Cu Brîndușa Armanca în 1997. „În linii mari adevărul se cam cunoaște… Problema este că s-au scris atîtea minciuni despre revoluție… Nu e vorba să descoperim acuma roata… ci pur și simplu să lămurim opinia publică despre care este adevărul” (video)

În 1997 am fost invitat la o emisiune a TVR Timișoara, a cărei realizatoare era Brîndușa Armanca, pentru a vorbi despre cărțile mele care apăruseră pînă atunci – „Falsificatorii istoriei” și „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” (aceasta din urmă apăruse chiar în acel an). Cred că emisiunea a fost difuzată în 17 decembrie 1997 și titlul ei era „Remember”.

Transcriere înregistrare:

Manipularea mediatică legată de comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției

Articol publicat (cu mici diferențe) și pe contributors (linc).

Am prezentat deja textul integral (linc) al comunicatului din 18 decembrie 2017 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție legat de cercetările din așa-zisul dosar al revoluției. Este interesant și felul cum a fost prezentat acest comunicat în unele mijloace de informare în masă românești.

Pe saitul „Evenimentul Zilei”, în 20 decembrie 2017, Sorin Andreiana scrie: „Parchetul militar confirmă: În decembrie 1989 a fost lovitură de stat!” (linc). Articolul subliniază că Ion Cristoiu, șeful de la „Evenimentul Zilei”, a fost primul ziarist român care a susținut teza loviturii de stat care ar fi acum confirmată și de Parchet (cu privire la rolul lui Ion Cristoiu în popularizarea teoriei loviturii de stat sînt de acord cu Andreiana; eu însumi am subliniat rolul lui Cristoiu în prima mea carte – „Falsificatorii istoriei” – publicată în 1994, în capitolul „Ion Cristoiu – vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” – linc). „Iliescu zice că nu la Malta s-a decis soarta lui Ceaușescu, Parchetul îl contrazice”, mai adaugă Andreiana. Aici mă deranjează cum pune problema „Evenimentul Zilei”: De ce scrie că Parchetul îl contrazice pe Ion Iliescu, în loc să scrie că Parchetul îl contrazice pe Marius Mioc?

Scornicești, județul Olt

Sursă foto: facebook

În 1994, la o conferință de presă, am prevăzut posibilitatea reabilitării ceaușismului (linc). Propagandistic, Ion Cristoiu e omul care a făcut cel mai mult pentru asta. Iar măsurile guvernanților împotriva liberei inițiative a oamenilor de rînd au mare parte de vină. Cînd poliția a început să amendeze țigăncile care vindeau semințe prăjite la colț de stradă, s-au pus bazele reabilitării comunismului.

Mai citește:

Discuții pe saitul „În linie dreaptă” despre relațiile româno-ruse, Mircea Druc vocea KGB-ului, Pacepa și revoluția din 1989

Saitul „În Linie Dreaptă” al autodeclaraților „conservatori români” pretinde să reprezinte poziția anticomunistă în societatea românească. Colaboratori ai acelui sait sînt diferite persoane caracterizate prin ignoranță și dilentantism în probleme de politică și relații internaționale, dar care, cu multă îngîmfare, se erijează în formatori de opinie. Gîndirea politică dominantă la saitul respectiv (mai ales în anul 2011, cînd au avut loc discuțiile de mai jos) se rezuma la proclamarea fesenistului Traian Băsescu ca reprezentant principal al anticomunismului românesc și acuzarea celor care au rezerve față de Traian Băsescu ori guvernarea PDL din acea vreme că ar fi vînduți rușilor. Acuzațiile vehemente la adresa celor cu alte păreri că ar fi vînduți rușilor se împletesc însă pe acest sait cu articole care susțin interesele imperialiste rusești, cum ar fi cazul propunerii de curățire etnică a Transnistriei în folosul Rusiei, dar pe cheltuiala României (linc).

În urmă cu cîțiva ani am avut niște dialoguri pe acel sait, pînă administratorii acestuia au considerat necesar să-mi interzică să mai comentez acolo. Aduc acum în atenția cititorilor acestui blog niște discuții pe care le-am avut pe saitul „În Linie Dreaptă” în 2011, cu prilejul comentării articolului lui Constantin Tănase „Intelectualii români și frica de ruși” (linc) apărut inițial în ziarul chișinăuan „Timpul”. Articolul inițial de la care au pornit discuțiile nu-l mai reproduc, putînd fi citit la lincul indicat.

