La lansarea la Timișoara a cărții generalului Aurel Rogojan (linc) „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor”, dar și cu multe alte prilejuri, s-a afirmat că în decembrie 1989 generalul Iulian Vlad (șeful securității ceaușiste) ar fi transmis securiștilor ordinul de a nu se înarma. Toate armele ar fi fost ținute în depozit, nici măcar în rasteluri, s-a pretins la respectiva lansare de carte.
Această susținere nu este nouă. Cu titlul de exemplu, încă din 2008 fostul vicepreședinte FSN-ist Gelu Voican Voiculescu a pretins, într-un interviu din ziarul timișorean „Agenda Zilei” (linc), că generalul Iulian Vlad „ceruse încă din 18 decembrie să se sigileze armamentul și să se adopte o atitudine pasivă față de demonstranți”. O mulțime de alte articole din presa scrisă și online au susținut același lucru, că în timpul revoluției Iulian Vlad a cerut tuturor securiștilor să nu se înarmeze. Este motivul pentru care în cartea domnului Rogojan (fost șef de cabinet a lui Iulian Vlad) se pomenește chiar de necesitatea ridicării unei statui pentru Iulian Vlad. Ideea ar fi fost enunțată de fostul președinte italian Francesco Cossiga (linc), domnul Rogojan doar ne transmite părerea lui Cossiga.
Că afirmația despre păstrarea armelor securiștilor doar în depozit, în timpul revoluției, reprezintă o minciună, ne arată primul mare proces al revoluției din Timișoara, așa-numitul „proces al celor 25” (cu inculpat principal Ion Coman). La respectivul proces mai mulți securiști au recunoscut faptul că au fost înarmați în timpul revoluției. Singurul lucru pe care nu l-au recunoscut este că au tras în populație. Inculpatul locotenent-colonel Gheorghe Atudoroaie a recunoscut faptul că a transmis ordinul de înarmare pentru securiști. În final Atudoroaie a fost achitat, simpla transmitere a ordinului de înarmare, fără a se dovedi că a transmis și ordin de deschidere a focului împotriva manifestanților, nefiind îndestulătoare pentru condamnarea acestuia. Șeful securității Timiș, Traian Sima, în cazul căruia s-a dovedit ca a dat nu doar ordin de înarmare ci și de folosire a armelor, a fost însă condamnat la închisoare. Declarațiile lui Atudoroaie se coroborează cu declarațiile multor alți securiști (de pildă, maiorul Radu Tinu recunoștea că a fost înarmat cu pistol mitralieră dar a spus că nu l-a folosit), cît și cu documentele aflate la dosarul procesului cu privire la eliberarea armamentului. Toate acestea au fost consemnate în hotărîrea judecătorească din respectivul proces, hotărîre a cărei motivare am publicat-o integral în 2004 în cartea „Curtea Supremă de Justiție – Procesele revoluției din Timișoara (1989)”. Ulterior cartea respectivă a fost publicată și pe internet, pe saitul „Procesul Comunismului” (linc).
Redau mai jos fragmente din hotărîrea judecătorească în care instanța constată, printre altele, că securiștii din Timișoara au fost înarmați în timpul revoluției:
Extrase din Sentința nr. 6/1991 a Curții Supreme de Justiție – secția militară (primă instanță)
La rîndul său, inculpatul col. Sima Traian [șeful Securității Timiș] a declarat iniţial că a făcut parte din comandamentul instituit pentru a urmări evoluţia evenimentelor, în care calitate în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 a transmis subordonaţilor săi ordinul generalului Macri Emil de intensificare a muncii operative în vederea depistării şi neutralizării organizatorilor manifestaţiilor, că după teleconferinţa din seara aceleiaşi zile s-au înarmat, inclusiv cu muniţie de război, iar în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 a organizat la penitenciar activitatea de investigare a celor arestaţi în timpul demonstraţiilor, după care s-a deplasat la spitalul judeţean pentru a organiza investigarea răniţilor (filele 146, 147, 151, 153 vol. VI, 14 vol. VII), pentru ca în faţa instanţei să susţină că nu ar fi existat nici un comandament pe linie de securitate (fila 99 vol. XII), dar să recunoască faptul că a trimis subalternii în rîndul demonstranţilor pentru a culege informaţii cu privire la iniţiatori, intenţii şi evoluţiile prezente şi viitoare şi să precizeze că între organele de partid şi cele de securitate şi miliţie, ca şi între el şi col. Deheleanu Ion a existat o colaborare pentru restabilirea situaţiei (filele 100-103, 108-111 vol. XII).
