condițiile prevăzute de HG 99/2015 și trebuia analizată de SSRMLÎRC.
Dacă nu se acceptă ideea că cererea mea adresată pîrîtei în 19 ianuarie 2016 e o continuare a demersurilor mele mai vechi pe baza primei proceduri de anulare a certificatelor, această cerere trebuie considerată o cerere nouă, care se încadrează în cea de-a doua procedură. Față de data la care am depus cererea către SSRMLÎRC (dosar inițial fila 6) și faptul că instituția nu mi-a răspuns la cerere și sorocul pînă la care trebuia să-mi răspundă, introducerea prezentei acțiuni în instanță în 18 martie 2016 a respectat termenul de prescripție.

I.8. Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de autorității de lucru judecat invocată de mine
Analizarea autorității de lucru judecat trebuia făcută prioritar, fiind de ordine publică, iar rezolvarea ei favorabilă ar fi făcut inutilă analizarea altor probleme din cauză.
Conform art. 430 alin. 2 cod procedură civilă autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul, ci și considerentele hotărîrii judecătorești.
După cum am arătat și în cererea inițială de chemare în judecată, este stabilit, cu autoritate de lucru judecat, opozabilă pentru amîndoi pîrîții (Sentința 6182/2012 a Curții de Apel București rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curții de Apel București) că lt. col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989. Împrejurarea că, pînă la sfîrşitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni” (dosar inițial fila 12-13). Chiar dacă Sentința 6182/2012 a fost parțial modificată prin Decizia 2986/2014, acea parte în care se constată că Oană Marin a acționat împotriva revoluției nu a fost modificată.
Este adevărat că Decizia 2986/2014 afirmă că nu sînt cunoscute „motivele pentru care SSPR a considerat că se impune anularea certificatului de revoluţionar deţinut de reclamant”, dar aceasta reprezintă doar o constatare a faptului că SSPR nu a motivat decizia de anulare a certificatului, nicidecum nu înseamnă că instanța de recurs din procesul de la București a anulat constatările primei instanțe privitoare la faptul că Oană Marin „a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989”, ceea ce e incompatibil cu atribuirea unui certificat de revoluționar.
Conform art. 8 din Legea 341/2004 nu pot beneficia de prevederile ei persoanele care au acționat „sub orice formă” împotriva revoluției. În condițiile în care este stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că Oană Marin a acționat împotriva revoluției, certificatul său de luptător în revoluție trebuie anulat.

I.9. Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate
Și această excepție trebuia analizată prioritar, iar rezolvarea ei favorabilă ar fi făcut inutilă analizarea altor probleme din cauză.
Emiterea certificatului de luptător în revoluție pentru Oană Marin a fost de la început nelegală, independent de argumentele folosite de mine anterior în procesul de contestare a acestuia. Unele din argumentele de nelegalitate le invoc doar cu prilejul prezentului proces, deoarece nu aveam cum să le cunosc anterior, fiindcă abia în prezentul proces am aflat conținutul dosarului de preschimbare a certificatului de revoluționar a lui Oană Marin (cerusem și la Curtea de Apel București înfățișarea dosarului dar mi s-a respins cererea – dosar 3761/2/2011 Curte de Apel București fond, filele 132-133).

I.9.1. Dosarul pîrîtului Oană nu conține toate elementele impuse de lege pentru preschimbarea certificatului
Așa cum am arătat la „Răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune” (dosar inițial fila 70), eliberarea certificatului său a fost nelegală chiar de la început. Pe lîngă problema faptelor sale concrete din revoluție, apare și faptul că dosarul său (dosar rejudecare fond filele 12-62) nu conținea toate elementele necesare preschimbării certificatului. Astfel:
– lipsește declarația pe propria răspundere că nu a desfășurat acțiuni împotriva Revoluției din decembrie 1989, pretinsă de art. 1^2 alin. 3 din normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004 așa cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din HG 1707/2006.
– lipsește declarația personală a lui Oană Marin în care acesta să relateze faptele sale din timpul revoluției, necesară conform art. 12^2 lit. h) din normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004 așa cum au fost modificate prin art. I pct. 12 din HG 1707/2006. De remarcat că Oană însuși a întocmit un cuprins al dosarului depus (dosar rejudecare fond fila 41) și chiar din acel cuprins rezultă lipsa declarației personale.

