Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Indescriptibila senzaţie de euforie Octombrie 12, 2012


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost redau acum mărturia domnului Alexandru Cuţară, arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de azi pe care le-am inserat în text.

Născut în 24 februarie 1948 la Bucureşti, domnul Cuţară era în 1989 inginer constructor la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice). A participat la revoluţie alături de vecinul său de cartier Gheorghe Ciuhandu, care avea să devină apoi primarul Timişorii. După revoluţie domnul Cuţara a fost o perioadă preşedinte al asociaţiei ALTAR (a luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie). Este totodată autorul unui album bilingv (română-germană) de prezentare a oraşului Timişoara pentru turişti (apărut după revoluţie).

De cîţiva ani urmăream zilnic emisiunile posturilor de radio „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”, aşteptînd „să se întîmple ceva”. Mi-era clar că se apropie sfîrşitul lui Ceauşescu.

În seara de sîmbătă, 16 decembrie 1989, fiică-mea s-a întors acasă pe la ora 22,30 şi ne-a spus că în oraş e zarvă mare, lumea se agită, a fost spart sediul Comitetului Judeţean de Partid. Am crezut că revolta recentă de la Braşov se reeditează acum la Timişoara. Mi-am luat paltonul şi am ieşit în stradă. Am luat-o spre staţia de tramvai şi am fost surprins că o mulţime de tramvaie (1,2,6 …) circulau pe linia lui 4, aproape în şir indian [semn că fuseseră deviate de la traseul lor normal, care trecea prin Centru şi Piaţa Maria, lîngă locuinţa lui Laszlo Tokes]. M-am urcat într-un tramvai, am coborît la Continental şi am luat-o spre Consiliu. Am avut un şoc văzînd Consiliul scăldat în lumină şi înconjurat de figurile sinistre ale scutierilor (vedeam pentru prima dată uniformele acelea). M-am speriat puţin, dar m-am gîndit că dacă mă întorc din drum, pot fi suspectat de ceva. Am mers în continuare liniştit, iar la ASCAR am făcut colţul spre Loga. Aveam de gînd să fac un mic ocol şi să mă îndrept spre centru, dar am auzit un vuiet de glasuri dinspre complexul studenţesc. M-am îndreptat într-acolo. Se auzeau tot mai clar lozincile cunoscute („Studenţi, veniţi cu noi”, „Jos Ceauşescu”, „Jos dictatura”, etc.). Am întîlnit demonstranţii şi am continuat cu aceştia traseul.

Este indescriptibilă senzaţia de euforie trăită în acele ore şi surprinzătoare senzaţia de curaj pe care ţi-o dau cele cîteva zeci sau sute de oameni aflaţi în faţa şi în spatele tău, care gîndesc la fel ca tine, doresc acelaşi lucru.

Am luat-o spre Catedrală, trecînd pe podul Michelangelo. Pe drum l-am întîlnit pe dr. ing. G. Ciuhandu [în perioada 1996-2012 primar al Timişoarei], alături de care am fost pînă în momentul arestării mele. Tot atunci, Ciuhandu mi l-a prezentat pe Alecu Reus (fiul regizorului Emil Reus), pe care aveam să-l reîntîlnesc în închisoare.

La Catedrală s-a adunat multă lume. Cîte unul se urca pe treptele Catedralei, încercînd să organizeze ceva, părerile erau împărţite. Eu şi cu Ciuhandu am agreat ideea de a ne îndrepta spre zona Circumvalaţiunii, unde locuim amîndoi. Ca urmare am însoţit grupul care a străbătut traseul: Catedrală, P-ţa Horaţiu, Bd. Republicii, strada Circumvalaţiunii (pe sub pasajul de cale ferată), strada Gh. Lazăr, apoi strada Timiş pînă în P-ţa Dacia.

Pe drum, cu o frenezie teribilă au fost distruse toate lozincile comuniste. Menţionez că eu n-am văzut în acea noapte nici o vitrină spartă, nici măcar un bec sau un ghiveci de flori. Doar lozinci comuniste. S-au desprins mai greu lozincile prinse pe balustrada pasajului de cale ferată. Pînă la urmă li s-au dat foc şi în ovaţiile mulţimii cei cîţiva temerari cocoţaţi acolo au reuşit să le desprindă. Cînd mulţimea se afla sub pasaj, o „Dacie” a intrat în viteză în mulţime, lovind cîţiva demonstranţi. Lumea s-a dat la o parte huiduind, maşina (venind dinspre fabrica de lapte) a dispărut. Cred că a fost un prim avertisment din partea autorităţilor. Cînd am ajuns lîngă fabrica de lapte (pe Circumvalaţiunii, aproape de intersecţia cu Gh. Lazăr) drumul ne-a fost barat de cîteva maşini cu farurile îndreptate spre noi. Mulţimea s-a oprit, cei din faţă au discutat ceva cu cei din maşini, apoi, strecurîndu-ne printre acestea şi scandînd „Fără violenţă!”, călcînd zona verde, am depăşit barajul fără ca cei din maşini să intervină în vreun fel. Nici un incident pînă la Piaţa Dacia. Se scandau lozinci anticeauşiste şi prodemocratice („Vrem alegeri libere!”, „Libertate!”, „Jos dictatura!”). Eu n-am auzit să se strige „Jos comunismul!”, în schimb ştiu că s-a strigat „Perestroica!”.

După ce s-a scandat în Piaţa Dacia, unde blocurile de 10 etaje dau o rezonanţă deosebită, ne-am îndreptat pe str. Timiş spre Calea Torontalului. Aici alt baraj de maşini ne-a blocat drumul. De data aceasta armata (sau trupele de securitate) a intervenit în forţă şi noi, cei aflaţi mai la urmă, am simţit cum masa de oameni se retrage în fugă. Ne-am întors şi noi şi ne-am regrupat pe str. Gh. Lazăr. Aici, întrucît s-a decis întoarcerea la Catedrală, eu şi cu Ciuhandu ne-am înţeles să ne întoarcem acasă şi să ne întîlnim a doua zi dimineaţa să mergem la locuinţa pastorului Tokes Laszlo (Abia pe traseu am aflat că manifestaţia pornise de la biserica reformată, dar despre Tokes ştiam demult din emisiunile maghiare „Panorama” de la TV. Deşi nu ştiu limba maghiară, urmăream această emisiune întrucît a doua zi colegii îmi povesteau ce s-a spus). Era în jurul orei 3.

Mergînd spre casă, pe str. Timiş, aproape de locuinţa mea ne-a oprit un miliţian şi doi soldaţi şi ne-au cerut buletinele. Le-am scos liniştiţi, fiind în afara zonei de acţiune a demonstranţilor. Miliţianul s-a uitat la acte, ni le-a dat înapoi, dar un tip în civil aflat lîngă ei le-a spus arătînd spre mine: „luaţi-l şi pe ăsta!”. M-au înhăţat, m-au aruncat într-o dubă, culcat pe burtă şi alţi militari au început să mă lovească cu picioarele unde apucau. Maşina s-a pus în mişcare. Din cînd în cînd mai aruncau pe cîte unul. Curînd am fost acoperit de alţi indivizi care preluau loviturile, oarecum protejîndu-mă.

Cînd ne-au scos din maşină eram în curtea Securităţii de pe L. Sălăjan (azi Tache Ionescu). Ne-au pus să coborîm scările spre beci, unul cîte unul, printre două cordoane de miliţieni care ne loveau fiecare pe unde apuca, ajungînd jos mai mult de-a buşilea. Într-o încăpere la subsol eram preluaţi pe rînd de alţi 5-6 miliţieni care continuau bătaia. Mi-au smuls barba, m-au trîntit jos, mă loveau cu picioarele unde apucau, m-au apucat de barbă şi m-au ridicat, ş.a.m.d. Între timp mă înjurau, mă ameninţau. Ne-au introdus apoi în celule, înghesuiţi ca sardelele, unde am stat pînă a început să se lumineze de ziuă. Atunci ne-au scos pe platoul din curte şi au început să ne cheme pe rînd la anchetă. Şeful anchetei era un securist de vreo 25-30 ani (am aflat ulterior că îl cheamă Dragomir), cu un par în mînă, care lovea cu ură unde apuca. Avea mustaţă şi era îmbrăcat într-un alendelon. Pe mine (poate este o părere subiectivă) m-au bătut cel mai mult, încercînd să-mi smulgă mărturisirea că am condus grupul care a atacat Judeţeana de Partid. Spuneau că au înregistrarea pe casetă video. (Ulterior am aflat că la Judeţeană ar fi fost cineva cu barbă şi asta i-a determinat să mă bănuiască). Eu negam orice legătură cu evenimentele ce au avut loc.

Pe la 7,30-8 dimineaţa a fost ceva vînzoleală prin curtea Securităţii şi mi-am dat seama că au sosit nişte „granguri”. Acestora li s-a spus că „noi sîntem aceia (?)”. Bătaia continua. Pe la 8,30-9, un tip dur de tot, în civil, cu o mutră de brută feroce, cu un bastonaş de oţel puţin mai mare decît un creion, a început să mă lovească peste oasele degetelor spunîndu-mi că dacă în acel moment nu recunosc că am condus spargerea „Judeţenei” mă omoară atunci, pe loc. Spre norocul meu, între timp au venit nişte dube de la Penitenciar. M-au scos şi pe mine din beci şi m-au băgat într-o dubă. Am ajuns la închisoare.

Aici, la început ne-au luat ceasurile, verighetele şi banii, apoi ne-au băgat într-o sală de şedinţe şi ne-au percheziţionat la pielea goală. Am fost apoi repartizaţi pe celule. Eu am nimerit în celula 56, unde erau cam 90 de paturi aşezate pe trei nivele. Pînă duminică noaptea am fost introduşi aici vreo 170 de indivizi (din care şi 3 copii de 10-12 ani).

Anchetele au început abia a doua zi pe la prînz, şi s-au derulat 24 de ore din 24, pînă la eliberare, fiind chemaţi pe rînd, la început cîte unul, apoi cîte 5. Eu cînd am ajuns la rînd (a 2-a sau a 3-a noapte), se luau din celulă cîte 10.

N-aveam voie să stingem lumina, n-aveam hîrtie igienică, săpun, aşternuturi. În capătul celulei era o încăpere cu 3-4 spălătoare (fără oglinzi) şi 3 cabine de toaletă. Şeful celulei era un deţinut de drept comun. El ne număra de cîteva ori pe zi (chiar şi noaptea), aliniîndu-ne în faţa paturilor. Tot el avea sarcina să bage frica în noi, explicîndu-ne că vom primi minim 15-20 ani. El împărţea mîncarea în gamele şi era omul de legătură între noi şi gardieni.

Spre seară am auzit împuşcături de-afară, apoi au început să vină alţi arestaţi cu veşti din stradă. Unul era rănit, sîngera, dar nu voia să chemăm medicul.

Menţionez că în închisoare comportamentul gardienilor era destul de civilizat, eu n-am mai fost bătut.

Am fost chemat la anchetă într-o noapte, dus într-o sală cu bănci ca la şcoală. De mine s-a ocupat un individ cam de vîrsta mea, care cînd a aflat că sînt inginer a început să mă batjocorească trăgîndu-mă de barbă („amical”, nu cu brutalitate) şi spunînd celorlalţi colegi ai săi: „ia uitaţi-vă la ăsta, cică-i inginer!”. Am declarat că pe la ora 3-4 noaptea, auzind gălăgie am ieşit să văd ce se întîmplă şi că m-au luat nişte „oameni de ordine”. Am vrut să scriu că am fost bătut. (De altfel procurorul a rîs şi de felul cum mergeam, şchiopătînd. M-a întrebat dacă m-am lovit şi i-am răspuns că m-am lovit de nişte bocanci). Mi-a spus să trec peste asta, dar să menţionez că nu am manifestat. I-am spus că nu scriu asta fiindcă rezultă din cele declarate şi că această menţiune ar alimenta speculaţia cum că „cine se scuză, se acuză”. Nu a insistat. Am remarcat că procurorii nu cunoşteau oraşul.

Într-o zi a venit un tip în civil, foarte dur, care ne-a scos pe coridor, cu faţa la perete, ne-a luat pe rînd, pe unii îi întreba cum îi cheamă şi ordona cuiva să noteze numele, introducîndu-ne apoi înapoi în celulă. Personajul se pare că era Radu Tinu.

La puşcărie, în aceeaşi celulă l-am întîlnit şi pe Alecu Reus, pe care îl cunoscusem în noaptea cu pricina. La început ne prefăceam că nu ne cunoaştem, sperînd fiecare că nu va fi recunoscut de celălalt. După o zi-două am renunţat la prefăcătorie.