(…)
Totodată, martorii Pocovnicu Paul, Grigorie Mihai, Dăncăneţ Constantin, Băitan Constantin, Gîrjoabă Constantin, Duma Silvestru, Văcăruş Aurica (filele 272-274, 284-288, 293-296, 345-347, 382-383, 388-390 şi 417-419 vol. XV), ca şi victimele Ardelean Gheorghe, Cheptănaru Radu, Camciuc Viorel, Cojocaru Mihai, Chihaia Ioan, Rusu Ioan, Marian Traian, Jichici Mihai, Gherasim Doiniţa, Borcuiaş Ana, Moldovan Vasile, Szabo Ernö, Toda Angelica Aleodora, Berejovschi Doru, Popa Gheorghe, Merluşcă Ioan, Antal Emeric, Suharu Anton, Costin Adrian şi Benea Trofin (filele 126, 133, 153, 155, 168, 198, 205, 206, 231, 234-235, 236-237, 243-244, 275-277, 289-292, 304-305, 456-458 şi 472-474 vol XV, 88-91, 165-166 şi 217-221 vol. XVI), au făcut relatări în sensul că în numeroase zone ale municipiului Timişoara, inclusiv la spitalul judeţean, erau dispuse formaţiuni de miliţieni şi cordoane de trupe de securitate comandate de persoane în ţinută civilă, al căror comportament dur s-a concretizat deseori în executarea de focuri de armă spre demonstranţi, în reţinerea şi lovirea acestora sau chiar în cercetarea răniţilor la spital, ceea ce nu ar fi fost posibil fără ştirea şi aprobarea inculpaţilor col. Popescu Ion, col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, care se aflau la conducerea inspectoratului Ministerului de Interne şi, respectiv, a securităţii sau a miliţiei judeţene.
În această privinţă, probele dosarului au mai confirmat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, cadrele de securitate şi miliţie au fost înarmate cu pistoale şi pistoale mitralieră cu muniţie de război (…)
Astfel, martorul Constantin Gheorghe, subofiţer în cadrul plutonului USLA, care gestiona armamentul, a declarat că a distribuit în acea după amiază, deci înainte de a fi avut loc teleconferinţa în cadrul căreia Ceauşescu Nicolae a ordonat să se facă uz de arme, 43 pistoale mitralieră cu muniţie de război (fila 27 vol. XXI), iar maistrul militar Pantea Ambrozie, gestionar la depozitul de armament şi muniţie al inspectoratului M.I., a declarat că, în zilele de 17, anterior amintitei teleconferinţe şi de 18 decembrie 1989, a distribuit cadrelor de securitate şi miliţie un mare număr de pistoale mitralieră cu muniţia de război aferentă (filele 67 vol. XI şi 22-24 vol. XXI).
(…)
martorul lt. maj. de securitate Vidican Mihai Florian, care în seara zilei de 17 decembrie 1989 a asigurat paza depozitului de muniţie al inspectoratului, a relatat că mai multe cadre M.I., în ţinută civilă, au ridicat în acea seară muniţie în mod repetat şi că, întrebînd ce face cu atîta muniţie, unul dintre ei i-a răspuns că trag în demonstranţi (fila 199 vol. XXI) (…) martorul cpt. Benghea Nicuşor a învederat că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, oprind un autoturism „ARO” din care se trăgea foc automat, ocupanţii acestuia – patru persoane în ţinută civilă ce erau înarmate cu pistoale mitralieră – s-au legitimat ca fiind ofiţeri de securitate (fila 198 vol. XXI), că martorul cpt. Vlădilă Adrian a declarat că în aceeaşi noapte, oprind şi el pentru legitimare mai multe autoturisme „Dacia” sau „ARO” în care se aflau civili înarmaţi, aceştia au afirmat că erau fie de la miliţie fie de la securitate (fila 202 vol. XXI) (…) lt. col. Bunoaică Ion (comandantul Brigăzii de securitate Timişoara, unitate care, făcînd parte din organigrama Securităţii judeţului Timiş, se subordona direct şefului acestei instituţii), care a declarat că ordinul de întrebuinţare a muniţiei de război i-a fost transmis în seara de 17 decembrie 1989 de inculpatul col. Sima Traian (filele 156 vol. XI, 23, 62 vol XVI), lt. col. Zarcula Nicolae, care a declarat că ordinul de înarmare a fost dat de col. Sima Traian (filele 144 verso – 145 vol. XXI)
(…)
