despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat
Etichetă: blogosferă
Votarea se face în perioada 11-18 martie 2010. Trebuie să vă înregistraţi pe saitul roblogfest ca să votaţi (măsură luată de organizatori pentru a preveni votul multiplu). M-am înscris la categoria „Cel mai popular blog” şi la două categorii jurizate, unde doar membrii juriului pot vota – „cultural (literatură, istorie)” şi „politică”.
Roxana Iordache, fosta ziaristă de la „România Liberă”, golancă de Piaţa Universităţii şi anticomunistă furibundă, are propriul ei blog în care-şi dă cu părerea despre treburile politiceşti ale lumii. În ciuda îndemnului „Poftiţi, blogu-vă! Şi cîrcotiţi!” cu care-şi întîmpină vizitatorii, nu se sfieşte să şteargă comentariile care nu-i plac (am păţit-o şi eu; mai are şi un alt stil: unele comentarii neplăcute le aprobă cu mare întîrziere, astfel încît să nu mai fie citite).
Cei care studiază blogul Roxanei, au observat că există o forţă fără greş care guvernează situaţia politică: efectul Roxana Iordache. Astfel, pe blogul Roxanei am putut citi: Citește în continuare „Devastatorul efect Roxana Iordache”
Pe blogul propriu, fostul prim-ministru Adrian Năstase îşi arată nemulţumirea faţă de faptul că „internetul este un teritoriu al nimănui, o zonă de libertate absolută”. „Internetul, prin deschiderea sa, a început să fie folosit şi în România pe scară largă şi a ajuns să concureze tot mai mult cu mediile clasice de comunicare”, observă Adrian Năstase. Da, aşa e, dar ce e rău în asta? Ce e rău în ideea de concurenţă? Citește în continuare „Adrian Năstase vrea „reglementarea” prin lege a discuţiilor pe internet”
Am informat cititorii într-un articol precedent, că blogul meu a fost suspendat de WordPress. Acum problema s-a rezolvat şi blogul a fost restabilit.
Persoana care a cerut închiderea blogului meu pare un profesionist al internetului şi un maestru al camuflajului pe internet, folosind mai multe nume precum: Ovidiu Bran, Ovidiu Jur, Anton Berbecea, Maldini. Am identificat cel puţin 14 15 saituri la care este webmaster. Citește în continuare „Blog restabilit. Cîteva cuvinte despre Ovidiu Bran / Ovidiu Jur / Anton Berbecea / Maldini”
Mulţumită dumneavoastră, dragi cititori, astăzi blogul a ajuns la 50000 de vizualizări. Nu ştiu exact cîţi cititori înseamnă asta, căci unii dintre dumneavoastră intră pe blog zilnic şi sînt luaţi în calcul la fiecare intrare. Oricum cred că este un rezultat bun pentru un blog specializat mai ales pe evenimente petrecute cu 20 de ani în urmă.
Cu prilejul ajungerii numărului de 50000 fac un mic bilanţ. Dau în acest bilanţ şi nişte explicaţii care vor plictisi blogării de pe wordpress, pentru ceilalţi cititori, care nu cunosc exact ce înseamnă wordpress-ul. Citește în continuare „50000 de vizualizări”
De cîteva zile a intrat în blogosferă şi Vladimir Tismăneanu, cunoscut pentru faptul că a condus comisia prezidenţială de condamnare a comunismului. Îi urez succes în noua sa calitate. Puteţi citi blogul său aici.
Din punct de vedere al istoriografiei revoluţiei din 1989 Tismăneanu e mai degrabă o prezenţă discretă, scriind relativ puţin pe acest subiect, rezumîndu-se să preia generalităţi la modă, fără o analiză de amănunt.
În raportul comisiei prezidenţiale condusă de Tismăneanu exista şi un capitol dedicat revoluţiei din 1989, aşa cum se vede pe varianta raportului care se află postată pe saitul preşedinţiei (pag. 620-627). Însă în varianta de raport publicată de editura Humanitas s-au introdus multe schimbări faţă de varianta de pe saitul preşedinţiei. Una dintre schimbări a fost şi eliminarea capitolului despre revoluţia din 1989. Probabil s-a considerat că revoluţia din 1989 este un eveniment prea mărunt în istoria comunismului din România pentru a i se consacra un capitol separat.
Am încercat să obţin, de la Preşedinţia României, o explicaţie cu privire la diferenţele între raportul comisiei Tismăneanu aşa cum este el publicat (chiar şi azi) pe saitul Preşedinţiei şi raportul publicat de editura Humanitas. Iată un fragment dintr-un mesaj al meu trimis anul trecut preşedinţiei României:
În temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:
– Care este Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România pe care Administraţia Prezidenţială şi-l asumă ca bază teoretică a mesajului prezentat de preşedintele Traian Băsescu în parlamentul României în 18 decembrie 2006, cel publicat pe situl Preşedinţiei României sau cel publicat de Editura Humanitas?
– Care este explicaţia diferenţelor dintre aceste două versiuni ale Raportului, cine şi cu aprobarea cui a schimbat textul Raportului după publicarea acestuia pe situl Preşedinţiei României?
– Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România îşi continuă funcţionarea şi astăzi? Dacă nu, pînă cînd a funcţionat această Comisie?
– Schimbările apărute în Raport ulterior publicării sale pe situl Preşedinţiei României au fost aprobate de plenul Comisiei?
– Vă rog să-mi transmiteţi o copie a regulamentului de funcţionare al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste.
– Administraţia Prezidenţială consideră autentică varianta de Raport Final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România publicată de Editura Humanitas?
Răspunsul primit de la preşedinţie precizează:
Regimul comunist din România a fost condamnat de către preşedintele României în baza Raportului Final prezentat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR) la începutul lunii decembrie 2006, document postat pe situl Administraţiei Prezidenţiale la momentul 18 decembrie 2006.
În legătură cu documentul elaborat, ca şi în cazul Raportului Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, şi responsabilii CPACDR au făcut precizarea că: „Această formă a Raportului Final ar putea înregistra corecturi, adăugiri şi adnotări pe măsura procesului de redactare”.
Funcţionarea Comisiei s-a întemeiat pe principiul consensului, cu posibilitatea exprimării opiniei separate, realitate care se vădeşte şi în textul Raportului. În versiunea care a apărut la Editura Humanitas s-au realizat modificări în ceea ce priveşte ordinea capitolelor, pentru a răspunde sugestiilor unora dintre membri şi experţii Comisiei. De asemenea, acolo unde s-a obţinut bibliografie suplimentară, ea a fost inclusă. Prin celelalte modificări operate, s-a urmărit coerenţa şi rigoarea textului, precum şi eliminarea repetiţiilor.
CPADCR nu a avut nici personalitate juridică, nici regulament de funcţionare şi nici buget propriu. Practic, Comisia a funcţionat pînă la 11 aprilie 2007 cînd, printr-o Decizie a preşedintelui României a luat fiinţă Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Cu deosebită consideraţie,
Gussi Alexandru
consilier de stat
Pe acest blog am comentat partea despre revoluţie din raportul comisiei Tismăneanu (varianta de pe saitul preşedinţiei) în articolul Institutul Revoluţiei contra Comisiei Tismăneanu şi am publicat articolul lui Rich Andrew Hall Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?, în care se fac referiri la scrierile lui Tismăneanu despre revoluţie.
În perioada 25 februarie – 3 martie votează-mă la Roblogfest!
Blogul lui Marius Mioc 