În celulă ne feream unii de alţii ştiind că printre noi sînt şi turnători. Singurul care avea curaj era Vasile Cercel, care vorbea cu nonşalanţă de Tokes Laszlo, cînd rămînea deschisă uşa de la WC striga „închideţi uşa că pute a ceauşeşti!”, stingea noaptea lumina demontînd tubul de neon. Ştiam despre el că a făcut şcoala ajutătoare, fiind elev al nevestei.

În 20 am aflat de la unii care erau anchetaţi că au ieşit în stradă ELBA şi UMT-ul. Toată ziua o maşină cu motor puternic făcea zgomot în curte. Se intenţiona să nu auzim vuietul mulţimii care răzbătea pînă la noi.

Seara, pe la 18-18,30 a intrat un gardian şi ne-a spus să ne îmbrăcăm că ne dau drumul. Nu ne venea să credem, unii credeau că o să ne împuşte.

Am ieşit în curtea închisorii încolonaţi în grupuri de cîte 50, aşteptînd dubele să ne scoată afară. Motorul se oprise şi se auzea clar vuietul mulţimii (în sinea mea credeam că Ceauşescu picase). Gardienii se purtau politicos.

Oamenii, în aşteptarea dubei, care a durat cam o oră, au început să discute, să fumeze, să fie mai relaxaţi. La un moment dat, unul dntre noi, B. C., a început să ne cheme la ordine, să ne facă observaţii, să ne pretindă să ne aliniem. Se erija în şef, ne spunea: „N-aveţi răbdare să mai aşteptaţi 10 minute? Zău că nici nu meritaţi să vă elibereze! Ce dracu’ nu puteţi păstra disciplina?”.

Cînd a sosit duba ne-am urcat pe rînd, pe uşa din spate. Am vrut să rămîn ultimul, să nu mă împingă ceilalţi căci aveam picioarele zdrobite. N-a fost să fie aşa, ultimul a rămas B. C., care m-a şi ajutat să urc.

Pînă să iasă maşina pe poartă a mai trecut vreo jumătate de oră. La un moment dat, B. C. s-a sculat, ne-a cerut să facem linişte şi să-l ascultăm. Ne-a ţinut o prelegere despre „revoluţie” (în acele zile, prima oară auzeam acest cuvînt). Ne-a spus că noi sîntem „cei ce schimbăm mersul istoriei”, că trebuie să acţionăm în continuare organizat şi ne-a propus ca după ce coborîm din maşină să ne aliniem şi cu un drapel alb în frunte să defilăm prin faţa Judeţenei. Mi s-a părut scena puţin caraghioasă şi i-am amintit cum am fost transportaţi cu acelaşi tip de maşină cu cîteva zile înainte. L-am întrebat de unde facem rost de drapel. Mi-a răspuns că va avea el grijă de asta şi a cerut aprobarea celorlalţi. Lumea a fost de acord. Am început să discut cu el şi am aflat că e profesor de sport. Pe cînd discutam, un miliţian a deschis uşa şi l-a întrebat direct: „Dumneavoastră sînteţi cu steagul?”. A răspuns că da, miliţianul a zis că „e-n regulă”, a închis uşa şi duba a pornit spre Judeţeană.

N-am ajuns pînă acolo. Pe str. V. Alecsandri revoluţionarii au oprit duba, încercînd s-o răstoarne „ca să ne salveze”. Noi am sărit afară şi am plecat care încotro.

Am fost impresionat de mulţimea de pe stradă, vedeam pentru prima dată steagurile decupate, trăiam clipe de extaz. M-am dus la un prieten şi am dat telefon familiei (care ştia că am fost ridicat de la Ciuhandu). Soţia mi-a spus să nu mă entuziasmez, că securitatea stăpîneşte perfect situaţia.

Noaptea de 20/21 am dormit-o la prieten, mi-era frică să nu mă caute securitatea acasă.

În seara zilei de 22, după fuga lui Ceauşescu, am urmărit programul TV împreună cu soţia în casa unui prieten care avea TV color şi care locuieşte lîngă Piaţa Victoriei. Am plecat în jurul orei 23 cu prietenul şi cu nevasta acestuia. În Piaţa Victoriei atmosfera era sinistră. Murdărie pe jos, corpuri de iluminat sparte, sticle goale aruncate ş.a.m.d. La un moment dat, de la balconul Operei s-a făcut apel la cei din piaţă să plece căci au fost anunţaţi că în curînd vor apare elicoptere şi se va trage. Mie mi s-a părut că e un banc bun, dar nevestele s-au cam speriat şi au insistat să plecăm. Văzînd cei din balcon că lumea nu înţelege să plece, ne-au cerut să ne ascundem măcar pe sub porţi, după coloanele de la „Modex”, sau pe unde putem. Pînă la urmă am cedat insistenţelor nevestelor şi am plecat din piaţă. Ne-am despărţit de prieteni şi am pornit spre Piaţa Libertăţii. La un moment dat au început să sune sirenele, atmosfera devenind şi mai sinistră. Nu puteam să merg prea repede, fiind cu picioarele pline de vînătăi. În Libertăţii era postat un TAB. Militarii ne-au spus să ne grăbim. Am luat-o pe strada E. Ungureanu. S-au stins luminile. Am intrat la nr. 14, unde locuia soacră-mea. Cînd am intrat în casă, a început să se tragă. S-a tras în jurul casei ca la război, toată noaptea.

Mă întreb şi acum: de unde au aflat cei din balconul Operei că se va trage? Şi-au anunţat teroriştii intenţiile criminale?

26 august – 12 septembrie 1995

Pentru alte declaraţii legate de revoluţia din Timişoara vezi pagina Mărturii din revoluţia timişoreană.

 

40 Responses to “Indescriptibila senzaţie de euforie”

  1. Toti acesti oamenii sau adunat in jurul altor oamenii care de fapt era FRONTUL DEMOCRAT ROMAN ei nusi puteau sa inteleaga corect ce se intimpla de fapt actiunea FRONTUL DEMOCRAT ROMAN a strins in jurul eii foarte multi adeptii lucru dovedit cu victoria revoluti ROMANE.

  2. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    „Dragomir” de care vorbeste cel care relateaza poate fi locotenentul Florin Dragomir, care se afla pe pozitia 12 in lista privind alti angajati M.I., reprodusa de dvs. in articolul „Verificarea armamantului etc.”. Daca este intr-adevar, asa, informatia potrivit careia ar fi apartinut Inspectoratului judetean de Securitate este inexacta.
    Dar confuzia dintre Militie si Securitate, scuzabila in vremurile din decembrie 1989 si o vreme dupa aceea, nu poate fi acceptata astazi, cand avem obligatia de a privi cu detasare evenimentele, pentru a le intelege dinamica lor, originile, fetele nevazute etc. Toate informatiile de care dispunem astazi converg spre concluzia ca Securitatea nu a fost implicata in retineri/arestari in massa, misiunea ei, trasata de generalul Iulian Vlad, fiind alta – de a supraveghea implicarea strainilor, a persoanelor avand legatura cu strainii, de a depista si anihila posibili lideri ai massei.
    Reproducerea textului este utila, dar numai in masura in care este insotita de o serie de explicatii si clarificari, in lipsa carora astfel de initiative mentine confuzia dintre cele doua componente ale Ministerului de Interne, privind rolul DSS in inlaturarea lui Nicolae Ceausescu.
    Abstractie facand de cele expuse mai sus sunt de retinut o serie de informatii interesante care creioneaza o multitudine de aspecte ale serii de 16 si ale noptii de 16/17 decembrie 1989. De pilda: de ce Comitetul Judetean de partid era scaldat in lumina, cand prin alte cartiere s-a stins lumina?
    Inca o precizare: Securitatea Timis nu a avut arestati in grup.
    Al dvs , Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Din informaţiile mele Dragomir Florin lucra la USLA la aeroportul Timişoara, adică o structură din cadrul securităţii. Pe lista menţionată de dv. apare la „Alte cadre M.I.” fiindcă nu era în securitatea „obişnuită” ci era detaşat la aeroport. Dv. neglijaţi faptul că toţi securiştii era cadre M.I.
      Dacă aţi fi citit cartea mea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)” aţi fi văzut la capitolul „Alte procese ale revoluţiei” faptul că Dragomir Florin a fost trimis în judecată pentru cercetarea abuzivă a numiţilor Ciataraş Ion Dan, Biscos Grigore Beniamin şi Enache Petru care scriseseră nişte lozinci anticeauşiste la întreprinderea „Garofiţa”, unde lucrau. Dragomir a scăpat la acel proces prin schimbarea încadrării juridice din „cercetare abuzivă” în „purtare abuzivă” şi aplicarea astfel a decretului FSN de amnistie din ianuarie 1990, dar faptele sale – că a bătut cu parul de lemn pe acei tineri care scriseseră lozinci anticeauşiste a fost stabilit de instanţă. Remarcabil la acel proces a fost şi prezenţa ca martor al acuzării a unui ofiţer de securitate – Sălăgean Gheorghe. E unul din puţinele cazuri în care un ofiţer de securitate a acceptat să apară în instanţă pentru a depune mărturie (ca martor principal) legată de abuzurile instituţiei la care a lucrat.
      Cazul Dragomir e una din multele dovezi care arată falsitatea susţinerilor dv. legate de neimplicarea securităţii în reprimarea revoluţiei sau a limitării securităţii la cercetarea implicării străinilor. Securitatea a cercetat nu numai străini ci şi simplii muncitori, criteriul pentru cercetare fiind activitatea anticeauşistă şi nu legăturile cu străinii. Securitatea s-a ocupat inclusiv de anchetarea răniţilor din spitale, fapt dovedit şi prin martori la proces. Nu e vorba de nici un fel de confuzii aici, ci de adevărul istoric.
      Totodată, aducerea lui Dragomir de la aeroport pentru a ancheta la sediul Inspectoratului arată că în condiţiile excepţionale din decembrie 1989 nu s-a mai ţinut seamă de compartimentarea muncii. Regimul Ceauşescu a încercat să folosească toate forţele disponibile pentru stăvilirea revoluţiei. Din fericire, datorită slăbiciunilor interne ale acestui regim (de aia îl numesc eu „tigru de hîrtie”), slăbiciuni pe care eu le intuiam în 1989 ca urmare, printre altele, a satisfacerii stagiului militar, regimul nu a fost capabil să realizeze ceea ce şi-a propus.

  3. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dupa cum trebuie sa stiti, cele doua componente ale Inspectoratului judetean Timis al Ministerului de Interne – Inspectoratul judetean de Militie si, respectiv, Inspectoratul judetean de Securitate – erau gazduite de doua corpuri de cladire lipite formand un tot unitar. Numai Militia avea arest. Vorbind in aceasta seara cu dl. Traian Sima mi-a confirmat ceea ce am scris anterior cu privire la misiunea inhstitutiei pe care a condus-o, adaugand si atributia de a preveni evenimente deosebite in unitatile economice, cum ar fi sabotaje explozii, sustrageri si alte asemenea. A afirmat, de asemenea, ca Securitatea nu a arestat in acele zile pe nimeni. Afirmatiile colonelului degradat Traian Sima sunt sustinute de marturiile ofiterilor de Securitate implicati in procesul de la Timisoara, printre care dl. col. (r) Filip Teodorescu si dl. col. (r) Tinu Radu, date atat in proces, cat si in lucrarile lor memorialistice.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  4. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Am onoarea sa va salut domnule profesor! Sper ca ma ve-ti scuza ca ma amestec fara sa fiu vizat, dar sunt destul de contrariat despre rolul Securitatii in cazurile arestarilor.

    1. Este adevarat ceea ce spune dl. Traian Sima ca numai Militia dispunea de arest si ca securistii nu arestau oamenii.
    2. Ce nu spune dl. Sima e faptul ca securistii puteau ordona (deci nu indicau, ci ordonau!) Militiei persoanele care trebuiau arestate in baza rapoartelor de urmarire, filaj etc. Aceste ordine de arestare se afla NUMAI in documentele fostei Securitati. In documentele Securitatii de urmarire informativa a mea am vazut cu ochii mei (detin si copii obtinute de la CNSAS) aceste ordine. Va dau doua exemple personale: 1) aflandu-ma intr-o deplasare din Timisoara cu intentia de a ajunge la Bucuresti, imediat dupa ce am trecut de Turnu Severin trenul a fost oprit si un echipaj al Militiei m-a arestat si m-a dus la Timisoara in arestul Militiei; 2) Acelasi lucru mi s-a intamplat atunci cand m-am aflat in Bucuresti, dupa ce depusesem un memoriu la registratura fostul CC al PCR. In documentele obtinute de la CNSAS am aflat ca ordinele au fost date de catre Securitate pe baza rapoartelor ofiterilor de securitate aflati pe urmele mele;
    3. Eu stiam ca la nivelul de varf ale inspectoratelor judetene ale Ministerului de Interne se aflau urmatoarele functii: Inspector sef al MAI, prim-adjunct al inspectorului sef (respectiv seful Securitatii Judetene) si apoi seful Militiei Judetene. Respectand ordinea ierarhiei si a subordonarii, Militia era subordonata Securitatii. Poate mai vorbiti cu dl. Traian Sima si m-ar bucura sa aflu daca domnia sa confirma sau infirma ceea ce eu stiam.