– Documentarele privind acţiunile Brigăzii 30 securitate, în care s-a consemnat că, pînă în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989, acţiunile au fost conduse de inspectorul şef col. Popescu Ion, că ulterior ordinele au fost transmise de inspectorul şef şi generalii Nuţă Constantin, Mihalea Velicu şi Macri Emil, că ordinul de folosire a muniţiei de război a fost transmis de col. Sima Traian la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989, că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, concomitent cu menţinerea dispozitivelor şi dotarea subunităţilor cu armament şi muniţie, au fost constituite patrule în Calea Buziaşului, Calea Girocului şi Calea Circumvalaţiunii (…)
– Registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale aceleiaşi brigăzi [de securitate], în care s-a menţionat că la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989 s-a comunicat, din partea col. Popescu Ion, ordinul comandantului suprem de întrebuinţare a muniţiei de război în acţiunile de restabilire şi menţinere a ordinii publice, că la ora 7,15 din dimineaţa de 18 decembrie 1989 s-au constituit dispozitivele mixte de luptă compuse din lucrători de miliţie, precum şi cadre şi soldaţi de la trupele de securitate şi de grăniceri, iar la ora 19 din seara de 18 decembrie 1989 dispozitivul nr. 8, de la spitalul judeţean, a restabilit ordinea, folosind focul de avertisment, la sensul giratoriu din Calea Buziaşului, ce era blocat de demonstranţi (extras din registru: filele 91-95 vol. X);
(…)
– Procesul verbal întocmit de procuror cu privire la menţiunile din agenda de lucru a maistrului militar Pantea Ambrozie, din care reiese că acesta a distribuit armament şi muniţie de război la 561 cadre de securitate şi miliţie, din care la un număr de 272 în 17 decembrie 1989, la un număr de 120 în 18 decembrie 1989, iar la un număr de 169 în 19 decembrie 1989 (filele 525-541 vol. X);
(…)
– Jurnalul acţiunilor operative al Inspectoratului M.I. din care rezultă că în acţiunile de reprimare a demonstranţilor a existat o cooperare şi o coordonare între organul de securitate şi organul de miliţie, că încă din 17 decembrie 1989, lucrătorii de miliţie ca şi cei de securitate, au acţionat în toate zonele oraşului, că împotriva demonstranţilor lucrătorii M.I. au făcut uz de armă (…)
– Procesul verbal nr. S.201 din 12 ianuarie 1990 din care rezultă că în urma verificării armamentului lucrătorilor de securitate şi de miliţie s-au găsit urme de funingine, ceea ce demonstrează că aceştia au folosit armele ce le-au primit (filele 164-169 dosar S.1);
(…)
Explicaţiile date de unii inculpaţi în sensul că urmele de funingine ar proveni fie de la trageri anterioare preluării armamentului de către ei, fie de la trageri efectuate ulterior de către civili, care au intrat în inspectorat la 22 decembrie 1989, nu pot fi primite întrucît maistrul militar Pantea Ambrozie a declarat că nu a primit în depozit decît armament curăţat şi că, la intrarea demonstranţilor, a reuşit să închidă magazia (filele 67 vol. XI, 22-24 vol. XXI), iar martorii col. Demeter Ştefan şi lt. col. Caraivan Constantin au precizat că armele examinate de comisia mixtă M.Ap.N./M.I. s-au aflat încă din 25 decembrie 1989 într-un depozit ce a fost sigilat de reprezentanţii ambelor ministere (filele 143 verso şi 257 vol. XXI).
(…)
Totodată inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe a confirmat relatările celor doi inculpaţi în legătură cu sarcinile avute şi a declarat că, primind ordin de la g-ralul Macri Emil şi Teodorescu Filip să obţină informaţii din obiectivele economice, a folosit în acest scop ofiţerii serviciului II dar numărul şi valoarea informaţiilor selectate şi sintetizate de el, fiind cuprinse în rapoartele zilnice, l-au nemulţumit pe g-ralul Vlad Iulian. Referindu-se la implicarea sa în înarmarea cadrelor securităţii, a relatat că a transmis ordinul de înarmare a acestora, dar a precizat că acele cadre urmau să folosească armamentul numai pentru apărarea inspectoratului şi că nu au tras vreun foc de armă în demonstranţi. A mai susţinut că nu a făcut uz de armă împotriva nici unei persoane şi că nu a dat nimănui ordin să tragă (filele 244-251, 357-372, 373-375, 376-378, 379 vol.VI, 74-77 vol. XIX, 130-139 vol.XII).
