Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (1). Consideraţii generale

Vestitul dosar 97/P/1990, în care procurorul Dan Voinea conexase toate cauzele legate de revoluţia din 1989 rămase nesoluţionate, a primit în 2010 o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale. Voi reproduce în serial această ordonanţă, care sintetizează cercetările făcute de parchet în cauzele revoluţiei.

R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE
Nr. 97/P/1990
ORDONANŢĂ
18.10.2010
Procurori militari mr. magistrat Mihalache Codruţ, mr. magistrat Tudor Marian şi cpt. magistrat Culea Claudiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare
Examinând materialul de cercetare efectuat în dosarul nr. 97/P/1990, privind faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
I. CONSIDERAŢII GENERALE
Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la finele anului 1989 s-au înscris în procesul general est-european marcat de căderea regimurilor comuniste, conducând la eliminarea elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic, caracterul excesiv centralizat al economiei etc.
Fostul preşedinte, Nicolae Ceauşescu, prin poziţia adoptată, a determinat o izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în trecutul istoric al României. În plan intern, consecinţa a fost accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei situaţii deosebite, aşa cum evenimentele ulterioare aveau să o confirme.
La sfârşitul anului 1989, personalităţi politice străine au luat frecvent atitudini publice la adresa situaţiei din România, unele dintre ele constituindu-se în tot atâtea avertismente la adresa regimului politic comunist.
În acest context, la data de 16.12.1989, organele de securitate din mun. Timişoara au încercat să-l evacueze din casa parohială pe pastorul reformat Laszlo Tokes, fapt care a generat protestul enoriaşilor, cărora li s-au alăturat numeroşi trecători, mulţimea începând să scandeze lozinci anticomuniste. Acest fapt a determinat reacţia autorităţilor, care au dispus măsuri de intervenţie şi dispersare a protestatarilor.
Pornind de la acest incident şi de la intervenţia brutală a forţelor de ordine aparţinând Ministerului de Interne, pe fondul stării de spirit deja existente, conflictul a căpătat amploare, numărul persoanelor implicate crescând rapid. Intervenţia forţelor de ordine, care nu au reuşit să controleze situaţia, s-a soldat, printre altele, cu reţinerea mai multor persoane participante la protest.
Întrucât forţele Ministerului de Interne erau în dificultate, fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae a ordonat, încă din ziua de 17.12.1989, ca în mun. Timişoara să acţioneze şi unităţi aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.
Ferm hotarâţi să „restabilească ordinea”, Nicolae Ceauşescu şi membrii Comitetului Politic Executiv au dispus implicarea unor forţe, care, prin dimensiunile lor, depăşeau cu mult amplitudinea evenimentelor consumate până în acel moment. Pentru coordonarea acţiunilor, au fost trimişi reprezentanţi ai eşaloanelor superioare de partid şi din conducerea Ministerului de Interne, respectiv a Ministerului Apărării Naţionale.
Au existat trei comandamente pentru coordonarea măsurilor de reprimare a manifestanţilor: cel politic, format din Coman Ion, Bălan Radu, Matei Ilie şi Pacoste Cornel, cel al Ministerului de Interne alcătuit din generalii Nuţă Constantin, Mihale Velicu şi Macri Emil, alături de conducerile locale ale miliţiei şi securităţii şi, în fine, cel al Ministerului Apărării Naţionale condus de generalul Guşă Ştefan, ajutat de un grup de ofiţeri superiori.
Aceştia au dispus ca, în data de 17.12.1989, coloane de militari să defileze pe străzile oraşului, cu scopul de a intimida populaţia care participa la manifestaţii. A fost momentul în care evenimentele au luat o turnură deosebită, pe fondul stării conflictuale ireversibile care s-a creat, acţiunile de protest neîncetând în urma acestei demonstratii, ci, dimpotrivă, au luat o amploare şi mai mare.
În aceste împrejurări, tuturor unităţilor militare din ţară le-a fost transmis indicativului „Radu cel Frumos”, care avea semnificaţia alarmei parţiale de luptă. Transmiterea acestui indicativ a constituit baza distribuirii muniţiei de război si scoaterii militarilor şi a tehnicii de luptă în stradă, în seara zilei de 17.12.1989, în Timişoara şi ulterior, în data de 21.12.1989, în Sibiu şi Bucureşti.
