Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog aprilie 10, 2019


În comunicatul Parchetului despre trimiterea în judecată a dosarului revoluției (linc) se explică că în 22 decembrie 1989 a început o diversiune care a avut ca scop „a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente pînă la 22 decembrie 1989”. Citez din comunicatul Parchetului:

În urma cercetărilor și probatoriului administrat s-a constatat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum și Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român.

Ancheta a relevat că pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989 ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N. Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale M.Ap.N. (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român.

Ceea ce spune acum Parchetul este, în linii mari, ceea ce am susținut eu de ani de zile. De pildă, în 2008, îndată după osîndirea (la rejudecare) a generalilor Stănculescu și Chițac, am publicat pe acest blog articolul O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989 (linc), în care scriam:

Să ne punem în pielea comandanţilor militari care ştiau că se implicaseră în reprimarea revoluţiei, la ordinul lui Ceauşescu. Cînd au văzut că dictatura se prăbuşeşte sub presiunea maselor populare, care era principala lor preocupare? Idealurile comunismului sau ale capitalismului? Nu cred. Logic mi se pare că toţi aceşti comandanţi militari se preocupau în primul rînd de propria lor soartă. Se ştiau vinovaţi de moartea unor oameni şi se gîndeau că după căderea lui Ceauşescu ar putea fi traşi la răspundere pentru asta. Puteau ajunge chiar în faţa plutonului de execuţie, căci pedeapsa cu moartea nu fusese încă abrogată. La Timişoara, manifestul Frontului Democratic Român, la punctul III alineatul 1 cerea tragerea la răspundere a celor care au dat ordin să se tragă în popor.

Mi se pare firesc ca aceşti comandanţi militari să fi încercat să manevreze astfel încît să-şi asigure spatele în condiţiile schimbărilor politice care deveneau inevitabile. Aruncarea întregii vini pe Ceauşescu şi executarea sa grabnică, pentru ca acesta să nu poată spune exact cine sînt cei care i-au executat ordinele, a fost una din stratageme. Apariţia „teroriştilor”, care au îngăduit comandanţilor militari să salveze revoluţia de aceştia (dar şi să ofere motivul pentru omorîrea grabnică a lui Ceauşescu) ar putea fi altă stratagemă.

Ce ar rămîne de lămurit este exact care dintre membrii Consiliului Militar Superior a organizat diversiunea. Parchetul ne spune că în acest Consiliu făceau parte „general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare”, dar nu ne dă componența completă a acestui Consiliu. Șefii de direcții militare nu sînt nominalizați, dar printre cei trimiși în judecată se află Iosif Rus, comandantul aviației militare, deci probabil el era unul dintre aceștia. Deasemeni mai sînt pomeniți răposații generali M.Ap.N. Ion Hortopan (comandant al comandamentului infanterie și tancuri) și Nicolae Eftimescu (șef al Direcției de Operații din Marele Stat Major), moartea lor fiind motivul clasării cauzei în ceea ce îi privește. Cercetați în cauză au mai fost și Mircea Mocanu – fost comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.) şi Ştefan Dinu – fost şef al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major (D.I.A.), dar se spune despre ei că „nu există probe concludente în sarcina acestora cu privire la existenţa infracţiunilor contra umanităţii, prev de art. 439 din C.p.”. Fiindcă Parchetul nu spune exact care a fost componența Consiliului Militar Superior, rămîne o ambiguitate cu privire la faptul dacă respectivii au fost cercetați în calitate de membri ai Consiliului Militar Superior ori în altă calitate.

Din comunicatul Parchetului reiese că nu toți componenții Consiliului Militar Superior au coordonat diversiunea, ci doar „unii” dintre aceștia. Aceasta poate fi și o formulare cu precauție juridică, deoarece o parte dintre membrii Consiliului Militar Superior sînt morți și nu mai pot fi acuzați penal.

