Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (27). Dispozitivul

Ultima parte a rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (26). Latura civilă. 4483 părți civile. Cei vătămați înainte de 22 decembrie 1989 excluși, dar au calea procesului civil

În acest fragment este prezentată concluzia rechizitoriului: trimiterea în judecată a celor 3 inculpați (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus) și clasarea cauzei față de alte persoane. Pentru fapte săvîrșite pînă în 22 decembrie 1989 (adică nu includ perioada luptei cu așa-zișii teroriști) se clasează cauza de săvîrșire de infracțiuni contra umanității față de Nicolae Ceaușescu, Iulian Vlad și Tudor Postelnicu pe motiv de autoritate de lucru judecat și față de Vasile Milea pe motiv că a intervenit moartea acestuia. Se lămurește astfel că Parchetul îl consideră și pe Vasile Milea, care a fost declarat erou și încă mai există străzi care-i poartă numele în diferite orașe românești, drept vinovat de infracțiuni contra umanității, dar nu-l poate trimite în judecată doar fiindcă murise. Legat de faptele din intervalul 22-31 decembrie 1989, adică diversiunea cu „teroriștii”, se clasează cauza, pe motiv de moarte a suspecților, față de Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), Victor Atanasie Stănculescu, Nicolae Militaru, Nicolae Eftimescu (fost șef al direcției Operații din Marele Stat Major, pentru conduite din intervalul 17-31 decembrie 1989, deci Parchetul îl consideră suspect și pentru fapte anterioare lui 22 decembrie), Ion Hortopan (deasemeni fapte din perioada 17-31 decembrie 1989), Silviu Brucan (membru CFSN). Cu privire la Mircea Mocanu (fost șef al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului), Ștefan Dinu (fost șef al Direcției de Informații a Armatei), Teodor Brateș (crainic TVR), Petre Roman (fost primministru FSN) și Ioan Toma (fost ministru al tineretului comunist) cauza e clasată fiindcă nu există dovezi concludente ale vinovăției acestora. Se mai clasează un mare număr de plîngeri penale ale unor terțe persoane care n-au prezentat dovezi pentru cele reclamate. Se disjunge cauza cu privire la distrugerile de bunuri de patrimoniu de la Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară cît și cea cu privire la doborîrea unui avion Tarom în 28 decembrie 1989 (caz despre care am scris: 28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry – linc). Se dă o listă de 96 de martori care să fie citați, cu mențiunea că audierile acestora la Parchet au fost înregistrate și sînt puse la dispoziția instanței pe un hard disc. Un material cu valoare istorică, care nu trebuie să se piardă. Unii dintre martori sînt acum morți, cum ar fi Ion Caramitru și Mihail Ispas.

