Radio Europa Liberă, „Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989. Înregistrare cu împuşcături din Timişoara. Şevardnadze: „Nu pot spune dacă acolo au pierit într-adevăr oameni, însă îmi exprim regretul”. Herta Muller şi Radu Câmpeanu de partea revoluţiei (audio)

Emisiunea „Actualitatea românească” din 20 decembrie 1989 difuzată de radio „Europa Liberă” cuprinde o înregistrare din 17 decembrie 1989 din Timişoara şi o declaraţie a unui participant direct la evenimente.

Alte emisiuni înregistrate de la „Europa Liberă” din timpul revoluţiei le puteţi găsi la pagina „Mijloacele de informare în masă străine în decembrie 1989”.

Fă clic pentru a asculta emisiunea de pe saitul radio Europa Liberă (34 minute 57 secunde)

Linc de rezervă

Transcriere înregistrare:

00:00 Semnal sonor al emisiunii „Actualitatea Românească”

00:16 Neculai Constantin Munteanu: La microfon Neculai Constantin Munteanu. În timp ce spitalele din Timişoara gem la propriu şi la figurat, copleşite de mulţimea răniţilor şi mortilor pe care nimeni nu îi în stare să îi numere, se vorbeşte de sute şi din ce în ce mai des, de mii, în timp ce revolta oamenilor pare să se extindă şi în alte oraşe, Nicolae Ceauşescu s-a plimbat prin Iran, însoţit de o suită de nu mai puţin de 55 de persoane. 55 de slugi. A vizitat fabrici de covoare, şi a depus o coroană de flori la mormîntul lui Khomeini, omul care a făcut Iranul să sîngere şi a îndoliat şi a trimis la moarte sute de mii de iranieni. Ucenicul vrăjitor îşi omagia maestrul.

În timp ce toate lungimile de undă şi pe toate frecvenţele, la fiecare oră se vorbea de Timişoara şi de un masacru, condamnat în toată lumea şi de toată lumea, la Radio Bucureşti s-a vorbit, parcă în batjocură, de soarele socialismului, de gloriosul partid, de strălucitul bărbat, afirmîndu-se că în România, citez: „Nicicînd democraţia, în sensul cel mai autentic şi nobil al cuvîntului, nu a ridicat atît de generos şi atît de atotcuprinzător masele, adevăratul făuritor al istoriei, la dirijarea treburilor obştei şi ale propriilor destine”. La Timişoara s-a tras tocmai în masele care au ieşit în strada să ceară pîine şi libertate, făurind o istorie a lor, o istorie scăldată în sînge.

Ascultaţi, Timişoara, 17 decembrie 1989.

02:05 Înregistrare audio de la Timişoara: „Trageţi, măi, trageţi!”. Fluierături, huiduieli. Tîmpiţilor! Sunet de împuşcături. „Tragi în mă-ta, mă! Porcilor! Huo! Nu vă e ruşine vouă, mă? Români, români ca noi!”. Sunet de împuşcături.

02:39 Neculai Constantin Munteanu: Tancuri şi mitraliere pe străzi trag în mulţime. Timişoara, 17 decembrie 1989

02:47 Înregistrare audio de la Timişoara: Sunet de împuşcături.

03:11 Neculai Constantin Munteanu: România, 1989, epoca Ceauşescu. Ascultaţi acum o nouă mărturie a unui martor ocular, care a fost acolo şi a văzut cînd s-a tras în mulţime.

03:24 Martor ocular: Sînt un transfug român din Timişoara şi am avut “nenorocitul” noroc să iau parte la mişcările revoluţionare din ultimele zile din Timişoara. De fapt, totul a pornit de la un părinte, Tökes, care a avut curajul să ceară preşedintelui ţării că libertatea şi viaţa în România să devină mai bună. Ameninţat fiind să fie dus la un arest, populaţia s-a ridicat, la început cu sutele, mai apoi cu miile.

Un maximum a fost joi, 16 decembrie, cînd mii de oameni erau în Piaţa Maria şi în imprejurimi. Stînd liniştiţi şi aşteptînd să vadă ce se mai întîmplă. Sîmbătă spre duminică au început să devină mai agresivi şi tovarăşul Moţ şi Bălan au încercat să-i liniştească. Aceştia au fost huiduiţi şi dintr-un moment într-altul demonstraţia a devenit o demonstraţie revoluţionară. Au început să scandeze Jos Ceauşescu! Sîntem flămînzi! Haideţi cu noi! Ceauşescu, PCR, libertatea unde e? Populaţia a devenit agresivă, a început să spargă vitrinele, să ardă, să distrugă lucrurile, de fapt, care sînt în cantitate minimă în zilele acestea. Nenorocirea a durat pînă spre dimineaţă cînd s-au mai liniştit spiritele.

