Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Brandstatter (15). Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist Noiembrie 7, 2009


A 15-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”. Se analizează aici afirmaţiile lui Ion Mihai Pacepa, fostul spion-şef comunist.

Vezi şi primele paisprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist

Inevitabil, în urma filmului lui Brandstatter, presa românească l-a atras în discuţie pe vechiul ei cal de bătaie pentru asemenea ocazii, generalul Ion Mihai Pacepa, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii Externe, omul a cărui dezertare din 1978 a făcut să fie condamnat la moarte în absenţă şi a cărui revelaţii despre conducerea represivă şi coruptă a lui Ceauşescu a ajutat la erodarea mitului Ceauşescu în Vest. Ruptura lui Pacepa cu regimul comunist, criticile înţepătoare ale preşedinţiei lui Ion Iliescu pentru încrederea acestuia în fostul personal al Securităţii şi încorporarea sa în structurile de putere, l-au făcut pe Pacepa o vedetă în Vest şi i-au adus multă încredere şi respect în rîndul elitelor intelectuale şi de mass-media din România.

În urma filmului lui Brandstatter şi, indirect, în susţinerea afirmaţiilor lui Bukovski, au fost invocate iar spusele lui Pacepa despre decembrie 1989. Astfel, de pildă, „Jurnalul Naţional” din 26 februarie 2004 a republicat extrase din interviul său din august 2000 dat postului de televiziune maghiar Duna TV (redifuzat de Duna TV cu două nopţi înaintea filmului lui Brandstatter). În interviu Pacepa a susţinut că aşa numiţii terorişti din timpul revoluţiei n-au existat – că fenomenul terorist a fost doar un pretext folosit de nomenclaturiştii partidului-stat care-l eliminaseră pe Ceauşescu pentru a legitima o intervenţie sovietică:

„Reporter: Care a fost exact esenţa planului ‘Dnester’ [Nistru, în ruseşte]?

Pacepa: Să se găsească un motiv pentru [a justifica] implicarea sovieticilor, dacă puciul nu reuşeşte de la sine. Aşadar, este mult mai uşor de înţeles. În 22 [sic, 23] decembrie 1989, la ora 2 după-amiază, TVR a informat: ‘FSN a cerut ajutor URSS pe motivul că terorişti străini neidentificaţi au atacat România’. Încă în acea zi Iliescu a declarat că au fost arestaţi soţii Ceauşescu şi procesul va fi deschis, cu toate că televiziunea a informat [mai tîrziu] doar despre faptul că procesul şi execuţia a avut loc” („Confesiunile unui spion-şef”, în „Jurnalul Naţional” din 26 februarie 2004). [pe internet, găsesc interviul cu Pacepa sub titlul „Pacepa desfiinţează Revoluţia din decembrie 1989” (linc) care este prezentat ca fiind apărut în „Jurnalul Naţional” din 3 martie 2004]

De la începutul anilor ’90 Pacepa a susţinut că evenimentele din decembrie 1989 au fost parte dintr-un plan sovietic – aşa numitul „Plan Dnestr” – de a-l înlătura pe Ceauşescu (pentru un rezumat în această problemă vezi Dennis Deletant –  Ceausescu and the Securitate: Coercion and Dissent, 1965-1989 [Ceauşescu şi Securitatea: Constrîngere şi dizidenţă, 1965-1989], Armonk, NY: M.E. Sharpe,1995, pag. 89-90). Conform lui Pacepa, planul sovietic a fost un răspuns la vizita din 1969 a preşedintelui american Richard Nixon la Bucureşti. Pacepa spune că Iliescu a fost desemnat ca înlocuitor a lui Ceauşescu conform acestui plan încă din 1971! Dennis Deletant este precaut cu privire la povestea lui Pacepa:

„Folosirea de către Pacepa a denumirii de ‘Frontul Salvării Naţionale’ miroase prea mult ca o încercare de a compromite mult mai recentul Front al Salvării Naţionale înfiinţat după revoluţia din 1989, sugerînd că seminţele sale au fost sădite de Moscova cu vreo 20 de ani înainte. Este greu de crezut că un asemenea nume ar fi putut fi ales cu atît de mulţi ani înainte” (Deletant, 1995, pag. 90).