În mun. Timişoara acţiunile militare desfăşurate de către unităţi ale Ministerului de Interne, alături de unităţi ale Ministerului Apărării Nationale, au atins o intensitate maximă în seara zilei de 17.12.1989 şi în noaptea care a urmat, în acest interval de timp înregistrându-se reţinerea unui număr mare de persoane şi producerea de victime, decedaţi şi răniţi prin împuşcare.
Urmările acţiunilor violente ale forţelor de ordine îndreptate împotriva manifestanţilor din mun. Timişoara încep să ajungă la cunoştinţa opiniei publice din toată ţara.
Pentru a preîntâmpina o reacţie ostila din partea întregii populaţii, fosta conducere de partid şi de stat a organizat, în data de 21.12.1989, un miting în faţa fostului sediu al CC al PCR, prin care se urmărea „înfierarea huliganilor” de la Timişoara.
Mitingul de „susţinere” s-a transformat într-o acţiune de repudiere a regimului comunist, împrejurare în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu s-a retras în sediul CC, iar masele de manifestanţi au avut pentru prima dată reprezentarea că dictatura poate fi învinsă.
Este momentul în care populaţia din mun. Bucureşti s-a solidarizat cu manifestanţii din Timişoara, mase mari de oameni, adunate în grupuri în zonele centrale ale Bucureştiului, condamnând acţiunile violente îndreptate împotriva locuitorilor din Timişoara.
Cu toate că forţele de ordine au acţionat pentru dispersarea manifestanţilor, mulţi dintre aceştia au rămas în continuare în zona centrală a Bucureştiului şi, în special, în Piaţa Universităţii, scandând lozinci anticomuniste.
În cursul noptii de 21/22.12.1989, sute de cetăţeni au continuat demonstraţiile în Piaţa Universităţii, fapt ce a determinat represiunea brutală a manifestaţiei, înregistrându-se în Bucureşti primele victime. Totodată, mulţi demonstranţi au fost reţinuţi, fiind conduşi la sediul Miliţiei Capitalei şi la alte secţii de miliţie, iar, ulterior, o mare parte a acestora au fost transportaţi la Penitenciarul Jilava. După dispersarea manifestanţilor din zona centrală s-a procedat la îndepărtarea tuturor urmelor rămase după acţiunea represivă (spălarea urmelor de sânge de pe carosabil şi trotuare, acoperirea lozincilor anticomuniste scrise pe pereţii clădirilor din zonă). Cu toate acestea, în dimineaţa zilei de 22.12.1989, coloane de muncitori s-au îndreptat către fostul sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR).
Dispozitivele militare de blocare a căilor de acces au fost depăşite fără incidente, de aceasta data nemaiproducându-se victime în rândul populaţiei. Odată depăşit dispozitivul de protecţie, mulţimea a pătruns în piaţa fostului sediu al CC, actuala Piaţa Revoluţiei, exprimându-şi, în mod vădit, atitudinea împotriva regimului dictatorial.
Urmare acestor evenimente, Nicolae şi Elena Ceauşescu au părăsit sediul CC cu un elicopter, care a decolat de pe acoperişul clădirii.
După acest moment, multe persoane au pătruns în sediul fostului CC al PCR, o parte dintre manifestanţi adresându-se mulţimii. De asemenea, o altă parte s-a îndreptat către sediile televiziunii şi radiodifuziunii, de unde au fost transmise mesaje şi apeluri populaţiei din întreaga ţară, marcând în acest mod victoria împotriva regimului comunist.
În perioada următoare, în Bucureşti şi în alte localităţi din ţară s-au desfăşurat operaţiuni militare având ca scop apărarea diverselor obiective împotriva acţiunilor aşa numiţilor „terorişti”, despre existenţa cărora au început sa se vehiculeze numeroase informaţii pe postul naţional de televiziune, precum şi pe alte canale de comunicare. Transmiterea acestor informatii a creat un climat general de nesiguranţă şi de suspiciune, precum şi multe situaţii de confuzie, pe fondul stării generale de tensiune existente atât în rândul militarilor cât şi al civililor şi, totodată, pe fondul unei anumite crize de autoritate şi incoerenta în adoptarea deciziilor şi transmiterea ordinelor pe cale ierarhica.
În acest context, cei care asigurau apărarea unor obiective au considerat, în mod mai mult sau mai puţin justificat, că sunt în prezenţa sau chiar că sunt atacaţi de către elemente teroriste şi au făcut uz de armă împotriva acestora, ceea ce a condus la uciderea sau rănirea unor persoane aflate în zonele respective.
