„Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989 despre prim-secretarul PCR Timiş: „Radu Bălan e liderul pe care Timişoara şi l-a dorit, e omul pe ale cărui excepţionale calităţi se bizuie de-acum a noastră adevărată lumină”

În 22 decembrie 1989, după căderea lui Ceauşescu, fostul ziar al PCR Timiş, „Drapelul Roşu”, şi-a schimbat numele în „Luptătorul Bănăţean”. Aceasta era de fapt numele vechi, din perioada stalinistă, a ziarului comunist din Timişoara. Articolele din ziar sînt nesemnate, semn că foştilor ziarişti comunişti le era ruşine de activitatea lor anterioară. Printre aceste articole – unul elogios la adresa prim-secretarului PCR Timiş Radu Bălan, declarat nici mai mult nici mai puţin decît liderul comitetului revoluţionar din Timişoara (Frontul Democratic Român, care se constituise în 20 decembrie 1989).

Radu Bălan a fost înfăţişat ca lider al revoluţiei în ziarul local din Timişoara, dar asta nu l-a ajutat prea mult. El avea să fie inculpat în primul proces al revoluţiei de la Timişoara (procesul celor 25). Va fi osîndit la 23 de ani închisoare la primă instanţă, va face recurs dar va muri înainte de judecarea recursului (astfel, dpdv juridic, procesul penal a încetat ca urmare a morţii inculpatului). Alţi comunişti mai deştepţi s-au prezentat ca lideri ai revoluţiei prin televiziunea din Bucureşti, şi au avut mai multă izbîndă decît Radu Bălan.

Redau mai jos articolul din „Luptătorul Bănăţean”, primul ziar „liber” al revoluţiei timişorene. Adăugirile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Radu Bălan, lider al Frontului Democratic Român de la Timişoara, român prin fiinţă, bănăţean prin simţire [în 22 decembrie 1989 mulţimea din Piaţa Operei l-a aclamat pe Radu Bălan (linc înregistrare video), acesta fiind contextul apariţiei articolului din „Luptătorul Bănăţean”. Printre lozincile strigate de mulţime a fost şi „îl vrem pe Bălan, că e bănăţean!”. Cum Radu Bălan nu era născut în Banat, propagandiştii „Luptătorului Bănăţean” au găsit rezolvarea neconcordanţei: l-au declarat pe Bălan „bănăţean prin simţire”!]

Născut la 24 mai 1936.

Este absolvent al şcolii medii tehnice de cărbune de la Lupeni. Între anii 1954-1960 a lucrat ca maistru la minele de cărbuni din Valea Jiului şi, ulterior, la Caransebeş.

În perioada 1963-1972 a deţinut funcţia de prim-secretar al Comitetului regional Banat şi judeţean Timiş al UTC.

Timp de cinci ani, 1977-1981, a fost primar al municipiului Timişoara, declanşînd o serie de acţiuni şi lucrări edilitar-gospodăreşti, menite să asigure condiţii cît mai bune de muncă şi viaţă pentru oameni, să facă din Timişoara un oraş cît mai frumos şi civilizat.

Între anii 1981-1987, ca prim-secretar în judeţul Hunedoara, şi 1987-1989, ca preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării, în condiţiile grele ale dictaturii ceauşiste, a reuşit să-şi păstreze demnitatea şi să-şi ajute, cu umanism şi corectitudine, compatrioţii.

