Un atac la adresa libertății de exprimare: Propunerea unei legi de incriminare a negării revoluției din 1989

Domnul Adrian Niculescu, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române (linc), totodată conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.), lansează în revista „22” un apel către noul parlament al României (linc) în care cere o lege care să condamne negarea revoluției din 1989 după modelul legilor care interzic negarea holocaustului și a genocidului împotriva armenilor. Redau respectivul apel:

Către noul Parlament al României

În ajunul alegerii noului Parlament, și în preajma celei de-a XXVII-a aniversări a Revoluției Române din Decembrie 1989, în fața intensificării îngrijorătoare, în progresie geometrică, a atacurilor și a insultelor celor mai grosiere și mai imunde la adresa Revoluției (1), moment crucial, oră astrală, care, alături de Marea Unire din 1918, constituie „cea mai mare faptă istorică a poporului român” (după celebra expresie a fostului disident maghiar, născut în România, filosoful Gaspar Miklos TAMAS), ce se află la însăși rădăcina Libertății si a Democrației restituite a României de azi – fiind înscris și-n Constituția Țării (art. 1, alineat 3) -, tocmai în virtutea și a acestei prevederi constituționale, subsemnații, respectuos, cer noului Parlament să voteze o lege care să condamne negarea Revoluției și să asigure, deci, protecția legală pentru Revoluția Română din Decembrie 1989, după modelul, deja existent în numeroase țări, al punerii sub scutul Legii a Holocaustului și a Genocidului  împotriva poporului armean.

Există o singură certitudine: Revoluția a răsturnat regimul totalitar comunist și a reinstaurat Libertatea. O astfel de răsturnare de regim politic / „orînduire socială” nu se face decît printr-o Revoluție!

Atacurile împotriva Revoluției sînt autentice atentate la Istoria națională, la Adevăr și la chiar baza Libertății, recucerite prin sacrificii de sînge, în Decembrie 1989, de către poporul român. Ele subminează și compromit din temelii, pe termen lung, întregul edificiu al democrației românești și însăși construcția unei societăți pluraliste sănătoase… Revoluția Română, care a readus Libertatea Națiunii, a ajuns cel mai pîngărit și maculat episod din istoria noastră. Batjocorirea Revoluției („bulibășală”, „aglomerație”, „lovitură de Stat”, „meciul Dinamo-Steaua”…), jignitoare pentru bunul simț, ca și reevaluarea și reabilitarea comunismului – în special a național-comunismului ceaușist! – a devenit un veritabil „sport național”…

O astfel de lege ar reprezenta un act civic indispensabil, de asanare morală, în România de azi care, în ciuda libertății absolute – post-1989 – a cuvîntului și a tiparului, pare tot mai dezorientată, în special în rîndul tinerilor, ce, primii, cad pradă tuturor falsificărilor, manipulărilor și a dezinformărilor…

București, la 30 Noiembrie 2016

Conf. Dr. Adrian NICULESCU (S.N.S.P.A., Facultatea Științe Politice)

SEMNATARI
– Vartan ARAKELIAN, scriitor, om de televiziune, București,
– Liviu BĂCANA, participant la Revoluția din 1989,  Timișoara,
– Mădălin HODOR, istoric, cercetător superior, CNSAS, București,
– Claudiu IORDACHE, scriitor, membru fondator al Frontului Democratic Român, Timișoara
– Prof. Dr. Miodrag MILIN, istoric, Universitatea din Timișoara,
– Prof. Dr. Liviu ROTMAN, istoric, Facultatea de Științe Politice, SNSPA, București.
______________________________

Bibliografie

1 v., din noianul de exemple, seria de articole apărute în Evenimentul Zilei, 14 – 31 XII 2015, sub genericul Lumini și Umbre – un nume deloc întîmplător, similar cu cel al revistei omonime a „veteranilor din Serviciile Române de informații”, dar și al unui fost program B-1 TV! -, unde, de pildă, generali de Securitate ca Aurel ROGOJANU, Iulian VLAD sau Vasile MĂLUREANU insinuau enormități, aflăm că opozanți de prestigiu, de talia unor Andrei PLEȘU sau Mircea DINESCU, s-ar fi găsit în solda ambasadei sovietice contra „votcă și caviar”, sau insanități precum că Revoluția ar fi avut drept scop „dezmembrarea României”, „argumentate” inclusiv cu citate din sinistrul șef legionar Horia SIMA!; Tratatul Academiei Române – Istoria Românilor, vol. X, România în anii 1948 -1989 (Dinu C. GIURESCU, coordonator), București, Ed. Enciclopedică, 2013 (pp. 489 – 495 și passim – v recenzia lui Bogdan MURGESCU, Studii si Articole de istorie, tom LXXXI, 2014, pp. 267 – 271); seria emisiunilor Realitatea TV din 26 II, 27 și 28 III 2016 – la 26 II, dl Cozmin GUȘĂ a calificat Revoluția drept „complot KGB-isto -budapestan”!-, respectiv 5, 12 și 19 XI 2016, realizator: Octavian HOANDRĂ (care, repetat, s-a declarant „schilodit” de Revoluție, „episod petrecut după scenarii străine, fără voia poporului român”!) – acestea din urmă marcate de afirmațiile d.lui Florian BICHIR, că Revoluția ar fi fost „o a treia invazie sovietică, după 1877 și 1944”, ca și de apariția unor cunoscuți foști ofițeri din Securitatea ceaușistă, de tipul col. Filip TEODORESCU și Radu TINU, șeful Securității din Timișoara – ceea ce, după mărturiile unor personalități precum Claudiu IORDACHE sau Liviu BĂCANA, au și cauzat, indirect, atacul subit și decesul, recent, al unuia dintre marii eroi ai Revoluției timișorene, primul care, la 20 XII 1989, s-a adresat mulțimii și a declarat Timișoara Oraș Liber, devenind liderul Frontului Democratic Român, întîiul organism politic născut din Revoluție: prof. univ. dr. Lorin FORTUNA… – etc. Inițiativa de față, și Legea care ar rezulta, s-ar cuveni să poarte numele lui Lorin FORTUNA…

