Clasare și la al doilea dosar penal al fostului șef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Procuroarea Florina Sîrbu constată prejudiciu de 171671 lei, dar stabilește că nu există vinovați și nici nu ia măsuri de recuperare a prejudiciului ori intrare în legalitate. „Așa cum reiese din Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 nu se poate reține existența infracțiunii de abuz în serviciu… Nu rezultă că aspectele hotărîte la data de 27.06.2012 în ședința CPRD au fost comunicate SSPR pentru a putea îndeplini procedura retragerii certificatelor celor două persoane”

După 6 ani de cercetări intense, timp în care am depus și 2 reclamații la Consiliul Superior al Magistraturii pentru tărăgănare (linc), Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 București mi-a trimis rezultatul cercetărilor la reclamația mea făcută împotriva fostului șef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu, pentru eliberarea nelegală de certificate de revoluționar pentru 2 persoane. Ordonanța parchetului confirmă că în cele 2 cazuri reclamate de mine s-au eliberat în mod nelegal certificate de revoluționar, de către SSPR-ul condus pe atunci de Adrian Viorel Nicolaescu, că nici pînă în prezent aceste certificate n-au fost anulate, că s-a creat un prejudiciu bugetului de stat prin asta, iar în final clasează cauza considerînd că nu există vinovați, fără a stabili nici o măsură de reintrare în legalitate ori de recuperare a prejudiciului.
Deși eu făcusem plîngere numai împotriva șefului SSPR Adrian Viorel Nicolaescu, Parchetul a învinuit inițial pe toți membrii comisiei SSPR care se ocupă de certificate, cointeresîndu-i astfel să găsească scuze la nelegalitățile săvîrșite și să fie solidari cu fostul lor șef, pentru ca în final să-i scoată pe toți de sub învinuire.

Redau mai jos ordonanța Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 București. Precizez că am făcut plîngere față de această ordonanță.

MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÎNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Nr. 3127 – Registrul de Evidență a Operatorului de Date cu Caracter Personal
Dosar nr. 12287/P/2012

ORDONANȚĂ de clasare
25.10.2018

Procuror Sîrbu Florina din cadrul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sector 1 București.

Examinînd actele de urmărire din dosarul penal nr. 12287/P/2012,

CONSTAT:

În atenția invalizilor din revoluție: Nevoia de a cere pensie de invaliditate suplimentar față de indemnizația de revoluționar

O problemă care mi-a fost semnalată de văduva unui rănit în revoluție, împușcat în 17 decembrie 1989 la Timișoara, rămas invalid (fără o mînă) în urma rănii din revoluție și răposat în 2017: Casa de Pensii, la calcularea pensiei de urmaș pentru copilul minor rămas orfan, nu recunoaște perioada invalidității de după revoluție ca asimilată stagiului de cotizare pentru pensie. Asta, deși legea 263/2010 a pensiilor prevede că perioada de pensie de invaliditate este perioadă asimilată stagiului de cotizare. Ca urmare, s-a calculat o pensie de urmaș foarte mică.

Nu voi da numele respectivului rănit, căci văduva acestuia nu dorește publicitate (urmează să mai facă demersuri la Casa de pensii, poate și în instanță, pentru a obține revizuirea calculului pensiei de urmaș), dar prezint ultima pagină din răspunsul Casei de Pensii Bistrița-Năsăud prin care se explică că perioada de încasare a indemnizației de revoluționar „nu constituie stagiu asimilat stagiului de cotizare și nu poate fi valorificată la stabilirea punctajului mediu anual și a pensiei”. Cred că e de interesul tuturor invalizilor din revoluție această problemă, de aceea o ridic pe acest blog.

După cum remarca soția rănitului din revoluție despre care discut, la o persoană care și-ar fi pierdut mîna în aceeași zi cu soțul ei dar nu datorită revoluției ci prin accident, i s-ar fi recunoscut toată perioada de invaliditate, de la revoluție încoace, ca stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul de pensii, dar soțului ei rămas invalid din revoluție nu i se recunoaște acest lucru.

