Generalul Marin Oană – relatare despre revoluţia din Bucureşti

Reproduc aici o declaraţie olografă a generalului Marin Oană, în 1989 locotenent-colonel şi comandant al regimentului 1 mecanizat Bucureşti, dată parchetului în dosarul revoluţiei. Respectiva declaraţie am depus-o şi la dosarul procesului prin care Oană doreşte să-şi recapete certificatul de revoluţionar. În data de 3 noiembrie 2009 Oană a dat o declaraţie scurtă, pe care n-o mai reproduc, în care spune că începînd cu 4 noiembrie va face declaraţii mai complete, ceea ce a şi făcut. Declaraţia e destul de amănunţită, ceea ce mă face să cred că Oană a avut la dispoziţie şi nişte însemnări ale sale mai apropiate în timp de momentul revoluţiei.

În declaraţie e descrisă perioada 17-25 decembrie 1989. Sînt pomenite primirea alarmei de luptă, trimiterea trupelor împotriva demonstranţilor pe 21 decembrie, retragerea în cazărmi pe 22 (Oană spune că a fost făcută din proprie iniţiativă, fără vreun ordin de la superiori), ordinul venit de la Stănculescu în 22 (rezultă de aici că acesta avea comanda efectivă a armatei la acea dată) de a merge la TVR, situaţia de la TVR în care „cadrele şi militarii în termen, în 10-15 minute am luat pumni şi palme ce nu am luat toată viaţa” şi cele întîmplate la TVR, inclusiv amănunte despre aducerea acolo a lui Nicu Ceauşescu sau „întîlnirea de taină” care s-a desfăşurat în cabinetul directorului TVR între unii lideri ai FSN (aici nu e limpezit de unde ştie Oană ce s-a discutat la acea întîlnire, din moment ce nu spune că ar fi participat la ea).

DECLARAŢIE      [notă procuror militar: 04.11.2009 Dată în prezenţa mea]

1. Subsemnatul Oană Marin, fiul lui Florea şi Maria, născut la 20.06.1946 în localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, CNP (…), cu domiciliul în Bucureşti (…) dau următoarea declaraţie.

2. În perioada martie 1986 – aprilie 1990 am fost comandantul R 1 Mc [regimentului 1 mecanizat] (UM 01210 Bucureşti) dispusă în str. Antiaeriană nr. 4-6, sector 5, unitate care a participat direct şi nemijlocit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

3. În continuare voi prezenta în ordine cronologică, pe zile, momente şi ore, activitatea desfăşurată în perioada 17-26.12.1989.

– alarmarea unităţii;

3.1. În perioada 15.09.1989 – 30.06.1990, am urmat un curs postuniversitar de specialitate, prin detaşare la Academia Militară din Bucureşti, care a încetat la data de 18.12.1989, orele 15,00.

3.2. 17.12.1989 orele 17,00

În ziua de 17.12.1989, orele 17,00, R1Mc a primit indicativul „Radu cel Frumos” – Alarma de Luptă parţială, de la comandantul Diviziei Mecanizată.

La primirea acestui indicativ, a fost pus în aplicare Planul întocmit din timp de pace, care cuprindea o multitudine de activităţi:

– aducerea personalului la unitate;

– ieşirea subunităţilor în locurile stabilite – efective, materiale, tehnică de luptă, armament individual;

– scoaterea din depozite a muniţiei – cotă piesă, batalion şi regiment, în locurile stabilite centralizat;

Obs – muniţia nu a fost distribuită la tehnica de luptă sau pe militari;

– Au avut muniţie numai militarii în termen care executau paza muniţiei;

Această activitate a fost condusă de cpt. Tudor Marian [să fie doar coincidenţă de nume cu procurorul Marian Tudor care a dat rezoluţia de NUP în dosarul revoluţiei?] – şeful de stat major al regimentului, care asigura comanda unităţii.

3.3. 18.12.1989 orele 08,00 – 14,00

În dimineaţa zilei de 18.12.1989 m-am prezentat la Academia Militară, pentru a începe o nouă săptămînă de program. Au fost discuţii între colegi referitoare la alarmarea unităţilor din Bucureşti şi provincie, prin indicativul „Radu cel Frumos”. Personal am spus că nu am fost anunţat de şeful de stat major, de primirea acestui indicativ. Am continuat cursurile pînă la orele 14,00 conform programului.

3.4. 18.12.1989 orele 14,00 – 14,30

La orele 14,00 eram planificat la un control stomatologic prin cabinetul stomatologic al regimentului.

Am rămas neplăcut surprins să constat că R1Mc primise indicativul de alarmă.

La sosirea subsemnatului în unitate, am fost imediat informat foarte pe scurt de şeful de stat major de ordinele primite, stadiul desfăşurării activităţilor, rapoarte înaintate la eşalonul superior, ordine primite de la eşaloanele superioare, măsurile luate pentru cazarea şi hrănirea personalului, moralul militarilor.

3.5. 18.12.1989 orele 14,30 – 15,00

Am fost căutat de un ofiţer din cadrul Academiei Militare (col. Niţă), să sun la grupa operativă a M.Ap.N., care mi-a transmis ordinului ministrului – Gral Milea Vasile – că încetează detaşarea la academie şi să preiau comanda regimentului.