I.9.2. Lipsește avizul Comisiei parlamentare a revoluționarilor pentru preschimbarea certificatului
Legea 341/2004 impune un dublu control al eliberării certificatelor de luptător în revoluție: al SSPR (actual SSRMLÎRC) și al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 (CPRD).
În cazul pîrîtului Oană, poziția SSPR a fost constantă de a fi de acord cu preschimbarea certificatului. Dar încă din 2006 la CPRD se primise o contestație la adresa lui Oană, după cum rezultă din scrisoarea CPRD nr. 42/10730/20.11.2006 (dosar rejudecare fond fila 25). Mai apoi, în 9 septembrie 2008 CPRD, în unanimitate a votat „neacordarea avizului pentru preschimbare” a certificatului lui Oană Marin (dosar inițial fila 71). Ca urmare, președintele CPRD a refuzat să iscălească certificatul respectiv (care fusese retipărit pentru corectarea erorilor materiale). După schimbarea componenței CPRD, SSPR, în calitate de instituție de stat însărcinată cu distrugerea prestigiului evenimentului istoric al revoluției din decembrie 1989, a încercat din nou să obțină semnarea certificatului lui Oană Marin, mizînd pe faptul că parlamentarii din noua componență a CPRD nu cunosc discuțiile vechi. Acțiunea SSPR a eșuat și de data aceasta, inclusiv ca urmare a sesizărilor făcute de mine (dosar inițial filele 72-75). A urmat apoi plîngerea penală făcută de mine împotriva conducătorului de atunci al SSPR (dosar Curte Apel București fond filele 57-59), anularea de către SSPR a certificatului lui Oană, decretul prezidențial de anulare a titlului și procesul de la Curtea de Apel București. Se vede din dosarul acelui proces că CPRD și-a menținut poziția de a refuza să dea aviz favorabil pentru preschimbarea certificatului lui Oană Marin. De remarcat observația făcută de senatorul Raymond Luca, președintele CPRD de la acea vreme, în mesajul electronic pe care mi l-a adresat. Raymond Luca scria: „presupunînd că [Oană – nota mea] ar cîștiga disputa cu SSPR, tot nu-și poate atinge scopul dacă eu nu sînt obligat tot printr-o sentință definitivă să i-l semnez [certificatul de revoluționar] la rîndul meu” (dosar Curte Apel București 3761/2/2011 fond fila 68 verso).
Ulterior CPRD a devenit parte în procesul de la București. Deși Oană ceruse obligarea CPRD la acordarea avizului favorabil preschimbării certificatului său, Curtea de Apel București nu a stabilit obligații pentru CPRD. Așadar, și după procesul de la Curtea de Apel București, retragerea avizului de preschimbare de către CPRD a rămas valabilă.
În prezentul proces eu n-am chemat în judecată și CPRD fiindcă nu cunoșteam semnarea de către noul șef al CPRD, Cristian Sefer, a certificatului de luptător în revoluție a lui Oană, emis în 6 ianuarie 2015. Eram convins de ceea ce am scris în „Răspuns la întîmpinări și precizare de acțiune” (dosar inițial fila 69 față jos – verso sus): „retragerea avizului de către CPRD deasemeni rămîne valabilă (acesta e și motivul pentru care eu n-am chemat CPRD în judecată; nu am nici o divergență cu CPRD)”.
Este dovedit așadar că CPRD nu a avizat preschimbarea certificatului lui Oană. Nu cunosc nici o nouă ședință a CPRD, ulterioară procesului de la Curtea de Apel București, în care să se fi discutat iar cazul Oană și să se fi revenit asupra respingerii avizului. Deși pîrîții cunoșteau susținerea mea legată de lipsa avizului CPRD, nu au prezentat dovezi contrare. Fapta deputatului Cristian Sefer, președintele CPRD, de a semna certificatul lui Oană Marin emis în 06.01.2015, fără ca acest caz să fi fost rediscutat în ședința CPRD și să se fi revenit, prin votul parlamentarilor din comisie, asupra respingerii avizului, după părerea mea pute a abuz în serviciu.