    Al Dvs., Dan Danescu

    • Valeriu Mangu Says:

      Domnule Dan Danescu,

      Ceea ce relatati dvs. este, in logica lucrurilor, corect. Dar plasarea de catre dvs. in timp a momentului in care s-a produs intamplarea al carei protagonist ati fost este de natura sa lamureasca lucrurile.Cu alte cuvinte, este util sa precizati daca retinerea dvs. s-a produs in contextul evenimentelor din 1989 sau nu, iar in cazul unui raspuns afirmativ daca puteati fi inclus intr-una din cele trei categorii mentionate.. In decembrie 1989 Securitatea Timis a primit ordin expres sa se ocupe numai de cele trei categorii de persoane. Din cate am citit, retinerile din ordinul Securitatii ori persoanele prezentand ATUNCI interes in sensul aratat mai sus pot fi numarate pe degete si privesc in mod exclusiv cele trei categorii. In fond, potrivit schemei pusa in opera de DSS, mai precis de dl. Iulian Vlad, massa trebuia atrasa in strada, dar fara sa se amestece strainii ori serviciile straine de informatii, respectiv fara sa apara lideri ai massei. Astfel de masuri aveau, pe de o parte, rolul de a se preveni conflicte diplomatice, inter-servicii etc., precum si, pe de alta, de a se intretine manipularea la care a fost supus Ceausescu, potrivit careia nu este vorba despre o revolta contra sa, ci despre o manifestare a unor derbedei care coopereaza cu inamicul aflat in civil pe strada – v. inregistrarea cu mr. Marin Teodorescu de pe acest blog. Sa nu uitam nici marturiile mr. Niculae Mavru, seful Filajului Timis, care, in cartea sa, arata ca din cand in cand ii raporta sefului sau, col. Traian Sima, ca oamenii striga in strada contra lui Ceausescu, iar acesta ii spunea sa-i lase sa strige si sa fie atent numai la straini.
      In decembrie 1989 Securitatea n-a mai urmarit asadar numaidecat sa depisteze nemultumitii si razvratitii contra lui Ceausescu, respectiv contra regimului, ci a luat masuri in sensul celor expuse mai sus, lasand libertate massei sa se dezlantuie, in anumite limite, desigur, pentru a nu iesi un dezastru. Daca vom parcurge lista celor retinuti sau izolati mai ales incepand cu 20 decembrie vom vedea ca acestia apartin in toate cazurile uneia din cele trei categorii nominalizate mai sus.
      Ceea ce s-a intamplat la Timisoara in strada incepand cu 16 decembrie difera fundamental de ceea ce s-a intamplat la Iasi in 14. La Iasi, miscarea de strada a fost lichidata inainte de a incepe, pe cand la Timisoara a fost lasata sa se dezlantuie.La reusita miscarii de strada au contribuit o serie de elemente mai putin cunoscute, dar, pana la urma, hotaratoare. de pilda, celebrul pluton de interventie prevazut de Ordinul 02600/1988 era format din …. sectoristi (!), care in ziua de 16, deci sambata, la amiaza, cand au inceput tulburarile in zona Piata Maria, erau dispersati prin oras. Pana s-au adunat la sediul Militiei municipale, pana s-au echipat, pana s-au deplasat la fata locului a trecut ceva vreme. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca sectoristii n-aveau nici o pregatire de a face fata unor atacuri cum au fost cele executate asupra lor de catre profesionistii ce au actionat in locul respectiv – cu bare fier la picioare, cu sticle incendiare, cu bucati din piatra etc. Un asemenea pluton era departe ca pregatire de ceea ce sunt pregatiti jandarmii sau mascatii de azi sa faca.
      In decembrie 1989 nu se poate vorbi despre vreo subordonare la Timisoara a Militiei, Securitatii, dat fiind nivelul de reprezentare – generalul Constantin Nuta, care l-a inlaturat pe col. Ion Popescu, seful Inspectoratului judetean M.I., nu avea cum sa se subordoneze generalului Emil Macri, data fiind functia primului, de adjunct al ministrului de Interne (generalul Emil Macri era seful Directiei II din DSS).Ambii au ajuns la Timisoara pe nepusa masa – generalul Constantin Nuta a primit, potrivit celor relatate mie de dl. general Romeo Campeanu, ordinul de plecare la Timuisoara de la ministrul Tudor Postelnicu in 17 decembrie, pe la pranz, ca de altfel, si ceilalti care au ajuns cu avionul acolo – Stefan Gusa, Ion Coman etc. , iar generalul Emil Macri a primit ordinul in seara de 16, plecand in locul colonelului Gheorghe Ratiu, seful Directiei I din DSS, care, ramas in Bucuresti, a continuat alarmarea Securitatilor judetene. Din marturiile existente rezulta deocamdata ca fiecare componenta a M.I. a desfasurat la Timisoara activitati independente.
      In contextul celor expuse mai sus trebuie sa fac trimitere la cele doua rapoarte cunoscute ale mr. Niculae Mavru, reproduse, daca nu ma insel, si pe acest blog, care sunt extrem de saracacioase in privinta identitatilor componentei massei, precum si la un episod descris de acesta in cartea sa privind un tanar imbracat intr-un balon alb, la Catedrala, intr-una din zilele de 16 sau 17, care a prezentat interes pentru Securitate, dar numai fiindca luase o pozitie de lider. Chiar din relatarea reprodusa de dl. Marius Mioc reiese ca eroul sau a fost retinut/arestat numai fiindca semana cu unul din lideri.
      Al dvs., Valeriu Mangu
      P.S. Desigur, cu prima ocazie il voi ruga pe dl. Traian Sima sa faca precizarile necesare.

  5. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Cu privire la chestiunea de fond dezbatuta aici poate ca nu este lipsita de interes o informatie aparuta de curand pe site-ul CNSAS. Este vorba despre reproducerea Ordinului ministrului de Interne nr. 002618/04.08.1988, cu termen de executie 15 decembrie 1988, potrivit caruia Penitenciarul Bucuresti din sos. Alexandriei urma sa fie desfiintat, iar Penitenciarul Jilava pentru tineri, cu 420 de locuri, urmand sa fie transformat in penitenciar pentru arestati preventiv, pentru detinuti in tranzit si pentru straini. O asemenea masura servea de minune pentru ceea ce avea sa se intample peste un an!
    Al dvs., Valeriu Mangu

  6. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    1. Nu cred ca Ordinului ministrului de Interne nr. 002618/04.08.1988, cu termen de executie 15 decembrie 1988 prezinta vre-un interes in chestiunea dezbatuta aici, mai putin daca AVEM DOVEZI ca manevra i-ar fi aprtinut lui Iulian Vlad ceea ce ar fi foarte greu de crezut avandu-se in vedere relatia cunoscuta, de aversiune, dintre Vlad si ministrul de interne de la acea data.
    2. Interventia mea pe acest topic a fost legata de faptul daca Securitatea a avut sau nu vre-o contributie la arestarea, interogarea si instrumentarea dosarelor persoanelor participante la un anume eveniment ostil oranduirii socialise, din timpul lui Nicolae ceausescu. Sigur, neavand la indemana documentele interne scrise ale Securitatii din timpul evenimentelui de la Timisoara (inca tinute la secret, pana cand oare?), decembrie 1989, ne limitam doar la ipoteze si chiar deductii logice avand la baza tot felul de marturii scrise sau orale ale persoanelor implicate sau nu in acel eveniment decembrist din Timisoara; intelegand cu mare surprindere ca marturiile securistilor se bucura acum de mare audienta si in special incredere.
    Va marturisesc sincer ca eu nu cred in nici-un fel de marturii ale securistilor, indiferent de pozitia avuta in acea institutie statala. Avand in vedere profilul militarizat si metodele specifice ale fostei Securitati este fara nici-un fel de dubiu ca absolut toate actiunile securistilor, in baza ordinelor date sau primite, se gasesc in diverse dosare, pe scurt: in arhivele Securitatii.
    Voi reveni cu un exemplu concret, un eveniment apropape tras la indigo cu evenimentul decembrist din Timisoara prin amploarea si metodele folosite, in care se va vedea in clar daca inscrisurile Securitatii incrimineaza acea institutie privind instrumentarea dosarelor persoanelor participante la acel eveniment si chiar condamnarea acestora.

    P.S. Precizez ca retinerea mea de catre Militie la ordinul Securitatii nu a avut loc in contextul evenimentelor din decembrie 1989.

    Al Dvs., Dan Danescu

    • Valeriu Mangu Says:

      Domnule Dan Danescu,

      1) Dl. Traian Sima confirma cele afirmate de dvs., privitoare la ierarhia pe plan judetean, precum si la subordonarea Militiei, Securitatii. In context, d-sa nu isi aduce aminte de cazul dvs. de retinere la Turnu Severuin si de retrurnare la Timisoara. Mai mult chiar, mi-a spus ca daca ar fi fost actiunea Securitatii Timis,, mai precis daca dansul ar fi dat ordinul de retrinere, si-ar fi adus aminte cu siguranta.
      2) Dl. Traian Sima s-a subordonat in perioada analizata de noi in mod direct si exclusiv sefului DSS, generalul Iulian Vlad. Nu s-a subordonat asadar nici generalului Emil Macri, nici generalului Constantin Nuta.
      3) Desigur, prudenta este mama intelepciunii. Dar este complet anormal sa pornim de la prejudecati – ca, asadar, fostele cadre ale DSS mint ab initio. Exista nenumarate metode de verificare a unei informatii, chiar si in conditiile saraciei de informatii despre tema. Eu, de pilda, am aflat nenumarate lucruri de la fostele cadre ale DSS, pe care mai apoi le-am regasit, intr-o forma sau alta, in diverse surse. Evident, la multe intrebari puse nu am primit raspuns, ceea ce nu inseamna ca ceea ce mi s-a spus a fost neadevarat. In fond, dupa ispravile mele editoriale, tot mai multi, inclusiv din fosta Securitate, s-au convins ca sunt animat de descoperirea adevarului, oricare ar fi acesta. N-am, cu alte cuvinte, o pozitie partizana. Poate si tocmai de aceea multi ma ocolesc, amana intrevederile etc. etc. – ma refer aici atat la cadre din fostul DSS, cat si din Armata, Partid.
      Miza adevarului despre decembrie 1989 exista si azi, dar cei 22 de ani scursi ne-au mai luminat… Unele din fostele cadre DSS au inceput sa ma ajute cu explicatii, cu informatii despre diverse sectoare de activitate ale aceasteia. Cu dl. general Iulian Vlad am insa o conventie tacita: nu il intreb nimic, nu imi spune nimic.
      4) Poate sunteti de acord cu mine ca dl. general Iulian Vlad avea nenumarate metode la dispozitie de a provoca aparitia Ordinului sus-mentionat. Nu era asadar obligatoriu sa-i ceara direct ori sa-i propuna direct dlui. Tudor Postelnicu ordinul in cauza. Fara sa garantez suta la suta, imi amintesc totusi ca in 1989 a avut loc la penitenciarul din Timisoara o inspectie, un control. Voi cauta in locul unde cred ca am gasit informatia. Iar daca este asa, coincidentele incep sa se tina lant. In orice caz, pregatirea unui loc de detentie pentru viitorii retinuti era imperios necesara. Poate ar fi util sa cititi Ordinul, care, repet, este pe site-ul CNSAS.
      Al dvs., Valeriu Mangu
      P.S. As putea sa inteleg mai bine despre retinerea dvs. daca puteti furniza amanunte suplimentate – de exemplu, prin ce erati dvs. periculos pentru regim.