Despre acest eveniment am raportat comandantului diviziei, care mi-a precizat că trebuie să luăm toate măsurile să nu avem evenimente grave, inclusiv la cele două depozite de pe linia de centură, de muniţie şi carburanţi.

3.6. 18.12.1989 orele 15,00 – 17,00

În conformitate cu prevederile planurilor existente, a atribuţiilor şi răspunderilor pe care le aveam, am verificat modul de executare a prevederilor prevăzute în planuri.

Am luat unele măsuri de remediere a unor neajunsuri, de protecţie a unor bunuri materiale şi a muniţiei (vremea era cea de iarnă, dar fără zăpadă).

3.7. 18.12.1989 orele 17,00 – 21,00

Am înaintat rapoartele prevăzute la eşalonul superior, stadiul şi măsurile luate pentru buna desfăşurare a activităţilor din regiment.

NOTĂ:

– Nu am fost informaţi cu ce se petrece în ţară,

– Ştirile erau cele de la postul de TV şi radio,

– Comitetul de partid a primit dispoziţie să desfăşoare activităţi educative cu cadrele şi militarii în termen separat pentru zilele de 20/21.12.1989.

– Au fost ridicate de la cadrele şi militarii în termen aparatele de radio portative,

– staţia de radioamplificare a unităţii să aibă program special de cîntece patriotice, preluate de la posturile centrale de radio.

3.8. 19.12.1989 orele 07.15 – 20.12.1989, 21,00

A început programul pregătirii de instrucţie, iar începînd cu orele 09,00 au început şi controalele eşaloanelor superioare – pe diferite domenii, de la comandamentul Armatei 1-a şi Divizia 1 Mecanizată.

De la început au început să apară contradicţii între membrii comisiilor, chiar ai aceluiaşi eşalon.

Se presimţea că se întîmplă ceva dar nimeni nu spunea nimic, la finalul controlului.

Eram pur şi simplu nedumeriţi, nu ştiam în unele situaţii ce să facem.

Au fost executate exerciţii de îmbarcare ca desant, atît pe TAB cît şi pe tancuri, a militarilor în termen, prin asigurarea acestora cu curele de pe sacul cu merinde. Finalul a fost un fiasco, acţiune care nu a fost realizată ulterior.

În unitate erau activităţi diverse şi multiple, era o mare mută, cadrele şi militari în termen nu vorbeau între ei, moralul era scăzut, activităţile educative aveau un randament f.f. scăzut.

Am fost surprins de activitatea ofiţerului de contrainformaţii, care era permanent în preajma subsemnatului (acesta primise ordin să stea special în preajma comandantului, să urmărească activitatea mea şi să raporteze imediat decă li se pare ceva suspect).

3.9. 21.12.1989 orele 07,15 – 14,30

Ziua a început cum nu se putea mai rău. Controale peste controale, unul mai bun ca altul, cu ameninţări, inclusiv de destituire din funcţie a unor ofiţeri.

La orele 10.00 se primeşte dispoziţie pe linia organelor de partid, să se vizioneze programul postului TV, începînd cu orele 12,00. Am rămas nedumeriţi, pentru că nu eram obişnuiţi cu asemenea ore de vizionare a unor programe TV.

Se urmărea emisiunea în linişte, nimeni nu spunea nimic, ne întrebam doar din priviri dar nimeni nu răspundea.

La orele 12.52 sînt primele semnale în întrerupera transmisiunii în direct, se aud explozii şi ţipete pe postul de televiziune.

Din reflex, atît cadrele cît şi militarii în termen s-au adunat pe platoul regimentului.

De la eşaloanele superioare nu am primit nici un ordin.

Au fost luate măsuri de hrănirea personalului unităţii.

3.10. 21.12.1989 orele 14,30 – 17,00

Începe calvarul. O.S.R. [ofiţerul de serviciu pe regiment] m-a anunţat că sînt sunat de M.Ap.N. – Gral Milea, de la care am primit direct ordin, să pregătesc în vederea unei misiuni, un B.I./TAB [batalion de infanterie cu transportoare amfibioblindate], un B.I./autovehicule şi B.Tc. [batalion de tancuri], apoi a revenit şi a ordonat să mă deplasez în Piaţa Palatului numai cu B.I./TAB, începînd cu orele 16,00.

Am raportat de fiecare dată de ordinele primite de la ministrul apărării naţionale, comandantului D1Mc [diviziei 1 mecanizate], maior Carp Gheorghe.

La orele 16,00 am început deplasarea către locul ordonat, iar începînd cu orele 16,45, ne-am dispus în Piaţa Palatului, între Palatul Regal şi restaurantul CINA.

La sosire am fost întîmpinat de colonelul Pavelescu – de la comandamentul trupelor de securitate, iar pentru cooperare mi-a spus că voi vorbi cu col. Ghiţă, mr. Chiţu (pe care l-am cunoscut din 1966 de la Sibiu) şi cpt. Apostol. Acest ofiţer m-a anunţat ca la sosire să mă prezint la Gral Milea.

