Emisiune TVR din 1997 despre certificatele de revoluţionar: S-au tipărit 53765 certificate şi nu s-a predat nici un certificat alb (video)

Actualizare 30 ianuarie 2011: Înlocuire înregistrare de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare de pe youtube.com

Emisiune TVR din octombrie 1997, despre problema certificatelor de revoluţionar şi a drepturilor revoluţionarilor. Guvernul Ciorbea iniţiase un proiect de lege prin care se restrîngeau drepturile revoluţionarilor, iar un grup de revoluţionari în frunte cu Dan Iosif (pe atunci şef de cabinet al senatorului Ion Iliescu) intrase în greva foamei. Moderatoarea emisiunii este Alina Mungiu. Eu împreună cu Lorin Fortuna am fost prezenţi în studioul de la Timişoara, ceilalţi participanţi: Ion Caramitru (atunci, ministru al culturii), Florin Iaru, Mihai Tatulici, Nicolae Dide (revoluţionar, atunci parlamentar PD), Constantin Alexandrescu (revoluţionar) se aflau în studioul din Bucureşti.

Îmi lipseşte începutul emisiunii, bănuiesc că a fost o întrebare de tipul „ce aţi făcut la revoluţie şi de ce drepturi conform legii 42 aţi beneficiat?”, la care am răspuns atît eu cît şi dl. Fortuna.

Ulterior, introducerea impozitului pe venitul global a însemnat eliminarea scutirii de impozit pe salar pentru revoluţionari. Emil Constantinescu a promovat apoi peste 16000 de revoluţionari, dar care aveau drepturi reduse conform schimbărilor din lege. După revenirea la putere a PSD, prin Legea 341/2004 drepturile revoluţionarilor au fost iar mărite. Nu s-a mai introdus scutirea de impozit pe salar, dar în schimb s-a stabilit o indemnizaţie care o primesc răniţii şi arestaţii, iar luptătorii cu merite deosebite doar dacă au venituri mai mici decît media pe economie. Prin Legea 341/2004 s-a stabilit totodată perioada în care se ţine seamă de „fapte deosebite în revoluţie” de la 14 la 25 decembrie 1989, faţă de 16-22 decembrie cum propusese Caramitru. O diferenţă importantă, căci majoritatea celor cu certificate de revoluţionar au activat în perioada 22-25 decembrie, în lupta cu misterioşii „terorişti”, despre care istoricul Florin Constantiniu spunea: „sîntem în faţa unui fenomen unic în istoria militară universală: s-au confruntat două forţe – armata şi aşa-zişii terorişti – nu se cunoaşte în istorie vreun caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, nici un rănit şi nici un prizonier” (minutul 19:22 al înregistrării video prezentate anterior pe acest blog).

Emisiunea ne oferă prilejul să înţelegem cum a apărut „viitura de certificate” prin care s-a izbutit compromiterea noţiunii de revoluţionar. În perioada 1990-1992 se eliberaseră doar 8270 de certificate, ceea ce era un număr relativ rezonabil, deşi şi aceştia erau în majoritate revoluţionari apăruţi după fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989. Prelungirea termenului de depunere a actelor a dus, în perioada 1996-1997, la emiterea unui mare număr de certificate. Preşedintele comisiei SSPR din acea vreme, Costel Balint, fusese suspendat din funcţie de noua guvernare CDR în 16 decembrie 1996, dar nu predase arhiva decît în mai 1997. Atunci s-au eliberat cele mai multe certificate.

Prin Legea 341/2004 s-a făgăduit că se va face o verificare strictă a acestor certificate, separîndu-se grîul de neghină. După ultimele declaraţii ale secretarului SSPR Puiu Nicolae Fesan, şi după permanentele prelungiri ale termenelor de depunere a actelor (ultima prin Ordonanţa nr. 1/2008 a guvernului Tăriceanu), prin care se îngăduie aducerea de noi „dovezi” ale participării la revoluţie, ideea că se va face curăţenie printre revoluţionari mi se pare utopică. După apariţia Legii 341/2004 s-au tipărit cărţi cu scopul anume de a se crea „dovezi” pentru participarea la revoluţie a unor persoane. Mă întreb cît de serioase sînt asemenea cărţi pentru istoria adevărată a revoluţiei. Acum sînt vreo 23000 de cereri de preschimbare la SSPR, devine de regretat perioada cînd existau 8270 de revoluţionari cu certificate şi ne îngrijoram că au pătruns printre ei unii impostori.