  7. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Acum doua saptamani de zile am terminat de citit cartea „STRICT SECRET LUPENI 1977. FILAJUL CONTINUA!” scrisa de jurnalistii de investigatie Marian Boboc si Mihai Barbu din Petrosani, Valea Jiului, publicata de editura „autograf mgm” din Craiova in anul 2007, 811 pagini; ISBN 978-973-8989-30-6.
    Cartea trateaza in extenso despre greva minerilor din Valea Jiului, august 1977. Aici se gasesc copii dupa PLANUL DE MASURI AL ministerului de interne si sinteza sau NOTA-RAPORT a ministeruli de interne despre evenimentul de la Lupeni.
    Din cele doua documente (care se intind pe zeci de pagini) se poate retine:
    1. Securitatea si Militia au actionat TOVARASESTE sau „shoulder to shoulder” intr-un COMANDAMENT UNIC supervizat de o brigada a CC al PCR in frunte cu Ilie Verdet. Izbitor de asemanator cu evenimentul de la Timisoara unde s-a aflat tot un comandament unic supervizat tot de o brigada de la CC al PCR in frunte cu un alt politruc, Ion Coman, cred! Diferenta a fost data de componenta MApN, situatia fiind mult mai grava si radicala.
    2. Comandamentul Unic al MAI din Valea Jiului, citez: „de conducere si coordonare a intregii activitati de securitate si militie format din:
    – General Maior MACRI EMIL – Seful Directiei a II-a
    – General Maior BUCUR NICOLAE – Seful Unitatii Speciale
    – Colonel SIMON GHEORGHE Seful Inspectoratului Judetean (Hunedoara – nota mea)
    – Colonel BOGDANESCU NICOLAE – Directia a II-a
    – Colonel BARBULESCU MARIN – I.G.M.
    – Colonel GOLEA DAVID – Seful Securitatii Judetului (Hunedoara – nota mea)
    – Colonel POPA SABIN – Seful Militiei Judetului (Hunedoara – nota mea)
    – Colonel MIHUT AVRAM – Adj. Sef Securit. Judetului (Hunedoara – nota mea)
    – Colonel CORCI TOMA – Adj. al Sefului Militiei Jud. (Hunedoara – nota mea)
    Pentru executarea sarcinilor si asigurarea unei mai mari operativitati, la sediul municipiului (Petrosani – nota mea) si in teritoriu, au fost organizate grupe operative, astfel:
    – Grupa Analiza si Sinteza
    – Grupa de Cercetari Penale
    – Grupa Speciala „S”
    – Grupa Speciala „T.O.”
    – Grupa Asigurari Tehnico-Materiale
    – Grupe operative la Intreprinderile Miniere: Dalja, Livezeni, Lonea, Petrila, Aninoasa, Vulcan, Paroseni, Lupeni, Barbateni si Uricani cu efective intarite de militie si securitate.
    Conducerea acestor grupe operative, a fost incredintata unor cadre de conducere din aparatul de securitate si militie, iar fortele si mijloacele municipiului (Petrosani – nota mea) au fost completate de la Directiile de linie si de la inspectorat.
    (……………………………………………………..)
    … au fost adusi in zona (Valea Jiului – nota mea) un numar de 700 de ofiteri si subofiteri de securitate si militie din judetele: Gorj, Dolj, Caras-Severin, Arad, Alba-Iulia si Sibiu.
    Datorita atmosferei si a starii de tensiune existenta, indeosebi in randul minerilor de la Lupeni, efectivele de militie si de la securitate, cu exceptia agentilor de circulatie, au intrat in dispozitiv, iar in zona Lupeniului au fost repartizate cadre din judetele Sibiu, Caras-severin si resedinta inspectoratului, necunoscuti de populatia Vaii Jiului si in tinuta adecvata pentru a nu fi reperati.”

    PRINCIPALELE REPRESIUNI ALE „COMANDAMENTUL UNIC” DIN MINISTERUL DE INTERNE IN VALEA JIULUI!

    Citez din cele doua documente ale ministerului de interne (securitate si militie):

    „Prin intensificarea muncii informative, atat in timpul evenimentelor din 2-3 august a.c. (1977 – nota mea), cat si ulterior, organele de securitate si militie au primit peste 1500 informatii, mare parte din acestea avand valoare operativa. Pe baza acestor date, au fost selectionate 350 de elemente active si instigatoare de care organele noastre s-au ocupat pentru a fi neutralizate prin masuri operative si prin trimiterea in judecata a celor care au comis acte de dezordine si de ultraj contra bunelor moravuri.
    (…………)
    Concomitent, s-a actionat pentru documentarea si probarea vinovatiei unui numar de 16 elemente, care au comis acte de violenta, fiind puse in discutia colectiveloe de munca, iar 15 diferite justitiei, impotriva carora au fost aplicate pedepse…
    (……….)
    In paralel cu masurile mai sus mentionate, s-a actionat combinativ asupra lui DOBRE CONSTANTIN, principalul exponent al elementelor recalcitrante si instigatoare, determinandu-l sa paraseasca Valea Jiului.”

    OBSERVATII

    1. COMANDAMENT AL MAI DE REPRESIUNE (SECURITATE SI MILITIE) IN VALEA JIULUI, LA FEL SI LA TIMISOARA!!!???;
    2. OARE INTAMPLATOR SEFUL REPRESIUNI DIN VALEA JIULUI, General Maior Mcri Emil, s-a aflat si-n comandamentul de la Timisoara? Alegerea lui Macri Emil in comandamentul de la Timisoara este dovada logica a intentiei ministerului de interne (securitate si militie) de a reprima evenimentul din Timisoara. Sunt sigur ca Macri Emil a fost intentionat nominalizat in comandamentul de le Timisoara pe motivatia ca avea deja experienta reprimarii minerilor revoltati ai Vaii Jiului
    3. Sunt convins ca acel comandament din Timisoara a planificat si actionat conform unui plan prestabilit de actiune, pe modelul celui din Valea Jiului. Deocamdata acel plan al comandamentului de la Timisoara se afla la secret.
    4. Securistii din cadrul comandamentul de la Timisoara N-AU ACTIONAT independent de militie ci dimpotriva, in stransa colaborare tovaraseasca cu militienii, dupa modelul din Valea Jiului. Asadar raspunderea securistilor si militienilor din comandamentul de la Timisoara este SO-LI-DA-RA. Dl. Traian Sima nu are dreptate! Dreptatea e de partea dlui. Marius Mioc, cerand despagubiri de la un securist!
    5. N-am intalnit pana in prezent vreo marturie a vreunui securist, scrisa sau orala, care sa-si probeze spusele cu documente din arhiva Securitatii sau sa indice sursa precisa.

    • Valeriu Mangu Says:

      Domnule Dan Danescu,

      Momentele difera in mod fundamental. Daca in cazul Vaii Jiului s-a urmarit anihilarea miscarii, in cazul municipiului Timisoara, dimpotriva. Potrivit celor relatate mie in august 2011 de col.(r) Gheorghe Ratiu, initial, in 16, pe acesta il desemnase generalul Iulian Vlad sa plece la Timisoara, schimbandu-l in ultimul moment cu generalul Emil Macri. Dar, de fapt, seful DSS l-a inlaturat pe generalul Macri, temporar, de la conducerea Directiei a II-a, acesta nemaiputand astfel sa afle ce se pregateste prin fabrici, anume scoaterea muncitorilor pe filiera Garzilor Patriotice in strada. La un moment dat mai toate directiile si unitatile speciale ale DSS erau decapitate, conducerea preluand-o generalal Vlad – astfel, in dimineata zilei de 20, nu se gaseau in Bucuresti generalii Macri (Directia a II-a),Mortoiu (Directia a III-a), Neagoe (Directia a V-a), Neculicioiu (Unitatea 0110), apoi seful CID, Dan Nicolici, etc.Repet, NU se gaseau in Bucuresti
      Mai mult chiar, comunicatiile pe verticala in DSS au fost intrerupte cu Timisoara, cel putin in ceea ce priveste anumite directii si unitati.
      Si la Timisoara au fost detasati ofiteri din alte judete, respectiv din Bucuresti, anume pe liniile cercetari penale, Filaj, „S”, control straini.
      Potrivit celor relatate in aceasta seara de dl. Traian Sima, n-a existat nici o colaborare a Securitatii Timis cu Militia, respectiv cu generalul Nuta.
      Al dvs., Valeriu Mangu

  8. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Cu respect dar mi se pare destul de hazardanta si chiar de-a dreptul comica daca n-ar fi vorba de evenimente extrem de dureroase, afirmatia, va citez: „Daca in cazul Vaii Jiului s-a urmarit anihilarea miscarii, in cazul municipiului Timisoara, dimpotriva.” Aceasta din cel putin doua motive: 1) s-ar putea interpreta ca Securitatea ar fi fost un fel de „bau-bau” cameleonic care s-ar fi putut juca cu populatia Romaniei dupa cum dorea damoazela-sa: in cazul Vaii Jiului a luat culoarea si atitudinea „doamnei-cu-coasa” impotriva minerilor salvandu-si „conducatorul iubit” si in cazul Timisoarei s-a dat de trei ori peste cap si-a devenit „Harap-Alb” care la rapus pe balaurul ceausist, si 2) mult mai grav si chiar insultator, Securitatea vatafea peste populatia Romaniei si-si gavarea de-a-ngatelea cam asa: „bai mamaligarilor, din patriotism, iubire nemarginita fata de tara si de voi, amaratilor, cand vrem noi va anihilam (cazul Vaii Jiului) si alta data va manipulam, va/ne salvam si ne mai si eroizam (cazul Timisoara)”
    Lasand gluma, incep sa-i dau dreptate dlui Marius Mioc cand a afirmat ca Securitatea a fost un fel de „tigru de hartie” in confruntarea cu populatia revoltata, evident.

    Repet ce-am mai spus: declaratiile securistilor nu valoreaza nimic in lipsa probelor/dovezilor. Daca ar fi adevarat ceea ce sustin securistii i-i credeti atat de modesti incat sa nu faca uz de probe daca-ar exista? Nu cred c-ar trebui creditate zicerile securistilor in absenta probelor! De ce? Revin la exemplul cu Valea Jiului: am avut curiozitatea de-a dialoga cu unul din jurnalistii de investigatie din Valea Jiului si am aflat de la domnia sa cam aceleasi povesti ca ale domnului Traian Sima din partea securistilor zonali si reginonali ai Vaii Jiului (ca s-ar fi purtat omeneste, ca victimile minteau, ca ar fi salvat Valea Jiului de la o iminenta catastrofa de imagine a Romaniei si chiar de slabire a sigurantei statului in fata inamicilor externi daca s-ar fi ajuns la confruntari stradale etc etc), asta inaintea aparitiei acelei carti in anul 2007. Dupa aparitia cartii, securistii „au intors-o ca la Ploiesti” amenintandu-i pe jurnalisti cu justitia pentru ca le-a fost date publicitatii numele si actiunile lor criminale din timpul evenimentului mineresc al anului 1977. Asadar timp de 30 de ani de zile (1977 – 2007) securistii criminali locali, regionali si centrali care-u actionat impotriva minerilor Vaii Jiului au avut imunitate prin secretizarea documentelor, nu mai vorbesc de credulitatea celor care au fost dispusi sa-i asculte.
    Nam nici-o indoiala ca va veni timpul cand zicerile dlui Sima si a altora zonali si/sau centrali vor fi dezavuate de probele din documentele inca aflate la secret. Sa avem rabdare, vorbesc de cei care vor supravietui pana la desecretizarea arhivelor evenimentelor de la Timisoara.

    Al Dvs., Dan Danescu

    • Valeriu Mangu Says:

      @ Dan Danescu

      Domnule Dan Danescu,

      Momentele „Valea Jiului” si, respectiv, „Timisoara” privesc etape istorice complet diferite in timp. Este evident si nu poate nega nimeni faptul ca Securitatea a fost aparator al sistemului comunist, dar asemanarea intre cele doua momente nu corespunde timpului istoric. Bineinteles ca daca ar fi primit ordin sa aresteze, sa impuste s.a., probabil ca ofiterii de Securitate, in decembrie 1989, s-ar fi conformat ordinului, intr-o proportie ce este imposibil de precizat acum. Numai ca nu au primit un astfel de ordin – dimpotriva. O astfel de realitate nu poate fi ocolita, iar documentul reprodus in faximil pe acest blog in postarea „Verificarea armamentului etc.” dovedeste acest lucru. Dar sunt si alte dovezi care arata ca D.S.S. nu s-a implicat in reprimarea manifestatiilor massei – dimpotriva, a incurajat-o.
      Cu privire la probele pe care le asteptati – si le asteptam cu totii -, ele nu vor iesi la iveala, atatea cate au mai ramas, prea curand din arhivele S.R.I.
      Eu nu am avut de-a face cu Securitatea in nici un fel, inteleg insa ca dvs. ati avut. Abstractie facand de momentul cand ati avut, puteti spune ca a fost un „tigru de hartie”?
      In decembrie 1989 evolutia geo-politica, precum si a sistemului comunist patronat de U.R.S.S. au impus inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, inlaturare care a antrenat, prin forta imprejurarilor, caderea sistemului comunist. Cum s-ar fi putut opune D.S.S. unei evolutii spectaculoase pe tot parcursul anului 1989 atat in U.R.S.S. cat si in celelalte tari satelite – Ungaria, R.D.G., Polonia s.a.?! Daca dl. general Iulian Vlad, precum si subordonatii sai au vreun merit istoric, apoi acesta consta in faptul ca nu s-au opus respectivei evolutii. Desigur, solutia aleasa este una tragica, dar in conditiile de atunci, unica.
      Atragandu-va atentia in postarea trecuta asupra zilei de 20 decembrie 1989, poate este bine sa retineti ca la jumatatea acestei zile, in jurul orei 12:00 in Bucuresti nu se mai afla in mod practic mai nimeni din conducerea de forta a statului. Astfel:
      – Dl. Ion Coman, secretar C.C. al P.C.R. cu probleme militare, de justitie etc. se afla la Timisoara;
      – Dl. Constantin Olteanu, fost ministru al apararii, de asemenea secretar C.C. al P.C.R., se afla la Iasi;
      – Generalii Constantin Nuta si Velicu Mihalea, sefii I.G.M., se aflau la Timisoara;
      – Generalul Stefan Gusa, seful M.St.M., se afla la Timisoara;
      – O serie de membri C.P.Ex. se aflau prin tara;
      – Secretarul C.C. al P.C.R. cu probleme organizatorice Emil Bobu se afla la Timisoara;
      – Primul-ministru Constantin Dascalescu se afla la Timisoara;
      – Generalul Victor Atanase Stanculescu se afla la Timisoara;
      – Generalul Ilie Ceausescu se afla prin tara.
      Cine mai gestiona in mod operativ Armata, C.C. al P.C.R., Militia?
      La lista de mai sus se adauga cea privindu-i pe sefii din D.S.S., reprodusa in postarea anterioara.
      Iata deci ca in 20 decembrie 1989 in Bucuresti nu mai ramasese decat generalul Iulian Vlad, ministrul apararii Vasile Milea, ministrul de interne Tudor Postelnicu, iar la comanda I.G.M. generalul-maior Romeo Campeanu, cadru al D.S.S.
      Cine il mai apara in Bucuresti pe Nicolae Ceausescu?

      Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Dănescu, documentele legate de revoluţia din Timişoara nu trebuie desecretizate, fiindcă ele au fost disponibile în procesul revoluţiei. Anume pe baza lor instanţa l-a condamnat pe domnul Sima şi pe alţii. Dînsul a avut parte de un proces corect, fără caracter politic (cum recunoştea însuşi avocatul său) şi în care şi-a putut susţine nevinovăţia, fiind lăsat de instanţă să spună tot ce a dorit să spună. Dar verdictul procesului s-a dat nu numai pe baza declaraţiilor inculpaţilor ci şi a celorlalte dovezi de la dosar, tocmai de aceea a fost domnul Sima condamnat. Similar este cazul lui Iulian Vlad. Nu trebuie să aşteptăm nici un fel de desecretizări fiindcă lucrurile au fost deja lămurite, prin hotărîri judecătoreşti definitive. Nu am timp pe moment să discut mai amănunţit toate susţinerile domnului Mangu, care s-a constituit într-un fel de purtător de cuvînt al domnului Sima şi al altor securişti cu care spune că a discutat. Eu cred că acei securişti dacă au ceva de spus legat de revoluţie ar trebui s-o spună ei înşişi, nu să folosească un intermediar pentru asta. Din acest punct de vedere domnul Radu Tinu, de pildă, care a apărut în ziare cu declaraţii date în nume propriu şi nu cu idei şoptite la urechea unor intermediari, a procedat mai corect, dar şi mai imprudent, expunîndu-se personal unor critici: https://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/18/un-securist-cu-capul-in-nori-radu-tinu/
      Folosirea ca intermediar (răspîndac) a domnului Mangu îngăduie ca oricînd afirmaţiile dovedite false să poată fi retractate pe motiv că intermediarul a înţeles greşit.

      • Valeriu Mangu Says:

        Domnule Marius Mioc,
        Si procesul de la Targoviste a fost corect, nu-i asa?

        Al dvs,
        Valeriu Mangu

      • mariusmioc Says:

        Compararea procesului de la Tîrgovişte (desfăşurat într-o oră, cu avocat impus din oficiu, fără drept la recurs) cu procesele ulterioare ale revoluţiei care s-au întins pe mai mulţi ani şi în care inculpaţii s-au putut folosi de toate mijloacele de apărare prevăzute de legislaţie, este o veche tactică propagandistică a inculpaţilor, care nu are nimic comun cu adevărul.

  9. Dan Danescu Says:

    @ Marius Mioc

    Domnule Mioc,

    Aveti cumva inregistrarea completa sau transcriptul procesului de la Timisoara, in special cea care se refera la gen Emil Macri? Eventul un link?

    Al Dvs., Dan Danescu

  10. Dan Danescu Says:

    @ Marius Mioc

    Domnule Marius Mioc,

    1. Sunt de acord cu dvs. si tot atat de convins ca securistii au actionat mana-n-mana cu militienii. Afirmatia dlui Sima ca s-a subordonat direct lui Iulian Vlad nu este si nu are cum sa fie credibila avandu-se in vedere structura si subordonarea din cadrul inspectoratelor judetene ale ministerului de interne si chiar la nivel central exista aceeasi structura si ierarhie a comenzilor si subordonarilor. Numai simplul fapt ca unul din martori la procesul din Timisoara a mentionat ca printre dosarele trimise lui Iulian Vlad se afla si cel intocmit pe numele dvs., spune foarte clar ca seuristii s-au ocupat si de demonstranti inca din 16 dec. 1989.

    2.Fiind zise cele de la pct. 1, nu inseamna ca sunt de acord cu dvs. ca toate documentele Securitatii au fost desecretizate si ca exclusiv in baza lor au avut loc condamnarile de la Timisoara. Si iata de ce:

    a. logic si firesc e faptul ca nu se poate vorbi de procese si condamnari drepte si legale in conditiile unei atmosfere de isterie nationala impotriva Securitatii ca institutie de stat si deci, a securistilor, ma refer la primul proces din Timisoara. Oare s-au folosit toate probele, pro si contra, din acel proces? Iata numai doua exemple: 1) am vazut cu ochii mei cand gen Macri Emil a fost intrebat daca stia cine-a tras si Macri a raspuns interogativ pe un ton ferm si ultimativ de doua ori, citez: „vreti sa stiti cine-a tras? vreti sa stiti cine-a tras?” dupa care a urmat cateva secunde de asteptare apasatoare dupa care presedintele completului de judecata a intrerupt sedinta pentru nu mai retin exact cat timp. Vreau sa spun ca in modul cel mai firesc si logic ar fi fost ca presedintele completului de judecata sa zica „da, chiar asta vrem sa auzim de la dumneata!”, ca Macri ar fi putut sa probeze sau nu cele zise e alta poveste. Cert e faptul ca la reinceperea audierii lui Macri Emil nu s-a mai facut nici-o referire la ceea ce a zis acesta inainte de intreruperea sedintei de judecata. Al doilea exemplu: e vorba de Filip Teodorescu pe care l-am auzit spunand ca ar fi lucrat in SRI (ca unul din adjunctul lui Virgil Magureanu) inainte sa fie achitat de tribunalul din Timisoara.

    b. Mai mult, se poate vorbi de un proces corect cand Securitatea a fost subordonata armatei, gen Militaru Nicolae a controlat de facto armata si si-a impus vechii colaboratori in fruntea esaloanelor armatei iar in structura de putere a Romaniei misuna de agenti moscoviti? Cu privire la ceea ce s-a intamplat la Timisoara, mult mai corect a fost procesul generalilor Stanculescu si Chitac, dar pana atunci nu cred.

    3. Ma delimitez ferm de eticheta pusa dlui Valeriu Mangu de „raspandac” sau „intermediar”. Dl Mangu nu apare frecvent la emisiuni televizate, nu scrie zilnic in ziare si/sau reviste de specialitate etc. Singurile scrieri ale dlui Mangu de care am cunostinta sunt comentariile pe acest blog si carticica domniei sale de care ma indoiesc c-ar fi avut vanzare masiva, de masa. De altfel pentru mine e o reala onoare si placere sa polemizez cu domnia sa, un intelectual rafinat si tot asa de logic in tot ceea ce intreprinde. Pe scurt: dl Mangu nu pretinde ca detine adevarul despre Securitate si actiunile ei ci doar propune o ipoteza in care crede si doreste s-o si valideze in confruntarea de idei pe acest blog, mai ales pe acest blog, cred. Nu vad nimic rau in asta si urez succes celor care cred si pot ca pot pelemiza cu domnia sa.

    Al Dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Dănescu,
      Procesul „Timişoara” s-a isprăvit în 1997, cînd nu mai exista nici o isterie împotriva securiştilor.
      Generalul Militaru a fost înlăturat din fruntea armatei în februarie 1990, procesul respectiv a continuat mult timp după înlăturarea generalului Militaru din orice funcţie de putere.
      Ca urmare a procesului majoritatea inculpaţilor au fost eliberaţi, fie ca urmare a achitării, fie a încadrării juridice în fapte amnistiate. Şi acest fapt arată că instanţa nu a acţionat sub o stare de „isterie”, comparaţia cu procesul de la Tîrgovişte, sugerată şi de domnul Mangu, fiind nepotrivită. Faptul că după evenimentele din Timişoara soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi au existat totuşi şi cîteva condamnări la închisoare nu este rezultatul unei isterii ci un lucru normal. Din punctul meu de vedere, comparativ cu numărul de morţi şi răniţi de la Timişoara, numărul celor condamnaţi la închisoare este extrem de mic. Problema nu e faptul că au fost condamnaţi nevinovaţi ci că au existat mulţi vinovaţi necondamnaţi.
      Angajarea lui Filip Teodorescu la SRI încă înainte de achitarea sa la proces, e o dovadă că autorităţile statului nu erau mînate de isterie antisecuristă, ci din contră, de dorinţa ocrotirii securiştilor inculpaţi în proces. Din punctul meu de vedere, exprimat public cu multă vreme în urmă, autorităţile statului au acţionat în mare măsură pentru scăparea de responsabilitate a celor vinovaţi de reprimarea revoluţiei, fiind nevoite să facă concesii vremelnice opiniei publice, dar retrăgînd aceste concesii de îndată ce a fost posibil. Dorinţa opiniei publice de a vedea pedepsiţi pe cei vinovaţi de producerea a peste 1000 de morţi în decembrie 1989 a fost însă legitimă, chiar dacă se încearcă prezentarea acestei dorinţe drept „isterie”. Chiar şi acea „isterie” a fost provocată în mare măsură anume de sesizarea justă a manevrelor instituţiilor statului care urmăreau acoperirea crriminalilor din 1989.
      Referitor la domnul Mangu, dînsul chiar crede că deţine adevărul despre revoluţie, ceea ce reiese şi din comentariile de aici. În loc de dovezi vorbeşte însă de documente ţinute la secret (şi pe care nici dînsul nu le-a văzut, doar face presupuneri) sau face apel la documente care nicidecum nu dovedesc ceea ce dînsul pretinde. De exemplu: „daca ar fi primit ordin sa aresteze, sa impuste s.a., probabil ca ofiterii de Securitate, in decembrie 1989, s-ar fi conformat ordinului, intr-o proportie ce este imposibil de precizat acum. Numai ca nu au primit un astfel de ordin – dimpotriva. O astfel de realitate nu poate fi ocolita, iar documentul reprodus in faximil pe acest blog in postarea “Verificarea armamentului etc.” dovedeste acest lucru”. Observaţi că documentul invocat http://wp.me/pjejF-3Cv sub nici o formă nu dovedeşte ceea ce domnul Mangu pretinde că dovedeşte.
      Cuvîntul „răspîndac” se referă la cel care răspîndeşte un zvon creat de altcineva. Este cazul afirmaţiilor unor securişti pe care aceştia nu le fac publice (deşi au avut destule prilejuri de a spune tot ce ştiu despre 1989: au fost inculpaţi în procese – unde cel puţin cînd au avut ultimul cuvînt puteau spune tot ce voiau; au fost audiaţi şi la comisia senatorială „Decembrie 1989”, iar unii au apărut deseori şi în presă), ci le aflăm doar de la domnul Mangu.