4. Perioada 21.12.1989 orele 17,00 – la 22.12.1989 orele 11,05

4.1. 21.12.1989 orele 17,15 – 19,15

Am întîmpinat M.Ap.N. [ministrul apărării naţionale] în faţa intrării „A” din CC, care mi-a ordonat următoarele:

– să mă instalez;

– să am grijă de militari să nu fie provocaţi, să nu fie dezarmaţi;

– să nu circule izolaţi;

– să nu tragă asupra oamenilor;

– să ai grijă de copii, bătrîni şi femei gravide.

Ne vom revedea la orele 19,15.

Am adus la cunoştiinţă cadrelor cele ordonate de M.Ap.N.

Şeful transmisiunilor mi-a raportat că atît pe frecvenţa de bază cît şi cea de rezervă sîntem bruiaţi, şi nu avem legătura cu subordonaţi, cît şi cu eşalonul superior.

La sosirea în Piaţa Republicii am fost şocaţi de priveliştea care era pe caldarîm: tablouri, steaguri, de toate felurile şi tipodimensiunile, sticle, cu sau fără etichete, de apă şi alcool.

Am avut o discuţie cu ministrul de interne Postelnicu, care se documenta prin zonă cu situaţia concretă. Acesta a avut o atitudine „bună” faţă de sosirea de noi forţe ale ministerului apărării.

4.2. 21.12.1989 orele 19,15 – 21,00

Conform ordinului primit, la orele 19,15, m-am prezentat la M.Ap.N. căruia i-am raportat că nu sînt probleme. Acesta mi-a ordonat că situaţia nu este bună, să nu pleci din piaţă, decît la ordinul dînsului şi mă va chema la nevoie.

M-am reîntors la subunităţi şi am adus la cunoştiinţă cele ordonate şi măsurile ca să le ia comandanţii.

Către orele 20,00 – 20,30 am observat pe trotuarul din faţa hotelului Negoiu mai multe persoane culcate cu faţa în jos şi mîinile la ceafă, păzite de militari în termen şi subofiţeri de miliţie, spunîndu-ne că sînt demonstranţi arestaţi.

4.3. 21.12.1989 orele 21,00 – 24,00

Am fost anunţat de ofiţerul meu de legătură că Gral Milea şi Gral Dincă Ion sînt la baricadă şi mă aşteaptă acolo.

Un transportor blindat care se afla lîngă baricadă a fost incendiat, iar muniţia a început să explodeze. Ne-am retras să nu fim loviţi, iar după puţin timp a fost evacuat de R2Mc [regimentul 2 mecanizat] (UM 01305 Buc).

În jurul orelor 21,30 am auzit zgomot de motoare de tancuri, care se auzea venind dinspre strada Ştirbei Vodă. Am tras concluzia că acestea sînt ale R1Mc [regimentul 1 mecanizat, care era comandat de Oană].

Erau 6 tancuri, comandate de cpt. Roşca Valentin – comandant de batalion, care primise ordin de la şeful de stat major al regimentului să se deplaseze la CC [clădirea comitetului central al PCR]. Ordinul a fost primit de regiment de la comandamentul Armatei 1.

Se discuta problema abordării „baricadei” de către cei doi generali, de către 4 tancuri simultan, pe întreg bulevardul.

Am fost întrebat, mi-am spus punctul de vedere că este mai bine cu 3 tancuri: centru şi dreapta-stînga părţii carosabile a b-dului Magheru. A fost de acord.

Iniţial pe tancuri erau infanterişti ca desant, legaţi cu curele de piele să nu cadă de pe ele. Am raportat că este bine să abordăm baricada fără desant.

A fost de acord cu aceasta.

Către orele 23,30, dinspre Piaţa Universităţii se deplasa un autocamion-basculantă cu viteză mare, farurile fază lungă aprinse,, chiar pe centrul bulevardului.

Şoferul a sărit din aceasta, dar a tras şi de volan spre stînga. Maşina s-a oprit într-un copac aflat în dreptul intrării în parcajul de maşini [neciteţ]. Urmările impactului se văd şi astăzi la copac.

S-a profitat de acest moment, tancurile au trecut peste baricadă, fără să se producă contactul cu manifestanţii, aceştia au început să fugă către ceasul din Piaţa Universităţii.

O parte au intrat în staţia de metrou Universitate, iar alţii au continuat să fugă către Piaţa Rosetti şi Piaţa Unirii.

Cele 3 tancuri au ocupat poziţii, unul la Piaţa Universităţii şi 2 la Piaţa Rosetti.

Forţele care erau în contact cu manifestanţii, i-au urmărit, au blocat căile de acces în staţia de metrou, mai puţin ieşirea spre Muzeul de istorie.