Declaraţii în acelaşi sens a făcut şi inculpatul maior Radu Tinu, care a arătat în esenţă că măsurile informative ce le-a luat au fost determinate de identificarea unor elemente străine aflate în legătură cu pastorul Tokes Lazlo, că după sosirea grupului de ofiţeri condus de g-ralul Macri Emil, subordonîndu-se coinculpatului Anastasiu Gabriel, a urmărit să obţină informaţii în vederea identificării celor care au iniţiat şi condus manifestaţia, a celor care au săvîrşit acte de distrugere, precum şi în legătură cu starea de spirit a populaţiei, raportînd datele obţinute colonelului Teodorescu Filip şi g-ralului Macri Emil, în vederea luării măsurilor de rigoare. A susţinut că nu a folosit pistolul mitralieră primit în ziua de 17 decembrie 1989 şi nu a dat ordin nici unui subaltern să tragă în demonstranţi, iar măsurile represive ce s-au luat nu s-au bazat pe informaţiile selectate şi raportate de el (filele 2-8, 9-11, 12-18 vol. VII, 140-148 vol.XII).
Extrase din Decizia nr. 30/1997 a Curții Supreme de Justiție – complet de 9 judecători (recurs)
Din declaraţiile martorilor Pocovnicu Paul, Grigorie Mihai, Dămcăneţ Constantin, Băiţan Constantin, Gîrjoabă Constantin, Duma Silvestru, Văcăruş Aurica, ca şi din relatările victimelor Ardelean Gheorghe, Cheptănaru Radu, Camciuc Viorel, Cojocaru Mihai, Chihaia Ioan, Rusu Ioan, Marian Traian, Jichici Mihai, Gherasim Doiniţa, Borcuiaş Ana, Moldovan Vasile, Szabo Erno, Toda Angelica Aleodora, Berejovschi Doru, Popa Gheorghe, Merluşcă Ioan, Antal Emeric, Suharu Anton, Costin Adrian şi Benea Trofin, la care s-a făcut referire prin sentinţă, rezultă că în numeroase zone ale municipiului Timişoara se aflau formaţiuni de miliţieni şi cordoane de trupe de securitate comandate de persoane în ţinută civilă, cu comportament dur concretizat în executarea de focuri de armă asupra demonstranţilor.
Prezenţa inculpaţilor Sima Traian şi Deheleanu Ion la sediul comitetului judeţean de partid Timiş, ca şi precizările făcute de martorii lt. col. Bunoaică Ion şi lt. col. Zarcula Nicolae în sensul că ordinul de înarmare şi de folosire a muniţiei de război a fost dat de inculpatul Sima Traian, relatarea martorului cpt. Dorneanu Cornel că inculpatul Deheleanu Ion l-a trimis să reprime pe manifestanţi demonstrează neîndoielnic implicarea inculpaţilor Sima Traian şi Deheleanu Ion în acţiunile represive desfăşurate la Timişoara.
Tot astfel, cele două documentare privind acţiunile Brigăzii 30 securitate, registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale acestei brigăzi, Dispoziţiile privind folosirea unităţilor şi subunităţilor de securitate şi miliţie, Jurnalul acţiunilor de luptă ale Grupului de pompieri Timiş, Registrul de consemnare a ordinelor transmise prin reţeaua radio-telefon a miliţiei din 20 decembrie 1989, Jurnalul operaţiunilor de luptă ale Diviziei 18 mecanizată şi Jurnalul acţiunilor operative ale inspectoratului judeţean Timiş al M.I. conţin, aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei, însemnări de natură a confirma concluzia că inculpaţii respectivi au contribuit prin acte succesive de implicare, în raport cu poziţia deţinută de fiecare dintre ei în organismele din care au făcut parte, la reprimarea cu arme de foc a manifestanţilor.