  11. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Zilele trecute m-am intalnit cu dl. Dumitru Burlan, fost ofiter in Directia a V-a. Am aflat stand de vorba cu dansul un lucru uluitor, anume ca sediul Directiei respective nu se afla in cladirea ale carei ruine ne-au fost prezentate intai de asa-zisa Televiziune romana libera, ci intr-o cladire lipita de Biblioteca Centrala Universitara. Cladirea ale carei ruine se pot vedea si azi si cladirea sediului fostei Directii de Securitate si Garda sunt despartite de str. Boteanu.
    Ei bine, in 22 decembrie 1989 militarii MApN au inceput sa traga in prima cladire , spune dl. Burlan, la cererea dlui Ion Iliescu, pe motiv ca din ea s-ar trage asupra celor aflati in piata. Dar nu asta este important aici, ci faptul ca ani in sir s-a indus confuzia intre cele doua cladiri. Cu ce scop?! Evident, exista un scop.
    „Raspandacii” de care vorbiti trebuie sa-i cautati asadar in alta parte.
    De-a lungul anilor au aparut la Editura Paco condusa de col.(r) Achim o serie de lucrari memorialistice semnate de fosti ofiteri DSS,care, se vede, va sunt necunoscute.,Poate stiti, poate nu stiti, dl. Achim a fost in decembrie 1989 la Timisoara..Dvs. imi aduceti aminte de rapostatul academician Alexandru Rosetii, care purta dupa el in permanenta trei cartulii ale Istoriei limbrii romane pe care le editase, cred, inainte de 1944. Asa si dvs.: va raportati in permanenta la cartile dvs., scrise intr-o epoca daca nu de isterie, cel putin de negare totala a vreunui merit al Securitatii. Mai cititi, dle Mioc, mai cautati…
    Exista multe explicatii ale tacerii majoritatii fostelor cadre DSS. V-as da-o, dar, dupa cate imi dau seama, as da-o degeaba.
    Documentul la care trimiteti nu il include pe lt. Florin Dragomir printre cadrele Securitatii. USLA facea insa parte din structura DSS si in mod firesc acesta trebuia nominalizat in lista privind Securitatea, nu „Alte cadre MI”.O asemenea imprejurare arata ca trebuie sa privim cu prudenta orice fel de informatii, mai ales in conditiile in care nu avem acces la cele primare.
    Cat ii priveste pe cei condamnati in „procesul Timisoara”, se vede ca n-ati stat de vorba cu nici unul. Dar chiar sentinta, pe care, parca, v-am rugat s-o reproduceti aici, arata ceea ce a spus la un moment dat judecatorul Badoiu, dar, iar, v-as spune degeaba ce a spus acesta. Cititi-o, totusi.
    Evident ca cei condamnati au spus ce doreau, dar asta nu are legatura cu solutia prestabilita a procesului. Cati dintre noi, daca nu i-am sustinut, macar i-am ascultat?
    In sfarsit, dvs. fiind in toata discutia de aici – si nu numai de aici – parte interesata, sper ca nu asteptati sa vi se recunoasca statutul de cercetator impartial.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu, este dreptul dv. să consideraţi că cercetători imparţiali despre revoluţie sînt ofiţerul de securitate Dumitru Burlan sau informatorul securităţii Alex Mihai Stoenescu. De altfel, îmi aduceţi foarte mult aminte de Alex Mihai Stoenescu, care scria în cărţile sale lucruri precum: “Pentru Rahova a existat un ordin verbal al generalui Vlad de eliberare a tuturor deţinuţilor Securităţii care încă nu au condamnare. Ordinul a fost dat în noaptea de 17 decembrie, după ce îl condamnase Ceauşescu cu plutonul de execuţie şi generalul Vlad a hotărît să-l radă pe Ceauşescu … Ordinul a fost pus în aplicare pe 18 dimineaţa, iar în procesul generalului Vlad faptul a fost dovedit cu probe. Nu sînt dubii” („Interviuri despre revoluţie”, Rao 2005, pag. 138). Adică consideraţi că au fost „dovedite cu probe” simple afirmaţii făcute de inculpaţi pe care instanţa le-a ascultat cu îngăduinţă (cum se practică în procesele corecte), dar fără să achieseze la ele (fapt dovedit de hotărîrea finală de condamnare).
      În cazul amintit al afirmaţiei făcute de Stoenescu, prezentată ca „dovedită cu probe”, „nu sînt dubii”, singurul lucru cert e că e o MINCIUNĂ SFRUNTATĂ. Există o mulţime de deţinuţi politici în arestul Securităţii din Rahova care n-aveau condamnare dar au fost ţinuţi în arest pînă la fuga lui Ceauşescu. Mai mult, chiar în noaptea de 21/22 decembrie au fost aduşi în arestul Securităţii deţinuţi noi. Spre lămurire, puteţi citi mărturia unui asemenea deţinut: http://www.paginiromanesti.ca/2010/12/17/a-fugit-ceausescu/?doing_wp_cron=1350901655.1579239368438720703125
      Dacă Iulian Vlad a pretins că a dat „în noaptea de 17 decembrie”, „ordin verbal de eliberare a tuturor deţinuţilor Securităţii care încă nu au condamnare”, asta dovedeşte un singur lucru: că Iulian Vlad minte cu neruşinare. Dar nu e sigur că Iulian Vlad a declarat aşa ceva, e posibil să fie doar o născocire a lui Alex Mihai Stoenescu.
      Dv. aveţi un stil foarte asemănător cu Stoenescu, adică colportaţi diferite zvonuri favorabile securităţii, pe care le prezentaţi ca lucruri dovedite.
      Aveţi totodată obiceiul de a adăuga la ceea ce spun documentele propria imaginaţie. Deşi ştiţi că toţi securiştii erau cadre M.I., pretindeţi că un document care înşiră nişte nume sub titulatura „cadre M.I.” e dovadă că acele persoane nu aparţin securităţii.
      Vă îndemn ca în discuţiile dv. de dimineaţă cu domnul Traian Sima să-l întrebaţi direct dacă Florin Dragomir era cadru USLA. Totodată întrebaţi-l dacă e adevărat că în decembrie 1989 au fost aduşi securişti din alte judeţe, în afara grupei de comandă de la Bucureşti, securişti de rang mai mic care să ajute la anchete şi dacă e adevărat că în decembrie 1989 la Timişoara s-au anchetat de către securitate cetăţeni români care nu aveau legătură cu străinătatea, inclusiv răniţi din spitale.
      Vă mărturisesc că nu am înţeles cum aţi ajuns la concluzia că documentul despre verificarea armamentului http://wp.me/pjejF-3Cv , care arată că pe unele arme ale securiştilor s-au găsit urme de funingine, „dovedeşte” că securitatea n-a primit ordin să se tragă în manifestanţi. Sînt curios de raţionamentul dv. pe acest subiect pentru a face o apreciere a bunei dv. credinţe sau a capacităţii dv. intelectuale.

      • Valeriu Mangu Says:

        Domnule Marius Mioc,
        Dvs. va dovediti pe zi ce trece un maestru in a face procese de intentie. Unde am afirmat eu ca dnii Burlan si Stoenescu sunt cercetatori impartiali? Intai ca primul este memorialist, fiind, intr-o anumita masura, si parte interesata, iar al doilea cel mult un receptor al unor informatii, carora, ce-i drept, le-a dat o anumita directie. Eu insumi am mari dubii cu privire la scopurile dlui Alex Mihai Stoenescu atunci cand a scris, respectiv publicat cartile sale. Stiu, de pilda, ca a omis, la publicare, aspecte esentiale din celebrul caiet cu coperti verzi al comandantului Armatei I privind dimineata zilei de 22 decembrie 1989..
        M-am uitat in cartea indicata de dvs. Afirmati ca locotenentul Florin Dragomir apartinea Securitatii, fara insa sa indicati unitatea din cadrul DSS, O expunere generica nu este de ajuns. „Alte cadre MI” puteau sa fie, de exemplu, de la Militia TF, chiar de la Graniceri, care trecusera incepand cu 15 decembrie in mod efectiv la MI s.a. Presupun ca cel care a intocmit sinteza despre care vorbim n-a incurcat borcanele.
        Cat priveste discutiile mele cu dl. Traian Sima, va anunt ca ele au loc seara, din cand in cand, undeva intre 18,30 – 19,30. Ma indoiesc ca d-sa sa-si aduca aminte ori chiar sa stie despre locotenentul Florin Dragomir, chiar daca a fost in USLA, dar il voi intreba.
        Am transmis pe acest blog faptul ca, intr-adevar, au fost trimise la Timisoara cadre din alte judete, pe anumite linii, cu precadere Filaj, controlul strainilor, Cercetari penale. Nu-i nevoie sa intreb, am si nume.
        Nu simt nevoia sa va fac dvs. dovada bunei-credinte si nu imi serveste la nimic aprecierea dvs. in acest sens. Cat priveste intentia dvs. de a-mi aprecia capacitatea intelectuala, m-ati dat pe spate! Intamplator cunosc un specialist in Balistica, implicat in procesul Sibiu – col.(r) Moise. Il voi intreba, dat fiind ca nu ma pricep, si voi formula un raspuns.
        Nu cunosc episodul privindu-l pe dl. general Iulian Vlad de care vorbiti, stiu insa ca d-sa l-a sprijinit la un moment dat pe dl. Alex Mihai Stoenescu in demersul sau editorial.
        Nu stiu la ce zvonuri va referiti. N-am in minte nici o informatie pe care cineva sa-mi fi cerut s-o fac publica. Dar tactica dvs. de a anihila orice intentie de aflare a adevarului n-are nimic cu nici o metoda ortodoxa ori neortodoxa folosita in stiinta. Ceea ce stiu este ca am in clipa de fata in casa cca. 12 carti imprumutate de la altii pe care trebuie sa le citesc – repet, sa le citesc, nu sa le frunzaresc. Mai stiu ca n-am timp si posibilitati de a cauta o serie de persoane antrenate intr-un fel sau altul in evenimente, ca n-am cum sa dau prea curand o fuga la Timisoara. Eu, dle marius Mioc, nu am ramas incremenit in proiectul unor cartulii; ma stadui sa dau o forma evenimentelor de acum – iata! – aproape 23 de ani, o forma cat mai apropiata de adevar.. Repet: ma stradui, fara ura si partinire, fara interese pecuniare ori de alta natura. Si in acest sens ma vad silit sa reevaluez din temelii o convingere care n-a fost, la vremea cand a aparut, fundamentata pe nimic, anume ca dl. Ion Iliescu a fost vinovat de toate nenorocirile din decembrie 1989. De altfel i-am spus-o cand am stat de vorba cu d-sa anul trecut, in februarie, cu privire la pregatirea fenomenului pseudo-terorist.
        Dar fiindca ati ridicat manusa: care este unitatea dvs. de masura pentru capacitatea intelectuala?
        Al dvs., Valeriu Mangu

  12. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dupa cum, poate, ati retinut, n-am facut armata, asa ca m-am interesat la cunoscatori si, respectiv, utilizatori de armament, respectiv la dnii Francisc Toba si Dumitru Burlan.
    Curatarea potrivit normelor a unui pistolet dureaza cca. 15 min. Curatarea consta in demontare, strergere cu carpa speciala, ungerea componentelor cu vaselina. De regula, in cadrul tragerilor de antrenament, dl. Burlan isi curata, atunci cand o facea, pistoletul din dotare la birou, nu la poligon. Tragea in poligon o data, de doua ori pe luna. Nu de putine ori n-a curatat, fie si superficial, teava.
    Dar nu expertiza tevii este relevanta in cazul analizat de noi, ci daca in perioada respectiva s-a tras sau nu cu pistolul. Acest lucru poate fi stabilit numai prin consultarea documentelor privind eliberarea de catre armurierul Ambrozie Pantea a munitiei si, respectiv, folosirea acesteia, documente care in cazul analizat de noi lipsesc. De ce lipsesc?!
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Valeriu Mangu,
      Din nou completaţi informaţiile existente cu plăsmuiri ale închipuirii dv. De unde aţi dedus că documentele privind eliberarea muniţiei lipsesc? Faptul că eu, la un moment dat, am ales să prezint pe acest blog un document legat de verificarea armamentului cadrelor M.I. este considerat de dv. o dovadă că orice alt document lipseşte? Eu n-am pretins niciodată că blogul meu a prezentat exhaustiv totalitatea documentelor existente despre revoluţia din Timişoara.
      Tot nu mi-aţi explicat de unde aţi dedus că documentul despre verificarea armamentului http://wp.me/pjejF-3Cv prezentat de mine „dovedeşte” că securitatea n-a primit ordin să tragă în manifestanţi. Aţi fi putut spune că documentul respectiv nu dovedeşte nimic, şi n-aş fi avut ce să obiectez la o asemenea afirmaţie. Eu însumi, cînd am publicat documentul, am arătat că nu poate fi considerat o dovadă, ci cel mult un indiciu care singur „nu poate demonstra nimic”. Funinginea de pe o armă nu e dovadă că s-a tras cu ea în manifestanţi, fiindcă nu se ştie cînd s-a tras cu arma respectivă (doar faptul că s-a tras înainte de data verificării şi că arma n-a fost curăţată din momentul tragerii la momentul verificării). Nici lipsa funinginei nu dovedeşte nimic, fiindcă o armă se poate curăţa în cîteva minute.
      Dar dv. nu aţi spus că documentul nu dovedeşte nimic, ci aţi pretins că documentul cu verificarea armamentului „dovedeşte” că securiştii nu au primit ordin să tragă în decembrie 1989.
      Invocarea ca dovezi pentru susţinerea unor teorii a unor documente a căror conţinut nicidecum nu dovedeşte ceea ce se pretinde este o veche tehnică de manipulare, care se bizuie pe faptul că multă lume nu verifică documentele originale, fiind convinsă de simpla afirmaţie că există un document care să dovedească o anume teorie.
      Dat fiind că documentul invocat de dv. nu face nici o referire la ordinele care au fost primite de ofiţerii de securitate în decembrie 1989, sînt curios de raţionamentul dv. în urma căruia aţi concluzionat că anume acel document este o dovadă că securiştii nu au primit ordin să se tragă. Cum vă spuneam, cunoaşterea raţionamentului dv. îmi este necesară pentru a face o apreciere a bunei dv. credinţe sau a capacităţii dv. intelectuale.