NOTĂ:

– husele de la ţevile tancurilor nu au fost scoase;

– cutiile de la mitraliera a.a. [antiaeriană?] de 12,8 mm a fost scoasă;

– nu am executat foc cu mitraliera de 7,62 mm

– curentul atmosferic la acea oră şi dată bătea dinspre Piaţa Romană – Universitate – Unirea;

– baricada inclusiv autobasculanta erau formate din mese – scaune şi carburanţi (motorină) şi butoaie cu vopsele de la Policolor, care produceau noxe;

– datorită acestui fapt demonstranţii erau la o distanţă de 50-70 m de baricadă;

– au fost folosite substanţe lacrimogene de către forţele de ordine ale M.I., nu substanţe toxice, cum s-a vorbit.

4.4. 22.12.1989 orele 00,00 – 04,00

– continuare pagina 12

Declar, susţin şi semnez

[aici se isprăveşte declaraţia din 4 noiembrie 2009 a lui Oană şi va continua cu o declaraţie din 11 noiembrie 2009]

A început „evacuarea” manifestanţilor din staţia de metrou Universitate, aceştia a început să iasă prin intrarea-ieşirea neblocată. Cei care ajungeau la verticală erau „îmbarcaţi” în microbuze TV şi evacuaţi – duşi la Jilava. Ceilalţi erau aşezaţi – bătuţi lîngă gardul Muzeului de Istorie şi păziţi.

La ultima întîlnire cu Gralul Milea, acesta mi-a ordonat ca subunităţile R1Mc să rămînă în Piaţa Palatului şi după „evacuarea” manifestanţilor, probabil către orele 03,00 sau 04,00, apoi să mă deplasez în Piaţa Unirii şi să ocup un dispozitiv de pază pe podul Şerban Vodă.

A fost ultima discuţie pe care am avut-o cu Gral Milea. Nu l-am mai văzut viu din acel moment.

4.5. 22.12.1989 orele 11,05

La orele 04,00 am plecat cu 4 tancuri, 9 T.A.B., 2 camioane şi 109 militari în termen şi ne-am dispus pe podul Şerban Vodă pînă la orele 10,15.

Au rămas în Piaţa Palatului 175 militari, 2 tancuri, 8 TAB şi autosanitare.

Începînd cu orele 06,00, pînă către orele 08,00, au început deplasări de oameni către Piaţa Unirii venind dinspre Mărăşeşti, dar erau paşnici, salutau militarii în termen şi cadrele. Prima impresie a fost că se deplasau la muncă şi au intrat în staţiile de metrou Unirea.

Nu cunoşteam ce se întîmplă la Universitate, dar ne-am dat repedea seama repede ce se petrece, pentru că s-au tras mai multe salve de foc, fiind sparte multe geamuri de la magazinul Unirea, iar militarii au primit ordin să se protejeze de tehnica militară.

În acelaşi loc cu noi mai era o subunitate de securitate trupe, în număr de aproximativ 120 – 130 militari. Către orele 08,00 – 08,30 au început să se deplaseze pe gruprui mici către autobuzele ce erau parcate lîngă biserica din zonă. Am întrebat ofiţerii de la ce unitate sînt, unde se deplasează. Nu răspundeau, sau se făceau că nu aud despre ce este vorba. Am înţeles despre ce este vorba. Ne lăsau (armata) faţă în faţă cu populaţia. S-au înşelat.

Planul nu a avut succes, ba dimpotrivă ne-am gîndit că au primit ordin să se retragă în cazărmi.

În jurul orelor 07,00 – 08,00 a trecut prin zonă Gral Hortopan, care mi-a spus că se duce la Parcul Tineretului că acolo sînt manifestanţi, că trebuie să mă duc acolo. Am răspuns, că nu se aud scandări, şi dacă sînt, ce să fac acolo. Nu am plecat.

La orele 09,45 am fost anunţat de medicul unităţii – maior Cristea Sergiu că ministrul apărării – Gral Milea – a fost împuşcat. Acesta a venit din Piaţa Palatului cu autosanitara.

La puţin timp un cetăţean ne-a spus că Gral Milea s-a împuşcat.

Am fost întrebat dacă am folosit armamentul din dotare. I-am permis să verifice tunul de pe tanc, cît şi armamentul individual al cadrelor şi militarilor în termen. Concluzia a fost că nu a fost întrebuinţat armamentul împotriva manifestanţilor.

Ne-am despărţit în condiţii amiabile şi cordiale.

După cele auzite, referitoare la Gralul Milea, am hotărît la orele 10,15 să ne îmbarcăm pe tehnică şi să plecăm la unitate.

***

A fost un moment dificil şi greu. Piaţa Unirii s-a umplut de cetăţeni care au început să scandeze „Armata e cu noi”, „Libertate”.

La unitate am ajuns în circa 30-35 minute. Am ordonat depunerea armamentului şi muniţiei la subunităţi şi depozit, precum şi servitul mesei de către militari.

În data de 22.12.1989 ora 11,05 (văd şi acum ceasul pendulă din biroul comandantului D1Mc [diviziei 1 mecanizate] – Mr. Carp Gheorghe), raportîndu-i că m-am întors în cazarmă, fără 2 (două) despre care în acel moment nu cunoşteam nimic de ele.

Am reţinut în acel moment că nu am fost întrebat de starea militarilor, a tehnicii, de incidente petrecute.

Era preocutat [preocupat] cum să scoată comandantul Armatei 1, Gral Voinea Gheorghe, din incinta CC.