În cadrul discuției, fiindcă la un moment dat am făcut referire la niște spuse ale lui Mircea Druc, fostul primministru al Republicii Moldova, mi s-a replicat că prin Mircea Druc vorbește KGB-ul. După ce am arătat că Mircea Druc fusese propus candidat la deputăție de PDL, am stîrnit derută între interlocutori, căci în mintea lor PDL era principala forță politică anticaghebistă din societatea românească. Pentru nulitățile agresive de pe saitul respectiv, afilierea de partid e argumentul principal de apreciere a unei persoane. La momentul respectiv, cînd PDL era la guvernare, ei echivalau poziția pro-PDL cu anticaghebismul și apărarea intereselor României în fața rușilor, iar poziția anti-PDL (anti-Băsescu) cu procaghebismul și prorusismul. Acum, că PDL și Băsescu nu mai guvernează, poate și-au mai nuanțat părerile. La aprecierea lui Mircea Druc, de pildă, nu conta atît activitatea politică de mai multe decenii a acestuia (pe care pretinșii specialiști în politică n-o cunosc) cît aderarea sa la un partid.

Tot în cadrul discuției mi s-a servit argumentul „Pacepa”, răstălmăcindu-se niște afirmații despre revoluția din 1989 ale fostului șef al securității ceaușiste Ion Mihai Pacepa. Între timp Pacepa a făcut declarații cît se poate de clare, prin care a numit poveștile despre invazia de agenți sovietici în decembrie 1989 în România „cîntece de adormit Mițura” (linc). După cum mă așteptam, aceste declarații ale lui Pacepa au fost ignorate de pretinșii săi fani (linc).

Iată mai jos dialogul de pe saitul „În Linie Dreaptă”, relevant pentru niște mentalități care stăruie în societatea românească. Am intervenit doar prin adăugarea diacriticelor și mici corecții ortografice. Totodată, pentru că saitul altermedia despre care se discuta nu mai există acum, am înlocuit trimiterile la el cu copia acestui sait de pe web.archive.rog (un sait foarte folositor care arhivează alte saituri, păstrînd astfel articole de pe internet care au dispărut de pe saiturile în care au apărut inițial)

Timişoara, 1991: Revista „România Mare” în flăcări

Ziarul „Timişoara” din 14 martie 1991

A murit recent Corneliu Vadim Tudor, cel care, profitînd de libertatea adusă de revoluţia din 1989, a înfiinţat revista „România Mare”. Cu privire la revoluţia care i-a dat posibilitatea să ajungă senator şi la un moment dat a avut o şansă să ajungă chiar preşedinte al României, revista lui Vadim Tudor a scris mai ales minciuni, situîndu-se pe poziţia de apărare a criminalilor din decembrie 1989 dintre care o parte erau arestaţi şi judecaţi. În acest scop, revista a susţinut teoriile lui Ceauşescu cu privire la implicarea agenturilor străine la Timişoara, realizînd astfel 2 direcţii de apărare a criminalilor din 1989: pe de o parte se sugera că nu din rîndul forţelor armate române s-a deschis focul asupra manifestanţilor din 1989, ci din rîndul agenţilor străini, deci cei trimişi în judecată sînt nevinovaţi; pe de altă parte se sugera că, chiar dacă s-a deschis focul de către forţe armate române, acţiunea a fost legitimă, căci era vorba de apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale în faţa unei agresiuni străine.

În decembrie 1990, cînd Timişoara era un bastion al rezistenţei anti-FSN în care se desfăşura greva pentru adevărul despre revoluţie (linc), articolul „Timişoara, ruşinea României” apărut în „România Mare” era tras la xerox şi răspîndit sub formă de manifest, pentru a înfuria lumea şi a o determina să participe la grevă.

Unul din huligani am fost eu

Redau un articol publicat de mine în „Expres Magazin” nr. 27/1991. Articolul era o replică la un alt articol, „Lovitura de stat s-a pregătit şi la frontiera cu Ungaria”, semnat de cpt (r) I. Popescu şi publicat în „Expres Magazin” nr. 20/1991. Unul din inculpaţii procesului revoluţiei din Timişoara (osîndit în final la 15 ani închisoare) era colonelul Ion Popescu, şef al Inspectoratului Timiş al M.I. Mă întreb dacă el este sau nu autorul articolului la care am replicat – coincide numele, dar nu şi gradul. Distanţa mare (7 săptămîni) de la primul articol la publicarea replicii se datoreşte faptului că revista „Expres Magazin”, condusă de Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc), n-a dorit iniţial să publice replica mea. Abia după ce am dat telefon revistei, în numele asociaţiei „17 Decembrie” Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie (în cadrul căreia înfiinţasem Comisia pentru Adevăr şi Dreptate), am cerut imperativ să vină la telefon Ion Cristoiu şi l-am luat la rost pe un ton revoluţionar, a acceptat individul să publice şi replica mea. Pentru început, prezint articolul lui I. Popescu, care a pricinuit replica mea. Cu litere cursive între paranteze drepte e un comentariu al meu de acum.