În dimineaţa de duminică, 17 decembrie, în schimb, au pornit din nou aşa-zisele lupte. Mii şi mii de oameni erau între Piaţa Maria, Catedrală, Operă, Hotelul Continental şi Consiliul Judeţean. Scandau lozinci, cereau mîncare, cereau libertate, cereau, de fapt, ce aud în fiecare zi la radio şi care, de fapt, sînt minciuni gogonate. Au spart vitrinele librăriilor, au scos cărţile lui Ceauşescu afară şi le-au datfoc. Au atacat Consiliul Judeţean, au luat portretul jos şi i-au dat foc. O maşină de pompieri venită în ajutor, de fapt, trimisă să împrăştie demonstranţii, a fost răsturnată în cîteva minute.

Deci acest lucru era duminică de la 12. Lumea a devenit şi mai îndîrjită, demonstraţia a luat dimensiuni incredibile pentru noi, românii. Era ceva minunat! Românii se apărau, românii îşi cereau drepturile într-un mod organizat. De la două, din păcate, a apărut armata. Aceasta a încercat să oprească diferite căi de acces spre centru. Dinspre Piaţa Kutl, dinspre Fabric, dinspre cartierele studenţeşti. La început a fost ca o joacă de copii, cînd soldaţii se retrăgeau, demonstranţii înainteau, era ceva care nu prevestea ce se va întîmpla. Pe la unu au început să vină tancuri ce curgeau spre centru şi am impresia, spre Consiliul Judeţean. Şi-au făcut uşor loc printre populaţie, fără să rănească pe nimeni.

Pe la două-trei a început agresivitatea armatei. Au început cu amfibii să intre în populaţie, să atace oamenii cu baioneta şi cu patul puştii.Tancuri au trecut peste maşini, le-au sfărîmat, au trecut peste cel puţin 4 maşini, după cîte am auzit, am văzut femei strivite, femei bătrîne care n-au putut să fugă, strivite de tancuri şi de amfibii. Luaseră totul o turnură dramatică, dar lupta devenise deja îndîrjită, foarte îndîrjită. Peste tot, de la ora patru, se auzeau împuşcături, pocnete ce nu puteau să fie altceva decît împuşcături, deoarece lîngă Spitalul Judeţean curgeau Salvări şi maşini claxonînd, cărînd morţi şi răniţi. Cîţi or fi fost, nu se va putea ştii poate niciodată.

Seara la 8, mă aflam într-o coloană de demonstranţi care a fost oprită de armată. Coloana care era condusă de un purtător al steagului românesc, se scandau lozinci, se cerea libertate, se cerea mîncare, se striga Haideţi cu noi! Era o atmosferă revoluţionară ca din cărţile noastre de istorie. Armata a oprit coloana, a cerut să se retragă, deoarece dacă nu se vor retrage vor trebui să tragă. Nimeni nu a crezut. S-a strigat: Cum să se tragă în popor? Armata este doar pentru duşman! Femeile strigau că bărbaţii lor sînt în armată şi nu îşi închipuie ca bărbaţii lor vor împuşca femeile. Erau copii de 14, de 13, de 12 ani acolo. Nimeni nu a crezut, era o linişte plină de optimism. S-a mai spus o dată, că din păcate, există ordinul de a trage.

Totuşi lumea nu s-a dat înapoi, miile de oameni nici nu se putea da înapoi, voiau să înainteze spre centru. Dintr-o secundă în alta a început să răpăiască mitralierele şi puştile. În cîteva secunde am văzut în faţa mea cel puţin 30-40 de răniţi şi morţi. Răniţi gravi deoarece nu s-au mai ridicat. A fost un moment de stupefacţie. Lumea a încercat să se retragă, numai miile din spate înaintau şi strigau lozinci asa că coloana, spre mirarea noastră, a fost lăsată să treacă, trecînd spre centru cu miile. Răniţii au fost căraţi apoi cu maşini particulare cîte trei-patru în portbagaj, pe băncile din spate, căraţi la Spitalul Judeţean. Lumea spunea că şi cei răniţi, chiar dacă vor supravietui, sînt oameni morţi, deoarece Ceauşescu pentru salvarea socialismului său pe care numai el îl înţelege, va omorî milioane de oameni dacă va fi necesar. Din păcate, cam aşa se prevede în momentul actual.

