Samoşchin: „Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989.

"Pravda" din 24 decembrie 1989 publică comunicatul agenţiei TASS în care se cere imperativ să nu mai fie pusă în primejdie viaţa oamenilor sovietici din Bucureşti

În 3 decembrie 2009 prezentam pe acest blog cele publicate de ziarul moscovit „Pravda” din 24 decembrie 1989 despre revoluţia română (linc). Printre altele, ziarul sovietic publica şi un comunicat al agenţiei oficiale de presă sovietice TASS, în care se pomenea faptul că viaţa oamenilor sovietici din Bucureşti este în primejdie.

Declaraţia Agenţiei de presă TASS

Din Bucureşti parvin ştiri îngrijorătoare care confirmă că în unele cartiere ale oraşului au loc ciocniri armate. Grupuri de adversari ai transformărilor începute în ţară au atacat clădirea televiziunii române în care se află membrii consiliului Frontului Salvării Naţionale. În urma acţiunilor acestor unităţi militare, zona luptelor a cuprins şi blocul de locuinţe în care stau familiile colaboratorilor reprezentanţei comerciale sovietice. Indivizi înarmaţi au pătruns în clădirea din care au deschis un foc intens. În clădire au izbucnit incendii; viaţa oamenilor sovietici, femei şi copii, e în mare pericol.

Soarta cetăţenilor sovietici îi îngrijorează pe cei din Uniunea Sovietică. Le cerem celor care au declanşat aceste acţiuni ce pun în pericol viaţa oamenilor sovietici să renunţe la ele imediat.

(tălmăcire: Iulian Ciocan, de la secţia moldovenească a radio Europa Liberă)

Explicam la acea vreme că lîngă Televiziune exista un bloc care, de ani de zile, era repartizat cetăţenilor sovietici şi care a ajuns în zona luptelor „antiteroriste”, motiv pentru care ambasada sovietică a organizat evacuarea locatarilor şi făgăduiam cititorilor acestui blog că voi trata subiectul mai pe larg. N-am avut vreme să-mi ţin această făgăduială, fiindcă nu s-a găsit încă tălmaci pentru articolele din presa rusă pe acest subiect (eu nu vorbesc ruseşte), dar ideea nu a fost abandonată. Nici n-am considerat problema prea urgentă, după ce 20 de ani nimeni în România nu dăduse importanţă evacuării sovieticilor din Bucureşti.

Iată însă că această temă a fost discutată recent la emisiunea „Naşul” de la B1TV şi de ziarul „Adevărul”. În articolul „Schema preluării puterii de către KGB, la „Naşul” (linc) din „Adevărul” din 15 martie 2010 sînt reproduse cuvintele lui Alex Mihai Stoenescu:

Blocul sovietic a fost evacuat încă din 9 decembrie 1989

În 9 decembrie 1989 din acest bloc au fost evacuate familiile reprezentanţei sovietice. Femeile şi copiii, cu bagaje, mobilă, cu tot s-au mutat din clădire. În timpul evenimentelor, o subunitate a armatei române a fost trimisă să cerceteze clădirea întrucît se trăgea din ea.

Spunîndu-se că evacuarea a avut loc înainte de revoluţie, în 9 decembrie 1989, se sugerează astfel că sovieticii ştiau ce va urma, o dovadă că revoluţia a fost un complot sovietic, teză dragă lui Stoenescu.

Grigore Cartianu a adăugat:

La Televiziunea Română s-a tras din cîteva vile din apropiere unde aveau acces anumiţi securişti vînduţi. Dar s-a tras mai ales din blocul sovietic, aflat în apropiere de Piaţa Charles de Gaulle, zona Aviatorilor, din Capitală”.

Viaceslav Samoşchin, traducătorul în ruseşte a unor cărţi de Florea Ceauşescu şi Liviu Rebreanu

Am trimis un e-mail lui Viaceslav Samoşchin, jurnalist şi scriitor rus care din 1989 locuieşte la Bucureşti. Domnul Samoşchin a fost şi este corespondent la Bucureşti pentru diferite publicaţii ruseşti, fiind cunoscut şi în calitate de traducător în limba rusă a unor cărţi ale lui Florea Ceauşescu (fratele dictatorului) şi Liviu Rebreanu. L-am rugat pe domnul Samoşchin să comenteze dezvăluirile ziarului „Adevărul”. Iată ce mi-a răspuns dînsul (tot prin e-mail):