Pe de altă parte, declaraţiile numeroşilor martori la care s-a făcut referire cu ocazia examinării apărărilor pe care inculpaţii Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan şi le-au făcut în faţa instanţei de fond, din care rezultă că subalternii lor au intervenit repetat, cu arme de foc, împotriva demonstranţilor, producînd victime (filele 55 verso – 64 vol. XXIV), unite cu procesele verbale prin care s-au constatat urme de tragere la verificarea armamentului lucrătorilor de securitate şi de miliţie (filele 525-541 vol. X, 164-169 dosar S.1), impun concluzia că aceşti inculpaţi se fac vinovaţi de săvîrşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
În ceea ce priveşte eventuala implicare şi a altor forţe în executarea focului de armă asupra demonstranţilor, invocată de cei 3 inculpaţi în sprijinul susţinerilor făcute, este de observat că aceasta, în ipoteza că s-ar stabili cu certitudine, nu ar putea înlătura propria răspundere din moment ce este de necontestat că ei au participat la actele de reprimare din care au rezultat morţi şi răniţi.
(…)
Opinia separată a judecătorilor Gabriel Ionescu și Liviu Giurgiu, în sensul condamnării inculpatului Radu Tinu
(…)
Mai este de menţionat că subordonaţii inculpatului Radu Tinu au primit ordin de înarmare, că lucrători de securitate au deschis focul şi că o parte din cadrele direct subordonate au ridicat, repetat, muniţie.
Extrase din Decizia nr. 31/1997 a Curții Supreme de Justiție – complet de 9 judecători (recurs)
Sub acest aspect, este de observat că inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe (…) referindu-se la implicarea sa în înarmarea cadrelor securităţii, acest inculpat a învederat că armamentul urma să fie folosit de către cadrele respective numai pentru apărarea sediului inspectoratului şi că nu au tras nici un foc de armă în demonstranţi, că el personal nu a făcut uz de armă şi nici nu a dat ordin să se tragă (filele 244-251, 357-372, 373-375, 376-378, 379 vol. VI, 74-77 vol. XIX şi 130-139 vol. XII).
(…)
Opinia separată a judecătorilor Gabriel Ionescu şi Liviu Giurgiu în sensul condamnării inculpatului Atudoroaie Gheorghe
În acord cu partea a II-a a opiniei separate a judecătorilor Paul Florea şi Dimitrie Onică, a căror argumente referitoare la vinovăţia inculpatului Atudoroaie Gheorghe le însuşim, considerăm că şi acest făptuitor, fost adjunct al şefului securităţii judeţului Timiş, a participat în calitate de coautor, alături de celelalte forţe armate de represiune, la infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune, săvîrşite de ceilalţi inculpaţi condamnaţi în cauză şi că este greşită soluţia de menţinere a achitării acestuia.
Probele administrate au confirmat astfel că, inculpatul Atudoroaie Gheorghe a cunoscut de la începutul evenimentelor – din 16 decembrie 1989 – că la Timişoara se desfăşoară o mişcare revoluţionară şi că el a făcut parte din grupa de comandă a inspectoratului şi apoi din comandamentul condus de generalii veniţi de la Bucureşti, unde se hotărau acţiuni concrete de reprimare. Personal, ca şi prin subordonaţi inculpatul Atudoroaie Gheorghe a desfăşurat muncă informativă, ţelul urmărit fiind stabilirea instigatorilor, organizatorilor şi conducătorilor demonstranţilor, deplasarea coloanelor, starea de spirit a populaţiei, acţiunile stradale ale muncitorilor, lozincile scandate, acţiunile de împrăştiere a manifestanţilor.
Aceste informaţii au fost folosite în organizarea activităţii de reprimare a demonstranţilor.
Inculpatul Atudoroaie Gheorghe a recunoscut în timpul urmăririi penale că, după ce a împărţit în 14 zone municipiul Timişoara, a trimis cîte doi ofiţeri pentru culegerea de informaţii şi chiar el personal s-a infiltrat printre demonstranţi.
Mai este de menţionat că subordonaţii inculpatului Atudoroaie Gheorghe au primit la ordinul acestuia, arme de foc şi muniţie, unii dintre aceştia fără nici un fel de evidenţă, că lucrători de securitate au deschis foc şi că o parte din cadre direct subordonate au ridicat, repetat, muniţie.