După acest lucru sigur, revolta în centru, era în toi, s-a dat foc la magazine, s-au strigat lozinci. Lumea, era ca o sărbătoare naţională. Lumea mirosea că va fi libertate. Puştile şi mitralierele au răpăit pînă dimineaţa la patru. Sute, sute de răniţi, de morţi au fost duşi în spitalele înconjurătoare. Tramvaiele erau puse perpendicular pe străzi ca tancurile să nu mai treacă, dar armata, totuşi, a putut să înainteze. Spre patru, multă lume s-a retras, au fost foarte mulţi morţi, grămezi, morţi, era incredibil.

A doua zi dimineaţă oraşul era relativ liniştit. Peste tot erau tancuri, soldaţi, miliţie. Erau mii de oameni care erau înmărmuriţi, deceptionaţi de turnura pe care o luase revoluţia pasnică. Au sperat şi ei că poate vor reuşi să cîştige un pic de libertate, tot pe căi paşnice cum au reuşit alte popoare din Est, ca Cehoslovacia, Bulgaria, care nu au trebuit să varse atîta sînge. Erau toate unităţile, poşta, toate unităţile socialiste închise. Cioburi erau pe stradă, trotuarele despicate de şenilele tancurilor, era nenorocire.

12:54 Neculai Constantin Munteanu: Era nenorocire. La ora cînd ascultaţi aceste cuvinte, Nicolae Ceauşescu vorbeşte la Bucureşti. Încă nu ştim ce spune. Cineva trebuie tras la răspundere. Şerban Orescu, care e răspunderea regimului Ceauşescu pentru ceea ce se întîmplă acum în România?

13:12 Şerban Orescu: În aceste ultime şi tragice zile regimul Ceauşescu şi-a dovedit caracterul său criminal. La Timişoara s-a tras în oameni neînarmaţi, care demonstrau paşnic. După ce au făcut din România ţara cea mai săracă de pe continent, Ceauşeştii au făcut acum din ţara noastră şi locul celui mai mare masacru din perioada postbelică. Aşa cum au transmis agenţiile de presă şi martorii oculari, împotriva demonstranţilor paşnici regimul a folosit mitraliere, tancuri şi elicoptere.

Un imens aparat de Securitate – se poate constata acum – fusese pregătit din timp spre a lupta împotriva populaţiei la nevoie. Aceasta în timp ce poporul român cunoaşte lipsurile cele mai elementare. Nici Stalin nu şi-a permis să tragă ziua-n amiaza mare în populaţie. Asta înţelege tiranul de la Bucureşti prin apărarea fermă a socialismului, prin dreptul fiecărui partid de a construi socialismul la el acasă aşa cum crede. Şi Honecker, se ştie astăzi, dăduse ordin să se tragă în demonstranţii de la Leipzig. Alţii l-au împiedicat să o facă.

Ceauşescu şi Honecker au felicitat, dealtfel, pe conducătorii chinezi pentru masacrul din Piaţa Tiananmen din Peking. Ceauşescu a vrut probabil să arate prietenilor săi de la Peking că nu este mai prejos. Crimă premeditată împotriva umanităţii, astfel poate fi numită în limba juriştilor, folosită după ultimul război mondial, fapta guvernanţilor de la Bucureşti. Se ştie cum au fost pedepsiţi vinovaţii de crime împotriva umanităţii după cel de-al doilea război mondial.

Agenţia austriacă de presă, APA, arăta că trupele au deschis focul fără avertisment. În acest context trebuie spus că potrivit agenţiilor de presă, cel puţin un ofiţer şi doi soldaţi care au refuzat să tragă, au fost executaţi. Iată acum şi crima comisă de demonstranţi de neiertat în ochii Ceauşeştilor. S-a strigat Jos Ceauşescu! Ne e foame! Vrem libertate! Au fost rupte portrete ale dictatorului, au fost arse operele lui.