Afirmaţiile lui Pacepa sînt chiar mai dubioase decît sugerează scepticismul moderat a lui Deletant. După cum am scris în 1997:

„Nedumereşte faptul că Pacepa a dezvăluit aceste amănunte [despre planul ‘Dnestr’] abia după evenimentele din decembrie 1989 (în cartea sa „Moştenirea Kremlinului”). Deja în „Orizonturi roşii” (cartea sa amănunţită, care pretindea că ‘spune tot’ despre Ceauşescu şi securitate, publicată în 1988) el a menţionat cazuri în care presupuşi agenţi sovietici (inclusiv generalul Militaru) au fost prinşi, dar nu a pomenit nimic despre aşa-numita ‘operaţiune Dnestr’.” (Hall, R. A., “Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania” [Rescrierea istoriei revoluţiei: Relaţiile într-un regim totalitar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu], teză de doctorat, Indiana University, 1997, pag. 117).

Pacepa n-a avut nici o reţinere în a dezvălui în „Orizonturi roşii” pretinşi agenţi sovietici în România şi pretinse planuri tainice conform cărora aşa numita „independenţă faţă de Moscova” a lui Ceauşescu a fost doar un şiretlic pus la cale de Moscova, totuşi cumva el n-a simţit nevoia sau dorinţa să sublinieze planurile Moscovei de a creşte şi mai mult controlul asupra României prin „operaţiunea Dnestr”? Asta e greu de crezut.

Mai mult, este uimitoare schimbarea sa cu privire la problema „teroriştilor”/loialiştilor lui Ceauşescu din timpul revoluţiei. La acea vreme, pacepa a vorbit despre „Planul M” ca sursă a teroriştilor (vezi AP [probabil Associated Press], Bryan Brumley, “Ceausescu Had Planned to Flee to China, Former Security Chief Says” [Ceauşescu plănuia să fugă în China, spune un fost şef al securităţii], 5 ianuarie 1990). Conform lui Pacepa, „planul M” cerea forţelor de securitate „să se retragă în buncăre ascunse şi să înceapă războiul de gherilă”. El a spus despre folosirea caselor conspirative şi a unui labirint de tuneluri tainice, descriere asemănătoare cu ceea ce se auzea din România în timpul şi imediat după revoluţie. Semnificativ, amănuntele lui Pacepa oglindesc multe din punctele aşa-numitului „plan Z” pentru eventualitatea unei încercări de înlăturare a lui Ceauşescu, a cărui reputată copie din 1987 a fost publicată de ziarul „Evenimentul Zilei” în iulie 1993, şi care se pare că era încă în vigoare în decembrie 1989 (pentru o discuţie asupra acestui plan, vezi Dennis Deletant – Ceausescu and the Securitate: Coercion and Dissent, 1965-1989, Armonk, NY: M.E. Sharpe, 1995, pag. 84-88). Afirmaţiile lui Pacepa că forţele securităţii erau centrul rezistenţei lui Ceauşescu după fuga sa din 22 decembrie 1989 erau susţinute şi de Liviu Turcu, un ofiţer de securitate care dezertase mai devreme în cursul anului 1989, şi care i-a spus în 24 decembrie 1989 lui David Binder de la „New York Times” că „teroriştii” erau cel mai probabil din Direcţia a 5-a a Securităţii (pe care a estimat-o la 1000-1500 de membri) şi de la USLA (pe care a estimat-o la 1000 de membri) („New York Times” 25 decembrie 1989, pag. A12).

Desigur, aceasta a fost atunci. În 1993 – şi după cum am văzut din extrasele interviului său din 2000, continuînd mult timp după aceea, pînă în prezent – Pacepa a susţinut că n-au existat „terorişti” şi că totul a fost un pretext pentru agenţii KGB care au preluat puterea de la Ceauşescu (Iliescu, Militaru, Brucan etc.) de a justifica o intervenţie militară sovietică (vezi, de pildă, comentariile sale din „Evenimentul Zilei” din 10 aprilie 1993 şi 29 aprilie 1993). Ceauşeştii au fost împuşcaţi în stil KGB pentru a fi împiedicaţi să dezvăluie poporului român şi lumii că complotiştii au fost agenţi KGB, conform lui Pacepa. E normal să ne întrebăm: dacă Pacepa cunoştea lucrurile astea înainte de 1989 – şi el spune că planul datează din 1969 – şi deci a avut bănuieli că faza „teroristă” a fost mai degrabă o diversiune cu scopul de a legitima o intervenţie sovietică, atunci de ce a spus ceea ce a spus, şi nu a dezvăluit ceea ce cunoştea şi nu a dat glas îngrijorărilor sale înainte, în timpul sau imediat după decembrie 1989?