Fragmente din emisiune:

00:38 Lorin Fortuna: Hotărîrea guvernului Ciorbea este jignitoare la adresa asociaţiilor de participanţi la revoluţie pentru că a retras nu numai drepturile, a retras titlul de luptător în revoluţie, nu avea dreptul să facă acest lucru, şi pe de altă parte consider că a fost o jignire faptul că modificările la legea 42 s-au luat fără a se consulta asociaţiile de participanţi la revoluţie. (…) Îmi exprim mirarea că în studioul de la Bucureşti nu se găseşte nici un reprezentant al celor care fac greva foamei la ora actuală în Bucureşti. (…)

02:06 Marius Mioc: Consider că actuala lege 42, prin modul ambiguu în care a fost alcătuită, a creat o inflaţie de revoluţionari care a făcut pînă la urmă să se demonetizeze noţiunea de revoluţionar, ceea ce s-a întors de fapt împotriva revoluţionarilor (…)

03:11 Lorin Fortuna: Sîntem pentru, categoric eliminarea impostorilor, mai mult, problema impostorilor a plecat de la Timişoara. Acum un an şi ceva Timişoara s-a pronunţat ferm pentru eliminarea impostorilor. (…)

03:31 E prezentat un documentar făcut de TVR despre problema revoluţionarilor. La minutul 05:07 este prezentată o statistică conform căreia există 8270 de revoluţionari cu certificat, din care 1755 au beneficiat de teren agricol, pentru un total de 1194 ha (…)

08:35 Ion Caramitru: Titlul de luptător nu se retrage, la clasa a 3-a a acestei decoraţii se spune că ea se acordă cetăţenilor români remarcaţi prin fapte deosebite în confruntările cu forţele fidele exponenţilor tiraniei comuniste şi complicilor lor, ori care au fost reţinuţi de organele de represiune sub învinuirea de a fi participat activ la manifestaţiile de protest împotriva dictaturii comuniste în perioada 16 – 22 decembrie ’89. Această chestiune de punere a revoluţiei între 2 coperţi a timpului este o chestiune care a născut şi ea unele controverse, mulţi posesori de drepturi apar după 22, alţii, şi aş zice pe drept cuvînt, cum sînt cei din Iaşi, cei care în 14 decembrie ’89 au fost încarceraţi pentru intenţia de a ieşi pe stradă, ei pretind că, şi poate pe bună dreptate, că dacă n-ar fi fost sesizat acest act al lor de voinţă, se putea ca ei să fi fost primii. (…)

24:20 Marius Mioc: Părerea mea este că la ora actuală majoritatea asociaţiilor de revoluţionari care sînt în ţară sînt nereprezentative. Majoritatea asociaţiilor de revoluţionari alcătuite în prezent sînt înfiinţate în localităţi în care nu prea a existat revoluţie. Aş dori să amintesc un lucru: la sfîrşitul lui ’96 a fost numit în fruntea comisiei pentru aplicarea legii 42 unul dintre oamenii care au fost împuşcaţi la revoluţie, dl. Traian Orban. Ceea ce a încercat el să facă a fost să facă o verificare a certificatelor care s-au eliberat. Reacţia foarte solidară, impresionant de solidară a unui mare număr de asociaţii de revoluţionari din ţară a fost să ceară destituirea lui Orban, a unui om împuşcat în revoluţie. Cred că e firesc că s-a ajuns la acest lucru, datorită unor ambiguităţi în legea 42, unor ambiguităţi care, pe de o parte permit, absolut legal, unor persoane care nu au făcut mare lucru la revoluţie să primească un certificat, pe baza unei mărturii, şi în plus nu este clar definită noţiunea de revoluţie. Este foarte bună ideea din propunerea guvernului de a se limita revoluţia de la 16 la 22 decembrie.

27:02 Alina Mungiu: Domnule Tatulici, v-aş întreba pentru că dumneavoastră sînteţi un documentarist al revoluţiei. Ne-aţi putea spune estimativ cîţi din cei 8400 de luptători care au certificate, cam cîţi sînt după data de 22 şi cam cîţi sînt din primele zile de la Timişoara?

27:18 Mihai Tatulici: Deci, cea mai mică cifră e din 21 decembrie. Restul sînt de după 22. Pe analizele făcute în perioada cît făceam emisiuni şi serialul cu revoluţia, maximul de participanţi la revoluţie, Timişoara şi Bucureşti, 16, 17, 20 şi 21 în Bucureşti, erau în jur de 400.

27:41 Alina Mungiu: Şi restul de 8000 sînt de după data de 22 la Bucureşti?