I.9.3. Certificatul lui Oană Marin eliberat în 06.01.2015 este fals
Afirm că certificatul lui Oană Marin este fals nu în înțelesul că n-ar fi fost emis de SSRMLÎRC și semnăturile de pe el ar fi falsificate, ci pentru faptul că conținutul certificatului este fals. Astfel, pe certificat este scris: „SSRMLÎRC, CPRD eliberează Certificat seria LRT-O nr. 00002 d-lui (d-nei) Oană Marin (…) confirmînd titlul de luptător pentru victoria revoluției – luptător rănit”. Dar Oană Marin nu mai dispune de titlul de luptător pentru victoria revoluției, care a fost anulat prin Decretul Președintelui României nr. 237/28.02.2011, decret asupra căruia Președinția României n-a revenit niciodată. Așadar, în ciuda încercărilor SSRMLÎRC de a legaliza eliberarea certificatului prin ocolirea Președintelui României, despre care am discutat la pct. I.6., emiterea certificatului rămîne nelegală.

II. Discutarea celorlalte excepții ridicate de către pîrîți

II.1. Excepția autorității de lucru judecat ridicată de Oană Marin
Între procesul desfășurat la Curtea de Apel București și prezentul proces nu există identitate de obiect.
Prezentul proces are ca obiect cererea mea adresată SSPR și apoi SSRMLÎRC în care am contestat legalitatea preschimbării certificatului de luptător în revoluție emis în temeiul legii 341/2004 pentru pîrîtul Oană.
Procesul de la Curtea de Apel București a avut ca obiect legalitatea actului administrativ al SSPR de anulare a certificatului lui Oană Marin și a actului administrativ al CPRD de retragere a avizului pentru preschimbarea respectivului certificat.
Cel mai limpede rezultă acest lucru din Încheierea de ședință a Curții de Apel București din 12.09.2012, în care se precizează ca motiv al respingerii unor dovezi propuse de mine: „instanța nefiind investită cu analizarea legalității emiterii certificatului anulat” (dosar 3761/2/2011 Curte de Apel București fond, fila 132 verso). Or, prezentul proces, ca și contestațiile adresate de mine SSPR, CPRD și SSRMLÎRC legate de Oană Marin, au ca obiect exact analizarea legalității emiterii certificatului lui Oană, ceea ce a refuzat să analizeze Curtea de Apel București. Însăși Sentința 694/PI/2018 a Tribunalului Timiș, afirmînd că dreptul meu de a solicita anularea certificatului de luptător în revoluție seria LRT-O nr. 00002 „s-a născut abia la momentul pronunțării Deciziei Civile nr. 2986 / 10.04.2014 de către Curtea de Apel București”, confirmă faptul că respectiva hotărîre a instanței bucureștene nu înseamnă lipsirea mea de dreptul de a continua demersurile de anulare a certificatului amintit. Este doar o omisiune a instanței că, după ce a făcut constatarea citată, nu a afirmat explicit că respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pîrîtul Oană.