În noiembrie 1989 este numit prim-secretar în judeţul Timiş, moment primit cu multă bucurie, speranţă şi încredere de toţi locuitorii meleagurilor timişene, pentru că oamenii acestor locuri, care l-au iubit şi stimat permanent, aveau nădejde în el, mai mult decît în cel care i-a precedat, Ilie Matei, om din preajma clicii trădătoare, un ins aspru şi dur, fără pic de suflet şi cultură, care, în plus, a făcut din Timişoara un oraş deschis rubedeniilor, prietenilor şi pilelor sale sau ale altora care i-au cîntat la ureche şi în strună, aşadar Ilie Matei, care pur şi simplu i-a urît pe bănăţeni şi a secătuit economia judeţului şi sufletele prea mult răbdătoare ale oamenilor. [Ilie Matei a fost coinculpat cu Radu Bălan la procesul revoluţiei. Cînd Bălan a primit 23 de ani închisoare, Matei a fost achitat. Dar apoi, la recurs (pe care Bălan nu l-a mai apucat), în 1997, Ilie Matei a fost osîndit la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei. În iulie 2003 Consiliul Judeţean Timiş, prin preşedintele de atunci Dan Ioan Şipoş (PSD) i-a conferit lui Ilie Matei o diplomă în semn de apreciere pentru activitatea sa de la conducerea judeţului Timiş – diplomă dată de altfel tuturor foştilor conducători ai judeţului (să nu se creadă că sînt singurul care a primit diplomă de la CJT – linc)]

Radu Bălan a fost, în perioada ocupaţiei armate, singura minte limpede, deşi i-au fost luate prerogativele puterii de către Ilie Matei, Ion Coman, Constantin Dăscălescu (fostul părimministru al guvernului), Emil Bobu, ca şi alţi generali şi ofiţeri aşa-zis „superiori”. Aceştia din urmă au ascuns adevărul adevărat, au încercat să dea interpretare evenimentului de aici pe seama incidentului cu preotul Tokes Laszlo, refuzînd insistent să vadă că revoluţia i-a cuprins practic pe toţi timişorenii [chiar şi azi există persoane care refuză să vadă acest lucru, pretinzînd că revoluţionari autentici în Timişoara au fost doar maxim 200; vezi de pildă scrierile lui Alex Mihai Stoenescu – linc], în care mocnea o ură cumplită împotriva fostului dictator, ură acumulată în toată epoca numită cu dispreţ şi indignare… „de aur”, numai pentru familia Ceauşescu însă, de fapt, de pîine neagră, întuneric, frig şi umilinţă pentru poporul român.

Radu Bălan, chiar riscîndu-şi viaţa, încă în zilele şi nopţile cînd în joc se afla soarta României, a fost alături şi s-a consultat mereu cu reprezentanţii demonstranţilor şi ai FDR, oferindu-le nădejdea că lupta lor dreaptă va învinge! Şi au învins!

Trebuie precizat, că, încă înainte de clarificarea situaţiei, înfruntînd gărzile de pază şi arma ascunsă a unor securişti, Radu Bălan a optat pentru Libertatea, Demnitatea şi Viitorul poporului român, ataşîndu-se mulţimii din Piaţa Operei Române şi a Teatrului Naţional, rostind în faţa a 200000 de timişoreni o proclamaţie de mare vibraţie şi descătuşare.

Radu Bălan e liderul pe care Timişoara şi l-a dorit, e omul pe ale cărui excepţionale calităţi se bizuie de-acum a noastră adevărată lumină.

Primele sale dispoziţii au fost legate de: calm, ordine, disciplină, mai bună aprovizionare a populaţiei cu pîine, lapte, carne, apă, căldură, lumină, adică tot ceea ce ne-a lipsit pînă acum.

Să ne trăiască!

Cu întîrziere, în 25 decembrie 1989, într-un colţişor de pagină, fără nici un titlu, „Luptătorul Bănăţean” a publicat o dezminţire:

În legătură cu articolul apărut în „Luptătorul Bănăţean” nr. 1 (serie nouă), din 22 decembrie 1989, Frontul Democratic Român precizează că Radu Bălan nu este liderul lui şi nici nu face parte dintre membri săi. Informaţiile ce au stat la baza acestui articol nu provin din sursele Frontului Democratic Român ce s-a constituit la Timişoara.

Mai citeşte:
– Timişoara 21 decembrie 1989: Bălan arestat (audio) (zvon neadevărat răspîndit în timpul revoluţiei că Radu Bălan a fost arestat din porunca lui Ceauşescu)
– Timişoara, 22 decembrie 1989: Faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan! (video)

Pentru alte facsimile din presa românească a anilor 1989-1990 vezi pagina Presa românească 1989-1990

• revoluţia română din 1989