Singura întrebare a fost referitor la consumul de muniţie. Am răspuns că NU AM TRAS NICIUN CARTUŞ.

A sărit ca ars de pe fotoliu, strigînd, cum de nu am executat ordinul lui, să „RAD TOTUL DIN CALEA MEA”. Am răspuns că nu am ştiut de acest ordin şi nici NU ÎL EXECUTAM.

Am văzut că insistă cu consumul de muniţie, comunicîndu-i că am tras 666 cartuşe. S-a liniştit.

Dar vă rog să înţelegeţi semnificaţia celor  trei caractere numerice.

Se încheie o etapă ISTORICĂ a ROMÂNIEI, la care fără să vreau (vrem) am participat, cu sau fără voiea mea (noastră).

[aici se sfîrşeşte declaraţia din 11 noiembrie; va continua cu o declaraţie din 12 noiembrie]

ÎNCEPE O NOUĂ ETAPĂ ISTORICĂ A ROMÂNIEI

5. 22.12.1989 orele 15,00 – 24,00

5.1. Ordine, precizări ale eşaloanelor superioare, organizarea deplasării şi executarea acesteia la TVR

Pe data de 22.12.1989 orele 15,00 am primit ordin de la Gral Stănculescu, direct la unitate, în biroul pt telefonul comandantului, care asigura funcţia de Ministru al Apărării Naţionale, spunînd că mă sună de la sediul D.P.A.I.A [?] şi să execut următoarele:

– să pregătesc şi să mă deplasez, la ORDIN, pe care mi-l va comunica foarte repede, la TVR, cu scopul de a arăta ADEZIUNEA ARMATEI LA REVOLUŢIA ROMÂNĂ, cu următoarele efective şi tehnică:

– 7 TABC

– 35 militari (pe fiecare TAB să fie un ofiţer, un subofiţer şi doi militari în termen, plus mecanicul conductor)

– armament:

– ofiţerii cu pistol

– subofiţerii şi m.t. [militarii în termen] cu pistoale mitralieră

– FĂRĂ MUNIŢIE

– drapelul tricolor, legat lîngă antenă – fără stemă;

– bransarde pe braţul stîng.

La orele 15,20 am primit al doilea telefon de la Gral Stănculescu, de această dată de la sediul ministerului, ordonîndu-mi ca la orele 16,00 să plec la TVR şi s’-l sun la telefonul special S-262

Am raportat comandantului D1Mc [diviziei 1 mecanizate], Mr. Carp Gheorghe, despre ordinul primit şi măsurile întreprinse. Totodată mi s-a transmis că au primit şi ei acelaşi ordin de la Armata 1 cu specificaţia că la R1Mc ordinul a fost transmis de Gral Stănculescu.

Totodată, am fost sunat de colonel Bumbea Gheorghe, ofiţer pe care îl cunoşteam inclusiv după glas, cu care am stabilit parola de acces în TVR:

„OANĂ – ONEŞTI”

Deplasarea la TVR s-a executat sub aclamaţiile maselor de cetăţeni din capitală care ieşiseră pe străzile şi balcoanele blocurilor scandînd „Armata e cu noi”.

Deplasarea pînă la Arcul de Triumf s-a desfăşurat normal, fără incidente, dar la acest obiectiv, a apărut primul OBSTACOL, al doilea la Piaţa Aviatorilor. Aceste obstacole erau create din 2-3 trailere care blocau bulevardele. Nu ştiu cine a ordonat şi de unde erau. După schimbul de parolă şi răspuns am înaintat spre TVR. Aici acelaşi scenariu, parolă, comentarii, de unde eşti, cu ce scop ai venit, unde ai fost şi ce ai făcut în 21/22.12.1989.

Curtea TVR era plină de revoluţionari, unii mai entuziaşti, realişti, coerenţi în vorbire, alţii trăiau evenimentul.

Obs: Cadrele şi militarii în termen, în 10-15 minute am luat pumni şi palme ce nu am luat toată viaţa.

Nu am cunoscut căile şi mijloacele prin care au intrat în posesia parolei de recunoaştere.

După modul cum am fost „primiţi” ne-am dat seama că ceva nu este în regulă şi situaţia se schimbă.

La sosirea în incinta TVR, 16,30 – 17,00, am fost întîmpinat de cpt. rang I Emil Dumitrescu zis CICO, împreună cu col. Bumbea Gheorghe şi comandantul subunităţii de pază şi apărare a TVR  cpt. DIŢIU MIHAI, subunitate subordonată comandamentului Trupelor de securitate.

Am fost condus la Preşedintele TVR, Petre Constantin, care a pus la dispoziţia cadrelor militare cabinetul directorului TVR, Traian Puşcaşu.

5.2. O NOAPTE DE GROAZĂ: NOAPTEA DE 22 SPRE 23 DECEMBRIE 1989 LA TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ

5.2.1. Ordine care schimbă total situaţia iniţială. Organizarea dispozitivului de apărare

Conform ordinului primit anterior de Gral Stănculescu, am raportat că am ajuns şi totul este în regulă.

Dar situaţia s-a schimbat complet.

