La conferinţa de presă a asociaţiei „17 Decembrie” din 25 august 1994, pe lîngă criticarea raportului SRI despre revoluţie întocmit sub conducerea lui Virgil Măgureanu, pe care am prezentat-o pe acest blog (linc) (şi pe care vă recomand s-o citiţi înainte de a citi acest articol), am prezentat şi nişte critici la adresa felului cum ziaristul Ion Cristoiu a analizat raportul SRI. Respectivele comentarii, cu titlul „Ion Cristoiu şi raportul SRI”, le-am publicat în ediţia a 2-a, din 1995, a cărţii mele „Falsificatorii istoriei”. Nu apar în ediţia întîi a respectivei cărţi (unde apar însă comentariile legate direct de raportul SRI prezentate la acea conferinţă de presă) şi nici în cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” publicată în 1999. Problema posibilei reabilitări a lui Ceauşescu, pe care o întrezăream în 1994, se arată actuală şi acum, ba chiar observ că din 1994 pînă azi propaganda ceauşistă a înregistrat însemnate succese. Readuc în atenţia cititorilor textul meu din 1994, care nu a mai apărut pe internet pînă acum. Am adăugat unele lincuri relevante.
Ion Cristoiu şi raportul SRI
Sîntem nemulţimiţi nu numai de raportul SRI, ci şi de comentariul domnului Cristoiu cu privire la acesta, publicat în „Evenimentul Zilei”.
Acest comentariu face parte din seria de articole propagandistice de reabilitare a lui Ceauşescu, cu care domnul Cristoiu ne-a obişnuit. De pildă, în „Evenimentul Zilei” din 6 august 1994, domnia sa scrie: „A dat sau nu ordin să se tragă fostul dictator? Toate investigaţiile ulterioare nu au reuşit să ofere un răspuns precis”.
Pentru domnul Cristoiu nu există şedinţele C.P.Ex. a căror stenograme au fost deja publicate, nu există teleconferinţa (linc), nu există cuvîntarea lui Ceauşescu de la TVR din 20 decembrie 1989 (linc), nu există nimic. Ceauşescu e nevinovat, el n-a dat ordin să se tragă, încearcă să sugereze domnul Cristoiu cititorilor. N-o spune în mod categoric, că s-ar compromite, dar esenţa cam asta e. Contestarea cu tupeu a celor mai evidente lucruri e o caracteristică a propagandei ceauşiste.
Nimic nu l-a compromis mai mult pe Ceauşescu decît faptul că a poruncit să se tragă în propriul său popor. Lipsurile materiale pentru mulţi sînt mai mari decît înainte de revoluţie. Dacă propaganda ceauşistă, reprezentată şi de Ion Cristoiu, va izbuti să convingă opinia publică că nu Ceauşescu a dat ordin să se tragă în decembrie 1989, calea spre reabilitarea ceauşismului este deschisă în România.
Amintim că Ion Cristoiu este cel care a spart gheaţa în 1990, repunînd pe tapet teoria lui Ceauşescu despre revoluţie, prin editorialul „Un nou an 1940?” („Zig-Zag” nr. 18-19/1990). Tot el a cerut încă din 1991 încetarea proceselor legate de revoluţie şi amnistierea criminalilor din decembrie 1989. El a condus campania propagandistică de transformare a generalului-criminal Ştefan Guşe în erou naţional şi el i-a numit pe membrii C.P.Ex. „oameni politici remarcabili”.
Ciudat ni se pare că, după ce a apreciat cartea „Revoluţie şi reformă” a lui Ion Iliescu (linc) drept „un text politic de excepţie” („Expres Magazin” nr. 50/1993), acum domnul Cristoiu combate energic ceea ce el numeşte teoria lui Iliescu despre revoluţie.
Amintim celor interesaţi că teoria începutului spontan al revoluţiei nu este teoria lui Iliescu ci teoria Asociaţiei „17 Decembrie”. Desigur, mai există enigme: nu se ştie, de pildă, ce culoare aveau ciorapii purtaţi de Laszlo Tokes în 16 decembrie 1989. În linii mari, însă, credem istoria revoluţiei din Timişoara cunoscută.
Se pare însă că presa dîmboviţeană post-revoluţionară este de altă părere şi va continua să dezbată cele două mari enigme pe care le-a născocit: enigma începutului revoluţiei şi enigma găinii care a născut pui vii.
Mai citeşte:
– Raportul SRI din 1994 despre revoluţie, de pe vremea lui Virgil Măgureanu
– Revista „Zig-Zag”, iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei
– Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei
– Propagandă în ziarul „Adevărul”: Eroul Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS
– Nou episod de propagandă ceauşistă în „Adevărul”
Blogul lui Marius Mioc 
off topic. domnule Mioc, am citit materialul dvs. Dialoguri cu Tokes. Ma intereseaza punctul dvs. de vedere cu privire la posibila calitate de informator al fostei Securitati a d-lui Tokes si/sau a serviciilor secrete maghiare. daca sunteti amabil (nu va citez daca nu doriti acest lucru) astept un raspuns pe adresa de mail. multumesc si scuze pentru modul de abordare.