„Nu-l mai omorîţi încă o dată pe Guşă!” a spus Dorin Florea, primarul PD-L al oraşului Tîrgu Mureş, în acelaşi timp şi preşedintele organizaţiei judeţene Mureş a PD-L, într-o conferinţă de presă legată de planurile de amplasare a statuii generalului Ştefan Guşă la Tîrgu Mureş. „Îi felicit pe consilierii UDMR şi români care cred în viitorul acestui oraş şi nu părţile urîte. Politicienii care fac aceste declaraţii nu cunosc istoria ţării şi regret acest lucru. Istoria recentă, scrisă chiar la televizor. Eu nu am auzit de generalul Guşă să fie condamnat de istorici, de vreo sentinţă civilă decît într-adevăr de unii care nu le-a reuşit revoluţia, cum era planificată” a mai spus Florea, după cum relatează Cora Muntean într-un articol publicat în „Informaţia de Mureş” (linc).
Informat asupra faptului că rechizitoriul Parchetului Militar din 1997, prin care au fost trimişi în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac constată şi vinovăţia generalului Guşă, Florea a declarat: „Rechizitoriul făcut trebuie probat, pot să fac fac şi eu mîine un rechizitoriu cu care te poţi duce la closet dacă nu-i însoţit de o sentinţă”. Rechizitoriul respectiv a fost probat, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Stănculescu şi Chiţac, instanţele de judecată constatînd unanim vinovăţia acestora. În ceea ce-l priveşte pe generalul Guşă, codul de procedură penală e clar: dacă un inculpat a murit, procesul penal încetează şi nu se mai dă nici o sentinţă despre vinovăţia acestuia.
În cazul generalului Guşă, e de amintit că el însuşi a recunoscut că a dat ordin să se tragă în timişoreni, în interviul acordat lui Pavel Coruţ şi publicat de acesta în cartea „Să te naşti sub steaua noastră!”, editura Gemenii, Bucureşti 1993. Recunoaşterea se referea la ordinul de recuperare a tancurilor în Calea Girocului „inclusiv prin foc”, dar Guşă, în calitatea sa de şef al Marelui Stat Major, a coordonat trupele M.Ap.N. din întreaga Timişoară (nu numai din Calea Girocului), subordonîndu-se comandamentului constituit în clădirea comitetului judeţean PCR, care coordona atît trupele M.Ap.N. cît şi cele M.I. Acel comandament era condus de Ion Coman, avîndu-l ca ajutor pe Stănculescu.
Mihai Chiţac, care a fost condamnat de instanţa de judecată, a fost subaltern a lui Guşă în perioada revoluţiei de la Timişoara. Aşadar, atît subalternul (Chiţac), cît şi superiorii lui Guşă pe linie de comandă în perioada fierbinte de la Timişoara (Ion Coman şi Victor Stănculescu) au fost găsiţi vinovaţi de instanţe, iar Guşă a beneficiat de încetarea procesului penal datorită morţii.
Fiindcă UDMR-ul (a cărei consilieri au votat pentru statuie, şi care are majoritatea în consiliul local) a dat semne că s-a răzgîndit (atît Marko Bela cît şi Laszlo Tokes criticînd hotărîrea consiliului local Tîrgu Mureş), Dorin Florea îi acuză pe unguri că „aţîţă”: „În loc să înveţe ceva din faptul că românii au votat cînd s-a pus problema unor străzi, acum aţîţă. Ungurii vor să promoveze partea urîtă a oraşului, să o ducă ca pe o pisică moartă. Pe domnul general Guşă îl vor judeca istoricii, Academia Română… aşa se contestă fiecare pe fiecare, pînă şi pe Einstein îl contestă. Eu nu ştiu ca generalul Guşă să fi fost un mare comunist”. De parcă ar fi putut ajunge şef al Marelui Stat Major al Armatei în regimul Ceauşescu fără să fie comunist!
„Bustul generalului Guşă îi încaieră pe români cu ungurii”, scrie şi „Evenimentul Zilei” (linc). Pînă acum aşa poate fi impresia, căci mai ales personalităţi maghiare au protestat împotriva acestei idei. Totuşi, e de semnalat că în rîndul celor care şi-au exprimat indignarea faţă de hotărîrea autorităţilor tîrgmureşene se numără şi Traian Orban, preşedintele asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara (linc) şi Smaranda Enache, în numele Ligii Pro Europa din Tîrgu Mureş (linc). Comunicatul Ligii Pro Europa cere prefectului să întreprindă demersurile pentru anularea hotărîrii consiliului local, dar semnalez faptul că prefectul nu poate decît să ceară instanţei să anuleze acea hotărîre. Un asemenea demers ar fi sigur pierdut, fiindcă din punct de vedere legal nu se poate contesta dreptul consiliului local de a hotărî ridicarea unei statui în oraş. Aici nu e o problemă de legalitate (singura care ar da dreptul prefectului să ceară anularea hotărîrii) ci una de oportunitate. Consiliul local, care a făcut boacăna, trebuie s-o repare.