Actele materiale desfăşurate, în sensul celor evocate anterior, atestă că pe plan subiectiv inculpatul Atudoroaie Gheorghe a acţionat, concordant cu celelalte forţe armate de represiune, cu intenţia directă de înăbuşire a mişcării revoluţionare de la Timişoara şi de curmare a vieţii demonstranţilor prin împuşcare, rezultatul morţii producîndu-se în cazul a 72 persoane şi rănirea gravă în cazul a 253 persoane.
În aceste condiţii, sînt fără suport probator argumentele opiniei majoritare, în sensul că inculpatul Atudoroaie Gheorghe şi-ar fi îndeplinit doar atribuţiile specifice funcţiei deţinute, fără a se implica în actele de reprimare de la Timişoara.
Aceasta a fost situația la Timișoara. Se poate înțelege hotărîrea instanței, care aplicînd principiul in dubio pro reo (linc), a considerat că înarmarea unor securiști și transmiterea ordinului de înarmare nu întrunește, în cazurile unor inculpați, elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav. Se poate discuta dacă securiștii au tras ori nu, iar cei care a tras, dacă au tras în manifestanți sau pe lîngă, dar faptul că au fost înarmați și cu muniție de război a fost recunoscut chiar și de inculpați.
Aceeași situație și la București. În cazul lui Nicolae Andruță Ceaușescu, fratele dictatorului și comandant al școlii de securitate de la Băneasa, se știe că a participat la reprimarea manifestanților bucureșteni cu întreg efectivul unității militare pe care o conducea, că a dat ordine repetate de a trage în demonstranți și că a deschis personal focul asupra manifestanților, fiind osîndit la 15 ani închisoare (linc) (inculpatul a recunoscut că a deschis focul, pretinzînd că a tras doar 6 focuri în aer). Dar ce ordine erau în vigoare în cadrul securității pînă la fuga lui Ceaușescu a explicat în 22 decembrie 1989, la Televiziune, în fața milioanelor de telespectatori (TVR a avut audiență bună în acea zi) locotenent-colonel Gheorghe Stan (linc): „Sînt locotenent-colonel inginer Stan Gheorghe şi reprezint Securitatea statului (…) am fost trimis aicea de una dintre cele mai importante direcţii din Departamentul Securităţii Statului. În momentul în care am luat cunoştiinţă cu deplină satisfacţie de derularea favorabilă naţiunii române a evenimentelor care s-au desfăşurat în ultimele zile, întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele. A fost, nici măcar n-a fost o înţelegere, a fost o reacţie spontană de români”.
Așadar, pînă la fuga lui Ceaușescu inclusiv, ordinele în vigoare în cadrul Securității au fost „fiți înarmați și pregătiți să interveniți”, nicidecum „depuneți armele în depozit”, cum pretind azi falsificatorii istoriei. Iar dacă unii securiști n-au intervenit, aceasta a fost o „reacție spontană de români”, nicidecum urmarea unui ordin al generalului Vlad.
Remarc că, pe măsură ce trece timpul, oamenii mai uită ce s-a întîmplat în decembrie 1989 și a apărut o nouă generație care n-a trăit evenimentele, despre subiectul revoluției se minte din ce în ce mai nerușinat și cu din ce în ce mai mult tupeu.
Mai citește:
– Securistul Gheorghe Stan: Întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele
– Mă adresez generalului Vlad de la Securitate. Încă se mai poate salva onoarea trupelor şi ofiţerilor
– Verificarea armamentului securităţii şi miliţiei din Timişoara
– Raportul serviciului de filaj al Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989
– Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
– Registrul comunicări teren al serviciului de filaj al Securităţii Timiş în decembrie 1989
– Caraşcă cu 2 ofiţeri de miliţie au plecat la Bucureşti să ducă nişte dosare generalului Vlad
– Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
– Declaraţii securiste despre revoluţia din Timişoara. “Informaţiile obţinute … nu au pus în evidenţă nici lideri şi nici amestecul vreunei puteri străine în producerea evenimentelor de la Timişoara. Raportarea acestor date … generalului I. Vlad a produs iritare şi chiar supărare” (Emil Macri)
– Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declaraţia lui Iulian Vlad în procesul revoluţiei de la Timişoara
– Generalul Aurel Rogojan și fostul șef al securității Iulian Vlad la Timișoara. Lansarea cărții „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” de Aurel Rogojan (video)
– De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
– Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Blogul lui Marius Mioc 