Richard Andrew Hall – Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (2). El complotează, ei complotează, tu complotezi

Continui publicarea traducerii unor fragmente din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi prima parte a acestei lucrări: Mişcări de deschidere.

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului.

El complotează, ei complotează, tu complotezi

Documentarul „Şah-mat” al Susannei Brandstatter este o reformulare a vechii teorii „Yalta-Malta” despre răsturnarea lui Ceauşescu. Faptul că punctul de vedere a lui Brandstatter nu este singuratic e dovedit de afirmaţiile unei cercetătoare franceze, Catherine Durandin, în anii 2002-2003. Filmul lui Brandstatter a pricinuit o ploaie de comentarii şi analize în media franceză, maghiară şi română – contrazicînd ziariştii şi intelectualii din România care deseori susţineau că cetăţenii obişnuiţi sînt deja obosiţi şi dezinteresaţi de investigaţiile despre evenimentele din decembrie 1989 şi că „revoluţia nu vinde”. Şcoala Brandstatter-Durandin argumentează că răsturnarea lui Ceauşescu a fost în primul rînd lucrătura CIA, cu diferite servicii secrete din Vest şi cu ungurii – pe atunci încă comunişti, dar totuşi lucrînd în coordonare cu Vestul – îndeplinind un rol secundar. Despre KGB se spune că ar fi participat, dar numai cu o părticică mică. Chiar în România, unii comentatori care nu luaseră în serios aceste teorii pînă atunci par să fi devenit şovăitori ca urmare a filmului – o dovadă a puterii sale de seducţie.

Toate acestea sînt puţin contradictorii, dat fiind faptul că la sfîrşitul lui 2003 o mare parte a presei şi intelectualilor din România s-au grăbit să declare că „noile revelaţii” ale dizidentului din perioada sovietică Vladimir Bukovski au închis, odată pentru totdeauna, controversa despre „ce s-a întîmplat cu adevărat în decembrie 1989”. În timpul unei vizite în România în noiembrie 2003 Bukovski a afirmat în treacăt că, pe baza accesului pe care l-a avut la începutul anilor ’90 la documentele KGB, el poate susţine fără echivoc că KGB-ul a plănuit şi regizat revoluţia română, aşa cum a pus la cale (spune Bukovski) întreg colapsul comunismului din Estul Europei. Deşi Bukovski începuse să susţină aceste teorii încă din 1990 – deci înainte de a avea acces la arhivele KGB – pentru acei români care de multă vreme susţineau aceste teorii, cuvintele lui Bukovski au fost primite ca o literă de evanghelie şi ca dovada supremă care închide definitiv cartea investigării şi înţelegerii evenimentelor din decembrie 1989. Aşa numitul „scandal Bukovski” – care a avut pentru o mare parte a anului 2004 propriul său linc pe saitul ziarului „Ziua”, ziarul care l-a lansat – a erupt iar în primăvara, vara şi toamna lui 2004 cu o avalanşă de articole şi replici, dar practic fără amănunte noi care să dea substanţă afirmaţiilor lui Bukovski.

Dar teoria Brandstatter-Durandin a loviturii de stat pusă la cale de CIA este încă mai contradictorie dacă o comparăm cu primul val al teoriilor conspiraţioniste franco-germane, care au apărut pe piaţă în 1990 şi au avut o influenţă profundă şi de durată asupra felului în care răsturnarea lui Ceauşescu a fost studiată şi înţeleasă de atunci. Aceste teorii susţineau exact opusul teoriei Brandstatter-Durandin în ceea ce priveşte intervenţia atribuită străinilor în lovitura de stat din decembrie 1989: că răsturnarea lui Ceauşescu a fost în primul rînd lucrătura KGB şi a altor servicii est-europene – ungurii lucrînd la porunca Moscovei – cu CIA şi alte servicii secrete vestice jucînd în cel mai bun caz un rol limitat, pur (dez)informativ. Primul val al teoriilor conspiraţioniste franco-germane nu ar fi avut un impact atît de trainic, şi – voi argumenta – de distructiv, dacă nu i s-ar fi acordat credibilitate şi nu ar fi fost promovat de intelectuali proeminenţi ai emigraţiei române din Vest. Eu pot să atest personal acest impact căci urmele lăsate de el în limba engleză mi-au influenţat puternic viziunea despre evenimentele din decembrie 1989 pînă cînd mi-am făcut cercetarea pentru doctorat în România, în anii 1993-1994.

În esenţă, ceea ce voi argumenta aici este că nu se poate înţelege destul ultimul val al revizionismului franco-german fără a-l plasa în contextul istoriografiei anterioare a revoluţiei, în special al istoriografiei revizioniste. De asemenea, nu se poate înţelege cu exactitate istoriografia română a revoluţiei fără a înţelege istoriografia revizionistă a securităţii, serviciul secret al României comuniste, şi felul cum a infectat şi şi-a croit calea în curentul principal al istoriografiei române. În sfîrşit, nu se poate înţelege efectul nociv al primului val al teoriilor conspiraţioniste franco-germane asupra lumii academice de limbă engleză fără a înţelege rolul pe care intelectualii emigraţi din România l-au jucat în legitimizarea sa.

(va urma)

• revoluţia română din 1989