În sfîrşit, mai există problema similarităţii argumentelor lui Pacepa despre revoluţie cu cele ale altor foşti ofiţeri de securitate. Desigur, ei îl urăsc pe Pacepa şi Pacepa îi urăşte pe ei în mod egal. Dar să luăm, de pildă, următorul citat:

„Lovitura de stat care a ‘recuperat revoluţia’ … a adus la putere echipa FSN [Frontului Salvării Naţionale] … [care] a iniţiat scenariul criminal cu teroriştii securităţii cu scopul de a vărsa sînge şi a justifica preluarea puterii de oameni care n-au avut nici o sfială de a se proclama revoluţionari … A fost o diversiune a FSN cu scopul de a escalada teroarea, suspiciunea, vărsarea de sînge şi haosul necesar rezolvării problemei preluării puterii de stat şi chemării sovieticilor”.

Sursa acestui citat nu este Pacepa, ci binecunoscutul „protocronist”, „naţional-comunist” fost ofiţer de securitate Pavel Coruţ (Pavel Coruţ – „Cîntecul nemuririi”, Editura Miracol, Bucureşti 1994, pag. 170, 172). Afirmaţiile lui Pacepa sînt identice cu cele ale lui Coruţ. Forţînd o diferenţiere analitică dar cu partizanat ideologic între protovestici şi protocronişti, ca şi cînd cele două tabere ar fi lesne separabile precum noaptea şi ziua, asemănări importante precum aceasta – care au nevoie de atenţie şi analiză tocmai pentru că sînt neaşteptate – sînt ignorate.

Una dintre puţinele şi preţioasele analize nepartizane ale circului stîrnit de Pacepa este articolul lui Peter Banyai „Pacepa: a tortenelem bizalmasa” [Pacepa: confidentul istoriei] (“Beszelo”, vol. 9, septembrie 2004, pe internet la http://beszelo.c3.hu/04/09/06banyai.htm [ungureşte]). (Într-o altă lucrare (Peter Banyai – “Tortenelmihamitisok es penzmosok baratai tarsasaga: Talpes, Treptow, Watts— es Tender. [Societatea de prietenie revizionistă şi de spălare de bani: Talpeş, Treptow, Watts şi Tender]”, “Beszelo” vol. 6, iunie 2004, pe internet la http://beszelo.c3.hu/04/06/06banyai.htm) Banyai arată destul de limpede că nu este un admirator al adversarilor lui Pacepa din interiorul României). Banyai a notat cum Dan Pavel i-a comparat pe Iliescu cu Pacepa sugerînd că „cultura noastră politică a hotărît” că criteriul după care cineva se situează pe spectrul politic – şi chiar situarea sa faţă de democraţie însăşi! – este cum interpretează cineva pe Pacepa. Banyai rezumă: „[După Dan Pavel], cine-l iubeşte pe Pacepa e un democrat, cine nu-l iubeşte e un post-comunist! … Astfel s-a dezvoltat mitul Pacepa în România. Ultimul dintre multe alte revizionisme amăgitoare”. Concluzia lui Banyai este:

„Cum a putut Pacepa să acopere ochii unei mari părţi a opiniei publice româneşti cu asemenea pretenţii primitive? În mod sigur, fiindcă se bizuie pe ceea ce are ecou bun în publicul românesc: gîndirea conspiraţionistă, rusofobia, KGB-mania care formează psihicul politic colectiv românesc” (Peter Banyai – „Pacepa: a tortenelem bizalmasa” [Pacepa: confidentul istoriei], “Beszelo”, vol. 9, septembrie 2004, pe internet la http://beszelo.c3.hu/04/09/06banyai.htm [ungureşte]).

(va urma)

Mai citeşte, pe acest blog, tot despre campania din presa românească declanşată în 2004 ca urmare a filmului lui Brandstatter:
Decembrie 1989 şi manipulările lui Tucă
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete
1989: Aplicaţii militare în jurul României
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Jurnalul Naţional, tot mai confuz
Cele trei bucăţi turişti străini ai colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova

 

3 Responses to “Richard Andrew Hall: Brandstatter (15). Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist”

  1. […] – Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990 – Cine ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de revizionism franco-german, din […]

  2. […] – Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990 – Cine ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de revizionism franco-german, din 1990 – Îngrijorare în România asupra urmărilor […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s