Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cozi la ANAF pentru depunerea declarațiilor on-line iulie 11, 2018


ANAF Timiș, 11 iulie 2018. Coadă pentru depunerea declarațiilor on-line

Avînd niște activități economice independente am și eu obligația (pînă la 16 iulie) să depun declarația 212 cu veniturile realizate în 2017 și estimate pentru 2018. Am încercat s-o depun on-line, că domnul ministru Teodorovici a făcut mare reclamă pentru acest sistem, dînsul fiind hotărît să modernizeze ANAFul. Se acordă și 5% reducere la impozite pentru cei care depun online și plătesc impozitele mai devreme (condiții care trebuie îndeplinite cumulativ). Domnul Teodorovici e cunoscut și pentru uimirea cu care a aflat că în trecut la ANAF se practica metoda „formularele online se depun la etajul 2” (linc), și că această expresie nu e o glumă, ci o realitate.

Am încercat și eu să-mi depun declarația online. Înregistrarea în spațiul virtual ANAF am izbutit-o, am completat formularul de declarație 212, dar cînd să o trimit îmi apare eroare. De 4 ori am încercat să trimit declarația, în 2 zile diferite, am consumat timp și nervi, dar saitul ANAF îmi trimitea mereu mesaje de eroare. Așa că m-am dus personal la sediul ANAF (noroc că locuiesc în capitala de județ) să rezolv problema, cu un stic pe care salvasem declarația completată.

Aici era un afiș că se oferă asistență pentru trimiterea declarațiilor online la mezanin, camera 03C. Iar în fața camerei respective era coada pe care o vedeți în imaginea alăturată. Colegi de suferință cu mine care nu izbutiseră să depună declarația online de acasă, cred că majoritatea tot cu 212 aveau probleme, că asta e la modă în perioada asta a anului. În camera respectivă puteai beneficia de un computer din partea casei de pe care să-ți depui declarația online și de sfaturi de la un angajat ANAF. Totul s-a isprăvit cu bine, am izbutit depunerea declarației, și am fost cuprins de un simțămînt de satisfacție de care nu aș fi avut parte dacă depunerea declarației ar fi fost ceva simplu. (more…)

 

Noul cod fiscal: eliminarea scutirii automate de impozit pe locuinţă pentru revoluţionari octombrie 7, 2015


Impozite şi contribuţii obligatorii către stat plătite de mine în august 2015

Impozite şi contribuţii obligatorii către stat plătite de mine în august 2015

Unul din miturile la modă în societatea noastră actuală este că revoluţionarii nu plătesc impozite. S-au făcut şi emisiuni televizate la ore de maximă audienţă care să răspîndească în populaţie ideea că revoluţionarii sînt scutiţi de impozite, după cum am mai arătat pe acest blog (linc).

De fapt, legea 341/2004 prevede doar următoarea scutire de impozit pentru posesorii certificatelor de revoluţionar (art. 5 litera l):

scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat

Autoturism hycomat înseamnă autoturism adaptat special pentru persoanele handicapate fizic, adică acea scutire viza răniţii din revoluţie rămaşi cu handicap, care au nevoie de astfel de autoturisme. Textul este însă destul de neclar ca să poată îngădui scutirea de impozit pe autoturism şi pentru revoluţionari care n-au rămas cu handicap de la revoluţie, dar care şi-au cumpărat autoturism tip hycomat. Nu cunosc piaţa autoturismelor, dar bănuiesc că asemenea autoturisme sînt mai scumpe decît cele normale, şi nu cred că rentează să-ţi comanzi autoturism hycomat numai ca să beneficiezi de scutire de impozit.

Avînd calitatea de revoluţionar cu certificat, am beneficiat şi eu de scutire pentru impozitul pe locuinţa de domiciliu. Nu ştiu exact cît valorează avantajul ăsta fiscal, dar apreciez că în jur de 100 lei/an ori vreo 8 lei/lună. Nici nu sărăcesc nici nu mă îmbogăţesc cu banii ăştia. Probabil cam la acelaşi nivel este avantajul fiscal de care beneficiază majoritatea revoluţionarilor. Aceeaşi scutire la impozit pe locuinţă au şi alte tagme conform legii, de pildă foştii deţinuţi politici, veteranii de război ori foştii deportaţi în Bărăgan. (more…)

 

Comentarii ale celor care au iscălit petiţia împotriva OUG 58/2010 septembrie 6, 2010

Filed under: politica românească,Statul Maximal — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , , ,

Am mai pomenit pe acest blog despre petiţia (linc) împotriva OUG 58/2010, prin care se cere guvernului să simplifice raportările fiscale pe care le au de făcut persoanele care desfăşoară activităţi economice independente (PFA) sau cele care primesc bani pe drepturi de autor. „Nu plătim taxele pînă nu avem o declaraţie unică, anuală şi online” spune textul petiţiei, care îndeamnă la grevă fiscală. Pînă cînd scriu aceste rînduri s-au adunat 5235 iscălituri pe respectivul document. Cei care o semnează pot să adauge un mic comentariu, iar o parte au folosit această posibilitate. Reproduc mai jos unele din aceste comentarii, pentru a se vedea argumentele folosite şi starea de spirit. Părerile exprimate îi reprezintă pe cei care le-au exprimat, nu neapărat şi opinia mea.