După părerea mea, diversiunea cu teroriștii au avut interes s-o facă cei care săvîrșiseră crime și înainte de 22 decembrie 1989, căci scopul principal al diversiunii a fost acoperirea crimelor din perioada 17-22 decembrie 1989, iar vinovăția lui Ion Iliescu e că a acceptat această diversiune pentru că cei care au făcut-o l-au ajutat să preia puterea. Am îndoieli asupra vinovăției lui Nicolae Militaru, care nu a fost implicat în acțiunile de pînă în 22 decembrie 1989 și nu cred că a avut control efectiv al operațiunilor în seara de 22 cînd a început diversiunea cu teroriștii. Cred că abia după ce Militaru a rechemat din rezervă o mulțime de oameni de-ai săi de încredere a avut el controlul real al armatei, dar pînă atunci tot Stănculescu, Gușă și alți generali ceaușiști (unii menționați în rechizitoriu: Eftimescu, Hortopan, Iosif Rus, Mircea Mocanu) trăgeau sforile. După rechemările din rezervă făcute de Militaru lupte cu „teroriștii” n-au mai prea fost. Militaru a murit mai repede după revoluție, nu s-a mai putut apăra și a devenit țap ispășitor convenabil pentru toți cei implicați în diversiune. Ei au continuat diversiunea armată începută în 22 decembrie 1989 printr-o diversiune propagandistică în presă (acoperirea adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni, cum scriam în 1990 – linc), și una din liniile directoare ale campaniei propagandistice a fost „poporul cere o explicație despre cine au fost teroriștii, hai să livrăm explicația că mortul Militaru e de vină”. Observ că despre primministrul FSN Petre Roman se concluzionează că nu sînt dovezi concludente de vinovăție, dar viceprimministrul FSN Gelu Voican Voiculescu e considerat vinovat în calitate de factor decizional al CFSN. Nu știu dacă viceprimministrul era mai decizional decît primministrul. Probabil a cîntărit implicarea personală a lui Gelu Voican Voiculescu în procesul soților Ceaușescu. Acel proces a avut scopul de a elimina un martor incomod pentru crimele din perioada 17-22 decembrie 1989, căci Nicolae Ceaușescu știa exact cine a săvîrșit acele crime la porunca sa și Victor Stănculescu nu voia să-i dea posibilitatea să vorbească. Este de discutat în ce măsură Gelu Voican Voiculescu era conștient de scopul procesului Ceaușeștilor ori a fost el însuși manipulat de conducători din armată. Din spusele Rodicăi Giura, care înființase Comisia Guvernamentală de Anchetă din 1990 care cerceta crimele din Timișoara, în acel an Voican Voiculescu a dat un comunicat fals pentru a ascunde vinovăția lui Mihai Chițac, care era ministru în guvernul FSN (vezi Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac – linc).

Dispozitivul

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (26). Latura civilă. 4483 părți civile. Cei vătămați înainte de 22 decembrie 1989 excluși, dar au calea procesului civil

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală

În acest capitol se vorbește despre latura civilă a cauzei. 4483 de persoane (inclusiv moștenitori ai persoanelor vătămate) s-au constituit părți civile pentru vătămări suferite în perioada 22-31 decembrie 1989. Cei care au suferit vătămări înainte de 22 decembrie 1989 nu sînt incluși, căci dosarul privește doar fapte începînd cu data de 22 decembrie 1989, dar aceștia au dreptul de a cere despăgubiri pe calea unor procese civile.

G. LATURA CIVILĂ

Crăciun fericit!

Tuturor cititorilor acestui blog le doresc un Crăciun și un An Nou fericite!

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați

În acest capitol se explică parcursul procedural al dosarului, care a trecut prin mai multe faze de cercetare, disjungere a unor fapte, încetare a urmăririi penale față de anumite persoane pentru diferite motive (prescriere, moarte a învinuiților, existență de hotărîri judecătorești cu autoritate de lucru judecat, inexistența faptelor ori neprevederea faptelor în legea penală, amnistie), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, reluarea urmăririi penale, infirmări de rezoluții, schimbări de încadrări juridice, declinări de competență.

F. DATE REFERITOARE LA URMĂRIREA PENALĂ

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor

În acest fragment se vorbește felul cum s-au comportat la anchetă cei 3 inculpați. Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu nu au vrut să dea nici un fel de declarații, în timp ce generalul Iosif Rus a dat declarații tăgăduind că ar fi dat anumite ordine de care e învinuit și invocînd ordine primite de la vîrful comenzii militare a M.Ap.N. (generalii Nicolae Eftimescu și Nicolae Militaru). Dar, afirmă Parchetul „apărările formulate nu au fost în stare să răstoarne probele de vinovăție existente”.