  13. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Am onoarea sa va raportez componenta „comandamentului” pe care defuncta Securitate, dupa cum apreciati dvs., a pus-o pe capul meu pentru a ma alimenta cu zvonuri, pe care sa le diseminez in calitate de raspandac:
    1) generali: Vlad, Alexie, Stamatoiu, Bucurescu, Coifescu, Neculicioiu, Dan Marin, Badescu, Neghiu, Tencu, Neagoe
    2) colonei si locotenent-colonei: Achim, Radu (Tinu), Sima, Balasoiu, Burlan,, Raducu, Ratiu, Trifu, Ionita (Cluj), Goran, Mitulescu (Calarasi), Constantinescu, Pavel, Teodorescu (Filip), Mihai (Georgeta).
    Precizez ca in afara de dna Mihai, pe care o cunosc din 1982, fiind mama unui fost elev de-al meu, si de dl. Vlad, pe care l-am cunoscut acum 3 ani, cu toti ceilalti am luat legatura dupa februarie 2011, dupa aparitia cartii „Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost”.
    Desigur, va voi tine la curent cu completarea „comandamentului”, pe masura ce voi face cunostinte noi.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  14. Valeriu Mangu Says:

    Domnule marius Mioc,

    Cum vad ca va coditi sa raspundeti la intrebarea pe care v-am pus-o mai sus, cum in mod sistematic duceti ijpotriva mea o campanie de discreditare ma vad silit sa va reamintesc o suma de lucruri, unele privind metoda pe care am adoptat-o in ceea ce priveste tratarea temei, altele tinand de conduita care trebuie sa guverneze relatiile dintre oameni.
    Am spus-o mai demult ca am pornit de la prezumtia ca Departamentul Securitatii Statului, mai precis dl. general Iulian Vlad, a fost silit sa elaboreze si, respectiv, sa puna in aplicare un plan de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu. Am cautat pe cale logica sa descopar structura unui astfel de plan. Din cartile pe care le-am citit am selectat acele elemente care se potriveau planului, care il completau.
    De regula, dintr-o carte extrag 3-6 astfel de elemente. In masura posibilitatilor, confrunt unele informatii cu amintiri ale unor foste cadre ale DSS.
    Cat priveste atitudinea dvs. constanta de respingere a demersurilor mele, ea nu are nici un fundament logic. As putea-o numi rautate ori chiar invidie daca nu as fi constatat la dvs.,inca de la inceputul colaborarii mele pe acest blog, o suficienta careia nu i-am gasit nici un fundament. Faptul ca ati scris o suma de carti nu spune, pana la urma, nimic daca intre copertele lor nu exista si ceva de substanta. Retineti insa ca am apreciat cartea dvs. privitoare la dl. Laszlo Tokes. Cartea consacrata procesului de la Timisoara este departe de a fi o editie critica a unor hotarari judecatoresti. Simpla reproducere a acestora nu va califica in mod automat autor de lucrare. Remarc si in aceasta directie ca ati dat dovada de intelepciune, scotand in evidenta pe coperta I doar rolul dvs. de ingrijitor de texte.
    Dar atitudinea dvs. de a da certificate – de incredere sau neincredere, de capacitate intelectuala – este de-a dreptul sfidatoare, vecina cu obraznicia. Cine sunteti dvs. sa dati asemenea certificate? Revolutionar cu diploma? Vreun academician de care sa nu fi auzit ori vreun prelat din creierii muntilor, veghind la respectarea principiilor morale?
    Ce va califica asadar sa dati asemenea certificate?
    Adoptand un ton malitios, vecin chiar cu batjocura, as putea spune despre dvs., de pilda, ca aveti o capacitate intelectuala mai mare decat a mea, de vreme ce, prin repetentie, ati facut mai multi ani de facultate decat mine. Va convine? Va place? Eu nu sunt insa adeptul stilului folosit, dupa marturia dvs., de dl. col. (r) Tinu Radu. Sau il folosesc doar atunci cand constat lipsa de caracter a interlocutorului. In ceea ce va priveste nu am ajuns la aceasta concluzie. Va respect ca om, va pretuiesc demersul, dar nu pot sa nu va atrag atentia asupra suficientei ce, vad, va caracterizeaza si care, repet, nu are nici un fundament.
    In fond, si eu, si dvs. am fost retinuti – dvs. la Timisoara, eu la Bucuresti. Din aceasta perspectiva avem asadar statut egal, pe care dvs.. spre deosebire de mine, l-ati invocat in instanta, lucru pe care nu vi-l reprosez, dar vi-l contest in ceea ce priveste identitatea persoanei de la care ati cerut despagubiri.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  15. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Completarea dvs. la postarea nr. 12 imi da de gandit. Cu privire la caracterul dvs.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  16. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Dvs spuneti: „Si in acest sens ma vad silit sa reevaluez din temelii o convingere care n-a fost, la vremea cand a aparut, fundamentata pe nimic, anume ca dl. Ion Iliescu a fost vinovat de toate nenorocirile din decembrie 1989. De altfel i-am spus-o cand am stat de vorba cu d-sa anul trecut, in februarie, cu privire la pregatirea fenomenului pseudo-terorist.”

    Interesant! Si de ce fenomen „pseudo-terorist”? Pe cale de consecinta asta ar insemna c-am avut un fel de pseudo-teroare, nu?
    Abia astept fundamentarea reevaluarii convingerii dvs initiale si sper sa nu scapati din vedere afirmatia lui Iulian Vlad ca a „sprijinit noua putere inca din primele momente” si ca a „condus operatiuni militare” impreuna cu Stefan Gusa din cladirea CC al PCR si apoi din biroul ministrului apararii nationale din cladirea MApN pana in data de 28 decembrie 1989 ca de altfel si de afirmatia publica a gen procuror militar, Viorel Ursu, comform careia Virgil Magureanu s-a deplasat la sediul TVR(L), in seara zilei de 22 decembrie, cu o echipa de ofiteri inarmati ai Directiei a II-a a DSS si pe care apoi i-a lasat in curtea televiziunii tragand in demonstranti.

    Al Dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      Despre afirmaţia procurorului militar Viorel Ursu eu nu auzisem. Aş fi interesat de o sursă care să arate exact ce a declarat.

    • Valeriu Mangu Says:

      Domnule Dan Danescu,

      Focuri de arma trase de la nivelele superioare ale unor cladiri au fost semnalate atat la Timisoara, cat si la Bucuresti, la Targoviste, Sibiu, atat inainte, cat si dupa 22 decembrie, dupa caz. S-a tras din apartamente, de pe acoperisuri. Apartamentele aveau niste proprietari, niste gestionari. Daca in ele nu locuiau persoane oarecare, cine puteau fi gestionarii lor?
      Pentru a trage dintr-un asemenea apartament trebuia sa ai acces la el, sa te instalezi cu ceva vreme inainte, sa te integrezi in atmosfera cladirii, a imprejurimilor etc. Asta inseamna ca tragatorii au patruns in ele, le-au ocupat s.a. cu ceva vreme inainte de evenimentul la care, individual ori in grup restrans, au participat.
      In mod neindoielnic, rolul acestor tragatori singuratici a fost atat de a atata massa, dar si Armata, cat si de a speria. de a creea o stare care sa legitimeze o riposta militara din partea M.Ap.N.
      In conditiile in care scoti in strada zeci de mii, sute de mii, milioane de persoane, fiecare dintre acestea putand, la o adica, sa pretinda functia de primar, de prim-secretar, de prim-ministru sau Presedinte, singura solutie de a evita un razboi fratricid in interiorul massei este de a creea un dusman al acesteia, mai precis un pseudo-dusman, asadar un fenomen pseudo-terorist.
      Sa nu uitam si posibilele convulsii interetnice care puteau sa apara, apoi posibile declaratii de autonomie etc. Toate acestea urmau sa fie evitate printr-un simulacru de razboi intre massa aliata cu Armata si fortele, nu-i asa, ale raului, puse in slujba lui Nicolae ceausescu si/sau a consoartei sale.
      Dl Ion Iliescu n-avea cum sa organizeze un asemenea fenomen in 4-5 ore. Numai DSS in combinatie cu Armata putea asa ceva, prima institutie avand in gestiune apartamente „acoperite” in zonele fierbinti din acele zile – C.C. Televiziune, Palatul Telefoanelor s.a., ca saq ne limitam doar la Bucuresti.
      Ulterior s-a cautat sa se dea un chip asa-zisilor teroristi, cautandu-se ba sa fie identificati cu USLA, ba cu Directia a V-a a DSS. Potrivit spuselor dlui Mihai Montanu, dl. Ion Iliescu a aprobat propunerea acestuia ca USLA si Directia a V-a sa nu se adune pe stadionul „Steaua”. Un episod interesant s-a petrecut si la Garajul „Leonida” al Directiei a V-a.
      Cand m-am intalnit cu dl. Ion Iliescu si i-am dat cartea i-am spus ca din ea reiese ca nu este cel care a organizat punerea in practica a fenomenului pseudo-terorist. N-a zis nici „Da!”, nici „Ba!” – a tacut.
      Cat il priveste pe dl. Iulian Vlad, pozitia sa de sef al DSS si, in logica lucrurilor, de organizator al inlaturarii lui Nicolae Ceausescu ne sileste sa avem in vedere momentele precis delimitate in timp in care a actionat, in care a facut declaratii. Multa lume se intreaba de ce nu iese in public sa spuna ce s-a intamplat. Eu am inteles aceasta pozitie si am convenit, dupa cum am mai spus, in mod tacit cu d-sa ca eu sa nu il intreb nimic, iar dansul sa nu imi spuna nimic. La Targul de carte din primavara mi-a spus ca este dispus sa declare in mod public faptul ca nu mi-a spus nimic privitor la ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. Dar, intr-un mod care il caracterizeaza, a confirmat ceea ce am scris in carte, in dimensiunea fundamentala a faptelor. Mie imi ajunge.
      Cat il priveste pe dl. Doru Viorel Ursu il voi intreba pe dl. lt.-col. (r) Dumitru Burlan cu prima ocazie cam pe unde erau colegii d-sale din Directia a V-a in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie. Nu vreau sa ma hazardez, dar elementele pe care le am azi la dispozitie infirma spusele dlui Doru Viorel Ursu. Nu vreau sa spun prin asta ca d-sa a manipulat – mai degraba a fost victima manipularii, ca majoritatea covarsitoare a populatiei. Apoi – dar voi verifica -, dl. Virgil Magureanu a ajuns in Bucuresti undeva dupa miezul noptii de 22 decembrie, daca nu cumva in cursul zilei de 23.
      Al dvs., Valeriu Mangu

      • mariusmioc Says:

        Faptul că domnul fost general Iulian Vlad este dispus să declare în mod public faptul că nu v-a spus nimic privitor la ceea ce s-a întîmplat în decembrie 1989, arată că domnia sa a înţeles că aveţi obiceiul să răstălmăciţi afirmaţiile persoanelor cu care discutaţi despre decembrie 1989 (pentru a le încadra în patul procustian al propriilor dv. scenarii), motiv pentru care, nedorind ca spusele sale să fie răstălmăcite, şi-a luat această măsură de precauţie.

  17. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu
    @ Marius Mioc

    Domnilor, imi cer scuze.

    E vorba de procurorul Dan voinea si NU, repet, NU de dl Doru Viorel Ursu.

    Revin cu declaratia publica a lui Dan Voinea si link-ul aferent.

    Al Dvs., Dan Danescu

  18. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu
    @ Marius Mioc

    Am revenit DOAR cu textul articolului, salvat de mine, dar NU si cu link-ul pentru ca articolul a disparut din arhiva cotidianului „Adevarul”.