Viorel Oancea, primul ofiţer român care s-a suit la balconul Operei din Timişoara pentru a se declara de partea revoluţiei, a povestit în 1990 lui Miodrag Milin că în urma acestui fapt a fost ameninţat de Guşă cu tribunalul militar (vezi Miodrag Milin – „Timişoara 15-21 decembrie 1989”, Întreprinderea Poligrafică Banat 1990). La 20 de ani de la această întîmplare generalul Guşă este înfăţişat ca un erou al revoluţiei.
Bustul lui Ştefan Guşă ar urma să fie ridicat pe soclul pregătit anterior pentru mareşalul Ion Antonescu. S-a renunţat la omagierea lui Antonescu ca urmare a faptului că acesta e vinovat de omorîrea unor evrei în timpul celui de-al doilea război mondial. Generalul Guşă n-a omorît evrei, ci români, deci e numai bun de omagiat!
Mai citeşte, referitor la generalul Guşă:
– O nouă sfidare la adresa martirilor Timişoarei: planul de a ridica o statuie a generalului Ştefan Guşă la Tîrgu Mureş
– Un interviu al generalului Guşă
– Evitarea celui de-al doilea măcel la Otopeni. Generalul Guşă a dezinformat armata
– Egon Krenz, Petăr Mladenov şi Ştefan Guşă
– Fostul procuror general adjunct al RSR, Gheorghe Diaconescu: În 15 februarie l-am pus sub acuzare pe generalul Guşă (audio)
– TVR 22 decembrie 1989. Generalul Guşă: Poziţia mea nu se judecă acuma. Mai tîrziu vom vedea cine a greşit (video)
– TVR 22 decembrie 1989. Generalul Guşă la CC (video)
– Politicienii şi revoluţia din 1989 (5)
– Boicotarea comisiei senatoriale „Decembrie 1989” de către asociaţia „17 Decembrie”
Blogul lui Marius Mioc 
Domnule Marius Mioc,
O observatie de fond: potrivit dispozitiior art. 23 alin. (11) al Constitutiei -revizuita nelegitim si neconstitutional in 2003 -, ” Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata”.
In lumina acestei dispozitii constitutionale nu se poate asadar vorbi despre vinovatia celui care a fost Stefan Gusa, de vreme ce nu exista pe numele sau o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare si nici macar o hotarare judecatoreasca.
Desigur, excluzad vinovatia ramane savarsirea faptelor, stabilita in cazul Stefan Gusa doar de procuror. Dar si in acest caz, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, instanta are imputernicirea sa infirme un rechizitoriu pe motiv ca fapta nu exista. Prezumtia faptuirii este deci relativa.
Dar in legatura cu principiul prezumtiei de nevinovatie eu am publicat o carte. Din rationamentele expuse in cuprinsul ei, bazate pe dispozitiile constitutionale, rezulta ca abilitarea prin lege a procurorului de a stabili el atat faptuitorul, cat si vinovatia – prin invinuire, prin inculpare -, este neconstitutionala.
Al dvs. , Valeriu Mangu
Constituţia garantează libertatea de expresie. În conformitate cu aceasta, am tot dreptul să vorbesc despre vinovăţia lui Ştefan Guşă, cît şi despre inoportunitatea ridicării unui monument în onoarea sa. Nu e de altfel prima oară cînd fac asta.
Au existat şi alte cazuri în care am vorbit despre vinovăţia unor persoane pentru crimele din decembrie 1989, pentru ca după ani de zile justiţia să confirme ceea ce am zis, prin hotărîri definitive şi irevocabile (vezi chiar articolul de azi, cum m-am exprimat despre vinovăţia generalului Topliceanu în 1993, pentru ca justiţia să o confirme abia în 2006).
Bineînţeles, în cazul Guşă justiţia nu va putea confirma vinovăţia printr-o hotărîre judecătorească, fiindcă se aplică articolul din Codul de procedură penală care prevede încetarea procesului penal la moartea inculpatului. Asta nu poate însă limita dreptul la liberă exprimare.
Domnule Marius Mioc,
Din faptul – corect -ca libertatea de exprimare este garantata constitutional nu rezulta ca avem dreptul de a exprima orice. Exercitiul drepturilor si libertatilor este supus unor limitari – astfel, potrivit dispozitiilor art. 57 al Constitutiei, exercitarea drepturilor si libertatilor trebuie facuta cu buna-credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. Afirmand vinovatia lui Stefan Gusa, dvs. incalcati dreptul acestuia – dar, pana la urma, este vorba despre o fictiune juridica, de vreme ce Stefan Gusa a decedat – de a beneficia de prezumtia de nevinovatie.
