C. J. Hopkins – Construirea „realității” nou-normale

Pe saitul „Fabricii de consimțămînt” a apărut un articol a lui C. J. Hopkins intitulat Construirea „realității” nou-normale (linc). Cu îngăduința autorului, am tălmăcit articolul și pentru cititorii acestui blog. „Noul normal” despre care vorbește C. J. Hopkins este cel promovat sub pretextul pandemiei c0vid, cu izolare socială, măști, vaccinare impusă. Împărtășesc părerea lui C. J. Hopkins că „molima c0vid” trebuie considerată mai degrabă o problemă sociologică, nu medicală (nu s-a exprimat exact în felul ăsta, dar asta se sugerează în unele articole ale sale).

Construirea „realității” nou-normale

Scopul final al oricărui sistem totalitar este stabilirea controlului complet asupra societății și a fiecărui individ din ea, pentru a se ajunge la uniformitate ideologică și a se elimina orice deviere de la aceasta. Desigur, acest scop nu va fi niciodată atins, dar el este rațiunea de existență a tuturor sistemelor totalitare, indiferent de formele pe care le iau și de ideologiile asumate. Poți îmbrăca totalitarismul în uniforme naziste creație Hugo Boss, în salopete maoiste, sau în măști faciale medicale. Esența lui rămîne aceeași: dorește să refacă lumea după chipul său paranoic… să înlocuiască realitatea cu propria sa „realitate”.

Sîntem în toiul acestui proces și de aia totul pare atît de nebunesc. Clasa conducătoare capitalistă globală impune o nouă ideologie oficială, o nouă „realitate”. O ideologie oficială nu este doar un set de convingeri. Fiecare poate avea ce convingeri vrea. Convingerile tale personale nu înseamnă „realitate”. Pentru a face din convingerile tale „realitate” trebuie să ai puterea de a le impune societății. Ai nevoie de puterea poliției, armatei, mijloacelor de informare în masă, „experților” științifici, mediului academic, industriei culturale, ale întregii mașinării de fabricat ideologie.

Nu e nimic subtil în tot acest proces. A înlocui o „realitate” cu alta e o afacere brutală. Societățile se obișnuiesc cu „realitățile” lor. Noi nu renunțăm de bună voie ori cu ușurință. De obicei, e nevoie pentru asta de o criză, un război, o stare de urgență ori… mai știi, o molimă mondială ucigătoare.

În timpul trecerii de la vechea la noua „realitate” societatea este sfîșiată. Vechea „realitate” se descompune și noua „realitate” încă nu i-a luat locul. Se simte ca o nebunie și, într-un fel, chiar asta este. O vreme societatea este împărțită, cît cele două realități se înfruntă pentru stăpînire. „Realitatea” fiind ceea ce este (adică monolitică), aceasta este o luptă pe viață și pe moarte. La sfîrșit, numai una dintre „realități” poate avea cîștig.

Aceasta este perioada crucială pentru mișcarea totalitară. Are nevoie să elimine vechea „realitate” pentru a o impune pe cea nouă, și nu poate să facă asta cu rațiune și argumente faptice, astfel încît trebuie s-o facă prin frică și forță brutală. Are nevoie să creeze în majoritatea societății o isterie de masă care poate fi folosită împotriva celor care rezistă în fața noii „realități”. Nu se pune problema convingerii oamenilor să accepte noua „realitate”. Este la fel cum se mînă o turmă de vite. Le sperii destul ca să le faci să se miște și apoi le conduci încotro dorești. Vitele nu știu și nu înțeleg unde se duc. Ele doar reacționează la un stimul fizic. Faptele și rațiunea nu au nicio legătură cu aceasta.

De fapt asta este cel mai frustrant pentru noi cei care ne opunem impunerii „Noului Normal”, indiferent dacă am contestat narațiunea oficială Covid-19 sau „Russiagate” sau „Atacul asupra Capitoliului SUA” sau orice alt element al noii ideologii oficiale (da, totul este o singură ideologie, nu „comunism” sau „fascism” sau orice altă nostalgie, ci ideologia sistemului care ne conduce, capitalismul supranațional global. Trăim în primul sistem ideologic hegemonic cu adevărat global din istoria omenirii. Am fost așa în ultimii 30 de ani. Dacă nu vă place expresia „capitalism global”, numiți-o „globalism” sau „capitalism de cumetrie” sau „corporatism” sau cum vreți. Indiferent cum l-ai numi, a devenit sistemul ideologic de neegalat ca dominanță globală de la prăbușirea Uniunii Sovietice în anii 1990. Da, există zone de rezistență internă, dar nu are adversari externi, deci progresul său către o structură totalitară mai fățișă este logic și complet previzibil).

Oricum, ceea ce a fost foarte frustrant este că mulți dintre noi trăim cu iluzia că sîntem angajați într-o dispută rațională asupra faptelor (de pildă, faptele din Russiagate, 11 septembrie [2001 – prăbușirea World Trade Center], armele de distrugere în masă ale lui Saddam, atacul asupra orașului sirian Douma [cînd s-a spus că s-au folosit arme chimice], „insurecția” din 6 ianuarie [2021 – Capitoliul SUA], narațiunea oficială covid etc.). Nu este deloc așa. Faptele nu înseamnă absolut nimic pentru adepții sistemelor totalitare.