În subsidiar, invoc excepția de neconstituționalitate a art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă, prin aceea că o hotărîre judecătorească nu poate produce efecte pentru o parte fără independență procesuală
Art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă spune: „Hotărîrea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora”
În procesul de la București am avut doar calitatea de intervenient accesoriu, calitate în care posibilitățile mele de a-mi susține punctul de vedere au fost limitate. A mi se opune ca autoritate de lucru judecat hotărîrea Curții de Apel București pe care n-aș avea dreptul s-o contest cu dovezi în cadrul prezentului proces ar fi o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care, conform art. 20 din Constituția României, are prioritate față de prevederi contrare ale legislației interne, și o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României.
Ca intervenient accesoriu, conform art. 61 alin. 3 cod procedură civilă, nu am putut decît să sprijin apărarea SSPR, fără să pot apăra propriul punct de vedere. Posibilitățile mele în proces au fost limitate de art. 67 alin. 2 și alin. 4 cod procedură civilă.
În cererea mea de intervenție (dosar 3761/2/2011 Curte de Apel București fond fila 56) scriam: „în acest proces, deși aparent SSPR se situează pe poziții opuse reclamantului [Oană – nota mea], de fapt instituția ar fi încîntată să piardă procesul”. În calitate de instituție guvernamentală însărcinată cu distrugerea prestigiului momentului istoric al revoluției din 1989, poziția constantă a SSPR de-a lungul anilor a fost de a susține preschimbarea certificatului de luptător în revoluție pentru Oană Marin. Acest lucru nu fusese realizat datorită opoziției CPRD, care încă înainte de 16.05.2006 primise o contestație împotriva lui Oană (dosar rejudecare fond fila 25). Dar, la fiecare schimbare a componenței CPRD, SSPR a prezentat din nou spre semnare certificatul lui Oană (fără izbîndă pînă în 2015). Doar ca urmare a plîngerii penale pe care o depusesem împotriva șefului SSPR de la acea vreme (dosar Curte Apel București 3761/2/2011 fond filele 57-59), SSPR a simulat anularea certificatului lui Oană, emițînd însă intenționat o hotărîre nemotivată, pentru a da posibilitate lui Oană să obțină anularea ei în justiție. Afirmația mea din cererea de intervenție de la Curtea de Apel București că „instituția ar fi încîntată să piardă procesul” se verifică și din conduita procesuală adoptată de SSPR în fața instanței bucureștene. SSPR s-a opus administrării dovezilor cerute de mine pentru a arăta nelegalitatea preschimbării certificatului lui Oană Marin, ceea ce de altfel a fost și motivul hotărîtor pentru Curtea de Apel București să respingă administrarea acelor dovezi. În Încheierea de ședință a Curții de Apel București din 12 septembrie 2012 (dosar C. Ap. Buc 3761/2/2011 fond filele 132-133) scrie: „Pîrîtul SSPR prin reprezentant solicită respingerea cererii de probatoriu [formulată de mine – nota mea] (…) Curtea, deliberînd asupra încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de intervenient (…) va aprecia ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei avînd în vedere că intervenientul Mioc Marius Remus are calitate procesuală pasivă de a susține apărările pîrîtului SSPR (…). Curtea pune în discuție solicitarea intervenientului de administrare a probei cu interogatoriu. (…) Pîrîtul [SSPR – nota mea] prin reprezentant solicită respingerea probei (…) Curtea deliberînd, respinge administrarea probei cu interogatoriu avînd în vedere că partea a cărei apărare o susține intervenientul nu solicită această probă”
Din punctul meu de vedere, art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă încalcă art. 20 (tratatele internaționale privind drepturile omului) și art. 24 alin. 1 din Constituție (dreptul la apărare), cît și art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, în măsura în care se interpretează că intervenientului accesoriu i se poate opune, cu autoritate de lucru judecat de necontestat, constatările unei hotărîri judecătorești dintr-un proces în care dovezile a căror administrare a fost cerută de intervenientul accesoriu au fost respinse ca urmare a poziției procesuale a părții în favoarea căreia s-a făcut intervenția.