Pe lîngă Consiliul Militar Superior, în comunicatul Parchetului se mai vorbește și despre „grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N.”. Reiese că au existat 2 structuri diferite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N.”. În acest grup de decizie politico-militară au intrat și persoane civile, Parchetul nominalizîndu-i pe Ion Iliescu, Silviu Brucan și Gelu Voican Voiculescu. Acești 3 civili, împreună cu generalul activ Victor Stănculescu și generalul în rezervă (ulterior activat) Nicolae Militaru au reprezentat „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. Nu întreg CFSN-ul a analizat situația militară – de pildă Doina Cornea sau Ana Blandiana, membre ale CFSN, n-au fost implicate în luarea de decizii militare, ci doar un grup restrîns dintre membri CFSN s-au implicat în asemenea decizii.

Mi-este neclar dacă generalul Militaru a făcut parte din CFSN. În prima componență a CFSN de 39 de persoane, anunțată de Ion Iliescu la TVR (linc), Militaru nu este pomenit ca membru al acestui organism. E adevărat că tot atunci Ion Iliescu spune că „lista rămîne deschisă” și componența CFSN a fost completată apoi, în mod netransparent, cu alte persoane. Deasemeni, se cuvine de remarcat că la aceeași apariție televizată Ion Iliescu a anunțat existența Consiliului Militar Superior care se subordonează CFSN. Acest Consiliu Militar Superior, spunea Ion Iliescu, „coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne”.

Nu era Silviu Brucan, și probabil nici Ion Iliescu, cei care dădeau direct porunci unităților militare despre cum să acționeze concret în lupta „antiteroristă”, ci de la Consiliul Militar Superior se dădeau ordinele. Acest Consiliu Militar era subordonat în teorie CFSN-ului, iar în practică nu întregului CFSN (care a avut prima ședință abia în 27 decembrie 1989, cînd lupta „antiteroristă” aproape se sfîrșise) ci unui grup restrîns „de decizie politico-militară al CFSN”, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru și Victor Atanase Stănculescu. Remarc că vicepreședintele CFSN Dumitru Mazilu nu e menționat printre membrii „grupului de decizie politico-militară al CFSN”. Deasemenea, remarc că există unii membri militari ai CFSN, și anume general Ștefan Gușă, general Gheorghe Voinea, căpitan Mihail Lupoi și căpitan de rangul întîi Emil Dumitrescu (Cico), care nu apar menționați că ar fi făcut parte din „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. Emil (Cico) Dumitrescu apare totuși printre cei care au fost cercetați de Parchet în dosar, dar se clasează cauza legată de dînsul pe motiv că a murit (anul acesta). Mă întreb în ce calitate a fost acuzat Emil Dumitrescu – de membru al grupului de decizie politico-militară al CFSN ori de membru al Consiliului Militar Superior? Pentru represiunea de dinaintea de fuga lui Ceaușescu nu cred că au existat motive să fie cercetat.

Diversiunea, „ampla și complexa activitate de inducere în eroare” cum o numește Parchetul, a fost coordonată de „unii componenţi ai Consiliului Militar Superior”, scopul diversiunii fiind de a „evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente pînă la 22 decembrie 1989”. A existat un „veritabil pact” între acești coordonatori ai diversiunii și „factorii de decizie ai C.F.S.N.”, aceștia din urmă beneficiind prin „garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român”. Formularea „factorii de decizie ai CFSN” e cam neclară, dar bănuiesc că se referă tot la „grupul de decizie politico-militară al CFSN” pomenit mai sus.

Cu niște ani în urmă am dorit să lămuresc componența nominală a Consiliului Militar Superior. L-am întrebat pe acest subiect direct pe domnul Ion Iliescu, pe blogul dînsului, iar răspunsurile primite le-am consemnat în articolele „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc). Redau ceea ce răspundea domnul Iliescu cu tot cu precizările sale suplimentare: „Consiliul Militar Superior – subordonat Consiliului Frontului Salvării Naţionale – la care face referire Comunicatul către Ţară din noaptea de 22 decembrie 1989, era compus, în primul rînd, din membri militari ai CFSN – nominalizaţi la finalul Comunicatului, şi anume: general Ştefan Guşă (şef al Marelui Stat Major), general Victor Stănculescu (prim adjunct al ministrului) şi general Voinea (şeful garnizoanei Bucureşti), la care s-a adăugat apoi general Nicolae Militaru (devenit ministru al apărării). Subordonat acestui Consiliu, era Marele Stat Major – care conducea întreaga acţiune militară a armatei” (linc – 12 ianuarie 2012) … „Nicolae Militaru s-a alăturat Consiliului Militar Superior, practic, din ziua de 23 decembrie 1989” (linc – 24 ianuarie 2012).