Corpul de control al primului ministru despre indemnizațiile de revoluționar. Cea mai spectaculoasă creștere a numărului revoluționarilor indemnizați – în președinția lui Traian Băsescu

Pe saitul guvernului României găsim un raport al corpului de control al primului ministru cu privire la indemnizațiile de revoluționar (linc), cu evoluția lor (atît ca număr de beneficiari cît și ca sume plătite din bugetul statului) pînă în 2014. Raportul e iscălit de Ion Lazăr, secretar de stat, șeful corpului de control al primului ministru, Constantin Lica, Isabela Cerasela Leca, Roxana Chivoiu, Dragoș Curcă și Bogdan Ursache.

Lorin Fortuna, conducătorul Frontului Democratic Român de la Timişoara în decembrie 1989, printre persoanele pentru care SSPR a cerut anularea certificatului de revoluţionar

Am pomenit pe acest blog despre iniţiativa SSPR de a declanşa o mulţime de procese prin care a cerut anularea unor certificate de revoluţionar, despre care se pretinde că au fost acordate nelegal. Vezi articolele mele anterioare:
– SSPR cere în instanţă anularea a sute de certificate de revoluţionar. Lista celor daţi în judecată
– Listă actualizată a persoanelor date în judecată de SSPR pentru anularea certificatului de revoluţionar

Cele mai noi actualizări ale listei persoanelor pentru care SSPR cere anularea certificatelor se găsesc la http://www.maroma.ro/lista/ (sait ţinut de revoluţionarul braşovean Iulian Doftoreanu).

SSPR descoperă problema certificatelor-duplicat şi eratelor

Un comunicat pe saitul SSPR (linc), postat în 14 martie, anunţă:

Din analiza categoriei de certificate tip duplicat şi erată, eliberate în perioada 1998-2002, s-a constatat că un numar de 3428 de certificate nu au îndeplinit condiţiile legale de preschimbare.

În acest sens, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989  propune anularea acestora.

Secretar de stat Victor Socaciu

Revoluţionarul – arhetip al profitorului?

„Revoluţionarul, ca arhetip al profitorului statului. Ce e de făcut” este un articol a lui Ciprian Şiulea de pe saitul voxpublica (linc). Citez cîteva fragmente (articolul complet îl găsiţi la lincul indicat):

O ştire din Adevărul ne spune că “se strînge laţul pentru profitorii Revoluţiei”, în sensul că mai mulţi lideri ai mişcării au fost condamnaţi sau măcar judecaţi, iar cîtorva mii de revoluţionari (celor care erau informatori ai Securităţii, celor care nu aveau 14 ani la acel moment sau celor care nu pot dovedi că chiar au participat la evenimente) urmează să le fie anulat certificatul. E o ştire bună, desigur, dar expresia “se strînge laţul” e prea optimistă. Nu doar cei cîţiva lideri condamnaţi sau judecaţi pomeniţi în articol au participat la excrocarea statului, ci şi miile de falşi revoluţionari care au acţionat în complicitate cu ei şi care şi-au împărţit privilegiile exorbitante cu ei, deocamdată nederanjaţi de justiţie.

Şi, în realitate, problema de fond rămîne că sintagma “profitorii Revoluţiei” nu ar trebui limitată la cei care au obţinut prin înşelăciune un certificat, fără să fi avut vreun merit revoluţionar. Profitori ai Revoluţiei sînt toţi cei care au primit bani sau alte avantaje de pe urma Revoluţiei (desigur, cu excepţia celor răniţi şi a urmaşilor celor răniţi sau decedaţi, singurii într-adevăr îndreptăţiţi să primească astfel de compensaţii). (…)

Făcătură la Antena 1 despre revoluţionari

„Ia certificatul neamule! Cam aşa se vînd la noi în ţară gesturile eroice, pentru numai 10000 de euro” (linc cu video) este un reportaj difuzat în 11 septembrie la „Observatorul” Antenei 1 (deci la maximă audienţă), despre pretinse afaceri cu certificate de revoluţionar pe care reporterii postului le-ar fi descoperit.