27:44 Mihai Tatulici: Exact.

27:45 Nicolae Dide: Doamna Mungiu, dumneavoastră faceţi o mare greşeală, la fel ca şi cei care au realizat acel clip de adineauri. Este adevărat, în acest moment certificatele însoţite de brevet care produc efecte juridice sînt 8270, deci cele eliberate practic în perioada ’90-’92, pînă la stingerea perioadei de depunere a certificatelor, şi mă refer la data de 30 septembrie 1992. Dar noi nu trebuie să uităm, şi asta cred că greşiţi atît dumneavoastră cît şi realizatorii clipului, că în acest moment comisia condusă de Costel Balint, în perioada noiembrie ’96 – mai ’97 a eliberat 53765 de certificate. Aceste certificate în momentul în care vor fi însoţite de brevetele semnate de preşedintele Constantinescu, vor produce efecte la fel ca celelalte 8270. Deci problema aicea este (…) Guvernul, pentru a anihila această viitură de certificate, singura soluţie pe care a găsit-o a fost asta. Fiindcă s-a aflat practic în faţa unui zid. În momentul în care încerca să facă ceva i se opunea vehemenţa organizaţiilor de revoluţionari.

30:23 Nicolae Dide: Cele 8270 [certificate – nota mea] sînt în majoritatea lor în oraşele martir. Fac parte, cîteva, şi oraşe în care nu s-a întîmplat nimic. Dar cele 53770 sînt în alte oraşe decît cele martir.

38:57 Lorin Fortuna: Vizavi de cele 53000 de certificate de care vorbeşte domnul Dide, mi s-a spus că atîtea au fost tipărite, nu că atîtea au fost alocate (…)

41:56 Nicolae Dide: Vreau să spun că timişoreanul Costel Balint, colegul vostru de revoluţie şi al nostru, pentru că nu poate fi disociată revolta de la Timişoara de cea de la Bucureşti, a primit la începutul mandatului său 53765 de certificate. În momentul în care s-a descărcat de gestiune n-a predat nici un certificat alb. Mergînd pe o logică absolut normală rezultă că toate aceste certificate au fost completate. Pe urmă, vreau să-l întreb pe Lorin Fortuna să-l întrebe pe Costel Balint cum şi-a permis Costel Balint să stea 6 luni de zile în Bucureşti, preşedintele unei comisii în care nu era remunerat, pentru că fusese suspendat din funcţie în data de 16 decembrie 1996, deci el a stat pînă în mai inclusiv, chiar şi în iunie, în Bucureşti, fără nici un salariu, fără nici o diurnă, mîncînd, stînd la hotel şi conducînd această comisie.

43:24 Mihai Tatulici [după ce Alina Mungiu întrebase cîţi revoluţionari sînt în TVR]: în jur de vreo 500

43:41 Nicolae Dide: Chiar mai mult. Chiar mai mult fiindcă o perioadă a fost o inflaţie de revoluţionari şi la televiziune, revoluţionari produşi pe bandă de fostul preşedinte al clubului 22TV Holban, care ulterior a fost şi depistat ca impostor în revoluţie, el a beneficiat de certificat de revoluţionar pentru o sciatică căpătată în timpul revoluţiei (…)

44:06 Nicolae Dide: Mihai, pot să-ţi dau şi un exemplu şi mai concludent, vreau să vă spun că asociaţia 23 decembrie Metrou Bucureşti, cu filiale în oraşul Slatina, în oraşul Caransebeş, în oraşul Cîmpulung Muscel, în comuna Băbeni judeţul Ilfov, judeţul Vîlcea, în toate comunele din Ilfov, are 8600 de luptători cu merite deosebite. Deci, iată care sînt proporţiile acestei viituri de certificate care s-a petrecut. [Nota mea: această asociaţie „23 decembrie metrou” este cea a cărei marginalizare o deplîngea actualul secretar de stat pentru revoluţionari Puiu Nicolae Fesan, la congresul BNR, cum se vede în înregistrarea video de la articolul „Secretarul de stat pentru revoluţionari, Puiu Fesan, la congresul BNR”]

46:02 Nicolae Dide: Unul din punctele esenţiale ale revendicărilor celor din Piaţa Senatului, Revoluţiei, este tocmai desfiinţarea acestei comisii şi înfiinţarea unei comisii care să aibe în componenţă preşedinţi de asociaţii. Este ca şi cum, iertaţi că trebuie să spun, ai pune lupul paznic la stînă.

• Certificatele de revoluţionar
• politica românească
• revoluţia română din 1989