Așadar, pe lîngă generalii Stănculescu și Militaru, Ion Iliescu îi nominaliza în Consiliul Militar Superior și pe generalii Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major și Voinea (Gheorghe, șeful garnizoanei București; a nu se confunda cu procurorul Dan Voinea). Este logic ca în acel Consiliu Militar Superior (s-a folosit la un moment dat și expresia „Comandamentul Militar Unic” – linc, dar inclusiv din spusele lui Ion Iliescu care face trimitere la Comunicatul către Țară al CFSN reiese că Comandamentul Militar Unic și Consiliul Militar Superior sînt același lucru) să facă parte toți generalii din CFSN, adică Gușă, Stănculescu și Voinea. Militarii cu grad mai mic din CFSN (Lupoi și Dumitrescu) nu știu dacă au fost membri în acest Consiliu Militar Superior.

Dacă scopul diversiunii a fost de a „evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente pînă la 22 decembrie 1989”, este de remarcat că toți cei 3 generali din CFSN (Gușă, Stănculescu și Gheorghe Voinea) puteau avea acest scop. Gușă și Stănculescu fuseseră implicați în reprimarea de la Timișoara – în cazul lui Stănculescu lucrul e stabilit printr-o hotărîre judecătorească definitivă. Gușă, mort în 1994, n-a mai putut fi trimis în judecată, dar datele despre implicarea sa în reprimare apar în dosarul procesului Chițac-Stănculescu. Iar faptul că dădea ordine de luptă împotriva „teroriștilor”, apare și în filmări făcute în sediul C.C. Gheorghe Voinea a murit încă din 1990, nu a fost anchetat niciodată pentru revoluție, dar ținînd seama de funcția pe care a ocupat-o – comandant al garnizoanei București – și de faptul că la București a existat reprimare sîngeroasă în 21 decembrie, sînt toate premizele să considerăm că și generalul Gheorghe Voinea era printre cei care doreau să evite tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente pînă la 22 decembrie 1989. Doar generalul Nicolae Militaru, care fusese trecut în rezervă în 1978, nu avea a se teme de răspundere penală pentru represiunea de pînă în 22. Ion Iliescu spune că generalul Militaru s-a alăturat Consiliului Militar Superior în 23 decembrie 1989. Militaru e mort, nu mai poate da explicații, dar într-o declarație dată pentru dobîndirea certificatului de revoluționar publicată pe acest blog (linc) scria că a condus acțiunile armatei „din după amiaza zilei de 24 decembrie 1989”. Înainte de 24 decembrie, scria Militaru, doar „a urmărit” acțiunile altor generali, și anume ale generalilor Gușă și Vlad din noaptea de 22/23 decembrie din sediul C.C., iar în 23 și 24 decembrie ar fi „urmărit activitatea Conducerii Armatei, Ministerului de Interne şi Departamentului Securităţii Statului, în sediul M.Ap.N.”. La sediul M.Ap.N., de unde se coordona „lupta antiteroristă”, reiese din declarația lui Militaru că se afla nu doar conducerea armatei, ci și cea a securității (Iulian Vlad) și a ministerului de interne (cine oare?, fiindcă Postelnicu fusese arestat; să fie Chițac, care avea să devină ministru de interne în noul guvern FSN, implicat și el în reprimarea de la Timișoara?). O întrebare pe care mi-o pun este cîtă vreme au stat în C.C. generalii Gușă și Vlad. Erau la C.C. în noaptea de 22/23 decembrie, dar la un moment dat se pare că s-au mutat și ei la M.Ap.N. Iar printre cei interesați de „a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente pînă la 22 decembrie 1989” se numără și persoane din conducerea DSS sau M.I. În cazul generalului Iulian Vlad există chiar autoritate de lucru judecat că s-a implicat în represiune pînă în 22.