Există însă mărturii că demonstranţii au cerut să stea de vorbă cu mai marii locali ai Partidului înainte de a devasta, după cum se pare, sediul partidului de la Timişoara. Dar nici actualul prim-secretar, Radu Bălan, nici precedesorul lui, ajuns între timp secretar al Comitetului Central, Ilie Matei, nu au avut curajul să stea de vorbă cu poporul. S-a tras deci în mulţime, fără a se încerca calmarea spiritelor. Împrejurări care agravează răspunderile.

În acest timp şeful statului şi al Partidului declara la Teheran presei că situaţia în ţară este „stabilă şi echilibrată”. Iar Radio Bucureşti relata ieri că Ceauşescu depusese o coroană la mormîntul lui Khomeini, un alt tiran pătat cu sînge şi că vizitase o fabrică de covoare. Aceasta în timp ce la Timişoara se desfăşura cea mai mare tragedie al Europei postbelice. Cine se face vinovat şi care sînt răspunderile?

Cît priveşte vinovaţii, permiteţi-mi să citez părerea ministrului adjunct britanic de externe, William Weldgrave: Cei care lucrează în Securitatea românească, a spus el, trebuie să fie de acord că o zi a socotelilor va veni şi pentru ei, aşa cum s-a întîmplat cu colegii lor din Germania de Est şi cu alţii. Bineînţeles că de masacrul de la Timişoara se fac vinovaţi înainte de toate, Ceauşeştii. Dar nu numai ei.

Un atare masacru creează o răspundere colectivă, de care nu se vor putea degaja nici membrii Comitetului Politic Executiv, nici membrii Comitetului Central. După cum masacrul de la Timişoara constituie o noua dovadă că Partidul Comunist Român este inapt să conducă ţara. Baia de sînge de la Timişoara, repetăm, cea mai cruntă represiune din Europa postbelică, descalifică pentru totdeauna pe comuniştii români ca partid.

Întrebarea pe care şi-o pun mulţi la ora actuală este, desigur: Va mai putea Ceauşescu să se menţină la cîrmă, după masacrul de la Timişoara? Cert este că Austria va duce cazul în faţa Consiliului de Securitate. Regimul de la Bucureşti va replica poate că aceasta reprezintă un amestec în treburile sale interne. Mai greu de închipuit sînt însă viitoarele contacte ale lui Ceauşescu, purtătorul acum şi al stigmatului Timişoarei cu ceilalţi conducători din Estul Europei, adepţi ai reformelor.

Conştienţi fiind de răspunderea nu numai politică şi penală asupra lor, după Timişoara, Ceauşeştii vor mînui poate frîiele puterii cu şi mai mare cruzime ca pînă acum. Închiderea graniţelor ţării, brutalităţile chiar faţă de cetăţeni străini, dovedesc că regimul nu-şi alege mijloacele. Dar şi românilor, pare-se, le-a ajuns cuţitul la os. Căci există un factor de care Ceauşeştii abia acum învaţă să ţină seama: poporul român. După cum nu pot fi chiar trecute cu vederea ştirile că în aparatul superior de la Bucureşti ar fi izbucnit unele divergenţe. E ceea ce afirmă ziaristul Dagobert Lindlau, de obicei bine informat, corespondentul televiziunii vest-germane pentru Europa de Est.

Nu putem trece întrutotul cu vederea că nici informaţiile despre deosebiri de vedere între comandanţii ale Armatei şi ale forţelor Ministerului de Interne, forţe direct implicate în masacrul de la Timişoara. Cert este că pentru criza din ţară ajunsă la paroxism există o singură soluţie: plecarea Ceauşeştilor de la putere. E de crezut că odată declanşată, solidaritatea forţelor vii ale naţiunii, poporul va ieşi învingător şi în România. Opinia publică internaţională, mai toate statele şi guvernele salută, după cum aţi putut afla, această acţiune politică plină de abnegaţie. Nu ne îndoim că voinţa poporului român va triumfa. Atunci va suna şi ceasul răspunderilor.

19:53 Neculai Constantin Munteanu: Foamei românilor de pîine şi de libertate, iresponsabilul şi de acum sîngerosul regim a lui N. Ceauşescu îi răspunde cu sfidare şi cruzime. Gelu Ionescu.

20:07 Gelu Ionescu: Evenimentele tragice de la Timişoara, violenţa represiunii ajunsă pînă la vărsare de sînge, ştirile despre numărul mare al victimelor continuă să mobilizeze atenţia opiniei publice internaţionale şi să impresioneze lumea întreagă şi califică întru-totul şi definitiv politica dictaturii din România.