II.2. Excepția lipsei de interes
Aceasta este practic identică cu excepția lipsei calității procesuale active ridicată de SSPR și respinsă în Sentința civilă nr. 694/PI din 19 aprilie 2018 a Tribunalului Timiș. După cum este menționat în Sentință (pag. 9): „Cum în speță reclamantul a invocat că interesul său în constatarea nulității certificatului de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 – Luptător Rănit seria LRT-O nr. 00002 rezidă în împrejurarea că, în calitate de revoluționar și deținător al unui certificat de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 nu dorește să-i fie asociată această calitate cu cea a unor persoane care ar fi primit certificate de revoluționar fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu persoane care au acționat împotriva revoluției, instanța apreciază că reclamantul Mioc Marius Remus are calitate procesuală activă”. Exact aceleași argumente sînt valabile și pentru respingerea excepției lipsei de interes. Certificatul meu de rănit în revoluție e la dosar inițial fila 76. Despre certificatul lui Oană eu am arătat interes începînd din 2009. Deja sînt 9 ani de cînd tot arăt interes pentru acest caz. Am făcut o plîngere penală legată de acest caz, am mers și la procesul de la București, am cheltuit timp, nervi și bani (a se vedea deconturile de cheltuieli de judecată de la Curtea de Apel București – dosar recurs 3761/2/2011* filele 99-103, bani pe care nu i-am mai recuperat). Oare ce ar trebui să fac mai mult ca să dovedesc că am interes în acest caz, la care încă n-am izbutit de la nici o instanță să obțin o judecare pe fond?

III. Motivele de admitere a cererii mele

Pe lîngă argumentele legate de excepția autorității de lucru judecat invocată de mine și excepția de nelegalitate (pct. I.8 și I.9), care sînt valabile și la discutarea fondului cauzei, se cuvine să-mi admiteți acțiunea în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, respectiv pentru faptul că Oană Marin a avut acțiuni îndreptate împotriva revoluției din 1989.
În cererea de chemare în judecată (dosar inițial fila 4) am arătat pe larg, concret, faptele săvîrșite de Oană Marin care fac nelegală preschimbarea certificatului de luptător în revoluție pe numele său. Pîrîtul a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, anume, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stînjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică. Faptele sînt dovedite prin înscrisul declarație olografă a lui Oană Marin (dosar inițial filele 19-33). Este nerelevant dacă faptele săvîrşite de acesta au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzînd incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor; e adevărat că în ședința CPRD din 3 aprilie 2012 – dosar inițial fila 75 – președintele comisiei parlamentare, senatorul Raymond Luca, vorbește de „activitatea criminală a lui Oană”, dar pentru prezenta cauză nu e necesară stabilirea unui caracter criminal al activității acestuia, ci doar faptul că activitatea a fost, sub o oarecare formă, îndreptată împotriva revoluției). La retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune (a nu beneficia de recunoştiinţa naţiunii prevăzută de legea „recunoştiinţei” nr. 341/2004 nu este o sancţiune; sînt milioane de cetăţeni care nu beneficiază de recunoştiinţa naţiunii, deşi unii dintre ei sînt chiar simpatici). O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cît de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie.
Sentința 6182/2012 a Curții de Apel București rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curții de Apel București arată că „lt. col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989. Împrejurarea că, pînă la sfîrşitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni” (dosar inițial fila 12-13). Chiar dacă Sentința 6182/2012 a fost modificată în parte prin Decizia 2986/2014, acea parte în care se constată că Oană Marin a acționat împotriva revoluției nu a fost modificată. Aceste constatări ale Curții de Apel București, dacă cumva nu pot fi calificate ca avînd autoritate de lucru judecat, se bucură cel puțin de prezumția de lucru judecat. Pîrîții nu au prezentat nici un fel de dovezi prin care să înlăture această prezumție. În apărările pe care le-a formulat, pîrîtul Oană nici nu a contestat faptele sale din 21 decembrie 1989 ci doar a arătat că ulterior, după fuga dictatorului Ceaușescu, a apărat televiziunea și că a fost rănit la deget cu acest prilej. Nu contest activitatea pîrîtului de apărare a televiziunii de „teroriști” începînd cu seara de 22 decembrie 1989 (cine au fost teroriștii încă se cercetează de Parchet; trupele din subordinea domnului Oană au avut o mulțime de victime, morți și răniți, fără să fi prins vreun terorist, cu excepția cuțitarului Vasiliu care a fost declarat apoi fără discernămînt), dar acest aspect nu înlătură caracterul nelegal al atribuirii certificatului de revoluționar în contextul acțiunilor sale din 21 decembrie 1989 și a prevederilor art. 8 din Legea 341/2004.
Faptele împotriva revoluției ale pîrîtului Oană au fost constatate și de CPRD (dosar inițial filele 71-75) și retragerea avizului CPRD a fost analizată în procesul de la Curtea de Apel București (dosar 3761/2/2011), unde CPRD a fost parte. Prin hotărîrea definitivă din acel proces nu se stabilește vreo obligație a CPRD de a da aviz favorabil pentru preschimbarea certificatului său de revoluționar și nici nu se constată vreo netemeinicie a vreunei constatări din procesele verbale ale ședințelor CPRD cu privire la Oană Marin și la cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar. Deci toate aceste procese verbale își păstrează prezumția de veridicitate iar avizul CPRD legat de preschimbarea certificatului lui Oană a rămas în continuare negativ. Deasemeni, a rămas în vigoare decretul 237/2011 al președintelui României de retragere a titlului de luptător în revoluție pentru Oană Marin, capătul de cerere prin care acesta ceruse obligarea SSPR la înaintarea către Președintele României a propunerii de atribuire a respectivului titlu lui Oană Marin fiind respins irevocabil de Curtea de Apel București. Oană Marin deține așadar un certificat valabil care atestă un fapt neadevărat – că ar fi posesor al titlului de luptător în revoluția română din decembrie 1989. Respectivul certificat este singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile legii 341/2004, conform art. 5 alin. (3) din Legea 341/2004. Așadar, Oană Marin poate beneficia de drepturile prevăzute de legea 341/2004, căci deține un certificat valabil, deși nu deține titlul de luptător în revoluție, căci acesta a fost anulat printr-un Decret prezidențial care este în continuare valabil. Situația este vădit nelegală.