Totodată, pe fondul lipsei de comunicare sau al comunicării de informaţii eronate între militarii aparţinând unor unităţi diferite, aceştia au ajuns în situatia de a executa foc unii împotriva celorlalti. De asemenea, în schimburile de focuri au fost angrenati si o serie de civili care au intrat în posesia unor arme.
Iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea dispozitivelor aflate în zonă, au creat reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului şi producerii a numeroase victime.
Unele persoane au fost împuşcate mortal sau rănite în timp ce treceau pe străzile din vecinătatea dispozitivelor militare, iar altele au fost împuşcate la barajele şi filtrele constituite în diverse zone din localităţile în care au avut loc evenimente.
Astfel, urmare a tragerilor executate asupra unor clădiri, trageri datorate informaţiilor neverificate cu privire la existenţa unor „terorişti” s-a provocat distrugerea în parte sau în totalitate a mai multor imobile, precum şi uciderea şi rănirea persoanelor aflate în interiorul acestora.
Împrejurările în care au fost ucise sau rănite prin împuşcare sute de persoane în cursul evenimentelor din Decembrie 1989, respectiv împrejurările în care unii dintre participanţii la demonstraţiile anticomuniste au fost reţinuţi de organele de ordine sau s-a produs distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile au făcut obiectul mai multor dosare penale care au fost instrumentate în perioada imediat următoare.
Având în vedere incidenţa prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, iniţial, au făcut obiectul unor cauze distincte, s-a impus ulterior, pe parcursul desfăşurarii urmăririi penale, reunirea unor dosare, în raport de zonele în care s-au consumat evenimentele.
În unele dosare, constatându-se existenţa unui concurs de cauze legale de înlăturare a caracterului penal al faptelor, cum ar fi legitima apărare, starea de necesitate ori eroarea de fapt, au fost adoptate soluţii de neurmărire penală, potrivit art. 10 lit. e C.pr.pen., cu referire la art. 44, 45 si 51 C.pen.
În alte dosare, Secţia Parchetelor Militare (Direcţia Procuraturilor Militare) şi parchetele militare din subordine au dispus trimiterea în judecată a unor persoane din structurile de conducere, politice şi militare, ale fostului regim, vinovate de adoptarea măsurilor privind reprimarea demonstranţilor. În acest sens exemplificăm următoarele:
– prin rechizitoriul nr. 42/P/1990, din data de 29.03.1990, Parchetul Militar Timişoara a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: Coman Ion, fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi membru în Comitetul Politic Executiv; Bălan Radu, fost prim secretar al Comitetului Judetean Timiş al Partidului Comunist Român; Matei Ilie, fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Pacoste Cornel, fost viceprim ministru, pentru săvârşirea infracţiunii de genocid.
În fapt s-a reţinut că în perioada 17- 22.12.1989, inculpaţii, constituiţi într-un comandament la sediul Consiliului Judetean Timiş, au coordonat întreaga activitate de reprimare violentă a manifestanţilor, dând ordine în acest sens tuturor forţelor armate.
– prin rechizitoriul nr. 4/P/1990, din data de 05.02.1990, Parchetul Militar Timişoara a dispus trimiterea în judecată, pentru savârşirea infracţiunii de complicitate la genocid, a inculpaţilor: general Macri Emil, fost şef al Direcţiei a II-a din Departamentul Securităţii Starului, colonel Popescu Ion, fost inspector şef al Inspectoratului Ministerului de Interne al Judeţului Timiş, colonel Sima Traian, fost şef al Securităţii Timiş, colonel Teodorescu Filip şi colonel Anastasiu Gabriel, foşti locţiitori de şefi de direcţii din Departamentul Securităţii Statului, colonel Deheleanu Ion, fost şef al Miliţiei judeţului Timiş, colonel Ghircoiaş Nicolae, fost şef al Institutului de tehnică criminalistică din Inspectoratul General al Miliţiei, locotenent colonel Atudoroaie Gheorghe şi maior Radu Tinu, foşti locţiitori ai şefului Securităţii Timiş şi locotenent colonel Corpodeanu Ion, adjunctul Miliţiei Timiş. Faţă de generalul Nuţă Constantin, generalul Mihale Velicu şi colonelul Moraru Petre, fost şef şi, respectiv, locţiitori la Inspectoratul General al Miliţiei, s-a dispus încetarea urmăririi penale deoarece a intervenit decesul acestora.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 17-22 decembrie 1989 cei trei generali mai sus menţionati, ajutaţi de ceilalți ofiţeri din Inspectoratul General al Miliţiei, Departamentul Securităţii Statului şi din conducerile miliţiei şi securităţii Timiş, au organizat activitatea de reprimare violentă a demonstranţilor, dând ordine în acest sens forţelor subordonate.