Este forma de maximă agresivitate a unei puteri întemeiate pe teroare, pe ignorarea realităţii ţării, pe dispreţul faţă de popor. De ani de zile această dictatură a nesocotit orice formă de protest sau orice forma de alternativă la o politică ce are ca rezultat dezastrul de azi. Ani de ani, greve sau proteste, începînd cu greva minerilor din 1977, trecînd prin demonstraţia studenţilor din Iaşi sau prin greva muncitorilor din Braşov în octombrie ‘87, au avut drept singură consecinţă înăbuşirea, represiunea, refuzul dialogului, refuzul de a îndeplini cele mai mici doleanţe ale masei.

Glasul dizidenţilor şi patrioţilor a fost înăbuşit. Regimul s-a izolat în cea mai reacţionară formă de guvernare şi a rămas surd la toate evenimentele şi răsturnările care au avut loc în absolut toate ţările comuniste din răsăritul Europii. Ba dimpotrivă. A criticat orice formă de liberalizare şi reformă, devenind ultimul reprezentant al unui sistem ce pare astăzi muribund. Ceauşescu şi oligarhia din juru-i s-a instituit prin forţă şi refuz ca singur proprietar al ţării, dispreţuind un neam întreg şi impunîndu-i un regim de viaţă care a atentat, cum nu o dată s-a spus, la integritatea forţei biologice şi morale ale poporului.

Cruzimea represiunii din aceste zile nu este decît continuarea acestei politici, gestul capital prin care dictatura se agaţă de o putere care e de mult îndreptată împotriva poporului, a intereselor ţării din toate punctele de vedere. De la înfometarea şi frigul ce domnesc în ţară de ani de zile pînă la trupele care au atacat pe demonstranţii de la Timişoara, e un drum scurt, radical şi fără întoarcere care a fost parcurs, escaladat în aceste zile. De la minciuna care a fost vărsată de decenii de-a rîndul peste ţară prin toate mijloacele de infomare şi pînă la sfidarea realităţii în momente de maximă criză, e acelaşi drum.

Ceauşescu, puterea a ordonat represiunea. Apoi ca gest maxim de sfidare, care nu a scăpat observatorilor internaţionali, care a fost observat chiar de ministrul de externe sovietic, Eduard Şevardnadze, Ceauşescu a plecat într-o vizită la Iran. De zile întregi la Timişoara se demonstrează, se trage, se arestează, sînt ucişi tineri, copii, femei, bărbaţi, liderul român depune coroana de flori la mormîntul unuia dintre cei mai cruzi conducători de stat din epoca modernă, aiatolah-ul Khomeini.

Presa şi radioul român nu spun o vorbă despre marile agitaţii din ţară. Miniciuna crescută ca o plagă de ani de zile se lăfăie încă pe trupul însîngerat al ţării. Închiderea frontierelor în aceste ceasuri de criză este expresia ultimă şi paroxistică a izolării a ţării şi al poporului, practicată de ani de zile. Despre ea nu se pomeneşte o vorbă. Poporului român i se ascunde încă totul. Cum poate fi numită asta altceva ca sfidare? Dispreţ de neiertat din partea unei conduceri ce nu mai este responsabilă, ce încearcă cu acelaşi mijloace pe care se întemeiază de ani de zile, minciună, represiune, înfricoşare, diminuare fizică şi morală a unui popor să facă faţă unei stări de criză fără precedent în istoria României postbelice.

În toate ţările vecine, în RDG, în Cehoslovacia, Bulgaria, în faţa nemulţumirii masei, a zecilor de mii de demonstranţi, Puterea a cedat. Nu s-a recurs nici la cruzime, iar sfidarea a fost înfrîntă. Represiunea sîngeroasă are un singur precedent recent şi anume acela din Piaţa Tiananmen din capitala Chinei. A fost limpede că la Praga şi la Dresda, la Sofia şi Leipzig, recurgerea la forţă şi represiune a fost evitată. Acest semnal al evitării represiunii a fost, pe deoparte cerut expres de Moscova şi de noul curs al reformismului, iar pe de alta de un minim patriotism, de o minimă responsabilitate care a oprit mîna ucigaşă să tragă.

Regimul din România a nesocotit ambele imperative ale momentului istoric. Şi prin asta, el s-a înfăţişat în faţa lumii în cea din urmă formă a reacţionarismului său.