Am primit ordin să rămîn la TVR, pentru ca împreună cu un batalion de paraşutişti de la Titu (U.M. 01842) comandată de lt. col. Croitoru Ilie – aceasta sosise în TVR cu 15 minute înaintea subsemnatului, care se bucurase de acelaşi tratament ca şi noi, precum şi un batalion de la paraşutişti la Caracal (U.M. 01841) şi să organizez paza şi apărarea TVR.

A făcut precizarea că sînt numit comandant unic al forţelor şi mijloacelor care apără TVR şi răspund de acest lucru.

Am raportat că am înţeles ordinul, că îi cunosc personal pe comandanţi, dar în acelaşi timp am informat că personalul R1 Mc a venit conform ordinului FĂRĂ MUNIŢIE.

Am primit un ordin scurt: eşti comandant, te descurci. Am adus muniţie în ziua de 23.12 orele 15,00 – 16,00, pentru tancuri şi infanterie. Deasemenea mi-a ordonat că orice problemă care apare să o raportez numai la MINISTER, indiferent de oră, la S-262.

Colonelul Bumbea Gheorghe, pe care l-am cunoscut în decursul carierei militare, deoarece în anul 1968 la terminarea Şcolii militare superioare de ofiţeri, am fost repartizat la R2Mc (01305) Bucureşti, al cărui comandant era acest brav ofiţer, mi-a dat 13 staţii de radio portative, Hp Storno – Motorola, cu dispozitiv de încărcare, realizate la IEMI Bucureşti. Cu acest prilej mi-a transmis succes şi ne vom întîlni la terminare. A plecat din incinta TVR.

Am ordonat şefului de stat major să pregătească şi să trimită la TVR 3 (trei) companii de infanterie pe TAB şi alte categorii de materiale şi tehnică militară:

– aparate de vedere pe timp de noapte de la stocul de mobilizare;

– goniometre busole

– autostaţia radio R-1300 ş.a. materiale.

A fost întocmit „PLANUL DE PAZĂ ŞI APĂRARE” a TVR, cu următoarea repartizare:

– R1Mc – perimetrul TVR;

– Paraşutiştii – interiorul corpului de clădiri – studiouri şi Turn

– sub[unitatea] de securitate trupe – intrările în incinta TV şi la clădirile TURN – studiouri.

– rezervă de 2 plutoane

– apărarea antiaeriană – R1Mc

În data de 22.12.1989 orele 23,00 dispozitivul de pază şi apărare era realizat, iar pînă la finalul acţiunilor nu a suferit modificări de fond. Acesta a fost influenţat de unităţile care au sosit pe parcurs.

Incinta TVR era plină de manifestanţi – revoluţionari – o parte dintre aceştia erau obosiţi, încurcau activităţile, iar alţii îşi ofereau serviciile cu bună credinţă, se scanda permanent:

– Armata e cun noi

– jos cu dinastia Ceauşescu

– Libertate, libertate.

– prezentarea la microfoanele studioului 4 a unor persoane de diferite profesii:

– Mircea Dinescu – cel mai agitat;

– Caramitru, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Ion Iliescu, Teoctist, Ilie Ceauşescu – cel care a fost huiduit permanent.

– Generalii Voinea, Chiţac, Militaru şi cpt. Lupoi Mihai

La orele 19,00, subsemnatul depune jurămîntul în faţa poporului român, prin intermediul studioului 4.

Au început să se transmită pe postul TV tot felul de ştiri, care mai de care mai hazlii:

– otrăvite sursele de apă;

– se duc lupte grele în localităţile: Cluj, Timişoara, Sibiu, Braşov ş.a. localităţi

– podul Grant minat

Orele 21,00 – primele focuri de armă asupra TVR, executat dinspre vilele de pe Calea Dorobanţi, între străzile Amiral Bălcescu şi Gh. Moceanu şi din vila Valentin Ceauşescu – Miţura Arghezi.

Conform ordinului dat la pregătirea planului de pază şi apărare, care cuprinde printre altele şi modul de răspuns la executarea focului din afara perimetrului TVR:

– adăpostirea militarilor în şi sub transportoare – tancuri, iar cei din clădiri – după ziduri;

– să nu apară la geamurile clădirilor;

– să fie permanent cîte doi m.t. [militari în termen]

– să se repereze locurile de unde se execută focul şi

– să se întocmească FIŞA FOCULUI, în sectorul fiecărei categorii de tehnică;

– în interior să nu se folosească armamentul din dotare, iar dacă apar probleme să se izoleze şi blocheze elementele turbulente;

– să nu se tragă asupra copiilor, femeilor şi bătrînilor;

Să nu se tragă decît la ORDIN.

În noaptea de 22/23.12.1989 nu s-a folosit armamentul din dotare.

Apar primele victime. Cade la datorie soldatul Nicolae Ciobanu, nu a mai avut timp să se retragă sub transportor, casca acestuia a fost perforată, de un glonţ care i-a fost fatal (am constatat mai tîrziu că era glonţul de calibrul 9 mm, iar miezul glonţului avea formă de paralelipipied – cu 12 muchii de vidia).