„Gesturile eroice din 89 au ajuns acum obiect de tranzacţie! Cine vrea un certificat de revoluţionar îl poate lua, ca la piaţă, cu 10 mii de euro. Merită fiecare eurocent dacă te gîndeşti că posesorul certificatului scapă de plata impozitelor şi taxelor pe viaţă, ba chiar ia la preţ de chilipir terenuri. Culmea e că autorităţile nu par interesate de astfel de tranzacţii”, începe reportajul.

Emilian Cutean, contestaţie adresată CPRD

Domnul Emilian Cutean, fost parlamentar PSD, fost preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor şi fost secretar de stat la Secretariatul De Stat pentru Revoluţionari, a adresat, conform Legii 341/2004, o contestaţie către CPRD în problema preschimbării certificatelor de revoluţionar. Pînă în prezent, după cum mi-a comunicat domnul Cutean prin e-mail, nu a primit răspuns la contestaţie. Nu e singurul în această situaţie. Eu însumi am adresat CPRD mai multe contestaţii la care n-am primit răspuns. Din procesele verbale ale şedinţelor CPRD se poate vedea că aceasta a dat prioritate pînă acum contestaţiilor celor care n-au primit certificate de revoluţionar şi vor să primească, neexaminînd, cu foarte puţine excepţii, contestaţiile de al doilea tip, care urmăresc retragerea certificatelor de revoluţionar unor presupuşi impostori. Prin publicarea pe acest sait a contestaţiei domnului Cutean nădăjduiesc să încurajez CPRD să dea un răspuns oficial la aceasta. Nu toate cele susţinute de Cutean or fi corecte, dar cele scrise de dînsul merită analizate cu seriozitate şi omul merită să primească un răspuns. Domnului Cutean i se pot reproşa multe, dar nu i se poate reproşa că n-ar cunoaşte legea 341/2004, unul din iniţiatorii căreia a fost şi în problematica căreia a lucrat ani de zile, atît în calitate de şef al SSPR cît şi de şef al CPRD. Comentariile mele le-am inserat în text cu litere cursive între paranteze drepte.

Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică

În 1990 s-au creat primele asociaţii de revoluţionari, care nu aveau scop materialist. Asociaţiile cereau „idealurile revoluţiei”, în condiţiile în care regimul FSN-ist aflat la putere promovase în funcţii înalte nu numai nomenclaturişti comunişti ci şi persoane implicate direct în crimele din decembrie 1989 (linc).

În decembrie 1990 a apărut Legea 42/1990 care dădea nişte drepturi revoluţionarilor. Era deja după un an de mitinguri fără rezultat, lumea începuse să se plictisească de mitinguri cu obiective abstracte.

Legea nu e singulară – s-au dat legi asemănătoare pentru deportaţii din Bărăgan, deţinuţii politici, veteranii de război etc.

SSPR şi-a schimbat opinia în cazul Sorin Oprescu. Spitalul din Bucureşti – obiectiv de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar?

Legea 341/2004 a apărut după îndelungi dezbateri în societatea românească (la care şi eu am participat) cu privire la înmulţirea impostorilor în rîndul celor care au certificate de revoluţionar şi eliberarea unor asemenea certificate unor persoane cu participare marginală la revoluţie. „Consider că actuala lege 42, prin modul ambiguu în care a fost alcătuită, a creat o inflaţie de revoluţionari care a făcut pînă la urmă să se demonetizeze noţiunea de revoluţionar, ceea ce s-a întors de fapt împotriva revoluţionarilor”, spuneam într-o emisiune a TVR din 1997 (linc), iar în altă emisiune televizată (linc) subliniam lipsa, în vechea lege 42/1990, a unor criterii limpezi referitor la ce înseamnă „fapte deosebite în revoluţie”.