Cînd e vorba de oameni morți, cum sînt Nicolae Militaru, Iulian Vlad, Ștefan Gușă, Victor Stănculescu, Emil (Cico) Dumitrescu, Ion Hortopan, Nicolae Eftimescu sau Silviu Brucan, nici nu poate exista o altă soluție juridică decît clasarea, codul de procedură penală oprind judecarea oamenilor morți. Dar ne interesează din punct de vedere istoric activitatea lor, judecata istorică putînd să atingă și zone interzise judecății penale.

Parchetul nu pomenește nimic despre Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major. Oricum, referitor la Gușă cauza ar fi trebuit clasată, fiindcă a intervenit moartea persoanei. Remarc însă că e pomenit subalternul lui Gușă, generalul Nicolae Eftimescu, șef al Direcției Operații al Marelui Stat Major, constatîndu-se însă și în aceast caz moartea persoanei, deci clasarea cauzei. De ce subalternul lui Gușă e pomenit dar Gușă nu? Posibil să fie vreun motiv tehnic de ordin juridic, respectiv faptul că nu începuse o urmărire penală împotriva lui Gușă cît acesta mai era în viață, în timp ce în cazul lui Eftimescu, care a murit și el între timp, urmărirea penală apucase să fie începută în timpul vieții acestuia. Poate la fel se explică și lipsa generalului Gheorghe Voinea printre cei pomeniți în comunicatul Parchetului. Și totuși, de ce sînt pomeniți de Parchet generalii Militaru sau Milea, față de care de asemenea nu se începuse vreo urmărire penală înainte de moartea lor?

Cea de-a doua structură pomenită în comunicatul Parchetului este grupul de decizie politico-militară al CFSN. Generalii Victor Atanase Stănculescu și Nicolae Militaru sînt pomeniți ca membri atît în Consiliul Militar Superior cît și în grupul de decizie politico-militară. Între cei doi există diferențe – Stănculescu fusese implicat în reprimarea de pînă în 22 (ca de altfel o mulțime de alte persoane din conducerea armatei), Militaru nu. În seara de 22 cînd a început diversiunea, Stănculescu era la comandă, Militaru se pare că abia mai tîrziu s-a implicat în darea de ordine, inițial doar a observat. Impresia mea e că pe măsură ce Militaru preia efectiv frînele luptele cu teroriștii încetează. Dar, după o absență de 11 ani din armată, el n-a putut prelua frînele imediat, nici nu mai știa cine sînt comandanții diferitelor unități militare, deci a avut nevoie de o perioadă de acomodare. Din 24 a început să preia comanda, dar nu complet – dovadă că procesul Ceaușescu a fost organizat de Stănculescu, nu de Militaru. În 27 avea să fie numit oficial ministru al apărării naționale și apoi a rechemat din rezervă o mulțime de ofițeri pe care i-a numit în funcții de comandă – anume prin numirea oamenilor lui de încredere s-a desăvîrșit controlul lui Militaru asupra armatei, și apoi n-au mai fost lupte cu teroriștii. Dar în cadrul noii puteri Stănculescu a fost mai bine primit decît Militaru. Acesta din urmă a fost scos din funcție și trecut în rezervă în februarie 1990, fiind înlocuit chiar de Stănculescu, care avea să mai slujească FSN-ul destulă vreme. „Accederea la puterea politică” – scopul pe care l-a urmărit grupul de decizie politico-militară al CFSN, a izbutit bine în cazul lui Victor Stănculescu, dar prost în cazul lui Nicolae Militaru. Nici Silviu Brucan nu s-a bucurat de prea multă putere politică. Și-a dat demisia din CFSN în 4 februarie 1990, iar apoi n-a mai avut funcții importante. A apărut pe la TV uneori și stilul tupeist-arogant pe care-l afișa a făcut să fie numit de unii „eminența cenușie” a FSN, dar putere politică reală aveau Ion Iliescu (președinte), Petre Roman (primministru – scos acum de sub învinuiri de Parchet), chiar și Gelu Voican Voiculescu (viceprimministru), nu Silviu Brucan. Dar faptul că din februarie 1990 Militaru și Brucan n-au mai ocupat funcții politice importante nu înseamnă că în decembrie 1989 ei nu nădăjduiau că vor ocupa pe termen lung asemenea funcții. Socoteala de acasă nu se potrivește totdeauna cu cea din tîrg.

