Fostul general Iulian Topliceanu, care a fost osîndit în 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluţiei din 1989 în oraşul Cluj (26 de morţi şi 52 de răniţi), a fost eliberat în septembrie 2008, după ispăşirea a 2 ani şi 3 luni din pedeapsă, scriu Ionel Stoica şi Liliana Năstase în ziarul Adevărul din 12 octombrie 2009 (linc).
„La 27 septembrie 2008, Judecătoria Sectorului 5 a decis eliberarea condiţionată a lui Topliceanu, iar procurorii nu au făcut recurs”, explică ziarul. Abia acum a apărut în presă ştirea asta, deşi e veche de un an.
Dosar penal pentru generalul Topliceanu s-a deschis încă din 1990, dar apoi acest dosar s-a închis pe motiv că cei care au reprimat revoluţia la Cluj n-au făcut decît să execute ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi Vasile Milea. În ziarul „Timişoara” din 20 februarie 1993, şi apoi în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, m-am referit la această închidere a dosarului revoluţiei de la Cluj. Reproduc articolul de atunci:
Un precedent juridic primejdios
În 21 decembrie 1989 la Cluj, au fost omorîţi 26 de oameni a căror vină era că au strigat lozinci antiguvernamentale şi antiprezidenţiale.
Recent, procuratura militară a scos de sub acuzaţie persoanele vinovate de soarta acestor oameni (principal vinovat: general Iulian Topliceanu). După cum explica dl. procuror Mihai Ghenuş, scoaterea de sub acuzaţie a vinovaţilor se datorează faptului că aceştia nu au fost decît simpli executanţi ai ordinelor date de Milea, Ceauşescu şi capii C.P.Ex.-ului.
Dl. procuror Ghenuş face parte din cea de-a treia comisie de anchetă a evenimentelor din Cluj. Iniţial, aceste evenimente au fost cercetate de procurorul Tit Liviu Domşa. Acesta, om demn şi integru, a cerut tragerea la răspundere a celor care dăduseră ordin să se tragă în popor. Cum o asemenea cerere nu convenea puterii politice, procurorului Domşa i-a fost retras dosarul.
Prin soluţia data în dosarul Cluj, procuratura recunoaşte oficial legitimitatea reprimării revoluţiei. Se creează un precedent juridic primejdios care poate sluji drept bază şi pentru scoaterea de sub învinuire a criminalilor de la Timişoara.
Pentru cei avizaţi, această situaţie nu este o surpriză. Tema legitimităţii reprimării revoluţiei a fost susţinuta încă din 1990 de săptămînalul „Armata poporului”, oficios al M.Ap.N., cît şi de ziarul „Azi” (30 august 1990), la acea vreme ziar al partidului de guvernămînt. Ne întrebăm cîtă vreme va mai trece pînă să se constate ca Nicolae Ceauşescu, în calitate de şef al statului, avea tot dreptul să ordone reprimarea revoluţiei, şi, ca urmare, să se declare recurs extraordinar şi achitare în cazul Ceauşescu Nicolae.
Propunem procuraturii inculparea revoluţionarilor, care, în decembrie 1989, s-au făcut vinovaţi de subminarea puterii de stat.
(ziarul „Timişoara” 20 februarie 1993)
După pierderea puterii de către Ion Iliescu, în 1997 dosarul revoluţiei de la Cluj a fost redeschis, în 1998 persoanele găsite vinovate au fost trimise în judecată. Procesul s-a finalizat doar în 2006. Alături de Topliceanu au mai fost condamnaţi maiorul Ilie Dicu, colonelul Valeriu Burtea, locotenent colonelul Ioan Laurenţiu Cocan şi Ioachim Moga, fost prim-secretar al PCR Cluj. Mai amintesc că primul anchetator al dosarului Cluj, procurorul Tit Liviu Domşa, a publicat, în colaborare cu Victor Lungu şi cu sprijinul Fundaţiei Academia Civică, cartea „Împuşcaţi-i că nu-s oameni!” (volumul 1 – 1998, volumul 2 – 1999) care prezintă vinovăţiile în cazul revoluţiei din Cluj.
Ministerul Apărării Naţionale, care a plătit 900000 de euro despăgubiri pentru victimele revoluţiei de la Cluj, încearcă să recupereze aceşti bani de la cei condamnaţi, scrie ziarul Adevărul. Îmi îngădui să observ că o face destul de neprofesionist, dacă s-a îndreptat juridic doar asupra celor condamnaţi la procesul revoluţiei din Cluj, după cum reiese din articolul din „Adevărul” (probabil le va pune poprire pe 1/3 din pensia pe care tot M.Ap.N. le-o plăteşte). De pildă, ar putea cere (dar numai înlăuntrul termenului de prescripţie – 3 ani de la data cînd M.Ap.N. a plătit efectiv despăgubirile) răspunderea solidară pentru recuperarea pagubelor de la toţi membrii C.P.Ex., asupra cărora există o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă care arată vinovăţia lor în reprimarea revoluţiei (pe tot cuprinsul ţării, nu numai la Cluj). Dacă aceştia au murit între timp, M.Ap.N. poate cere despăgubiri de la urmaşii acestora, în măsura în care au acceptat moştenirea. Hotărîrea penală de condamnare a membrilor C.P.Ex. are autoritate de lucru judecat într-un eventual proces civil pe care M.Ap.N. ar putea să-l deschidă. Faptul că la un moment dat Ion Iliescu i-a graţiat pe membrii C.P.Ex. nu are influenţă juridică asupra problemei despăgubirilor civile.
Din cum am mai scris, Valentin Ceauşescu a cerut despăgubiri şi restituirea unor bunuri confiscate în decembrie 1989 (linc). Recent, presa a anunţat despre alte demersuri ale lui Valentin Ceauşescu pentru recuperarea bunurilor familiei sale (linc). Nu ştiu în ce calitate juridică face lucrul ăsta, dar dacă o face în calitate de moştenitor a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, Ministerul Apărării Naţionale ar trebui să-l dea în judecată şi să ceară şi de la dînsul să acopere despăgubirile pentru victimele revoluţiei – cele de pînă în 22 decembrie 1989, pentru care vinovăţia soţilor Ceauşescu e limpede stabilită. O moştenire trebuie acceptată nu numai cu activ, ci şi cu pasiv.
Şi fiindcă cei osîndiţi în dosarul revoluţiei de la Cluj invocă faptul că au executat ordinul lui Vasile Milea, mă întreb cît va mai dura pînă cînd numele acestui criminal nu va fi eliminat din nomenclatura stradală a unor oraşe din România.
Blogul lui Marius Mioc 
Incet, incet, se asterne praful pe Revolutie si pe idealurile ei.