ÎN DREPT: Legea 554/2004, Legea 341/2004 (în forma din momentul eliberării certificatului de revoluţionar pentru Oană Marin şi în forma actuală), HG 1412/2004, HG 1707/2006, HG 99/2015, Decretul Președintelui României nr. 237/2011, Decretul Președintelui României nr. 489/2011, codul de procedură civilă, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamant
MIOC Marius

Mai citește despre acest proces:
– Acțiune în justiție pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană
– SSRMLÎRC cere respingerea acțiunii mele în justiție legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană
– Întîmpinarea lui Oană în procesul legat de certificatul său de revoluționar. „Vă rog să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, prematură, prescrisă, lipsită de interes sau, după caz, nefondată”
– Procesul legat de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană trimis la Tribunalul Timiș. Răspunsul meu la întîmpinări
– Tribunalul Timiș: Instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificatele de revoluționar. Procesul cu Oană și SSRMLÎRC
– Recursul meu în procesul cu generalul Marin Oană și SSRMLÎRC
– Cauza legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană, trimisă la rejudecare
– Curtea de Apel Timișoara – hotărîre în procesul generalului Marin Oană
– Tribunalul Timiș respinge cererea mea de anulare a certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană pe motiv de prescripție
– Tribunalul Timiș în procesul certificatului lui Oană: Dreptul reclamantului de a solicita anularea certificatului emis pîrîtului Oană Marin s-a născut abia în momentul pronunțării Deciziei Civile nr. 2986 / 10.04.2014 de către Curtea de Apel București… Tribunalul apreciază că prezentul demers judiciar a fost formulat cu încălcarea termenului de prescripție

Mai citește despre Marin Oană:
– Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București
– Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
– O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
– Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
– Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
– Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
– SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
– Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
– Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
– Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
– Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
– Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
– NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
– Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
– Hotărîrea judecătorească referitoare la fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu
– Nouă cerere pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană

Despre procesul deschis de Oană împotriva SSPR (actualul SSRMLÎRC) și CPRD, proces la care am avut calitatea de intervenient în interesul SSPR (fiindu-mi respinsă calitatea de intervenient în interes propriu), citiți:
– Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
– Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
– Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
– Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
– Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
– Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
– Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
– Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR
– Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie
– Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR
– Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească în cazul Marin Oană contra SSPR. „Obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui (…) Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucît nu se poate stabili în acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.