E. DATE REFERITOARE LA INCULPAŢI

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă

În acest fragment, întîi se face un expozeu cu privire la infracțiunile contra umanității, pentru a se arăta că infracțiunile atribuite inculpaților erau prevăzute în vechiul cod penal valabil în 1989 și se află și în noul cod penal, astfel că există o continuitate a incriminării faptelor care îngăduie tragerea la răspundere penală. Apoi se individualizează vina fiecăruia din cei 3 inculpați. În cazul generalului Iosif Rus, comandant al aviației miliare, acesta este considerat vinovat de cazul de la aeroportul Otopeni în care au murit 48 de persoane și alte 15 au fost rănite. Deasemeni se arată că a dat personal ordine diversioniste prin care a contribuit la agravarea psihozei teroriste, care a contribuit la restul de 805 persoane ucise și 2142 rănite în acea perioadă. În cazul lui Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, li se incriminează că au dezinformat prin mass-media (Ion Iliescu în mod direct prin apariții televizate și comunicate de presă), au participat la dezinformarea și diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceaușescu și au acceptat și asumat inducerea în eroare săvîrșită de unele cadre cu funcții de conducere în M.Ap.N. fără a interveni pentru stoparea ei. Aici e o nuanță interesantă în rechizitoriu – se spune că inducerea în eroare nu a fost făcută de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ci de cadre de conducere din M.Ap.N., dar Iliescu și Voican Voiculescu sînt vinovați că au acceptat-o, și-au asumat-o și n-au intervenit pentru stoparea ei. Sînt aduse argumente din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, ratificat de România, conform cărora șefii militari și alți superiori ierarhici răspund penal pentru crime săvîrșite de forțele de sub controlul lor și dacă au luat decizia conștientă de a nu acționa pentru împiedicarea acelor crime.

D. ÎNCADRAREA JURIDICĂ

Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989

În acest fragment se vorbește despre mijoacele de probă folosite.

C. MIJLOACELE DE PROBĂ

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989

Continui prezentarea rechizitoriului din „dosarul revoluției” cu capitolul „Problema teroriștilor din decembrie 1989”. Vezi fragmentele anterioare din rechizitoriu:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989

De menționat că despre acest rechizitoriu există și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost prezentată pe acest blog: Decizia ÎCCJ din „dosarul revoluției” prin care s-a respins reluarea urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș (linc).

În acest fragment se afirmă că teroriștii din decembrie 1989 nu au existat, ci a existat doar o psihoză indusă de factori de decizie din CFSN și MApN. În ceea ce privește simulatoarele de foc, acestea ar fi existat în înzestrarea armatei dar doar la Batalionul 404 de cercetare Buzău (după declarația lui Constantin Olteanu, fost ministru al apărării, care însă nu le-a văzut personal) și „nu a fost identificată nicio persoană care să fi văzut în realitate un astfel de simulator al armamentului de infanterie”. Legat de Batalionul 404 Buzău, s-a primit o notă prin care se spune că acest a folosit simulatoarele dar înainte de 22 decembrie, anume la Timișoara în 20 decembrie cînd mulțimea înconjurase sediul Comitetului Județean PCR și au trebuit evacuați primul ministru Dăscălescu și alți șefi de partid care se aflau în sediu. Acea notă este însă nesemnată și nedatată. Cea mai eficientă metodă de simulare a focului e tragerea cu cartușe de manevră, se mai afirmă. Adaug eu, un simplu casetofon care are înregistrate zgomote de împușcături poate sluji ca simulator de foc.

XIII. Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989.

Marșul eroilor 2025 la Timișoara (video)

Asociația „Druckeria” a suporterilor echipei Poli Timișoara a organizat în 16 decembrie 2025 un marș în cinstea eroilor din decembrie 1989. Vedeți mai jos filmarea.

Lansarea cărților „Revoluția din 1989, pe scurt” și „The anticommunist Romanian Revolution of 1989” (video)

În 16 decembrie 2025, la Opera Română din Timișoara, a avut loc lansarea cărților mele (Marius Mioc) „Revoluția din 1989, pe scurt” și „The anticommunist Romanian Revolution of 1989” (engleză). Aici, filmare de la lansare. Vorbesc prof. Miodrag Milin, eu (Marius Mioc) și Ioan Savu.