    „Măgureanu a adus la TVR securişti care au tras în manifestanţi”

    de Andrei Badin (86 afisari, 2006-12-13)

    – Al apărării civile?
    – Da, al apărării civile.
    – şi a jucat vreun rol în revoluţie?
    – A jucat, bineînţeles. Avea biroul chiar în Comitetul Central. Păi nu el zicea că sunt tunele cu terorişti?
    – A fost unul dintre cei care au participat la diversiune?
    – Da, iar soacra dlui Geoană n-aţi văzut că şi ea a participat la revoluţie la televiziune? S-a rănit la picior că a aruncat cu sticle incendiare. Ce-a căutat dna Costea la televiziune? Eu zic că este teroristă, pentru că a arunca cu sticle incendiare la televiziune este un act terorist. Ce motive a avut doamna Costea să arunce cu sticle incendiare după 22 la televiziune? Decât să provoace teamă…
    Procesul lui Ceauşescu, cacealma
    – În plan local cum a fost?
    – Da. Asta a fost. În primării au rămas reprezentanţii gărzilor patriotice, ofiţeri, reprezentanţii altora, securişti în civil şi a început… închideţi uşile, cum s-a întâmplat şi la CC, se fură, se sparge… Adevărul despre revoluţie e, de fapt, o mare minciună.
    -Înseamnă că a fost ceva totuşi pregătit…
    – Păi da, peste tot a fost la fel.
    – Putea să pună la cale această diversiune de mare amploare Ion Iliescu…
    – Era reprezentantul partidului.
    – Planul ăsta viza şi împuşcarea rapidă a Ceauşeştilor?
    – Iliescu, Roman, Voican şi Stăn-culescu la Ministerul Apărării au hotărât executarea lor. Nu ne-a spus nouă. Cu mine nu a discutat nimeni niciodată că îl împuşcă pe Ceauşescu. Nu aveam cum să fiu de acord. Că nu poţi. La primul termen de judecată să împuşti un om?
    – Era normal apel şi recurs…
    – Nu ca să fiu eu Dan Voinea procuror sau Popa Gică, Dumnezeu să-l ierte, judecător. Deci, puteai să iei un student, să-l pui să judece şi îţi spunea că nu se poate. Juridic, n-ai cum faci… Execuţia nu a fost chestiunea pe care să o discute cu noi. Nici la plecare…
    Postelnicu şi Dincă, bătuţi de revoluţionari
    – L-aţi arestat în 23 decembrie pe Postelnicu?
    – Da, în sediul CC.
    – Avea bani la el, cum se spune?
    – Nu, nu avea nimic la el. S-a ascuns cu Dincă într-un birou pe acolo la etajul 6 şi l-au luat la bătută.
    – L-au bătut revoluţionarii?
    – Da.
    – De cine au fost executaţi Ceauşeştii?
    – Stănculescu venise şi cu plutonul de execuţie, de la Boteni.
    – De la unitatea specială?
    – Da, paraşutiştii de acolo.
    – Cine a decis împuşcarea lor?
    – La Ministerul Apărării Naţionale. Petre Roman, Iliescu, nu ştiţi că s-au întâlnit ei toţi în wc şi au hotărât să îi execute ? A fost un proces ratat din punct de vedere procedural şi juridic. Dar Ceauşescu a fost o teroare, dacă nu era executat atunci nu cred că îl mai executa cineva vreodată. Cred că nici nu mai puteai să obţii de la el informaţii. Atunci l-am cunoscut prima dată şi era un tip foarte afectat, probabil şi de diabetul pe care îl avea. Atunci nu mai ştia nimic, iar dacă nu îi spunea ea ce să zică, el nu ştia ce să spună.
    Ceauşescu era bolnav de diabet în ultimul grad
    – Era bolnav? Se confirmă infor-maţia asta?
    – Era bolnav de diabet. Eu am avut o pungă de insulină. Dacă aţi văzut, ea ţinea în poşetă şi o pungă albă. Era o pungă de insulină, el era dependent şi era în ultimul grad. Punga aia de insulină, după ce i-a luat şi i-a dus, a rămas pe masă. Un colonel de pe acolo era bolnav de diabet şi îmi zice: „Domne, nu am avut parte de atâta insulină”. Am luat punga şi i-am zis: „Ia-o mă, zi bogdaproste, să-ţi faci mata insulină că lui ăsta nu-i mai trebuie acum”.
    – Vreau să mai lămurim un aspect. E adevărat că cei care au fost omorâţi în decembrie ’89 nu li s-au făcut autopsii ori dacă li s-au făcut au fost distruse după aceea?
    – Da, este adevărat. Avem o dată exemplul celor de la Timişoara care au fost aduşi în Bucureşti arşi, 42 de cadavre, cărora nu li s-a făcut autopsie. A mai existat şi o adresă făcută la Institutul Medico-Legal ca să nu se facă autopsie, una semnată de Gheorghe Diaconescu.
    – Cel care a fost apoi procuror general?
    – Da, cel care a fost procuror general. Nefăcându-se autopsia nu poţi să tragi concluzia că omul ăla a murit împuşcat şi atunci nu poţi să acuzi pe cineva că a tras la revoluţie.

    „Organizatorii represiunii din decembrie 1989, aceiaşi şi la mineriada din 13-15 iunie”
    – Cum de v-a venit ideea să corelaţi dosarul revoluţiei cu cel al evenimentelor din iunie ’90?
    – Aceiaşi reprezentanţi ai represiunii din decembrie 1989 îi regăsim la mineriadă. Conduc represiunea de la mineriadă. Un Stănculescu, un Chiţac, un Diamandescu, un Voican Voiculescu, un Petre Roman, un Iliescu, un Măgureanu.
    – Măgureanu (n.red. – şef al SRI în perioada 1990-1997) era implicat deja şi în revoluţie?
    – Virgil Măgureanu a venit pe 23 decembrie la Televiziune şi s-a implicat prin faptul că a adus securişti de la Direcţia a 2-a, ofiţeri înarmaţi, i-a dus la Televiziune, îi lasă în curte şi ăia trag. Trag până eliberează curtea de manifestanţi. În 23, în 24, asta face Măgureanu. Terorişti erau consideraţi manifestanţii. Lupta celor de la Armată, de la Miliţie, de la Securitate, de la Gărzi era împotriva manifestanţilor. Să nu intre în Televiziune, să nu intre în Radio. Pai radioul a devenit liber în 22? Radioul a fost militarizat de jos şi până la etajul nu ştiu care, au fost militari pe toate etajele, să nu mai intre nimeni. Ocupau manifestanţii radioul? Nu l-au ocupat. Aşa, şi acolo unde nu au înţeles că trebuie să plece acasă, s-a tras. Ideea cu teroriştii apare prima dată, o găsim în discursurile lui Ceauşescu, când îi califică pe manifestanţii de la Timişoara huligani, iredentişti şi terorişti. Această idee a fost răspândită de fratele lui Ilie, la Cluj. şi deci după 22 decembrie… teroriştii. Ne apăram de teroristi. De fapt, când îi întrebi: „De ce ai pus tu mâna pe armă, cine nu trebuia să intre?”, răspunsul vine: „Să nu intre persoane străine, manifestanţii, cine să nu intre în instituţie?”

    „S-a tras pur şi simplu în populaţie”
    – Dacă Ceauşescu a plecat pe 22 la ora 12 şi câteva minute cu elicopterul, când s-a constituit nucleul celor care au deturnat caracterul anticomunist al revoluţiei?
    – Nucleul ăsta începe să acţioneze de la Timişoara, nu în 22. Când ajung în Bucureşti, ăştia vin cu lecţia învăţată. Guşă a fost un circar. şi el, şi Vlad. Guşă la CC nu a mai putut fi găsit de ni-meni. şi aceste unităţi militare le-a vânturat Sergiu Nicolaescu, le-au condus actorii nu ştiu care. Mă înţelegeţi? Åia de la Băneasa i-a adus Diaconu, Mircea Diaconu, el a adus trupele de Securitate de la CC. Pe cei de la regimentul de gardă, regimentul mecanizat de la Ploieşti al lui Niculescu, i-a dus Sergiu Nicolaescu, nu? Actorii conduc foarte bine operaţiunile astea la revoluţie. Nu mai conduce generalul Guşă, nu conduce generalul Vlad. Ei se fac că vorbesc la telefon cu ăla, cu ăla, dar nu dau niciun ordin, dacă observaţi pe casete. Ei nu dau niciun ordin! Doar Vlad mai spune câteodată, vorbeşte, nu ştim, vorbeşte, nu vorbeşte: bă, v-am zis să nu luaţi armele de la rastel sau nu ştiu ce. Dar el nu dă niciun ordin expres, prin televiziune, sunt generalul Vlad, vă rog să depuneţi armele, să nu acţioneze niciun securist împotriva populaţiei. O spune Vlad? N-o spune. şi Guşă se duce la Televiziune să spună să nu se tragă împotriva populaţiei? Nu. Sunt ticăloşi. Pentru că există nişte reguli de purtare a războiului. Când îi dau arma în mâna soldatului trebuie să îi spun cine este inamicul. Deci, domnul Guşă trebuia să spună cine este inamicul. Să comunice armatei române: avem de luptat din momentul ăsta cu inamicul cutare. şi să-l descrie.
    – Cum a fost posibil?
    – În România s-au încălcat toate legile posibile. S-a tras pur şi simplu în populaţie. În populaţia noastră. Aproape toate victimele noastre sunt români plus câţiva ziarişti străini. Atât.
    – Unul dintre jurnalişti a murit, britanic parcă, atunci când se afla într-un avion?
    – S-a tras de la Titu în el cu artileria.
    – Câte persoane ar urma să fie învinuite în dosarul revoluţiei din decembrie?
    – Aici sunt mulţi.
    – De ordinul? Peste o sută?
    – Nu ştiu dacă ajung la 100 aici. Nu poţi să pui soldaţi pe cruce şi să spui: au tras ăştia pe la întreprinderi, Gărzi Patriotice… Eu trebuie să fiu în stare să răspund şi cu privire la cei reţinuţi ca suspecţi şi cu privire la răniţi, şi cu privire la morţi. Altfel, nu are credibilitate actul ăsta de cercetare. Nu pot să îmi permit să las vreun semn de întrebare, pentru că este suficient ca să trezesc suspiciuni. De aceea, am hotărât să facem pe zone. Am făcut, de exemplu, Constanţa. Am dus toată echipa la Constanţa. Am audiat acolo vreo 800 şi ceva de oa-meni… şi s-a stabilit în concret pentru fiecare victimă autorul. Deci, am terminat Constanţa. Acum i-am dus la Braşov. Toţi membrii asociaţiilor sunt chemaţi să dea cu subsemnatul. Avem evidenţa celor implicaţi în revoluţie, că s-au dus după certificate.

    Rectificare: Voinea a afirmat ca Magureanu a mers cu securistii la TVR(L) in seara de 23 decembrie 1989 si NU pe 22 decembrie, asa cum gresit am afirmat mai sus.

    Al Dvs., Dan Danescu

      • Dan Danescu Says:

        @ Marius Mioc

        Domnule Marius Mioc,

        Multumesc pentru link.

        Recitind interviului am observat ca Dan Voinea n-a precizat timpul (al noptii/diminetii sau zilei/noptii datei de 23 decembrie 1989) cand Virgil Magureanu s-a deplasat cu securistii de la Directia II-a a DSS in curtea TVR(L) tragand in demonstranti. Avand in vedere ca VM era vechi si confident colaborator al lui Ion Iliescu dar si faptul ca lt.col Stan Mihai (seful unitatii de Provocare si Dezinformare din cadrul Directiei a II-a a DSS) a aparut ulterior pe „sticla” alaturi de Magureanu si mai tarziu prim-adjunct al celui din urma, tind sa cred ca Magureanu si securistii Directiei a II-a au actionat chiar din primele ore (miezul noptii) ale zilei de 23 decembrie 1989.

        Ar fi cu adevarat interesant daca Dan Voinea a avut/are probe care sa sustina cele afirmate public. O eventuala confirmare, cu probe, ar matura definitiv orice incercare care sa disculpe Securitatea de genocidul din decembrie 1989.

        Al Dvs., Dan Danescu

      • mariusmioc Says:

        Dan Voinea, în calitatea sa de procuror, dacă avea probe nu trebuia să dea declaraţii la ziare ci să trimită dosarul în instanţă.

  19. @Dan Danescu

    L-aţi convocat la bara pina şi pe acest psihopat, ţaţa masculina şi mitoman patologic care este `procurorul` Dan Voinea. Am mai incercat pe acest blog sa atrag atenţia ca noi traim in ţara lui Caragiale şi ca nu se poate pune preţ pe ce spun foarte mulţi dintre romani. Dan Voinea a participat la simulacrul de proces finalizat cu asasinarea a doi oameni nevinovaţi, soţii Ceauşescu! Intr-o lume normala ar fi trebuit sa fie judecat pentru complicitate la omor şi-ar fi trebuit sa se afle in inchisoare. Asta-i omul care declara ca Ceauşescu a infometat Romania şi ca el insuşi facea foame şi statea la coada pentru ca sa cumpere gheare de pasare,’tacimuri’. Cind el cistiga pe uşor 3000 lei lunar, iar un prinz de calitate excelenta la cantina sau restaurant costa 10 lei (cantina, meniul 2), 12 lei (cantina, meniul 1) şi intre 15 şi 20 lei la restaurant in funcţie de ce alegeai.

    Escroci şi psihopaţi sunt toţi actorii acestui vodevil caragialesc care este escrocheria cu `revolutia`!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s