24:54 Neculai Constantin Munteanu: Primim la redacţie extraordinar de multe telefoane şi mesaje. Abia mai prididim pentru că nu sîntem decît o mînă de oameni iar nenorocirea din România e prea copleşitoare. Ascultaţi acum două dintre ele. Primul ne vine din partea domnului Radu Câmpeanu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România cu sediul la Paris.

25:18 Radu Câmpeanu: Represiunea sîngeroasă de la Timişoara a zguduit conştiinta românilor din ţară şi din străinătate. Toţi se închină cu profund respect în faţa sacrificiului celor care au murit pentru libertatea şi demnitatea poporului român. Jertfa lor a intrat acum în istorie şi cu siguranţă că ea nu va rămîne inutilă.

Tragedia de la Timişoara a dezvăluit caracterul criminal al regimului de la Bucureşti şi prăpastia care desparte populaţia ţării de cei care deţin puterea. Morţii şi răniţii de la Timişoara, cei de la Braşov de acum doi ani ca şi de pe Valea Jiului de acum 12 ani acuză pe Ceauşescu de crimă împotriva poporului. Prezenţa lui la conducerea ţării este o provocare şi o ruşine pentru neamul românesc.

Singura cale pentru a ieşi din situaţia dramatică de astăzi este demisia lui imediată din toate funcţiile pe care le deţine pentru că nimănui nu-i este permis să creadă că în România se poate proceda ca în China şi că sîngele vărsat poate rămîne nepedepsit. De la cel care a ordonat masacrul de la Timişoara pînă la ultimul ucigaş în uniforma militară care a tras în mulţime, nimeni nu va scăpa de dreapta judecată a poporului.

Cadrele Partidului Comunist ca şi cele din Armată, trebuie să fie conştiente de răspunderea şi riscurile pe care şi le iau dacă vor continua să slujeasca tirania şi nu vor proceda fără întîrziere la înlăturarea de la Putere al lui Ceauşescu şi a clicii din jurul lui. Să ia aminte de cele ce se petrec în ţările vecine pentru ca să înţeleagă care le este datoria. Lumea întreagă a condamnat represiunea de la Timişoara şi pe cel în numele căruia ea s-a făcut. Noi, românii din străinătate, nu vom înceta să cerem guvernelor occidentale izolarea politică şi diplomatică a lui Ceauşescu ca şi boicotarea economică a regimului său.

Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a mări presiunea internaţională asupra actualului guvern de la Bucureşti. Compatrioţii noştri din ţară să ştie nu numai că sîntem cu sufletul cu ei, dar că nu vom precupeţi niciun efort ca să îi ajutam oricînd şi oricum pentru a contribui împreună la eliberarea României de sub jugul unei tiranii fără precedent în istoria noastră.

27:49 Neculai Constantin Munteanu: Un alt mesaj ne vine din partea unui grup de scriitori germani, originari din România. Mesajul a apărut în Frankfurter Allgemaine Zeitung şi în Tages Zeitung. Ne va fi citit de Helmuth Frauendorfer.

28:02 Helmuth Frauendorfer: Către Armată, către Miliţie, către Securitate! Voi trageţi în popor. De ce îi mai slujiţi acestui criminal şi familiei sale? Şi voi faceţi parte din această naţiune şi obligaţia voastră ar fi să apăraţi naţiunea şi nu pe un criminal. Să nu uitaţi asta! Priviţi ţările din jur! Lepădaţi-vă de criminali! Încă mai aveţi timp. Nu mai trageţi în popor! Gerhard Csejka, Helmut Frauendorfer, Klaus Hensel, Johann Lipetz, Herta Muller, Werner Kremm, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner. Berlinul Occidental 19 decembrie 1989.

29:03 Neculai Constantin Munteanu: Scriitorii germani, originari din România într-un dramatic apel către Armată, către Securitatea şi către Miliţia din România care trebuie să apere poporul român şi interesele poporului român, nu interesele şi familia Ceauşescu.

