Comisia parlamentară a Revoluţionarilor se pronunţă împotriva unei noi prorogări a termenelor Legii 341/2004

Am mai discutat pe acest blog despre tentativele de a se da o nouă prorogare (a 7-a) pentru termenele Legii 341/2004 – vezi articolul „Un Bebe Ivanovici liberal: Raymond Luca”, partea 1 şi partea 2. Observ cu satisfacţie că în şedinţa din 26 mai 2009, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor a respins ideea prorogării, trimiţînd şi o scrisoare în acest sens primministrului Emil Boc.

„Termenul iniţial prevăzut de Legea 341/2004 a fost de 6 luni de la apariţia legii, care ulterior a fost prorogat de alte 6 ori, ultimul termen fiind 30 iunie 2009. De la această dată, toate persoanele care sînt nemulţumite de preschimbarea sau nepreschimbarea certificatelor, conform art. 20 din HG 1412/2004 cu modificările şi completările ulterioare, au posibilitatea să facă contestaţie la Comisia parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. 1. De asemenea, din informaţiile primite, nici majoritatea asociaţiilor de revoluţionari nu susţin această iniţiativă [a prorogării – nota mea], considerînd acest ultim termen ca fiind suficient, avînd în vedere că de la data apariţiei legii şi pînă în prezent, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţonarilor din Decembrie 1989 a avut posibilitatea de a verifica şi analiza toate dosarele de preschimbare. Astfel, considerăm că prorogarea termenelor nu este necesară şi nici în beneficiul revoluţionarilor”, se arată în scrisoarea semnată de Raymond Luca.

Într-adevăr, nu mai e cazul unei noi prorogări, că ajungeau revoluţionarii pînă la adînci bătrîneţe să se ocupe numai de problema asta a certificatelor, ceea ce în nici un caz nu e în folosul lor. Urmează publicarea în Monitorul Oficial a listei celor care au dobîndit sau li s-a respins preschimbarea, iar toţi cei interesaţi pot face contestaţie. Dacă contestaţiile nu sînt rezolvate favorabil, cei interesaţi se pot adresa justiţiei, în temeiul legii contenciosului administrativ.

Remarc un precedent judecătoresc al Curţii de Apel Bucureşti, care într-un proces în care mai mulţi revoluţionari au cerut să fie obligat SSPR la preschimbarea certificatelor, a respins acţiunea ca fiind prematur introdusă. Mi se pare firesc ca abia după expirarea termenului de preschimbare şi de depunere a contestaţiilor să se poată judeca pe fond asemenea acţiuni. Ce s-ar întîmpla dacă justiţia ar emite o hotărîre prin care să oblige SSPR la preschimbarea unui certificat dar apoi un cetăţean care n-a fost parte în proces (deci pentru care hotărîrea respectivă nu e opozabilă) face o contestaţie la preschimbarea respectivă, aducînd dovezi noi şi eventual cîştigă şi el un proces cu SSPR pentru a se interzice acestuia să preschimbe respectivul certificat?

Comparativ cu alte categorii care beneficiază de legi speciale (deţinuţi politici, deportaţi în Bărăgan sau URSS, veterani de război), revoluţionarii sînt singurii care au fost publicaţi în Monitorul Oficial şi despre care se pot face contestaţii de către orice persoană care consideră că s-a acordat titlul pe nedrept.

Amintesc că pe acest blog am publicat şi un ghid de alcătuire a contestaţiilor legate de certificatele de revoluţionar. Fiindcă saitul SSPR nu funcţionează deocamdată (chiar mă întreb cînd are de gînd domnul Emilian Cutean să-l repornească, credeam iniţial că s-a oprit saitul – care oricum avea informaţii lacunare – pentru 2-3 zile, dar văd că perioada de nefuncţionare se prelungeşte cam mult), datele legate de cererile de preschimbare depuse se pot găsi pe un sait particular: http://www.revolutie89.info/index.php?lg=ro_RO&p=home (unele date, precum numărul dosarului de preschimbare, numărul vechiului certificat conform legii 42 sau al noului certificat conform legii 341, e bine să fie precizate în contestaţie pentru a se îndeplini condiţia legală de identificare fără echivoc a persoanei la care se referă contestaţia).

• Certificatele de revoluţionar