Generalii Mihai ChiÅ£ac ÅŸi Victor Stănculescu – cîte 15 ani de închisoare

Azi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat verdictul final în procesul generalilor Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu. Fiecare a primit cîte 15 ani închisoare.

Amîndoi au fost membri în guvernul revoluţionar înfiinţat de Ion Iliescu în decembrie 1989. Mihai Chiţac a fost numit ministru de interne iar Victor Atanasie Stănculescu ministru al economiei. În februarie 1990 Victor Stănculescu a fost numit ministru al apărării naţionale (în locul lui Nicolae Militaru).

În 1990, o Comisie Guvernamentală de Anchetă înfiinţată în urma protestelor de stradă din TImişoara a făcut propunerea de trimitere în judecată a generalilor Ştefan Guşă, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Această propunere va fi luată în seamă abia în 1997, cînd la putere ajunsese Convenţia Democratică. În cazul lui Ştefan Guşă, s-a dispus încetarea urmăririi penale fiindcă intervenise moartea acestuia.

În 1999 cei doi generali au fost osîndiţi la cîte 15 ani închisoare şi degradare militară, sentinţă menţinută în 2000 după recurs.

Revenirea la putere a lui Ion Iliescu a dus la declararea recursului în anulare, în anul 2000, de către fostul procuror general Tănase Joiţa. Recursul a fost admis în 2004 şi cauza trimisă la rejudecare.

În 2007, în urma rejudecării, condamnarea iniţială a fost menţinută, iar acum s-a isprăvit şi recursul faţă de menţinerea condamnării iniţiale.

EvoluÅ£ia procesului ÅŸi argumentele folosite în acesta, pînă la momentul recursului în anulare inclusiv, am prezentat-o în cartea “Curtea Supremă – Procesele revoluÅ£iei din TimiÅŸoara (1989)”, tipărită în 2004 ÅŸi disponibilă ÅŸi pe internet.

Spre amintire, niÅŸte reacÅ£ii din 1999, cînd generalii Mihai ChiÅ£ac ÅŸi Victor Stănculescu au fost osîndiÅ£i prima dată:“Partidul DemocraÅ£iei Sociale din România ia act cu îngrijorare de sentinÅ£a CSJ, cît ÅŸi de consecinÅ£ele periculoase ale precedentului creat de această sentinţă. ÃŽn opinia PDSR, sentinÅ£a CSJ nu îşi găseÅŸte justificarea în desfăşurarea evenimentelor de la TimiÅŸoara, din decembrie 1989, ci în dorinÅ£a unor partide din actuala coaliÅ£ie – în special a PNÅ¢CD – de a rescrie istoria, inclusiv cu ajutorul JustiÅ£iei, ÅŸi de a confirma tezele, pe care le vehiculează de ani, dar care nu au nici un suport în realitate (…) PDSR consideră înjositor gestul unor oameni politici ai puterii, care au transformat JustiÅ£ia într-o servitoare a intereselor lor, aducînd o gravă jignire Armatei în ansamblul său ÅŸi corpului ofiÅ£eresc” (Jurnalul NaÅ£ional din 17 iulie 1999). Adrian Năstase declara ÅŸi el, cu o subtilă ameninÅ£are în final: “Am ajuns să trăim într-o societate ale cărei valori morale ÅŸi politice sînt complet răsturnate: în timp ce generalul Stănculescu este condamnat la 15 ani închisoare pentru “culpa” de a fi contribuit la victoria RevoluÅ£iei române, aceeaÅŸi putere îl transformă în erou ÅŸi-l reabilitează pe Mihai Pacepa, cel ce fusese condamnat la moarte pentru înaltă trădare [ce-are sula cu prefectura? - n.n.]. (…) Prin această condamnare, actuala Putere distruge mecanismele alternanÅ£ei politice. Actualii guvernanÅ£i au avut grijă să-ÅŸi ofere case pentru viitor, neînÅ£elegînd faptul că acest tip de sentinÅ£e nu fac altceva decît să invite viitoarele puteri să dorească să ofere ‘un alt tip de case’“ (Jurnalul NaÅ£ional din 17 iulie 1999).

AcuzaÅ£iile aduse puterii politice existente atunci neglijează faptul că cel puÅ£in doi membri ai guvernului au reacÅ£ionat vehement împotriva hotărîrii CurÅ£ii Supreme. Ministrul apărării naÅ£ionale Victor Babiuc (pe atunci membru PD, dar apoi devenit membru PNL, ceea ce arată că nici acest partid nu era deranjat de atitudinea dînsului; apoi a revenit la PD) declara: “Hotărîrea de condamnare a celor doi generali nu este o simplă eroare judiciară, ci o gafă judiciară, cu pronunÅ£at caracter politic, în care intenÅ£ia lăudabilă de aflare a adevărului este înlocuită cu un proces al Armatei Române” (“Ziua” din 20 iulie 1999). Asemănătoare erau ÅŸi gîndurile ministrului de interne Constantin Dudu Ionescu, membru PNÅ¢CD: “ÃŽntrucît a fost plecat pentru cîteva zile prin Å£ară, ministrul Dudu Ionescu n-a mai urmărit ÅŸtirile ÅŸi, fiind contactat de ‘Jurnalul NaÅ£ional’, n-a putut să declare decît că este ‘total surprins’ de sentinţă: ‘DaÅ£i-mi voie să mă liniÅŸtesc. Bine că sînt pe scaun în maÅŸină. BineînÅ£eles că îmi menÅ£in afirmaÅ£iile făcute în trecut. Cei care au îndeplinit ordinele legale nu au pentru ce să plătească. Că victimele trebuie să fie despăgubite nici nu mai încape îndoială, dar pentru ca un minister, MApN, să răspundă pentru ce s-a întîmplat atunci este ridicol. Poate statul să plătească, asta dacă-ÅŸi recunoaÅŸte vina din trecut’“ (“Jurnalul NaÅ£ional” din 17 iulie 1999). Singurul politician important pe care-l cunoaÅŸtem că a luat atitudine publică de aprobare a sentinÅ£ei este PNÅ¢CD-istul Remus OpriÅŸ (“instituÅ£iile abilitate îşi fac datoria” – vezi Jurnalul NaÅ£ional din 17 iulie 1999).