Mă uit la ceas şi văd că mai am puţin timp. Am să vă citesc cîteva reacţii din ţările vecine şi din ţările prietene socialiste. Mai întîi, Comitetul de Coordonare al Studenţilor a dat publicităţii un apel care a fost citit de către un deputat în Adunarea Generală de la Praga. Citesc acest apel: „În lumina actualei situaţii din România, vă cerem, dragi compatrioţi, să vă exprimaţi solidaritatea în ajunul Crăciunului la orele 10 seara prin aprinderea de lumînări la ferestrele voastre. Acest gest simbolic va oglindi opiniile voastre şi simpatia pe care o manifestăm faţă de poporul român. În ceea ce priveşte noul guvern cehoslovac apelăm la cabinetul creat ca semn al reconcilierii naţionale să ia următoarele măsuri de politică externă: 1. Guvernul să deplîngă violarea drepturilor omului în România şi să îşi facă cunoscută atitudinea în instituţiile internaţionale 2. Guvernul să treacă la revizuirea politicii sale de pînă acum faţă de România. 3. Guvernul cehoslovac să contramandeze toate acordurile sale bilaterale cu regimul de la Bucureşti. 4. Guvernul cehoslovac să rupă relaţiile diplomatice cu regimul de la Bucureşti.
Adunarea Federală a adoptat, deasemeni, următoarea declaraţie: Camera Poporului şi Camera Naţiunilor a Adunării Federale Cehoslovace au primit cu profundă indignare ştirile despre acţiunea brutală întreprinsă în ultimele zile şi care continuă să fie întreprinsă împotriva cetăţenilor din România, care fac uz de drepturile lor inalienabile de întrunire. Luînd notă de consecinţele acestor acţiuni faţă de vieţi omeneşti. Cele două Camere cer cu insistenţă guvernului cehoslovac să tragă imediat concluziile de rigoare pe care să le expună la viitoarea întrunire a celor două Camere”. Acesta a fost apelul Comitetului de Coordonare Studenţesc de la Praga şi declaraţia Adunării Federale.

Aş vrea să vă aduc la cunoştiinţă în încheiere felul în care a reflectat Radio Moscova în limba română cele ce se întîmplă în România. Citez. Zice Radio Moscova: „de vineri, cîteva oraşe ale României sînt cuprinse de tulburări. Mijloacele de informare din ţară păstrează tăcere în această privinţă. Despre evenimentele care au loc în nord-vestul României se poate judeca numai din declaraţiile puţinilor martori oculari străini sosiţi în Iugoslavia şi în Ungaria. Potrivit relătarilor lor, tulburările au început cînd reprezentanţii organelor de Securitate l-au luat de acasă pe preotul bisericii reformate din Timişoara, László Tőkés”.

În continuare Radio Moscova afirmă că judecînd după informaţiile martorilor oculari manifestaţiile din Timişoara, Arad, Oradea şi Braşov s-au transformat în acţiuni de ordin politic. Potrivit relatărilor agenţiilor de presă, în România se menţine o atmosferă încordată. Ea a apărut în urma ciocnirii miliţiei şi soldaţilor cu demonstranţii din Timişoara. Agenţia iugoslavă Tanjug transmite că s-au înregistrat sute de morţi şi răniţi. România şi-a închis frontierele cu Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria şi Uniunea Sovietică. În continuare Radio Moscova a arătat că la punctele de trecere a frontierei s-a creeat o situaţie anormală.

Evenimentele din România au stîrnit îngrijorări şi în alte ţări, zice Radio Moscova. La Berlin, participanţii la tratativele de la masa rotundă, reprezentînd toate forţele politice din Germania de Răsărit, au cerut Guvernului român încetarea represiunilor. Seimul Poloniei a protestat împotriva încălcării în România a drepturilor omului. Parlamentul maghiar a chemat Guvernul României să respecte angajamentele asumate de el în cadrul acordurilor internaţionale. În timpul vizitei sale la Bruxelles răspunzînd la întrebările agenţiei Reuters, cum apreciază evenimentele din România, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, Şevarnadze. A spus că el dispune numai de informaţii prealabile. Nu pot spune dacă acolo au pierit într-adevăr oameni, însă îmi exprim regretul profund, a menţionat el.

Radio Moscova consemnează şi faptul că autorităţile bulgare încearca să normalizeze situaţia din punctul de frontieră Ruse – Giurgiu, la graniţa cu România. Aceasta se face drept răspuns la măsurile autorităţilor româneşti. Pentru alte amănunte vă invităm să ascultaţi programele noastre din această seară şi buletinele de ştiri din cursul serii şi din cursul nopţii pentru că vom transmite şi în cursul nopţii.

• revoluţia română din 1989