Prima mea carte (ediţia 1 – 1994, ediţia 2 – 1995), în care-l numeam pe Ion Iliescu „falsificator al istoriei” iar pe Ion Cristoiu „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției”

Sînt întrutotul de acord cu observația din acest apel, că există o propagandă de falsificare a istoriei revoluției, atentat la istoria națională și la adevăr. Dar acest lucru nu e ceva nou, ci o constantă a întregii perioade de după 1989. Personal, încă din 1990 am atras atenția că ne aflăm în fața unei campanii de „acoperire a adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni” (linc) (articolul „Măsluirea istoriei revoluției” din revista clujeană „Nu” nr. 33/1990). Că „Evenimentul Zilei” publică o serie de articole mincinoase despre revoluție nu e de mirare, cîtă vreme acest ziar e condus de Ion Cristoiu, omul care așteaptă revenirea comunismului (linc), și pe care l-am numit, în prima mea carte, „Falsificatorii istoriei” (publicată în 1994), „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” (linc).

Trebuie însă să ținem seama de un lucru: Revoluția din 1989 s-a făcut pentru libertate de exprimare. Legile care să limiteze libertatea de exprimare sînt contrare idealurilor revoluției. Dacă există o lege care pedepsește tăgăduirea holocaustului, nu e motiv să se facă și o lege de pedepsire a celor care tăgăduiesc revoluția. Din contră, ar trebui desființată și legea care interzice tăgăduirea holocaustului, căci într-o societate democratică, cum s-a dorit în decembrie 1989, adevărurile istorice nu se pot impune cu poliția. După cum spunea Ion Rațiu, chintesența democrației se poate exprima prin fraza: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ (linc). De aceea, indiferent cîtă scîrbă mi-ar stîrni minciunile despre revoluție de care este plină mass-media românească de azi, dar care se găseau și în mass-media anilor ’90, nu numai că nu susțin demersul publicat în revista „22”, ci mă împotrivesc categoric acestuia.

Să spunem cîteva cuvinte și despre cei care au iscălit apelul din revista „22”. Alături de Adrian Niculescu, a cărui calitate de membru în Colegiul Științific al Institutului Revoluției Române (condus de Ion Iliescu) e ignorată de revista „22”, ceilalți semnatari ai acestui apel sînt:

– Claudiu Iordache, director al Institutului Revoluției Române,

– Liviu Băcana, revoluționar timișorean cunoscut pentru simpatiile sale pentru Ion Iliescu, fost PSD-ist nemulțumit de Victor Ponta (linc), trecut la Partidul România Unită în numele căruia a candidat pentru postul de primar al Timișorii (a ieșit al 9-lea din cei 11 candidați, primind 0,98% din voturi – linc), apoi a părăsit Partidul România Unită și a devenit foarte critic la adresa acestuia. Pe contul său de facebook (linc) se arată simpatizant al prim-ministrului Dacian Cioloș.

– Vartan Arachelian, realizator de televiziune care a făcut și emisiuni despre revoluție. La una din emisiuni, în 1998, m-a invitat și pe mine:

1. Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
2. Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă
3. Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor
4. Cînd au ieşit sute de mii de oameni în stradă nu mai aveaţi ce face
5. În noaptea de 17/18 decembrie, după ce am plecat la odihnă, au rămas Bălan cu Stănculescu
6. Mă revoltă că avem în Bucureşti stradă cu numele Milea
7. De ce în alte ţări s-a putut fără vărsare de sînge?

Ulterior a scos cartea „Revoluția și personajele sale” care transcrie ce s-a discutat la acele emisiuni.

– Miodrag Milin, istoric care a scris cîteva cărți valoroase despre revoluția din Timișoara, dintre care amintesc „Timișoara 15-21 decembrie 89” și „Timișoara în revoluție și după”.

– Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS, care a publicat în revista „22” cîteva articole despre revoluție unde folosește și date din dosarele securității, aflate la CNSAS.

– Liviu Rotman nu cunosc să fi scris ceva notabil despre revoluția din 1989, dînsul pare specializat mai mult pe istoria evreilor, colaborînd și cu Universitatea din Tel Aviv (linc).

• politica românească
• revoluţia română din 1989