Cpt. (r) I. Popescu: Lovitura de stat s-a pregătit şi la frontiera cu Ungaria

În august 1989, g-ral Iulian Vlad a făcut demersuri la M.Ap.N. pentru preluarea de către M.I. a pazei graniţelor, scop în care l-a vizitat pe g-ral mr Ştefan Guşe, şeful M.St.M. Aceste demersuri erau motivate de informaţiile care demonstrau că organizaţii maghiare, din România şi din străinătate, pregătesc o lovitură antiromânească ce urma să fie înfăptuită cu forţe paramilitare masive, în scopul ruperii Ardealului din trupul ţării. Atunci era deja conturată platforma UDMR, publicată imediat după 22 decembrie 1989 dar, întîmplător, antedatată. Din partea Ungariei acţiunea era condusă, după informaţiile adunate de organele româneşti de contrainformaţii pînă la revoluţie, de doi membri ai corpului diplomatic al Ungariei în România. (Dacă planurile au fost dejucate, aceasta se datorează numai faptului că populaţia României a transformat diversiunea antiromânească în răscoală anticomunistă, iar armata şi trupele M.I. au trecut de partea populaţiei. Fără această unitate de acţiune e foarte probabil ca aceste planuri să fi reuşit.)

31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

„Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994 despre conferinţa de presă a Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Am mai pomenit pe acest sait despre activitatea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, condusă iniţial (legislatura 1990-1992) de Sergiu Nicolaescu, iar în legislatura 1992-1996 de Valentin Gabrielescu (o scurtă perioadă şi Constantin Ticu Dumitrescu a fost în fruntea comisiei). Vezi:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei “17 Decembrie” către Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ (1994)
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)

Cînd unii membri ai Comisiei Senatoriale s-au deplasat la Timişoara, m-am prezentat la un dialog cu aceştia, fără însă să accept depunerea de mărturii. După respectivul dialog, în 1 aprilie 1994 am organizat o conferinţă de presă (pomenită în articolul de mai sus din „Renaşterea Bănăţeană” din 5 aprilie 1994) în care am reiterat poziţia asociaţiei „17 Decembrie” Timişoara, a cărei „Comisie pentru adevăr şi dreptate” o reprezentam. Adică: refuzul depunerii de mărturii în faţa comisiei senatoriale pînă nu se vor dezminţi informaţiile false din raportul lui Sergiu Nicolaescu şi pînă cînd Comisia Senatorială nu-şi va propune ca scop tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989. În aceeaşi zi a ţinut o conferinţă de presă şi senatorul Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedintele Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. A fost întrebat de ziarişti şi despre boicotul revoluţionarilor timişoreni anunţat de mine. „Renaşterea Bănăţeană” a consemnat: „dl. Valentin Gabrielescu a motivat imposibilitatea formulării unui răspuns clar prin faptul că, din punctul de vedere al comisiei pe care o conduce, raportul este ‘pur personal şi nu are nici o legătură cu comisia care nu şi-l însuşeşte’. În rest argumentaţia s-a bazat şi pe ineleganţa unei polemici în presă cu un coleg de senat. Cu o notă de umor, însă, dl. Gabrielescu a precizat: ‘Reprezentantul celor de la 17 Decembrie, Marius Mioc, deşi n-a vrut să declare nimic, a vorbit totuşi vreo trei ore; şi a spus destule lucruri care ne interesau’.”.

Într-un fel, domnul Gabrielescu a sugerat că boicotul anunţat de mine nu era o chestie serioasă. Cei care au citit relatarea din presă au putut rămîne cu convingerea că eu însumi am încălcat boicotul la care am îndemnat pe alţii.

Recent am cerut Senatului, în temeiul legii 544/2001, să îmi trimită transcrierea convorbirii avută de mine în 31 martie 1994 cu respectiva Comisie Senatorială. Am primit transcrierea pe care o prezint mai jos. Convorbirea se păstrează la Senat, înregistrată pe bandă audio. Am cerut să mi se dea şi o copie a înregistrării audio, într-un format ascultabil pe computer, dar mi s-a răspuns că nu au mijloace tehnice să convertească înregistrarea de pe bandă de casetofon în format electronic.