Propriile mele păreri legate de OUG 58/2010 le-am exprimat în articolele:
Un nou atac al guvernanţilor împotriva libertăţii economice. Petiţie online
Din nou despre OUG 58/2010. Cît cîştigă şi cît pierde statul

Mai jos părerile altor persoane. Uneori comentariile au fost scrise fără diacritice sau cu greşeli de ortografie, eu le-am copiat aşa cum au fost scrise şi în general n-am avut timp să le corectez.
*mi-a ajuns să fac concediile la Circa Financiară, CASS, Registrul Comerţului etc. (Emil Nicolae Perhinschi)
*Azi am fost şi după 5 ore am renunţat. Am strigat în Casa de Pensii: „Să veniţi la mine acasă dacă vreţi bani” şi am plecat.  (Horaţiu Coldea, Mediaş)
*bă mi-e greaţă bă, atîta nesimţire şi atît grotesc (Horia Cartiş, Oradea)
*în speranţa unui guvern responsabil (Vlad Petri, Bucureşti) (more…)

 

Din nou despre OUG 58/2010: cît cîştigă şi cît pierde statul septembrie 3, 2010

Filed under: Statul Maximal — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , , , ,

Vezi şi articolul precedent despre OUG 58/2010: Un nou atac al guvernanţilor împotriva libertăţii economice. Petiţie on-line

Cine sînt cei care lucrează ca persoane fizice autorizate (PFA) sau care primesc bani ca drepturi de autor? S-a creat în opinia publică o imagine propagandistică falsă, care asimilează aceste persoane cu un fel de şmecheri care exploatează nişte portiţe legislative ca să plătească mai puţine impozite. Poate uneori s-au folosit PFA şi drepturile de autor ca metodă de optimizare fiscală, dar numai o mică parte dintre cei 450000 de oameni despre care discutăm sînt în această situaţie. E vorba mai ales unii ziarişti angajaţi cu salar minim pe carnetul de muncă, dar care mai încasează nişte bani, mai mult decît salarul, sub formă de drepturi de autor. Aceste cazuri sînt lesne de depistat, fiindcă exact aceeaşi firmă care plăteşte salarul plăteşte persoana respectivă şi sub formă de drepturi de autor, iar creaţiile respectivului ziarist sînt folosite doar de o singură firmă. Dar OUG 58/2010 afectează mult mai multe persoane. (more…)

 

Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l! septembrie 24, 2008


Nimic nu este mai dăunător pentru ideologia Statului maximal decît exemplele afacerilor de succes făcute fără implicarea Statului. Lupta împotriva acestora este cauza naturală a birocraţilor de pretutindeni. Doar acele afaceri care, pentru a supravieţui, au nevoie de subvenţii de la Stat, se bucură de simpatia birocraţilor, căci numai astfel importanţa acestei categorii sociale creşte.

“Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!” este modul cum descria Ronald Reagan cele 3 stadii ale implicării Statului în economie. Niciunde nu se poate observa mai bine această tendinţă decît în Uniunea Europeană – suprastatul pe altarul căruia România şi-a jertfit independenţa.

În condiţiile României, o ramură economică viabilă fără amestecul Statului este (era) creşterea oilor. De vreo 2000 de ani se descurcau ciobanii fără birocraţi printre ei, chiar şi în perioada comunistă unii făcuseră averi din această ocupaţie (vezi familia Becali).

În procesul istoric (considerat de unii progresist) al transformării oieritului într-o activitate economică care are nevoie de subvenţii de la stat, sîntem în faza a doua: reglementarea. După cum la război un atac izbutit trebuie făcut pe mai multe planuri (artilerie, infanterie, aviaţie), şi în cazul ciobanilor reglementările “europene” născocite de birocraţi atacă din mai multe direcţii. Oile trebuie mulse doar cu echipamente speciale, nu cu mîna (chiar dacă la stînă nu e curent electric), putinile de brînză să fie din inox, nu din lemn, să se depună “caiete de sarcini” pentru fiecare produs la Direcţiile Sanitar-Veterinare, brînza să fie ambalată în celofan, să nu se vîndă la distanţe mai mari de 30 km de domiciliul producătorului. Ultima reglementare: transhumanţa oilor să se facă doar cu camioanele.

“Arestaţi-i pe ciobani!” este îndemnul Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, îngrijorată că transhumanţa încalcă “regulile de bunăstare animală”, după cum aflăm din ziarul „Adevărul” din 31 ianuarie 2007. Ciobanii români nu au camioane, închirierea acestora costă scump şi oricum şosele să ducă sau aducă oile din/de la vîrful muntelui nu există. Obiectivul propus – eliberarea pieţii pentru marile trusturi europene, va fi atins.

Propagandiştii de serviciu explică şi alte rele pricinuite de migraţia turmelor, care în drum intră pe proprietăţi private distrugînd roadele. Argument valabil pentru orăşeni necunoscători, căci transhumanţa are loc după strîngerea recoltei, cînd oile găsesc în drum doar resturi vegetale fără valoare economică şi ajută chiar la îngrăşarea pămîntului peste care trec.

În final, pentru ca izbînda Noii Ordini să fie completă, aceeaşi birocraţi care prin reglementările lor vor distruge oieritul, anunţă planuri complicate prin care se pot primi subvenţii. Şi vom vedea la televizor ciobani mulţumind din inimă Partidului Statului Maximal, pentru grija care li se poartă.

(articol publicat iniţial în februarie 2007)