Ajutorul „luptei cu teroriștii”, pe care Parchetul o consideră diversiune, l-a avut în accederea și menținerea la putere a unor factori de decizie ai CFSN și la legitimarea politică în fața poporului român e real, în ciuda afirmațiilor contrare (de pildă, a lui Ion Iliescu, în cartea „Revoluție și reformă”). Problemele acestea o să încerc să le dezvolt într-un articol ulterior.

Mai citește:
Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului
– Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției
– O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie 1989
– Klaus Iohannis a cerut urmărirea penală pentru Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu pentru crimele din decembrie 1989
– PÎCCJ: Comandantul aviației militare, generalul Iosif Rus, „a dat ordin ca elicopterelor de la Regimentul 61 Elicoptere Boteni să le fie schimbate, prin revopsire, cocardele tricolore de pe fuselaj și înlocuite cu alte însemne, de alt format geometric”
– Iosif Rus, comandant al aviației militare: „Am fost nevoit să decolez elicoptere pentru cercetare și avioane pentru combaterea țintelor aeriene, dar care a avut ca efect doborîrea și lovirea unor aeronave proprii de către rachetele și artileria antiaeriană proprie”
– Directorul IRRD Gelu Voican Voiculescu, urmărit pentru infracțiuni împotriva umanității în dosarul revoluției
– Urmărirea penală în „dosarul revoluției” extinsă și pentru Ion Iliescu
– În „dosarul revoluției” urmărirea penală e extinsă și pentru Petre Roman
– SRI a pus la dispoziția Parchetului un volum considerabil de documente pentru „dosarul revoluției”
– Parchetul pune în mișcare acțiunea penală împotriva lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil (Cico) Dumitrescu în „dosarul revoluției”
– Declaraţia lui Ion Iliescu din 2009
– Declaraţia lui Teodor Brateş despre revoluţie
– Declarația generalului Iosif Rus, comandant al aviației militare
– Declarația contraamiralului Emil (Cico) Dumitrescu despre revoluție
– Ion Iliescu explică componenţa nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN
– Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componenţa nominală a Consiliului Militar Superior
– Culisele revoluţiei (6). Măgureanu: “Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti” (video)
– Petre Roman: „teroriştii (…) erau cei mai mulţi ai armatei – de ce? Pentru că generalii aveau o mare teamă, ei fuseseră represiunea şi la Timişoara şi la Bucureşti, şi au creat această diversiune”
– Complicitatea lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu cu diversioniştii de la Galaţi. Frecuşurile dintre Brăila şi Galaţi în decembrie 1989 şi imaginaţia reporterilor de la “Adevărul”
– “Cea mai mare parte din elementele teroriste s-au predat, au fost nimicite ori capturate”
– Luptătorul Bănăţean din 25 decembrie 1989: se desfăşoară operaţii “pentru neutralizarea cuiburilor de terorişti care, din instinct demenţial, continuă să ţină mîna pe trăgaci”
– Teroriştii, “cele mai înrăite fiare cu chip de om”. “România Liberă” din 29 decembrie 1989
– Ion Iliescu despre terorişti: Indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent. O perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. Împuşcă din orice poziţie
– Teroriştii se pare nu mai au muniţie. Vor fi prinşi. Sînt libaneji şi sirieni care au fost paraşutaţi (video)
– Colonelul inginer Colţ explică despre dispozitivul infernal de la TVR
– Brateş: Din nou televiziunea este atacată. Din nou este în pericol televiziunea!
– Un terorist prezentat la TVR. Brateş: Televiziunea e în pericol, e încercuită de aceşti bandiţi! Cerem urgent armata să intervină
– Victor Ionescu: Televiziunea este atacată din toate direcţiile! Se pare că elemente teroriste au pătruns pe culuarele acestei instituţii (video)
– Un terorist prezentat la TVR. Brateş: Televiziunea e în pericol, e încercuită de aceşti bandiţi. Cerem urgent armata să intervină! (video)
– TVR 22 decembrie 1989. Brateş: Emisiunea trebuie să se întrerupă, pentru că aparatele s-au încins. Detaşamentele de terorişti nu vor scăpa de mînia poporului! Ţugui: Spre televiziune înaintează 2000 de terorişti. Ajutaţi-ne, ieşiţi populaţia, să ne apere cineva! (video)
– Lupoi: Armata va trimite blindate pentru apărarea televiziunii. Brateş: Coloane blindate, detaşamente teroriste criminale, se îndreaptă spre televiziune (2 video)
– Ştefan Guşă: “Alertă totală peste tot, ăştia au fost nişte demenţi (…) Au doborît 8 elicoptere (…) O fi avut un regiment subteran pe undeva” (video)
– Generalul Ştefan Guşă a dezinformat armata (Ion Niculescu şi evitarea celui de-al doilea măcel la Otopeni)
– Adevărul despre elicopterul care a tras la televiziune, speriindu-l pe actualul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Niţu
– Lorin Fortuna, decembrie 2014: S-a declanșat „atacul teroriștilor”, care s-a dovedit a fi însă o acțiune criminală, antirevoluționară, declanșată de o grupare din M. Ap. N. condusă de Victor Atanasie Stănculescu (video)
– 26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre
– Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale
– Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989:
– Piaţa Operei
– Bulevardul Republicii
– Piaţa Libertăţii
– Strada Oituz
– Zona Take Ionescu
– Bulevardul Revoluţiei
– Calea Aradului
– Poligrafia
– Calea Lipovei
– Zona Dorobanţi
– Piața Traian
– Splaiul Peneș Curcanul (cazul Paraschiv Dominic)
– Gara de Est
– Calea Girocului
– Calea Buziaşului
– Zona Freidorf
– Diversiunea