În seara zilei de 22.12.1989, orele 21,30 – 22,00, este adus la TVR Nicu Ceauşescu, de revoluţionari, cu un autobuz ITB, marca IKARUS – K4, cu toate geamurile sparte, de pe linia 149, Bucureşti – Otopeni şi retur. Acest autobuz era plin cu oameni, aşa cum vedeam prin filme, scandîndu-se permanent jos Ceauşescu.

Atitudinea lui Nicu era a unei persoane care venea de pe altă lume, nu înţelegea ce se petrece, era fricos, se aştepta ca în orice moment să fie linşat.

Am înţeles că pînă în Bucureşti a venit cu un autoturism Renault 18, însoţit de aghiotant, iar la postul de control al miliţiei de la Otopeni a fost oprit şi însoţitorul lui a dispărut.

La coborîrea din autobuz este lovit de un cetăţean necunoscut cu un cuţit, în zona ficatului. Apare pe micul ecran, primeşte primele îngrijiri medicale, este transportat la S.M.C. [spitalul militar central?], însoţit de Cico şi colonel Colţ.

A urmat o noapte de groază, era în pericol un punct strategic, s-au petrecut multe evenmente cruciale, infiltrări de necunoscuţi la etajul XI.

6. Perioada 23.12.1989 orele 0,00 – 24,00

6.1. Întîlnire de taină

Cabinetul preşedintelui TV, discuţii aprinse între Ion Iliescu, Brucan, Petre Roman, Voican, Gral Guşe şi Stănculescu, pe probleme cruciale pentru ţară, cum sînt:

– dacă cerem sprijinul sovieticilor (s-a spus că ambasada nu se amestecă, să ne rezolvăm singuri problemele, cine a vorbit, de unde, nu cunosc;

Cei care s-au opus au fost cei doi generali, spunînd că ne vom descurca şi singuri, avem destule unităţi.

6.2. Sosesc noi unităţi din teritoriu

– Ajung la TVR 3 tancuri, rătăcite prin capitală, din coloana R1Tc (01303 Tîrgovişte) care sînt introduse în dispozitiv între orele 03,00 – 04,00. Acest pluton era comandat de un locotenent, care a spus că s-a rătăcit, dar trebuia să vină la TVR, că aceasta este ocupată de securişti – terorişti?

– Soseşte în incinta TVR comandantul R7Mc (01065 Ploieşti) lt. col. Niculescu Ion şi şeful de stat major al regimentului, mr. Dobre.

– Primul spune că a venit la TVR adus de Sergiu Nicolaescu,, că aceasta este ocupată de securişti-terorişti, dar se convinge repede despre ce este vorba şi care-i situaţia de fapt.

Cel de-al doilea ofiţer organizează dispunerea regimentului în Piaţa Aviatorilor. (04,00 – 05,00)

– Se raportează la M.Ap.N. şi Armata 1 că cele două structuri au ajuns la TVR, cine le-a adus şi cu ce scop.

Se ordonă:

– subunitatea de la Tîrgovişte intră în subordinea R1Mc;

– R7Mc pleacă la aeroportul Otopeni, unde organizează apărarea acestuia.

Pleacă fără să se întîmple nimic deosebit.

[aici se isprăveşte declaraţia din 12 noiembrie şi va urma declaraţia din 17 noiembrie 2009]

6.3. Dimineaţă de foc şi nu numai

Evenimentele se succedau cu repeziciune.

În dimineaţa de 23.12.1989 între orele 05,30 – 07,00 se deschide foc şi dinspre strada Emil Pangrati, s-au înregistrat victime – sold. Pop Adrian, frt. Vasile Cristian şi sold. Marinescu Nicolae.

Am auzit pentru prima dată cuvîntul „terorişti”. Nu ştiu dacă au fost terorişti dar la etajul XI al televiziunii toate geamurile au fost sparte şi pereţii erau plini de gloanţe.

Ora 13,00, capitala, inclusiv zona TV, este survolată de 2 (două) elicoptere, execută foc cu PRND.

Din întîmplare, am intrat în posesia unei informaţii pe receptorul radio R-104, pe o scală care nu era destinată pentru M.Ap.N., fiind interceptate 7 (şapte) indicative – Pionul 1-7.

– tata mare dispărut, ne retragem;

– sîntem înregistraţi, ne retragem.

Se reorganizează apărarea interioară – cîte 2 m.t. [militari în termen] – infanterist + paraşutist.

Scotocire în clădirile de pe str. Pangrati şi Calea Dorobanţi. A fost găsit un document cu structuri de regiment – batalion – companie şi încadrarea acestora. Documentul a fost predat la M.Ap.N.

Se trage prima lovitură cu tunul de pe tanc de 100 mm.

Comisie a M.St.Major [marelui stat major] – condusă de colonel Ionescu Dumitru, are loc un eveniment grav – rănirea directorului TV, Puşcaşu Traian, de către lt. col. Vasiliu C-tin.