Acest Cartianu minte de îngheaţă apele. N-am mai văzut aşa ceva.
Cetăţeni sovietici au fost evacuaţi din blocul acela la 23 decembrie 1989, după ce armata a facut zob din clădirea aceasta, în momentele acelea toţi locuitorii blocului aflîndu-se în subsolul clădirii. Spre seara acelei zile de 23 decembrie toţi au fost mutaţi în clădirea ambasadei unde i-am găsit în seara aceea şi am vorbit cu unii dintre ei pe care îi cunoşteam. În aceeaşi seară a fost întreprinsă prima încercare de evacuare a femeilor şi copiilor cu autocarul în direcţia Gării de Nord. Şi eu, împreună cu familia mea (soţia şi doi copii) mă aflam în autocar. Însă în momentul în care am ajuns la Gara de Nord, prin Calea Griviţei, au început să tragă „teroriştii” şi soldaţii care au fost prin zonă ne-au recomandat să ne retragem la Ambasadă. Abia peste 24 de ore evacuarea s-a reuşit şi eu iar am condus în autocar familia mea la gară. Trenul a plecat undeva la ora 23:00, deci la 24 decembrie si nu la 9 decembrie (…).
Despre evacuare s-a scris în presă, am scris şi eu – ca martor ocular – de pildă, la „Literaturnaia Gazeta” din 27 decembrie 1989. Dar telereportaj amănunţit a transmis principalul canal TV de atunci al URSS, TV Central. Autorul reportajului este colegul meu Serghei Jelezneak care a fost atunci corespondent permanent al TV sovietic, împreună cu cameramanul Andrei Leonov. De altfel, despre trenul cu cei evacuaţi, adică femei şi copii, s-a dat reportaj prin TV-ul Central şi de la gara de la Chişinău. Trenul cu evacuaţii a fost însoţit de Vladimir Medvedenko, care răspundea la ambasadă pentru problemele de securitate (el a murit aici în urmă cu trei ani, tot a lucrat la ambasadă şi a fost reprezentant oficial al FSB (omologul SRI).

Într-un al doilea e-mail domnul Samoşchin a revenit cu următoarele precizări:
Reportaje [despre evacuare] au dat corespondenţii Televiziunii Centrale Sovietice. În materialul meu din Literaturnaia Gazeta despre aceasta a fost doar o menţiune, de genul: Ambasada Sovietică a fost arhiaglomerată de membrii de familii ale lucrătorilor reprezentanţelor sovietice din România. Şi că printre ei au fost şi răniţi.
Deci, o mare parte dintre ei proveneau tocmai de la blocul din Piaţa de Gaulle. Unele dintre acele persoane mai lucrează şi astăzi la Bucureşti. Unul dintre ele, Iuri Belov (cel care a fost rănit în ziua de 23 decembrie la mînă, cînd a încercat să iasă din clădire ca să-şi vadă ce-i cu maşina lui parcată pe Bd. Aviatorilor) pînă nu demult a lucrat la Bucureşti sau la Ploieşti, la compania „Lukoil”. Poate că şi astăzi e aici. Ceilalţi doi, Viktor Ustinov şi fiul lui Alexei azi reprezintă la Bucureşti o firmă rusească de echipament energetic şi se ocupă de modernizarea unui bloc energetic de la Centrala Mintia-Deva.
Poate că despre evacuare au scris mai amănunţit corespondenţii ziarelor Pravda şi Izvestia. Colecţiile acestor ziare – sînt sigur că se află la Biblioteca Academiei şi ar putea fi consultate. În general, vă spun, în acele zile am urmărit evenimentele din ţară, adică ce se întîmplă cu România şi românii şi mai puţin ne-am etalat problemele, adică a cetăţenilor sovietici, deşi aceste probleme după cum ştiţi dvs. au existat. (…)
Domnii Ustinov, Victor şi Alexei ar putea fi contactaţi pentru un eventual interviu cu ei – ca mincinoşii gen Cartianu sau Stoenescu să fie îngropaţi pe viu încă o dată în delirurile şi născocirile lor.

Problema aceasta a evacuării cetăţenilor sovietici din Bucureşti rămîne în atenţia mea. Precum am făgăduit în 3 decembrie 2009, în viitor voi prezenta pe acest blog articole din presa sovietică care descriu respectiva evacuare.

Mai citeşte:
– Viaceslav Samoşchin: În 1989 Ceauşescu se adresase conducerii sovietice cu rugămintea de a creşte numărul turiştilor sovietici care vizitează România
– Iliescu apare, măcelul dispare – diversiuni ale ziarului „Adevărul”
– Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
– Mircea Druc: Cînd am venit la Bucureşti m-a şocat teama patologică faţă de ruşi
– Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
– Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
– Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
– “Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
– “Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
– Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
– Greşita distincţie a lui Alex Stonenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) – a 2-a partea a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
– Căderea lui Ceauşescu, văzută de Alex Stoenescu – Comentariu la partea legată de căderea lui Ceauşescu din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
– Cică Măgureanu a scris o carte cu dezvăluiri supărătoare pentru Iliescu – comentariu la cartea „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu” (Editura Rao 2008).
– Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu – comentariu la un capitol al cărţii „Interviuri despre revoluţie” de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2004).

• jurnalistica din România
• revoluţia română din 1989