– prin rechizitoriul nr. 73/P/1990, din data de 05.06.1994, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: general-maior Rotariu Constantin, locotenent-colonel Păun Ioan şi căpitan Gheorghe Constantin, toţi din U.M. 01942 Timisoara (M.Ap.N.) pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi instigare la aceasta. S-a reţinut că la data de 17.12.1989, inculpaţii, în calitate de comandant şi respectiv cadre la U.M. 01942 au ordonat deschiderea focului asupra manifestanţilor aflaţi pe Calea Lipovei, provocându-se decesul a 6 persoane si rănirea altor 28.
– prin rechizitoriul nr. 11/P/1996, din data de 30.12.1997, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: general de armată Stănculescu Victor Atanasie şi general colonel Chiţac Mihai, pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune, constând în aceea că au organizat şi coordonat, alături de alti inculpaţi, trimişi anterior în judecată, întreaga activitate de reprimare a manifestanţilor din Timişoara, prin faptul că au luat măsuri de înarmare a trupelor cu cartuşe de război, au scos tehnica grea în oraş şi au ordonat deschiderea focului împotriva demonstranţilor.
– prin rechizitoriul nr. 2/P/1990, din data de 22.01.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor civili Bobu Emil, Postelnicu Tudor, Dincă Ion şi Mănescu Manea pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la genocid, prev. de art. 26 rap. la art. 357 C.pen. În fapt s-a retinut că, participând la şedinţele C.P.Ex, şi-au dat acordul pentru reprimarea demonstraţiilor din Timişoara, Cluj, Bucureşti şi celelalte localităţi unde au fost înregistrate victime.
– prin rechizitoriul nr. 65/P/1990, din data de 27.02.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpatului general-locotenent Ceauşescu Andruţa Nicolae pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, respectiv instigare la genocid, constând în aceea că, la data de 21.12.1989, în calitate de comandant al Şcolii de ofiţeri Băneasa, a ordonat deschiderea focului împotriva demonstranţilor şi a executat personal foc cu pistolul asupra mai multor manifestanţi.
– prin rechizitoriul nr. 88/P/1990, din data de 04.06.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: Andrei Ştefan, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Curticeanu Silviu, Dobrescu Miu, Fazekas Ludovic, Gâdea Suzana, Ghere Mihai, Mureşan Ana, Niculescu Mizil Paul, Popescu Dumitru, Radu Ion, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Radu Constantin ş.a., membri C.P.Ex. al fostului CC. al P.C.R, pentru comiterea infracţiunii de favorizare la genocid, reţinându-se în sarcina acestora faptul că, în şedinţa din data de 17 decembrie a C.P.Ex, au decis reprimarea manifestaţiilor din mun. Timişoara.
– prin rechizitoriul nr. 81/P/1990, din data de 17.07.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpatului general-colonel Vlad Iulian pentru săvârsirea infracţiunii de complicitate la genocid.
– prin rechizitoriul nr. 76/P/1990, din data de 15.08.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi: general-maior securitate (r) Bucurescu Gianu, general – locotenent (r) Dănescu Gheorghe, colonel (r) Bărbulescu Marin, general – locotenent (r) Vasile Gheorghe, colonel (r) Goran Gheorghe, colonel (r) Vârban Mircea, locotenent-colonel (r) Pîrvulescu Marin, căpitan securitate (r) Gureşoaie Ion, civil Postelnicu Tudor, general – colonel securitate (r) Vlad Iulian, căpitan securitate (r) Ştefan Gheorghe pentru săvârşirea infraţtiunilor de lipsire de libertate şi cercetare abuzivă, prev. de art. 189 alin. 2 C.pen şi art. 266 alin. 2 C.pen, reţinându-se în sarcina acestora faptul că, în noaptea de 21/22.12.1989, au ordonat ori au exercitat personal acţiuni de reprimare (reţineri şi cercetări ilegale) asupra unor demonstranţi, atât la sediul fostei miliţii a capitalei, cât şi la Penitenciarul Jilava.

(va urma)

• justiţie
• revoluţia română din 1989