În transcrierea făcută de funcţionarii Senatului nu sînt precizate numele interlocutorilor mei. Principalul meu partener de discuţie a fost Valentin Gabrielescu, care era preşedintele Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Dacă-mi amintesc bine, iniţial era un alt senator care voia să mă audieze dar după ce am făcut scandal am fost audiat de şeful Gabrielescu personal. Nu ştiu însă dacă acea parte pînă a obţine să fiu audiat de Gabrielescu personal a fost înregistrată audio şi apare în această transcriere. Alături de Gabrielescu a asistat la discuţii şi senatorul Hoszu Zoltan de la UDMR, care însă a intervenit foarte rar. Cel de-al treilea senator membru al comisiei care se deplasase la Timişoara şi care fusese primul care voise să mă audieze se ocupa de audierea altor doritori, într-o altă încăpere din sediul prefecturii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat scurte comentarii ale mele actuale.

COMISIA DE ANCHETĂ A EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Transcrierea după casete audio a audierii din 31 martie 1994, la Timişoara

Domnul:
Vă rog să vă spuneţi numele dumneavoastră.

Domnul Marius Mioc:
Sunt Marius Mioc. Reprezint Comisia pentru adevăr şi dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie”.

Titus Suciu – Revoluţia pe înţelesul detractorilor

Ieri la sediul filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor s-a lansat cartea lui Titus Suciu – „Revoluţia pe înţelesul detractorilor”.

Printre cei care au prezentat volumul se numără Cornel Ungureanu şi Ioan Savu.

Cartea a apărut la editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Este o carte polemică, care combate încercările de falsificare a istoriei revoluţiei de către persoane precum Marius Tucă, Alex Mihai Stoenescu, Ion Cristoiu sau Grigore Cartianu.

Multe din observaţiile pe care le găsim în cartea domnului Titus Suciu, legate de scrierile indivizilor sus-pomeniţi, le-am făcut şi eu, în cărţile mele „Falsificatorii istoriei” (1994, ediţia a 2-a – 1995) şi „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (2005). Parte din articolele respective le-am republicat şi pe acest blog. În ceea ce priveşte sus-menţionaţii, eu şi domnul Titus Suciu avem păreri similare.

Titus Suciu este şi autorul altor volume despre revoluţia din 1989: „Reportaj cu sufletul la gură” (1990), „Lumea bună a balconului” (1995), „Candelă împotriva timpului” (2011, în colaborare cu Vasile Bogdan), cît şi a scenariului filmului documentar „Candelă împotriva timpului” (deasemeni în colaborare cu Vasile Bogdan) produs la TVR Timişoara care a fost prezentat pe acest blog. Eram ferm convins că anul trecut am prezentat pe acest blog în întregime filmul serial „Candelă împotriva timpului”, dar acum cînd verific văd că am pus doar 6 din cele 8 episoade. Tocmai atunci a fost reclamaţia TVR împotriva mea la youtube (linc) şi am fost distras de această problemă, uitînd să pun pe blog şi celelalte 2 episoade, deşi directorul TVR Timişoara Lucian Ionică îmi dăduse dreptul de a pune filmul pe internet şi deja pusesem episoadele pe youtube. Voi pune în zilele următoare şi celelalte 2 episoade din acest film documentar.

Previziune din 1994: Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, calea spre reabilitarea ceauşismului e deschisă în România. Ion Cristoiu şi raportul SRI despre revoluţie

La conferinţa de presă a asociaţiei „17 Decembrie” din 25 august 1994, pe lîngă criticarea raportului SRI despre revoluţie întocmit sub conducerea lui Virgil Măgureanu, pe care am prezentat-o pe acest blog (linc) (şi pe care vă recomand s-o citiţi înainte de a citi acest articol), am prezentat şi nişte critici la adresa felului cum ziaristul Ion Cristoiu a analizat raportul SRI. Respectivele comentarii, cu titlul „Ion Cristoiu şi raportul SRI”, le-am publicat în ediţia a 2-a, din 1995, a cărţii mele „Falsificatorii istoriei”. Nu apar în ediţia întîi a respectivei cărţi (unde apar însă comentariile legate direct de raportul SRI prezentate la acea conferinţă de presă) şi nici în cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” publicată în 1999. Problema posibilei reabilitări a lui Ceauşescu, pe care o întrezăream în 1994, se arată actuală şi acum, ba chiar observ că din 1994 pînă azi propaganda ceauşistă a înregistrat însemnate succese. Readuc în atenţia cititorilor textul meu din 1994, care nu a mai apărut pe internet pînă acum. Am adăugat unele lincuri relevante.

Ion Cristoiu şi raportul SRI

Ion Iliescu, singura persoană care are voie să susţină teoria revoluţiei spontane în mass-media bucureşteană (video)

Actualizare 26 septembrie 2017: Schimbare legătură film de pe youtube, căci legătura veche nu mai funcționa.

Documentarul „Revoluţia vă aparţine” realizat de Cornel Mihalache, difuzat la TVR (cred în decembrie 2010)

Cîteva observaţii (o parte din ele le-am împărtăşit prin e-mail şi realizatorului):