Dar cu privire la calificarea actiunilor si inactiunilor lui Stefan Gusa din 1989 este de discutat fie si plasandu-ne in ipoteza ca este viu. Astfel, din punct de vedere juridic, el este, potrivit dispozitiei constitutionale pe care am invederat-o (cu i de dupa i), NEVINOVAT. Plasandu-ne in afara cadrului juridic, noi nu ii putem aduce, la o adica, decat o vina de ordin moral. O astfel de vina, iar, trebuie sustinuta cu dovezi. Pe cazul luat in considerare de dvs. este necesar sa privim intai in normativele de ordin militar, apoi sa avem in vedere starea de drept instituita prin indicativul „Radu cel Frumos”, precum si INTREAGA stare de fapt. Dar chiar si in afara cadrului juridic instituit prin indicativ, deci in vremuri normale, la incercarea de acaparare a tehnicii militare se raspunde inclusiv prin foc.
Desigur, i se poate reprosa lui Stefan Gusa ca n-a pactizat cu protestatarii, dar in conditiile in care militarilor li s-a comunicat – a se vedea declaratia defunctului colonel Marin Teodorescu de pe blogul de fata – ca au in fata un agresor extern, actiunea lui Stefan Gusa este legitima. Admitand concluzia dvs. ar insemna ca in cazul unei invazii suprapusa peste o miscare de protest militarii sa intrebe pe fiecare din cei aflati in opozitie cu ei ce sunt – protestatari sau invadatori -, ceea ce este de-a dreptul caraghios, daca nu cumva aberant. Militarul, cand i se comunica faptul ca are in fata un inamic, nu realizeaza investigatii de tip judiciar, cu codurile penale in mana, ci actioneaza potrivit legilor razboiului. Exista marturii ca Stefan Gusa a cerut respectarea acetor legi – avertisment, somatie etc. Apoi, dandu-si seama ca ceva nu este in regula, a chemat cercetasii de la Buzau, facand – iata! – o ancheta, dar de tip militar. Cand si-a dat seama ca este vorba despre o inselatorie, a ordonat militarilor sa intre in cazarmi.
Analiza evenimentelor nu se poate reduce asadar doar la valorificarea unui drept – libertatea de exprimare. Ea – analiza – trebuie sa aiba in vedere un intreg complex de factori, complex pe care nici astazi nu il stapanim. Ca sa va dau un exemplu, ieri dl. general de armata (r) Niculae Spiroiu a combatut retroscenariul expus aici pe blog, dar si in cartea pe care am anuntat-o, argumentand ca celulele de atac despre care vorbesc si care au actionat la Timisoara si prin alte orase n-au apartinut armatei „invizibile” a tarii. In carte am demonstrat insa de ce ele nu puteau sa apartina unei puteri straine – in speta URSS. Dl general are, cand ma combate, ratiunile dansului, precum si unele de stat. Eu am pornit de la ratiunea ca deplina cunoastere a adevarului serveste natiunii. Iata doua abordari contrare care vizeaza insa acelasi interes interesul national!
O actiune sau inactiune de-a noastra este determinata de o ratiune, de un motiv, de un interes etc. Functie de aceste elemente putem sa calificam actiunea drept imorala, nelegitima, neconstitutionala, nelegala – sau, dimpotriva. Sa nu uitam si imprejurarile care inlatura caracterul penal al unei actiuni sau inactiuni. O astfel de analiza complexa lipseste in ceea ce priveste evenimentele din Decembrie 1989. Lipseste, de asemenea, o analiza privind conceptul de „revolutie”, lipsesc reperele de natura sa califice un participant la evenimente drept „erou” ori „dusman”.
Ceea ce se poate insa spune este ca in Decembrie 1989 a fost un RAZBOI de o factura inedita, impartit in mai multe etape, potrivit cu identitatile celor care s-au confruntat.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Marius Mioc,
Adaug, in cazul problemei in discutie, pentru intregirea abordarii libertatii de exprimare din punct de vedere constitutional: potrivit dispozitiilor art. 31 alin. (6) al Constitutiei, „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”.
Al dvs., Valeriu Mangu
am facut comunicarea si parerea mea in alte comentari in legatura cu statuia ati sters comentariu sa va fie de bine sanatate ca eu nu scriu carti i
Am mai atras atenţia comentatorilor de pe acest blog să nu repete aceleaşi comentarii de mai multe ori, că vor fi şterse. E cazul ca şi dumneata, domnule Mirică, să renunţi la acest nărav. Un comentariu se scrie o singură dată, şi se pune numai la articole care care au legătură cu problema comentată.