Este prins cetăţeanul Dan Marin, – ofiţer M.I. care avea asupra sa 7 (şapte) paşapoarte cu fotografia sa, dar cu alte nume. [vezi aici (linc) prezentarea la TVR a lui Dan Marin]

Din ordinul M.St.Major este trimisă la TVR o echipă de la USLA – comandată de mr. Ene Ion, pentru a executa scotocirea subsolurilor. Acţiunea s-a încheiat fără incidente.

Capitala survolată de o aeronavă cu reacţie, dar subsonică. Probabil fotografia. Aceste fotograme cu planul de pază al TVR nu mai corespunde, pentru că îl modificasem. Un ofiţer mi-a adus la cunoştiinţă imediat.

7. Perioada 24.12.1989 orele 00,00 – 24,00

7.1. Din nou foc, dar erau speranţe

Se trage din nou asupra clădirilor TVR, unde se lucrează pe sub mese, iar la ora 02,00 conducerea este nevoită să se mute la cabinetul directorului.

Dimineaţa de 24.12.1989 începe cu foc intens, din toate direcţiile, dar se apără televiziunea.

Rănirea subsemnatului între orele 07,00 – 07,12.

Se trage a doua lovitură de 100 mm cu tunul de pe tanc, în vilele de pe Calea Dorobanţi.

Însoţesc preşedintele TVR Aurel Dragoş Munteanu, la [neciteţ – Raţiu, Rabin?] acasă. Convorbirile dintre ei s-au desfăşurat în altă limbă. Au mai fost ex

8. Coordonarea dispozitivului de apărare a sediului TVR

– Organizarea apărării, repartizarea forţelor şi mijloacelor a fost executată avînd în vedere dotarea şi omisiunile specifice unităţilor participante.

– Conducerea a fost unică, iar ordinele se transmiteau prin comandanţii de unităţi

9. Unităţi militare care au acţionat la TVR

Ofiţeri /  MM, sub [maiştri militari, subofiţeri] / MT [militari în termen] / Total / TAB /  Tc [tancuri]

R1Mc (01210 Buc)  21 / 12 / 287 / 320 / 17 / 2

01842 Titu 21 / 6 / 121 / 148 /  – / –

01841 Caracal 11 / 5 / 119 / 135 / – / –

01248 Medgidia 29 / 27 / 146 / 202 / 15 / –

DLEN – / – / – / 300 / – / –

10. Legătura cu unităţile care au acţionat la TVR

Legătura a fost realizată prin contact personal.

Staţiile radio nu au fost în funcţiune, erau bruiate.

11. Marele Stat Major, la ordinul Ministrului Stănculescu a transmis ce unităţi militare să se depaseze la TVR şi cine să le coordoneze acţiunile.

12. Personalul din TVR se deplasa numai între anumite ore din zi pe baza unui program stabilit cu conducerea TVR.

13. La TVR au fost prezente două plutoane de G.P. [gărzi patriotice]

– un pl[uton] G.P. de la Uzinele Griviţa Roşie format din 25 luptători, comandat de Dincă Mihalache, care l-am găsit dispus la staţia de metrou Aviatorilor, cu armament şi muniţie din întreprindere;

– un pl. G.P. de la ISPE Buc., format din 27 luptători şi o autosanitară, cu două puşti mitraliere cu 80 cartuşe şi 25 pistoale mitralieră cu cîte 60 cartuşe fiecare, comandant Păun Marian. Au sosit pe 23.12.1989, orele 02,00 – 02,30. Au plecat pe 23.12.1989, orele 12,30.

14. Personalul din TVR avea armamentul şi muniţia la corpul de gardă al militarilor care aparţineau de comandamentul Trupelor de Securitate. Comandantul pazei era cpt. Diţiu.

15-16. Despre focul executat asupra militarilor aparţinînd de UM 01248 Medgidia şi DLEN, pot spune că acesta a avut loc asupra întregului dispozitiv de apărare, nu a fost secvenţial numai la unele subunităţi.

17. 25.12.1989 orele 13,15 – 15,00

– Aşteptam deznodămîntul procesului de la Tîrgovişte

– primele sarmale de crăciun liber

– Vizionarea la TV a procesului

Declar cu toată răspunderea că în zilele respective am făcut ceea ce am considerat necesar pentru viaţa şi libertatea celor din jur.

Zilele de 21-25 decembrie 1989 vor rămîne pentru mine de neuitat în activitatea şi viaţa mea de ofiţer al Armatei Române.

Cunoscînd prevederile art. 292 din Codul Penal privind falsul în declaraţii, declar, pe propria răspundere, că afirmaţiile cuprinse în prezenta sînt REALE şi VERIDICE.

Faţă de cele prezentate rog dispuneţi.

Punct de contact [nr. de telefon]

Oană Marin

Mai citeşte:
– Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
– O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
– Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
– Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
– Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
– SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
– Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
– Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
– Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
– Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
– Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
– Un terorist prezentat la TVR. Brateş: Televiziunea e în pericol, e încercuită de aceşti bandiţi. Cerem urgent armata să intervină

Referitor la procesul dintre Oană şi SSPR cu privire la certificatul de revoluţionar a lui Oană, mai citeşte:

– Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
– Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
– Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
– Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
– Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
– Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
– Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014

• justiţie
• revoluţia română din 1989