Puteți arăta nou-normalilor  ce fapte doriți. Puteți să le arătați cît de false au fost fotografiile cu oamenii morți pe stradă în China în martie 2020. Puteți să le arătați cît de false au fost proiecțiile cu ratele de mortalitate. Le puteți explica modul în care testele PCR dau rezultate false, cum oameni sănătoși erau considerați „cazuri” medicale. Le puteți arăta toate studiile privind ineficiența măștilor. Le puteți explica statisticile false despre „spitalizări” și „morți”, le puteți trimite articole despre „spitalele de urgență” nefolosite, despre ratele de mortalitate ajustate în funcție de vîrstă și populație care n-au fost neobișnuite, le puteţi cita ratele de supraviețuire pentru persoanele sub 70 de ani, primejdiile și inutilitatea „vaccinării” copiilor. Nimic din toate acestea nu vor provoca nici cea mai mică diferență.

Sau, dacă ați preluat narațiunea Covid-19, dar nu v-ați abandonat complet spiritul critic, puteți face precum Glenn Greenwald. Puteți arăta cum mass-media corporatistă a mințit intenționat, iar şi iar, pentru a crea isterie de masă asupra „terorismului intern”. Le puteți arăta oamenilor videoclipuri cu „teroriștii interni violenți” care intră calm în clădirea Capitolului într-un singur şir, ca un grup de liceeni în vizită cu școala, după ce au fost lăsați să intre de către paza Capitoliului. Puteți dezminți infama „ucidere cu stingătorul” a lui Brian Sicknik, care nu s-a întîmplat niciodată. Puteți sublinia că pretenția că cîteva sute de oameni neînarmați care aleargă prin Capitoliu înseamnă „insurecție” sau „tentativă de lovitură de stat” sau „terorism intern”, este aberantă pînă la nebunie. Nici asta nu va face nici cea mai mică diferență.

Aș putea continua și desigur o voi face, pe măsură ce ideologia „Nou-Normalului” va deveni noua noastră „realitate”, în următorii cîțiva ani. Ideea mea, în acest moment, este… că noi nu avem o dispută. Clasele conducătoare ale capitalismului global, guvernanții, mass-media corporatistă și masele Nou-Normale pe care le-au manipulat nu discută cu noi. Ei ştiu faptele. Știu că faptele le contrazic narațiunile. Nu le pasă. Nu au nevoie să le pese. Pentru că nu este vorba despre fapte. Este vorba despre putere.

Nu pretind că faptele nu contează. Desigur că contează. Contează pentru noi. Ceea ce spun este să înțelegem situația în care ne aflăm. Nu este o dezbatere de căutare a adevărului. Nou-normalii descompun o „realitate” și o înlocuiesc cu o nouă „realitate”. (Da, știu că realitatea există într-un înțeles ontologic fundamental, dar nu aceasta este „realitatea” despre care vorbesc aici, așa că vă rog să nu-mi trimiteți e-mailuri furioase dezlănţuindu-vă împotriva lui Foucault și postmodernismului).

Presiunea de a ne conforma noii „realități” este deja intensă și va crește odată ce certificatele de vaccinare, purtarea măștii în public, măsurile de opriri periodice de activități etc. devin normalizate. Cei care nu se conformează vor fi demonizați, marginalizaţi social și/sau profesional, segregați și pedepsiți în alte feluri. Părerile noastre vor fi cenzurate. Vom fi „șterși”, eliminați de pe platformele de comunicare, ni se vor tăia sursele de finanțare și vom fi reduşi la tăcere în alte feluri. Opiniile noastre vor fi etichetate drept „potențial dăunătoare”. Vom fi acuzați că răspîndim „dezinformare”, că sîntem „extremişti de dreapta”, „rasiști”, „antisemiţi”, „conspiraționiști”, „anti-vacciniști”, „teroriști interni violenți” sau doar „hărțuitori sexuali” sau orice altceva vor considera că ne va compromite mai mult.

Asta se va întîmpla atît în ​​sfera publică, cît și în cea personală. Nu doar guvernele, mass-media și corporațiile, ci și colegii, prietenii și familia dvs. vor face asta. Străinii din prăvălii și restaurante o vor face. Majoritatea nu o vor face conștient. Vor face asta pentru că neconformismul vostru reprezintă o amenințare existențială pentru ei… o tăgăduire a noii lor „realități” și o amintire a realității la care au renunțat pentru a rămîne o persoană „normală” și a evita pedepsele descrise mai sus.

Nu este nimic nou. Așa se fabrică „realitatea”, nu numai în sistemele totalitare, dar în orice sistem social organizat. Cei de la putere instrumentalizează masele pentru a impune acceptarea ideologiei lor oficiale. Totalitarismul este doar cea mai extremistă, paranoică, primejdioasă și fanatică formă.

Deci, sigur, continuați să relatați și să împărtășiți fapte, presupunînd că le puteți trece de cenzură, dar să nu ne minţim despre lucrurile cu care ne confruntăm. Nu vom trezi nou-normalii relatînd fapte. Dacă am fi putut, am fi făcut-o deja. Aceasta nu este o dezbatere civilizată despre fapte. Aceasta este o luptă. Acționează în consecință.

Mai citește alte articole despre problema c0r0navirusului la pagina c0vid-19.

• Probleme internaţionale