 

4 Responses to “Motivația diversiunii din revoluție, conform Parchetului General. 2 structuri pomenite – „Consiliul Militar Superior” și „grupul de decizie politico-militară al CFSN”. În esență, Parchetul susține ideile prezentate de multă vreme pe acest blog”

  1. Mircea M. Cociu Says:

    Comandantul garnizoanei militare București era generalul-locotenent Mihai Chițac, comandantul Comandamentului trupelor chimice. Gheorghe Voinea era comandantul Armatei I, cu comandamentul în București.

  2. Ungureanu Teodoru Says:

    Nu e greu de inteles de ce nu este pomenit numele gen. S. Gusa. El subordona DIA si structurie de CERCETARE-DIVERSIUNE, care au actionat in toata perioada 16 – 26 XII 1989.
    In Braila au actionat ca fosti ”componenti ai Lotului Sportiv al Armatei a II-a”, provenind din diverse UM , dupa alarma de lupta neplecand la UM de care apartineau. Erau „antrenati” de ofiteri de spacialitate „cercetare” iar in cursul iesirilor in teren (mai ales pe timp de noapte) erau echipati taman in treninguri, erau scurt tunsi si aveau asupra lor…p.m. BB cu pat rabatabil si port-incarcatoare din panza. Vi se pare cunoscuta infatisarea?
    Mai mult, in interiorul Casei Albe, un ofiter cercetas a aruncat cu grenade de la mezanin asupra zonei unde se afla amplasat dispozitivul militar de la parter, iar un alt asemenea ofiter este cel care a tras primul foc de arma in seara de 23, in fata Casei Albe…Interesant, nu-i asa?

  3. Ungureanu Teodoru Says:

    Si pentru a fi si mai interesante ”coincidentele” va terbui sa aflati ca ”sportivii” (parca i-am intalnit si prin Timisoara) au fost incartiruiti taman la…Reg. Cercetare-Diversiune din Braila!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.